Original subtitles

Ia te uită! Talpa e legată de picior.

Puştiul n-are lipsă de fier.

Cred că "Dr." vine de la detector de realităţi.

Nu ţi-ar plăcea să vezi un cot luxat sau nişte negi?

Negi? Nu, mersi! E deja prea mult.

Nu încetaţi cu glumele proaste?

Atenţiune, Charles a cerut încetarea glumelor proaste.

Dacă ai terminat cu râsul,

- dă-mi banda pe care am cerut-o. - N-aţi cerut.

Lasă scuzele! Dă-mi banda!

Scuze, dle. N-aţi cerut.

Cine te-a întrebat?

Salutări, cred că-ţi lipseşte liniştea luptei.

Cum te numeşti?

Soldat Paul Conway.

Soldat Paul Conway, n-ai oase rupte,

dar ligamentul tău rupt mi-a făcut ziua frumoasă.

Îmi aminteşte de casă.

Haide!

Parcă aş fi un medic civil.

Margaret, dă-mi crosa

şi ia-i şi pielea de pe el!

Să o iei bine.

Toate rănile din luptă trebuie luate în serios.

Nu m-am rănit în luptă.

Nu vii din prima linie?

Ba da. Dar când am primit semnalul să plecăm,

am căzut într-o tranşee.

Gata cu glumele.

Şi aşa se simte prost.

N-am mai văzut partea asta a ta.

Nici măcar la duşuri.

Vedeţi-vă de cusut!

Scuze, dle colonel,

dar glezna asta mi-a activat umorul.

Un trup neatins de glonţ, grenadă sau mortier

merită aplauze la scenă deschisă.

E de bun-simţ să nu râzi de ghinionul altuia.

N-o să vă vină să credeţi.

Două clavicule rupte.

Un tip era în tranşee şi i-a căzut un clovn în cap.

Margaret, puţină decenţă!

Radar, ce bine că eşti tu. Am sunat peste tot!

Klinger, ţi-am spus şi data trecută.

Nu vorbesc cu tine!

- Pa! - Te rog!

Mă caţăr pe pereţi încercând să-ţi fac treaba...

Ce se aude?

E o petrecere aici.

E nebunie în Tokio.

O duci bine.

Aş duce-o dacă nu m-ai deranja tu.

Ai dat de soţia mea?

Încerc, domnule. Din răsputeri!

Nu vreau să încerci. Vreau să reuşeşti.

Ai auzit, Radar?

Nu ştiu ce e între colonel şi dna Potter,

dar mă înnebuneşte.

Ai dat de soţia mea?

De trei zile nu răspunde nimeni. Unde ar putea fi?

Marţea e la Willa Norman, la canasta,

iar joia e la Edna Hazeltine, la bridge,

dacă nu are probleme dl Hazeltine.

Atunci merg la Muriel Barlow.

Sună mai mult. Bea.

Pot închide? Mă deranjezi de la petrecere.

Muriel Barlow. Parcă aş face un recensământ!

E soţia mea, Klinger?

Au încurcat legăturile. Vorbesc cu Guam.

Întreabă-i de Mildred!

Bine, Radar.

Poţi să o laşi mai uşor cu distracţia

şi să vii înapoi acum?

Uite! Nu mă mai deranja!

E prea multă nebunie aici ca să-ţi răspund la întrebări.

Salută-i pe col. Potter şi pe Hawkeye. Pa!

Pa!

Hei! Mai uşor cu zgomotul!

Sunt oameni la recuperare aici!

Recuperez ce n-am citit.

Klinger, eşti înconjurat.

Când primim rufe curate?

Am împăturit cearşaful şi s-a rupt.

Te rog! Mănânc!

Nu încerca să ne păcăleşti!

Ce miroase aşa de bine?

Domnilor, vreau să vă prezint

o veche prietenă... mâncarea.

Dacă e mâncare, ce caută la popotă?

Aici jucăm handbal cu mâncarea.

Furculiţa mea a fugit pe deal.

Gustaţi! Hai!

Fantastic!

- Ce? - Spam cu parmezan.

Spam cu parmezan? În Italia te-ar condamna la moarte.

Gustă!

Vă pot cita, domnule?

Dacă era clădire, era Taj Mahal.

Dacă era femeie, era dna Taj Mahal!

Stai puţin!

Vrei să credem

că bucăţica asta de rai a fost gătită de bucătar?

Bucătarul care găteşte de obicei?

Îl trimit să adune gunoaie.

Să nu afle muştele.

Am găsit un bucătar adevărat.

- Conway, vino aici! - Conway?

"Conway, atenţie"? Cel care nu vede pe unde calcă?

Cred că s-a împiedicat de reţeta asta.

A zis că secretul e în sos.

Domnilor, chef Paul Conway, de la Café Pierre, New York.

Mă bucur că vă place.

Mă bucur să gătesc.

Mâncarea e miraculoasă!

De ce arunci cu grenade, în loc de salate?

Le-am spus că sunt bucătar şi m-au făcut puşcaş.

Vezi? Mai bine minţeai.

Eu sunt instalator!

Da. A mers bine.

Pacienţii lui n-au scurgeri.

Fac tot ce pot.

Dar nu sunt un soldat bun.

Când sunt înarmat, băieţii nu se apropie.

Dar cu spatula e Toscanini!

Îmi place în bucătărie.

Se simte ca acasă pe teren.

Parmezan.

Carnea e un mister, dar sigur e parmezan.

Ştim că eşti bun, Conway.

Ai aflat la nasul calului.

Dle maior, Conway a fost bucătar...

Klinger, te rog!

Nu strica momentul!

O mănânci sau te însori cu ea?

Domnule, dacă am fi fost o naţiune civilizată, ai fi fost rege.

Un medic isteţ ar găsi o cale

să păstreze un bucătar bun.

Klinger poate sta până se face bine.

Apoi îl rupem pe celălalt.

- Cinci minute până la coq au vin. - Abia aştept.

Nimic din viaţa mea

nu mi-a oferit extazul senzorial

ca ouăle Benedict de aseară.

Sau nebunia de marţi cu vita Wellington.

Ce să port?

Fii extravagant. Verde!

Aşa e.

Haide, Charles!

Ştii ce aglomeraţie e la popotă.

Domnilor, vă rog,

anticiparea e o plăcere senzorială,

un moment ce trebuie savurat.

Nu să te grăbeşti şi să te înfigi

- ca porcul în cocină. - Bine, Charles!

Dar o să pui rât

- dacă se termină. - Voi veni

când voi fi aranjat cum trebuie.

Lasă-l! Dacă nu mănâncă,

avem noi mai mult.

Te plac! Eşti rău.

Poate că da, poate că nu.

Masă pentru şase pentru caporalul Herbert.

Reveniţi, vă rog. Masa patru e liberă.

Scuze... Uite ce de lume!

Mai multă decât ieri.

Nu te teme, recepţionerul mi-e prieten.

Numele?

Când primim o masă?

- Murim de foame. - Cina e înaintea micului dejun.

Îmi pare rău, e plin.

Mergeţi la cumpărături.

Veniţi peste o oră. O masă pentru doi?

Te pocnesc în nas dacă nu mâncăm.

Căpitane, e şansa vieţii mele.

E un artist. Are nevoie

doar de un manager bun.

Te-ai gândit la cineva?

El găteşte, eu promovez.

Ne deschidem un restaurant.

Chez Klinger.

În Toledo e nevoie de un nou restaurant de patru stele.

Celălalt s-a închis când au plecat băieţii.

Chez, dă-ne o masă!

Aşteptaţi-vă rândul! Fără excepţii!

- Max, bună seara. - Dle maior Winchester.

Şi dna Winchester du jour.

- Masa e gata. - Draga mea.

Pe aici, vă rog. Lista de vinuri. Înapoi!

Am văzut un nou dans.

Ţeapa libaneză.

E mare în Boston.

Ziceai că nu faci excepţii.

Şi că e totul plin.

Eu şi dl maior avem un aranjament.

Dacă doriţi tratamentul VIP, sunt anumite căi.

Înţeleg.

Uite o cale bună! Simt că se eliberează o masă.

- Bine. - Urmaţi-mă!

Trebuia să-i punem palma pe omoplat.

Poftim, domnilor. Masa de lângă şemineu.

- Soba? - Păcat că nu e aprinsă.

După masă, ne încălzeam picioarele.

Primul fel vine imediat.

Dacă mă căutaţi, întrebaţi de Stângaciul.

Îţi dai seama de calitate după cum sunt îmbrăcaţi oamenii.

Şi după jeepurile din faţă.

Putem să stăm lângă voi?

Am aşteptat mult.

Am ţinut posturi mai scurte.

- Soba noastră e şi a voastră. - Chifle proaspete.

- Chiflă, părinte? - Nu, mulţumesc.

Începe să mă strângă sutana.

Vorbeşti cu gura plină, Margaret.

Col. Potter! Împărţiţi soba cu noi?

- O chiflă, dle colonel? - Nu, mulţumesc. Doar cafea.

Nu te-am văzut mâncând de câteva zile.

Aşa se întâmplă când nu ţi-e foame.

O masă te-ar putea ajuta.

De ce vă băgaţi toţi nasul în stomacul meu?

Fiindcă preparatele lui Conway

sunt păcătos de delicioase.

De ce e aici? Ar trebui să se recupereze

la Seul, ca toţi ceilalţi.

Dacă îl trimitem la Seul,

- îl trimit în luptă. - Şi ce e rău în asta.

V-aţi distrat, v-aţi îndopat.

Gata!

Nu e doar mâncarea.

În luptă, e un pericol.

Se împiedică şi de linia frontului!

Dle colonel...

Astea sunt chifle de luptător?

Gătitul pare vocaţia lui Conway.

Când porţi frac verde,

dansezi unde ţi se spune.

În cazul ăsta,

poate că armata a comis o eroare.

Soldatul Conway n-are ce căuta

la infanterie.

Drăcie! N-a zis nimeni că e simplu.

Nimeni nu e unde voia.

Vedeţi? E de la soţia mea.

Eu îmi tocesc pingelele aici,

iar ea mă freacă la cap să mă întorc.

Căsnicia mea s-ar putea duce de râpă,

iar eu îmi fac treaba.

Să şi-o facă şi Conway pe a lui.

Trimiteţi-l imediat înapoi pe front!

- Domnule, am prins-o! - Mildred?

Nu. Centralista din Hannibal.

E destul de aproape.

Alo, aici col. Potter.

Da, chiar sunt în Coreea.

Da, fac lumea un loc mai sigur pentru telefoane proaste.

Apăsaţi butoanele greşite.

Sun de cinci zile.

Trebuie să fie acasă cândva.

Nu e de ajuns! Fii mai bună!

Normal că ţip. Tu n-ai ţipa?

Soţia mea spune că sunt egoist, indiferent şi dezinteresat.

Cine te-a întrebat?

Alo? Drăcie!

- Salut! - Sunt ocupat, Pierce!

Vreau un sfat.

Un prieten are o problemă

şi nu ştiu cum să-i spun

că îl ascult, dacă vrea.

Mulţumesc pentru grijă,

dar mai bine lasă-mă în pace.

Te-ar ajuta.

Nu. Trebuie să fac singur asta.

Dacă te răzgândeşti, sunt prima ureche la stânga.

Sunteţi incredibili.

Sunteţi experţi în personal militar

şi consilieri maritali.

Toţi au nevoie de un hobby.

Ar fi mai bine dacă ne-am face treaba

şi i-am lăsa pe alţii să-şi rezolve problemele.

Bine. Mă gândeam...

Drăguţ din partea ta.

Scuză-mă, am un pacient de consultat.

N-am atâtea aptitudini ca alţii.

Sunt doar medic.

Dle căpitan, e doar o chestiune de bun-simţ.

Ce naiba faci? ce e?

Cred că joacă viaţa lui Alexander Graham Bell.

Charles vrea să discute cu Don Ameche.

Ce e asta, Klinger?

Păi...

Un ofiţer ar explica mai bine.

Mersi!

Vorbeşti cu aghiotantul generalului, nu?

Despre Conway, nu?

Dle colonel...

- Încalci un ordin direct. - Conway...

Sune "da", Winchester!

Da.

- Telefonul! - Da...

I-ai arătat tu!

Alo, aici col. Potter.

Era maiorul Winchester.

Ştiu, dar e un doctor bun.

Căpitane, să lăsăm palavrele.

Dă-mi-l pe generalul Haggerty!

Niciodată n-am fost aşa de insultat.

Eu am încercat.

Aţi încercat şi un truc, nu?

M-aţi ţinut ocupat în birou,

în timp ce voi făceaţi prostii!

Hai, dle colonel. Mă cunoşti!

Sincer, Pierce nu ştia că facem asta.

Bud. Sherman Potter.

Grupul tău are timp de pierdut cu prostii?

Sigur că nu. În plus,

dacă se transferă cineva,

eu voi fi acela.

M-am săturat de văgăuna asta.

Vreau să dau totul naibii.

Nu sunt beat. Sunt serios!

Gata. Am sunat chiar la general.

Mi-am folosit puterea de convingere. N-a mers.

Chestia cu Conway s-a încheiat. Gata. Finito.

Rămâneţi la medicină şi treceţi la treabă.

Klinger, sun-o pe soţia mea

sau o să dormi permanent în latrină!

- Ce-a zis? - Am auzit doar latrină.

A zis că vrea să dea totul naibii.

Nu pot să cred!

Crede că m-am dus să-l păcălesc.

Ce naiba are omul ăsta?

Nu mi-a zis înainte.

Sigur nu-mi zice acum.

Sigur că nu! Vă purtaţi toţi cu el

de parcă ar fi o vestală.

Apelaţi la logica şi la bunul lui simţ.

Intraţi în cort

şi cereţi să aflaţi de ce e măgar.

Tu eşti specialistul

în măgării.

- Te duci tu? - Bine. Mă duc.

Eşti nebun?

Lasă-l, Margaret.

Sinceritatea n-a ţinut. Poate trufia...

În niciun caz!

Col. Potter e un om matur şi sensibil.

Se poate descurca singur.

Dacă nu vorbeşte, lăsaţi-l în pace!

Lasă-mă! Nu vreau să vorbesc!

Cu mine trebuie să vorbiţi!

- De ce? - Sunt femeie.

Ştiu cum e ca o femeie

să fie departe de bărbatul iubit.

Am multă experienţă.

Ştiu, Margaret. Şi ştiu că vrei să ajuţi,

dar vorbeşte cu Mildred.

Îmi spune că e singură şi că trece viaţa pe lângă ea.

Credea că o să am un post călduţ în State,

şi că o să admirăm apusul din aceeaşi emisferă.

Ştia că se mărită cu un soldat.

Eram în bocanci când am cerut-o.

Cred că spera să-i găsească

mai des sub pat.

Când o femeie nu e lângă bărbatul ei,

motivele nu contează.

Ştii doar că eşti singură.

Şi te superi.

Eu m-am supărat. Îi scriam scrisori îngrozitoare lui Donald.

Spuneam lucruri îngrozitoare.

A doua zi îi scriam din nou

şi-i spuneam că-l iubesc.

Ştii ceva?

Ambele scrisori spuneau acelaşi lucru.

Că am nevoie de el.

Margaret...

Spun doar că e nevoie

de multă grijă şi înţelegere

ca o căsnicie să supravieţuiască.

Chiar şi una de 40 de ani.

Mulţumesc, Margaret.

Sper să ai dreptate.

Spune...

E un smoching?

Desigur. E după 18:00.

Nu vă simţiţi prost. Ţinuta nu e obligatorie.

- Vrei să fii drăguţ? - Nu, dle.

Atunci aş fi purtat o rochie fără spate.

- Sunt gen. Haggerty. - Haggerty...

- Aveţi rezervare? - Unde e col. Potter?

Sigur. Masa Potter. Masa 7. Pe aici!

Sper că lucrezi în HORECA.

Sherm! Salut!

Bud, ticălosule! Ce surpriză!

L-ai cunoscut pe întreprinzător.

Salută şi doi doctori de top.

Hunnicutt şi Pierce.

- Băieţi, generalul Haggerty. - Haggerty?

Generalul-aghiotant Haggerty?

Generalul-aghiotant Haggerty.

- Da. - Aţi bătut cale lungă.

Cred că vă e foame

de la atâtea formulare.

Klinger, poţi transfera nişte mâncare?

Da, să aducem nişte mâncărică.

Sper că nu sunteţi năzuros.

Nu. E bun orice.

Bud, ce te aduce aici?

Am primit un telefon ciudat ier, Sherm.

N-am apucat decât să zic salut.

Da. Eram puţin încordat.

Nu vreau să te văd supărat.

Sherman, pari la fel de obosit cum mă simt eu.

Hai să mergem la recuperare în Tokio.

Să ne facem de cap, ca pe vremuri.

Nu. Aş plânge în băutură.

Hai! Ne distrăm!

Îl luăm şi pe ospătar cu noi.

N-am chef de petreceri.

Te supără ceva.

Bine. Spune tot!

Nu începe, Bud!

Sherm, ne ştim de la instrucţie.

Te cunosc. Tu nu eşti aşa. Vorbeşte!

Poate că ai dreptate.

Eşti singurul

cu destulă experienţă ca să înţeleagă.

Să te înţeleagă. E bine.

Ajungem undeva.

- Voilà. - Poftim!

Poftă bună, dle general.

Vă mulţumesc. Spune, Sherm!

- Da, te rog! - Nu te opri acum.

O să mă simt bine. Mergem la mine

şi desfacem o sticlă.

Da, aşa să facem.

Ce mâncare bună!

Aşa mâncaţi mereu?

E mai bine acum,

de când a venit Conway. Nu, Beej?

Da, Conway a schimbat ceva.

Hai! Mănâncă!

Să desfacem sticla aia!

Conway...

Chemaţi-l aici!

Klinger, adu un Conway la masa şapte!

O să beau singur.

Vi-l prezint pe Michelangelo din popotă.

Soldat Paul Conway.

Klinger şi Conway,

Paris, Toledo şi Ouijongbu.

Încântat, dle.

Eu sunt încântat. Mâncarea e fantastică.

- Mulţumesc. - Şi nouă ne place.

O să ne lipsească.

Trebuia să ne lipsească deja.

Unde pleacă?

Înapoi pe front.

Cum adică pe front?

Nu el e bucătarul vostru?

Nu e bucătarul nimănui.

E soldat. E puşcaş.

E ridicol! Un om care găteşte aşa, puşcaş?

Şi noi ne-am mirat. Dar ştiţi armata.

Are un motiv pentru toate.

Trebuie să facem ceva.

Şi noi ziceam la fel, dar ce să facem?

Vă zic eu.

Îi schimbăm specializarea.

Îi schimbaţi specializarea! Ce idee minunată!

Puteţi face asta?

Sigur că da. Conway!

Eşti oficial bucătar în armata SUA.

Lasă arma şi scoate untul!

Sherman, nu ştiu ce e cu voi, doctorii.

Atâta educaţie şi nu ştiţi să faceţi nimic.

Ai perfectă dreptate, Bud.

De aia e dânsul general,

iar noi doar nişte chirurgi.

Bine, fiule. Când col. Potter te externează,

vii la Seul, în personalul meu.

- Unde? - În ce?

O să mă invidieze toţi generalii de aici!

S-a dezumflat sufleul?

Nu, îmi plângea mie stomacul.

Succes, Conway!

O să ai mereu un pat liber aici.

Era inevitabil, dle general. Chez Klinger se mută.

- Ce? - Venim la pachet.

Mergem împreună. Nu, amice?

Parteneri până la capăt.

Dle, vă sunt recunoscător,

dar vreau să gătesc pentru unitatea mea.

Nu l-am mai văzut pe omul ăsta!

Preferi să găteşti pentru ei?

- Nu pentru mine? - Da, dle.

Măcar atât să facă,

după ce i-a călcat, i-a lovit

- şi le-a căzut în cap. - În acelaşi timp.

Da. De asta vreau să mă revanşez.

Ce zici, Bud? Ai zis mereu

că băieţii ăia merită totul.

Aşa este, nu?

Conway, îţi admir loialitatea.

Întoarce-te la unitate.

Am o întrebare. Faci şi livrări?

Încă mai simt gustul raţei cu portocale.

- Fără raţă. - Sau portocale.

Acum a plecat. Urăsc covrigeii!

Închipuie-ţi ce sos ar fi făcut Conway.

Salut! Ce seară frumoasă, nu?

Barman, fac cinste. Eu vreau scotch.

Nişte formol pentru înmormântarea asta!

Cauţi un umăr pe care să râzi?

Sunt foarte fericit.

Margaret, citeşte.

E de la Mildred. Cred că te-ar interesa.

"Dragă Sherman, îţi scriu din Pensacola."

Băutura mea preferată.

E în Florida.

Normal că n-a auzit telefonul.

Mildred merge mereu la Portia, verişoara ei,

când vrea să se înveselească.

E o femeie ciudată.

Îşi scoate dinţii la petreceri.

Genul tău de umor, Pierce.

Nu înţelegi satira care muşcă.

Continuă, Margaret!

"Am cunoscut un tânăr minunat ieri...

băiatul lui Lyle şi Mavis Wilson.

Sunt vecini cu Portia.

S-a întors din Coreea, unde a fost rănit,

şi mi-a zis că o unitate MASH i-a salvat viaţa.

Când îl ascultam, parcă te vedeam pe tine.

Kilometrii dintre noi au dispărut

şi, preţ de câteva minute, eram din nou împreună.

Am fost foarte nedreaptă în ultima scrisoare.

Dar uneori mă satur de singurătate.

Mă supăr şi dau vina pe tine.

Şi când nu pot ţipa la tine, mă enervez şi mai tare.

Sper că poţi înţelege ce-ţi spun."

Înţeleg. Mi-a explicat o prietenă.

"Îmi mai vărs nervii uneori, dar te ador.

Sunt mândră de tine

Şi nu te-aş schimba cu nimeni.

Cu dragoste, Mildred."

Ce scrisoare minunată. Cred că o să plâng.

Bine. Nu vreau să fiu singurul.

- Însoară-te cu ea! - Dacă nu, o iau eu!

Nu. Ar fi Mildred Pierce.

Dacă nu-i trimiţi acelui înger nişte trandafiri,

imediat, eşti un mojic.

Minunată idee, Winchester!

Klinger, vrei să te ocupi tu?

Imediat, dle. Îl sun pe Radar în Tokio...

Nu. Sun în Hannibal.

Aş suna-o pe Muriel Barlow. Dar sigur e beată.

Sau e cea care-şi scoate dinţii?

- Klinger? - Da?

Lasă. Îi cultiv eu. O să fie mai rapid.

Gata. Până aici!

Îmi recomand stomacul pentru o medalie.

Chiftelele astea ar trebui să vină

cu o paletă de ping-pong.

Am putea sfârşi războiul pe loc.

Invităm Coreea de Nord la masă.

Ar trebui să-l pun să postească.

Nu. Să sufere cu noi.

Nu disperaţi, gurmanzilor. Chez Klinger s-a redeschis.

Gustaţi!

Pare comestibil.

Miroase drăguţ.

E gustos!

Ce e? Ne-a trimis Conway ceva?

Nu tocmai. M-a învăţat reţeta sosului

şi am improvizat restul.

Cum i se zice?

Capră à la King!

Subtitrarea: Adrian Micu