Original subtitles

Evenimentele şi personajele din acest serial sunt inspirate din istorie.

Sultană Hurrem, mergeți în odaia dv., să nu se întâmple vreo nenorocire.

Nu pot să cred.

Minți.

Nici vorbă ! Nu mint.

Am greşit cu ceva ?

Ai nesocotit deciziile mele. Ai adus otravă la masa mea.

Mahidevran, tu eşti cea care ne-a otrăvit liniştea.

Sultană Hurrem, nu faceți scandal !

Nu-l striga ! Pentru numele lui Dumnezeu...

Ibrahim din Parga !

Paşă, o să ai o cădere atât de violentă...

O să te fac să te legeni.

Cadână Hurrem, nu amenința, treci la fapte.

Fă-o, ca să-ți vedem puterea.

Mai bine îți ții gura decât să spui vorbe mari.

Nimeni nu poate interveni între mine şi Înălțimea Sa.

Eu nu pot, dar poate că o va face sultana Hatice.

Nu-mi întoarce spatele. Măria Ta, îmi este dor de tine.

Nu mă priva de această fericire.

Să ia sfârşit suferința asta !

SULEYMAN MAGNIFICUL Episodul 13

De ce nu te-ai culcat ?

Am adormit copiii. Mi-am făcut griji pentru tine.

Nu-mi purta mie de grijă.

- De ce e masa asta aici ? - Strâng imediat...

Nu te deranja !

Uite, s-a trezit Mihrimah ! Nu ne speria, Hurrem.

Ba da, să vă temeți de mine.

Măria Ta...

Vă supără ceva ?

Nu, pargalezule. Am ieşit să iau aer. Mă sufocam.

Tu unde ai fost ? Te-am căutat, dar nu te-am găsit.

Am fost la târg. M-am pregătit pentru plecarea la Parga.

Când am venit, am înțeles că sunteți ocupat şi nu v-am deranjat.

- Când pleci la Parga ? - Dacă-mi îngăduiți, aş pleca mâine.

De ce te grăbeşti ?

Ați spus să plec şi să mă întorc repede.

Dar, dacă nu este potrivit...

Este potrivit. Pleacă imediat şi întoarce-te.

Dați-mi binecuvântarea dv...

Pleci, dar nu ştii dacă te mai întorci.

O să te întorci, pargalezule. Dacă nu te întorci, te reneg !

- Oare despre ce vorbesc ? - Evident că nu despre noi, sultană.

De-ar face-o, ca să ia sfârşit suferința asta !

De-am putea să spunem ce simțim fără teamă sau rețineri !

Va veni şi ziua aceea, sultană. Aveți răbdare.

Parcă l-aş vedea pentru ultima dată. Aşa simt.

Ce trist pare...

Bună dimineața, sultană !

- Vă simțiți bine, sultană ? - Taci !

Gulnihal ! Vino...

Ocupă-te de Mehmet ! Vin şi eu imediat.

Încotro ?

Vino, Mehmet ! Vino, prințul meu...

- Odaliscă Nigar, vino cu mine ! - Unde plecăm dis-de-dimineață ?

Nu ai aflat ? Noaptea trecută, sultana Mahidevran...

Să taci ! Nu-i pomeni numele !

Sper să fie de bine...

Haideți, fetelor ! Treceți în rând !

- Bună dimineața ! Ce faceți ? - Mulțumim, mărită sultană...

Ne rugăm pentru sănătatea Măriei Tale.

O să vin şi eu într-o zi în sala de învățătură.

O să exersăm împreună.

Vă aşteptăm, sultană. Când veniți dv., profesorii sunt mai blânzi cu noi.

Sultana e fericită.

Aşa eşti când mergi în iatacul imperial după luni bune.

Oare Hurrem ştie ?

Sigur ştie. De-am putea să-i vedem figura !

Haideți, fetelor ! Vă aşteaptă profesorii !

Sultană, măcar gustați puțin...

Nu mănânc. Spune-le să ia mâncarea.

Vă rog să mă iertați, cadână Gulfem...

Măria Sa Ibrahim-Paşa a vrut să vă dau asta.

Ce mai vrei de la Ibrahim-Paşa ? Nu mai este şef al slugilor.

Acum este marele-vizir şi ministrul imperiului.

Dacă te iei de el, o să dai de necaz. Oricum, a plecat dis-de-dimineață.

S-a speriat şi a fugit de mine.

În scurt timp, o să vezi cine dă de necaz.

Pentru Dumnezeu, mergi şi nu spune nimic.

Cadână Hurrem !

Se pare că aseară ai rămas pe la uşă. Ai aşteptat...

Biata de tine... Mi-a fost milă de tine.

Linişteşte-te, Hurrem. Linişteşte-te...

Lasă-mă singură.

Sultana mea... Sultana inimii mele...

Nu am găsit curajul de a-mi lua rămas-bun. Plec la Parga.

Plec să-mi caut familia.

Plec să-mi alin suferința alături de ea.

Deşi v-am promis că o să găsesc o soluție

şi deşi am făcut imposibilul, am fost învins.

Decizia Majestății Sale e mai presus de orice.

În asta constă neputința noastră.

Nu v-am putut şterge lacrimile de pe chip.

Nu v-am putut deschide poarta raiului.

Simt cum se prăbuşeşte palatul peste mine

şi rămân doar umilul dv. slujitor.

Un singur lucru vă pot promite:

vă voi iubi până la ultima mea suflare.

Vă sărut mâinile cu respect.

Înălțimea Ta, a venit sultana Hurrem.

Să intre !

Înălțimea Ta...

Permiteți-mi să vă spun ceva foarte important.

Aşteaptă.

Măria Ta, eu sunt pargalezul Ibrahim, fiul pescarului grec Manolis.

Sunt Ibrahim, cel pe care l-ați întâlnit la vânătoare,

în munții Serdes din Manisa,

slujitorul Ibrahim din sătucul Saruhanlî.

Vă scriu această scrisoare,

renunțând la privilegiile de care m-ați găsit demn.

Le înapoiez cu respect şi loialitate Imperiului Otoman,

căruia familia mea m-a lăsat în grijă.

Măria Ta, nu mă voi întoarce din această călătorie.

Fiecare clipă petrecută în palatul Măriei Tale

este o dovadă a destinului meu nefericit.

Respectul şi considerația pe care le port sultanei Hatice

m-au făcut neputincios.

Să privesc de la depărtare suferința ei,

fără a o putea ajuta, este mai rău decât dacă aş muri.

Măria Ta, rogu-vă a mă ierta

pentru că am renunțat la privilegii şi la mine însumi.

Prefer să-mi sacrific eu viitorul,

în loc să verse sultana Hatice o singură lacrimă.

Măria Ta, sunt veşti proaste ?

Ibrahim m-a înşelat.

Chiar sub ochii mei... Cum se poate ?

A plecat, Gulfem. Se pare că a plecat.

L-am pierdut definitiv.

Sigur se va întoarce. O să vedeți.

E imposibil să fi plecat pentru totdeauna.

S-a întâmplat ceva de a plecat subit. E posibil să fi vorbit cu Măria Sa ?

Să aşteptăm... Sigur nu e nimic.

Dacă nu se întoarce ?

De m-ar fi luat şi pe mine cu el !

Trebuia să-mi fi spus.

Şi în iad m-aş fi dus cu el.

Sultană...

Ibrahim v-a scris ? Pe dv. v-a înşelat ?

Îmi cer iertare. V-ați supărat pe mine ?

De ce ai venit ? Ce era atât de important ?

Am venit pentru... Pentru sultana Hatice.

O văd foarte tristă. Logodnicul ei este foarte bolnav.

Mă întreb dacă nu cumva are o altă supărare.

Cum aş putea s-o ajut ?

Dacă ai terminat, te poți retrage.

Te-am aşteptat până dimineață.

Mahidevran e fericită ?

Am văzut-o de dimineață. Era foarte fericită.

Să nu-i fie de deochi ! Şi Mustafa e bine.

Sper să aprecieze ce am făcut pentru ea.

Gărzi ! Să vină scribul ! Vreau să-l pun să scrie o scrisoare.

- Sultană-mamă... - Hurrem... Ce s-a întâmplat ?

E o chestiune importantă.

Spune.

Țin foarte mult la sultana Hatice. Nu vreau să sufere.

Vorbeşte clar, cadână Hurrem. Nu mai vorbi pe ocolite.

Despre ce e vorba ?

Ibrahim-Paşa a plecat.

I-a scris o scrisoare Majestății Sale şi a fugit.

Cred că e din cauza chestiunii cu sultana Hatice.

Ce chestiune ? Ce legătură are Ibrahim cu Hatice ?

Revino-ți. Nu spune asemenea lucruri.

Eu o spun pentru binele lor.

Şi sultana Hatice îl iubeşte pe Ibrahim-Paşa.

Permiteți-le să fie împreună.

Nu e de datoria ta să discuți despre asta.

Consider că nu am auzit aşa ceva. Pleacă ! Ocupă-te de copiii tăi !

Sultană, nu dați importanță spuselor ei.

Daye, cheam-o imediat pe Hatice !

Mamă, m-ați chemat...

Ieşiți ! Lăsați-ne singure !

- E adevărat ? - Ce anume, sultană-mamă ?

Ibrahim-Paşa a lăsat astăzi o scrisoare.

I-a mărturisit fiului meu că este îndrăgostit de tine.

Hatice, uită-te la mine ! E adevărat ?

Ştiai despre sentimentele lui Ibrahim-Paşa ?

Răspunde-mi !

Şi tu nutreşti aceleaşi sentimente ?

- Pleacă din fața mea ! - Sultană-mamă, dacă m-ați asculta...

Pleacă !

Vrei să te aperi, când tu aştepți să te faci de râs ?

E păcat de tine...

Sultană...

- Ştiu. Ştiu totul, Gulfem. - Vai de mine !

Trebuie să vorbesc cu Măria Sa.

Îl voi ruga să-l ierte pe Ibrahim.

Sultană...

Anunță-l pe Măria Sa că am venit.

Să plece imediat şi să-l găsească pe Ibrahim-Paşa !

Măria Ta, a sosit sultana Hatice. Vă roagă s-o primiți...

Mărită sultană, Majestatea Sa este foarte ocupat.

A cerut să vă întoarceți în camera dv.

Trebuie să-l văd neapărat. Nu i-ai spus că e important ?

Bineînțeles că i-am spus, dar a transmis să plecați.

Pentru mine întoarcerea este ca o rugăciune în secret.

Să te lepezi de păcate, să te întorci către pioşenie,

să mergi în pelerinaj...

Acum sunt pe marea care mi-a schimbat viața şi mă uit în urmă.

Eu sunt Ibrahim al lui Manolis, născut în Sofia, numit Pargalezul.

De 17 ani nu am văzut chipul mamei mele.

M-am ferit de oglinzi.

Mereu am căutat să găsesc ceva din fratele, din mama şi din tatăl meu.

Pe măsură ce am căutat, m-am rătăcit tot mai mult.

Nu m-am putut întoarce. Orizontul nu are o direcție precisă.

Nu m-am putut stăpâni.

Melodiile pe care mi le cânta mama la vioară,

în vremea când am fost răpit din locul natal,

sunt singura mea moştenire.

Eu sunt Ibrahim. Oare cum este să te întorci ?

Unde te-ai putea întoarce ? Unde este locul în care te întorci ?

E posibil să te întorci ?

Ori destinul merge doar înainte ?

Locul în care te-ai întors este tot acolo şi aşteaptă ?

Dacă te uiți, chiar îl vezi ?

Când ți-l scoți din suflet, te dezorientezi ?

Poți găsi drumul către casă,

dacă mergi prin locurile pe care nu le-ai uitat ?

Marea pe care ai înaintat, portul în care ai acostat

şi căminul pe care l-ai găsit oare îşi mai amintesc de tine ?

Te pot lua la pieptul lor, să te ascundă ?

Ibrahim, întoarcerea nu înseamnă putere, ci slăbiciune.

Hatice este în odaia ei şi plânge, dar asta nu trebuie să ne clintească.

Trebuie să-şi primească lecția.

Închidem subiectul şi nu mai discutăm niciodată despre asta.

Sultană-mamă, a început construirea geamiei din Manisa.

Vor termina imediat, exact aşa cum am promis.

Viteazul meu ! Să ai parte de fericire !

Nu m-ai refuzat... Să nu uiți că astăzi este joi.

A trecut o săptămână, iar Majestatea Sa nu a vorbit cu mine.

Nici la el nu mă primeşte.

Dacă ați încerca să vorbiți cu sultana-mamă...

Poate v-ar ajuta cumva.

Sultana-mamă nici măcar nu se uită la mine !

Ajută-mă, Doamne !

Niko ! Ce haine sunt astea ? Ai devenit bogat ?

Unde e Niko ?

Eu sunt Teo. Fratele lui Niko...

Teo... Trăieşti... Eu sunt Eleni...

- Îți aminteşti ? - Da.

Au trecut mulți ani de când te-au luat şi te-au dus.

Nu am primit nicio veste de la tine. Am crezut că ai murit.

Am plâns foarte mult în acea zi.

Niko nu s-a oprit deloc din plâns.

Unde sunt, Eleni ? Nu sunt acasă. Unde e mama ?

Manolis este la malul mării.

Aştept să fiu primit în audiență la Majestatea Sa.

Ibrahim-Paşa a plecat la Parga.

Voi cere ca acesta să fie înlocuit cu o persoană potrivită.

Ahmet-Paşa, mai bine nu ați discuta despre asta.

Cum să ne opunem dorinței Majestății Sale ?

Nu te teme, nu pățeşti nimic.

Dacă e să plătească cineva, eu voi fi acela.

Paşă, Majestatea Sa vă primeşte în audiență.

Aşteaptă-mă. O să mă întorc cu veşti bune.

Sultană Hurrem !

Sunteți bine ?

Da, Ayşe. Ce este ?

De ce te uiți aşa ? Ai vreo problemă ?

Nu. Slavă Domnului, nu am nimic.

Astăzi e joi, iar Măria Sa se va întâlni cu sultana Mahidevran.

Îmi pare rău pentru tine.

Întâlnirea asta nu o să aibă loc. Niciodată !

Spune-le cadânelor să nu mai aştepte degeaba.

Dacă eşti atât de convinsă... Să ai o zi bună !

Ayşe, ce cauți pe-aici ? Te aşteaptă fetele.

Mă duc, agă Sumbul. Nu te enerva.

Haide odată !

La mine ai venit ? Mi-ai adus vreo veste ?

Nu la tine am venit, sultană.

De ce nu-mi mai acorzi atenție ? Ori ai devenit şi tu paşă ?

Nicidecum. Aveți nevoie de ceva anume ?

Du-te liniştit la sultana Mahidevran.

Unde e măritul sultan ? Vine ?

Nu ştiu. Trebuie să plec imediat.

- Vă faceți griji degeaba, sultană. - Nu-l mai recunosc.

Mă priveşte atât de distant,

ca şi când nu aş mai fi în mintea şi în inima lui.

Nici nu ştii cât de mult mi-am cerut iertare.

Nu m-a iertat şi nici nu o va face vreodată.

Cadâna aceea a pus mâna pe sufletul şi pe mintea lui.

L-a vrăjit.

În noaptea asta vă va invita din nou.

Nu cred asta.

Sultană... Majestatea Sa vă aşteaptă în seara asta.

Mamă, vin şi eu !

Sultană-mamă...

Nu vrei să vorbeşti cu mine ?

Şi dumneata îmi întorci spatele ?

Nu-i poți întoarce spatele propriului copil,

dar nici copilul nu ar trebui s-o facă.

Nu ar trebui să-şi facă familia de ruşine.

Noi încercam să-ți clădim fericirea, iar tu ai nesocotit deciziile noastre.

Şi fiul meu e supărat.

Nu s-ar fi aşteptat la aşa ceva din partea ta.

Sultană-mamă, mai bine aş muri decât să-ți fie ruşine cu mine.

Eu nu am făcut nimic ruşinos.

E vina mea că aşa îmi dictează inima ?

Cu asta explici totul ?

Uite ! Simți ? Bate.

Mi-aş fi dorit să se oprească şi să ia sfârşit suferința asta.

Tată !

Tată !

Sunt eu, Teo !

Sunt Ibrahim !

Fiule, tu eşti ? Teo ?

Am venit, tată ! M-am întors !

Fiule... Ai venit !

Te opui deciziei mele ?

Cum să fac asta, Majestatea Ta ? Cum aş îndrăzni ?

Măria Ta l-a numit mare-vizir pe Ibrahim-Paşa

şi mă înclin în fața deciziei Măriei Tale.

Dar nu v-am spus îngrijorarea mea. Pentru altceva am venit în audiență.

Pentru ce ?

Vorbeşte, paşă !

Rogu-vă să mă iertați...

Mi-e foarte greu să discut despre asta cu Majestatea Ta.

Nobilul Ferhat-Paşa...

Cu tot respectul pentru sultana Beyhan...

Vrei să-mi spui vreo nelegiuire făcută de Ferhat-Paşa ?

Ce-ai făcut ? Cum ai ajuns atât de bogat ?

Hainele sunt foarte frumoase.

O să-ți povestesc totul, tată.

Încă n-am văzut-o pe mama. Nu e acasă. S-o găsim !

Nici Niko nu este. Să-l găsim şi pe el !

Tată...

Mama a plecat ?

Mama ta a plecat în rai. Se împlinesc zece ani...

Acum stă şi mă aşteaptă pe mine.

Mereu ai fost în gândurile şi în rugile ei.

Pe toți copiii din sat îi striga "Teo".

Îi îmbrățişa la fel cum te îmbrățişa pe tine.

Uite, a venit Niko !

Măria Ta, nu am nimic personal cu Ferhat-Paşa,

doar că s-au auzit unele lucruri despre el.

A reuşit să potolească revolta Dulkadiroglu,

însă acum are reputația unui om nemilos.

Se mai spun astfel de lucruri. Revolta se înnăbuşă cu sânge.

Aveți dreptate, dar ce bine ar fi

dacă doar asta s-ar spune despre Ferhat-Paşa !

Lumea vorbeşte că, în timp ce ne luptam în Rodos cu păgânii,

el s-a ocupat să-şi asigure un viitor bun.

Mită, tribut, favoruri...

Lucruri destul de grave.

Mie nu-mi ajung vorbele.

Adu-mi dovada scrisă, ca să-i pot lua capul.

Sunt sigur că ştii un lucru:

balanța dreptății sultanului Suleyman nu se înclină niciodată.

Ce fericire să te pot vedea !

Mereu m-am gândit la tine !

M-am întrebat unde eşti, ce faci, dacă eşti în viață.

Nu am crezut niciodată că te-am pierdut.

Mereu am spus că Teo al meu trăieşte.

"Teo trăieşte !" Aşa mi-a spus sufletul !

"Trăieşte... O să vină într-o zi."

Hai, fiule ! Să mergem acasă !

- Sigur ți-o fi foame. - O să mănânc tot peştele ăsta.

Mereu ai fost un pofticios.

Mereu erai cu ochii la porția mea, dar nici că mai contează acum.

Ți-aş da tot peştele din Parga !

Haideți !

Sultana-mamă a spus asemenea cuvinte,

încât am înțeles că sentimentele mele nu contează.

- Mi-am făcut familia de ruşine. - Nu fi nedreaptă cu tine însăți.

Sunt atât de furioşi tocmai pentru că eşti importantă pentru ei.

O să treacă. Ai încredere în timp. El este cel mai bun doctor.

Uită-te la mine !

În seara asta am fost invitată din nou în iatacul imperial.

Asta nu e o minune ?

Nu e o minune, ci doar rugămintea mamei.

Se implică în viețile tuturor.

Nu am spus asta ca să te rănesc, dar sufăr foarte mult.

Dă-mi voie să merg să mă pregătesc.

Mătuşă, noi mergem la tata. Vino şi tu cu noi !

- Poftă bună ! - Mulțumim. Poftiți la masă !

Bine. Şi mie mi-a fost dor să iau masa cu voi.

Sultană Hurrem... Poftiți...

O să iau masa alături de cadâne.

L-am întrebat pe eunucul Sumbul ce va fi în noaptea asta,

dar nu mi-a spus nimic.

Să-mi spui tu. Femeia aceea o să meargă la sultan ?

Nu ştiu. Jur că nu ştiu !

Ori nu ştie nimeni, ori sunteți toți nişte mincinoşi.

Odaliscă Nigar !

O să merg cu sultana la hamam. E pregătit totul ?

Da. Vin şi eu imediat.

E joi şi se pregăteşte. E clar că se întâlneşte cu sultanul.

Sultană Hurrem, parcă spuneai că nu se va mai întâmpla.

Văd că acum sultana Mahidevran este favorita.

Taci, Ayşe ! Nu te amesteca !

O să-ți tai limba !

O să le arăt tuturor cine este sultana favorită !

De ce să-mi arăți mie ? Spune-i asta sultanei Mahidevran !

Ayşe, ai grijă ce spui. Fii atentă !

Sultană Hurrem...

Ce-o să faci ?

O să mă îmbraci şi pe mine cu blănuri otrăvitoare ?

Nu uita că stai de vorbă cu o sultană !

- Ai grijă ce spui, altfel... - Altfel, ce ?

Te omor ! Te omor şi te arunc la câini !

Eşti moartă, Ayşe !

- Nu ai putut să taci, Ayşe ! - Lăsați-mă în pace !

Nu am uitat nici măcar uleiul ăsta de măsline.

Mirosul şi gustul lui, pâinea Eleniei, telemeaua mamei...

Poftim ! Toți sunt ai tăi !

Teo, cum ai devenit atât de bogat ? Umbli cu escortă după tine.

Ne-ai adus şi multe cufere cu daruri...

În satul Saruhanli din Manisa am devenit Ibrahim.

Soția boierului m-a îndrăgit mult şi a vrut să primesc o educație bună.

Într-o zi, Majestatea Sa Sultanul, plecat la vânătoare, a ajuns la noi.

Eu cântam la vioară undeva mai departe.

M-a chemat lângă el. I-a plăcut cum am cântat.

În acea zi m-a luat şi m-a dus la palatul din Manisa.

Acolo am stat şapte ani.

Apoi, sultanul Suleyman a fost înscăunat.

Dar tu ce ai devenit, Ibrahim ?

Ne-am dus împreună la Constantinopol.

El a devenit padişah, iar eu, slujitorul său personal.

Am devenit persoana cea mai apropiată şi mai loială sultanului.

Am fost împreună în expedițiile din Belgrad şi din Rodos

şi mereu ne-am întors vii şi nevătămați.

În Rodos mi-a promis că, dacă învingem,

mă va trimite la Parga, la familia mea.

Majestatea Sa s-a ținut de cuvânt. Uite, sunt aici !

Ai trăit ca într-o poveste, fiule. Bine că te-am dat Imperiului Otoman !

Dacă rămâneai aici, ai fi devenit pescar.

Sunt mândru de tine, Ibrahim !

De-ar fi apucat şi mama ta ziua asta...

Sigur mă vede. Mereu am crezut şi am simțit asta !

Dacă nu aş fi simțit aşa, mi-aş fi pierdut de mult mințile.

Neobrăzata ! Îmi vine s-o omor !

Vreau s-o strâng de gât uite-aşa şi să-i smulg capul !

Nu spune asta. Încetează.

Nu mă apăra pe mine, ci pe duşmanii mei.

Ieşi ! Vreau să rămân singură.

Plecați toate. Am grijă singură de copiii mei.

Plecați !

Am venit ! Am venit !

A venit viteazul meu ! Fiule...

Te-ai făcut băiat mare. Nu mai ai voie să-mi stai în brațe.

Uite !

O să stai pe scaunul de-aici.

Vino...

Iată-l pe prințul meu !

O să lucreze stând în fața sultanului.

Aici ai condeiul meu, călimara...

Ai şi hârtie, aşa că scrie !

Mamă, poți să pleci. O să lucrez cu măritul sultan.

Mărite prinț, permite-mi să stau lângă Domnia Ta.

Poți rămâne, dar noi avem mult de lucru.

Când vine Ibrahim ? Mi-e dor de el.

O să vină în scurt timp.

Tata s-a culcat.

A spus să mergem de dimineață la pescuit.

Nu, nu putem. Peştii să mai aştepte. A venit fratele meu.

Niko, să luăm o barcă mare, apoi să reparăm casa asta.

Ce spui ? Lasă... Să construim o casă mare pe țărm !

Să fie cea mai mare casă din Parga.

Nu trebuie. Nu cheltui banii.

Noi suntem pescari, iar ce e prea mult ne face rău.

În plus, tu o să te întorci. Nouă ne este de ajuns atât.

Nu mă mai întorc, Niko.

Nu se mai întoarce, Gulfem. Ne-am despărțit definitiv.

Ne desparte o mare întinsă.

E atât de departe, încât nici nu mi-l mai pot imagina.

În afară de lucrurile din casetă, nu am nimic.

Vreau să îmi încui viața şi sufletul în caseta asta

şi să arunc cheia în marea care ne desparte.

E păcat de fluturele Măriei Tale. Trebuie să vă fie mereu aproape.

Acest fluture o să vă apere.

Inima Măriei Tale va prinde aripi şi va zbura alături de cel iubit.

Ți-ai pierdut mințile ? Cum să te cerți cu Hurrem ?

O să te omoare.

Pe mine m-a dat afară doar pentru că am vorbit puțin.

Nu-mi poate face nimic.

Ai uitat ce-am pățit eu ? Ai uitat ce mi-a făcut ?

Pe mine m-a ars cu acid. Cine ştie ce îți poate face ție ?!

Ce vrei să fac ? Nu m-am putut abține.

- Când o văd atât de îngâmfată... - Abține-te. Nu face nimic.

- Şireato, tu stai să ne asculți ? - Nu, am venit să mă culc.

Culcă-te şi taci ! Nu vreau să am de-a face şi cu tine.

- Gulnihal, tu unde o să rămâi ? - Găsesc eu un loc lângă cadâne.

Sultana Hurrem a vrut să rămână singură.

O să mai rămână singură mult şi bine !

Obişnuiam ca noaptea să stau aici,

să mă gândesc la tine şi să mă înfurii.

Începeam să înjur, să plâng... Mereu mă certa mama.

Ai fost o enigmă ! Nicio veste, absolut nimic !

Dar am fost convins că trăieşti.

Ne-ai scos din minte !

Nu te-am iertat niciodată pentru că ne-ai uitat.

De ce ? Spune, Teo... De ce ?

De ce nu ai venit mai devreme ?

Când îți pierzi jumătatea,

rămâi incomplet.

Încă din ziua în care am plecat mi-am dorit...

Mi-am dorit să mă întorc.

În vis căutam drumul spre casă.

Mereu mă rătăceam.

Tu nu ai fost plecat niciodată, Niko !

Nu ai fost rupt niciodată de casa, de familia şi de marea ta.

Toată viața am purtat doliu în suflet.

Atunci, să scoatem doliul, Teo.

Doliul ne putrezeşte sufletul.

Frățiorul meu...

Pentru tine am păstrat-o.

E vioara mamei !

O să cânți sau ai uitat cum se face ?

Niko, eu nu am uitat nimic.

Măria Ta...

Măcar asta permite-i umilei tale cadâne.

Să te ating... Rogu-te, nu mă priva de acest lucru !

Îi simt lipsa...

- Sadika ! - Ce faci aici ?

Tu să-mi spui ! Ce cauți aici ?

Mi-a fugit somnul şi am ieşit să iau puțin aer.

Nu minți ! I-ai dat ceva pe ascuns agăi Baltaci Boncuk.

Am văzut. Hai la eunucul Sumbul, ca să-i spui totul !

Am spus să mergi, altfel, strig şi trezesc pe toată lumea.

Bine, nu striga ! Vin.

Cadână Sadika, o să vedem acum cât eşti de devotată.

Eşti terminată.

Faceți loc ! Ce-a pățit cadâna Ayşe ?

Cadână Ayşe...

Vreau să merg singur la lecții. Să nu vină Gulşah.

- De ce, fiule ? - Tata a spus că sunt băiat mare.

Sultană...

Pleacă, Gulşah ! Mă duc singur la lecții.

Desigur, paşă. Aşa facem !

Sultană, am ceva să vă spun.

Cadâna Ayşe a murit. I-a fost tăiat gâtul.

- Ce ? - Ce s-a întâmplat ?

Vino ! Nu mai eşti pedepsită.

Cadâna Ayşe...

Uite, iar o să primeşti o pedeapsă ! Nu-i pomeni numele.

A murit. Au găsit-o moartă.

A murit ?

Cum a murit ? S-a îmbolnăvit ?

I-a fost tăiat gâtul şi a fost lăsată aşa.

Cine ? Cine a făcut asta ?

Nu se ştie cine...

Păcat... Ce păcat !

Acum chiar îmi pare rău.

Mărită sultană-mamă...

Azi-noapte a fost ucisă Ayşe, una dintre cadânele favorite.

Tu auzi ce spui, agă Sumbul ? Cum adică a fost ucisă ?

I-a fost tăiat gâtul. În zori am găsit-o pe drumul pietruit.

Zăcea într-o baltă de sânge biata de ea.

Cine a făcut asta ? Cine este criminalul ?

Nu poate exista un criminal în casa mea ! Găseşte-l şi adu-mi-l !

Vino aici !

Spune tot sau îți iau gâtul !

- Eu nu ştiu nimic... - Cum să nu ştii ?

Doar stați în aceeaşi odaie şi vă certați zi de zi !

Mai şi minți că nu ştii nimic !

Te arunc în fața Măriei Sale şi-i spun că am găsit criminalul !

Aseară a fost şi Gulnihal în odaie.

Eu m-am culcat. De dimineață am văzut că nu e în pat.

Am crezut că a coborât mai devreme.

O să vedem dacă spui adevărul.

Cine a făcut asta ?

Nu e nimeni care să fi văzut sau să fi auzit ceva ?

Nu aveți frică de Dumnezeu ? Nu aveți conştiință ?

Vorbiți !

Nu ştiu cine a făcut asta,

dar se ştie cine îi era duşman de moarte.

Cine era duşmanul ei de moarte ?

V-ați înghițit limba ? Ce v-a întrebat jupâneasa Daye ?

Cadâna Hurrem.

Odaliscă Nigar, ați auzit şi dv. ce i-a spus de față cu noi.

Ce a spus cadâna Hurrem ?

A spus că o s-o omoare şi o s-o arunce la câini.

E adevărat ? Ați auzit toate ?

Astea sunt cuvinte aruncate la supărare.

Cum să o suspectăm pe mama prințului de o asemenea faptă ?

- Dar am auzit-o ! - Eu cred că ea a făcut-o.

Să vorbim şi cu Sadika, să vedem ce ştie.

Am vorbit eu cu ea, jupâneasă Daye. Nu ştie nimic amărâta.

Am aflat de dimineață de la eunucul Sumbul.

Majestatea Sa a trimis un mesager la Parga, după Ibrahim-Paşa.

I-a trimis o scrisoare.

- Când a trimis-o ? - Imediat după plecarea lui.

Ăsta nu e semn bun, Gulfem. E nevoie să vorbesc cu Măria Sa.

Sultană, ați auzit ? Cadânei Ayşe i-a fost tăiat gâtul !

Se pare că toată lumea o bănuieşte pe Hurrem.

Câte se mai întâmplă de când a plecat Ibrahim-Paşa !

Ai fost îndrăgostit vreodată ?

Eu ? Cum să nu ?! De foarte multe ori !

Numai că toate s-au căsătorit... Dar e bine aşa.

Cum plac o femeie sau văd vreo sirenă, îmi arunc năvodul.

- Tu ai fost ? - Am fost.

- Am trăit o iubire imposibilă. - De ce să fie imposibilă ?

Doar eşti puternic, bogat... Eşti şi foarte arătos !

Eşti cel puțin la fel de arătos ca mine.

Care femeie să nu te dorească ?

Niko, tot ce spui tu nu e de ajuns pentru iubire.

Iubirea mea este la capătul pământului.

La capătul pământului...

Ori te-ai îndrăgostit de fiica Împăratului Roşu ?

Te-ai apropiat.

- Nu îi este fiică, ci soră. - E sora lui ? Măi să fie !

Ascultă... Dragostea asta te-a alungat aici ?

Ați trimis după mine, Majestatea Ta.

Astăzi aş vrea să ne plimbăm prin târg.

O să ne deghizăm.

Să vedem ce mai spun supuşii mei.

Plecăm imediat ? Trebuie să ne luăm măsuri de precauție.

O să ne amestecăm printre supuşi. Ar fi bine să aşteptăm puțin.

De ce să aşteptăm, paşă ? Ibrahim s-ar fi asigurat imediat.

Agă Sumbul...

Cadână Gulnihal...

- Ai auzit ce s-a întâmplat ? - Da. Îmi pare foarte rău.

Doar am stat aseară aici de vorbă cu ea...

Când te-ai întors la cadâna Hurrem ?

Nu ne-am întors niciuna dintre noi. Ne-a alungat.

Aseară s-a enervat foarte tare. Am rămas şi am dormit jos, cu fetele.

- De ce s-a enervat ? - S-a certat cu Ayşe.

Eu i-am spus să înceteze, iar ea s-a supărat şi ne-a alungat.

A spus că vrea să rămână singură.

- Nu a rămas nimeni cu ea ? - Nu. A fost singură.

Agă Sumbul...

Mi-e foarte frică.

Nu-ți fie teamă. O să te apăr de orice.

Ai aflat ceva, agă Sumbul ?

Majestatea Sa este în iatacul imperial ?

Majestatea Sa a plecat din palat.

O să aştept. Chiar de-ar veni târziu, tot o să aştept.

Odaia lui Ibrahim-Paşa nu este liberă ? Aştept acolo.

E o onoare... Ne-a fost dor să vă vedem.

Iar ai dispărut, Matrakci.

De când a plecat Ibrahim-Paşa, am rămas aici.

Ar fi timpul să se întoarcă.

- Poftiți ! - De unde e marfa ?

E marfă din Alep. Câte valuri să vă dau ?

Marfă din Bursa nu ai ? Nu vinzi aşa ceva ?

Cum să nu am ?

Numai că marfa de Bursa o ținem pentru cei mai speciali.

Priviți... Asta este marfă de Bursa.

Ieri am vândut trei valuri la palat.

Toate au fost pentru agreabilul Ibrahim-Paşa.

Marele-vizir a venit în prăvălia mea şi a plecat cu toate cuferele pline.

De ce ai spus că e agreabil ?

Pentru că cel agreat de Majestatea Sa este agreat şi de noi.

Matrakci este foarte apropiat de Măria Sa Ibrahim-Paşa.

Să mergem ! Vino şi tu, Matrakci !

- Unde mergem, Măria Ta ? - La hogea Zembil.

Astăzi e rândul lui. Să vedem ce jalbe a primit.

"Ajută-ne, mărite hoge ! Ferhat-Paşa ne-a lăsat fără nimic."

"Am ajuns să nu mai putem duce pâine acasă."

Doamne sfinte...

"Nu mai suportăm să-i dăm tribut."

"Ne-am săturat să muncim pentru a-l îndestula pe el."

Dă-mi să văd...

"Noi suntem negustorii din Edirne. Ferhat-Paşa ne-a pus piața pe butuci."

Moartea cadânei Ayşe ne-a înspăimântat pe toți.

- Sper că Mustafa nu a auzit. - Cum să facem asta ?

Nici măcar n-am vorbit despre asta în prezența lui.

Cine să fi făcut asta, mărită sultană ?

Criminalul va fi prins cu siguranță.

Căminul meu nu poate adăposti un diavol.

Vorbeşte imediat, Daye ! Ce ați aflat ?

Am vorbit cu toată lumea din harem.

Cadânele spun că ieri a avut loc o ceartă.

Se pare că Hurrem a amenințat-o pe Ayşe de față cu toată lumea.

I-ar fi spus că o omoară.

Eunucul Sumbul şi odalisca Nigar au fost martori.

Şi eu am fost martoră la o parte din ceartă.

Sultană, doar ştim ce i-a făcut apropiatei ei, Gulnihal.

E posibil ca tot ea să-i fi făcut asta şi cadânei Ayşe.

Gulnihal ce spune ? Ori nu a vorbit de frică ?

Cadâna Hurrem şi-ar fi alungat toate slugile.

Se pare că a vrut să fie singură.

Nu vreau nici măcar salutarea ta.

După tot ce ai făcut, nu mai am pic de încredere în tine.

De ce v-ați supărat pe mine, sultană-mamă ? Cu ce am greşit ?

Ce-ai mai fi putut să faci ?

Ai anunțat tot haremul că o s-o ucizi pe Ayşe.

M-am supărat foarte tare. De aceea am vorbit aşa.

Cum se face că de dimineață Ayşe a fost găsită moartă ?

Tu ai omorât-o.

Nu, nu am făcut-o eu.

Jur că nu eu am făcut-o !

Nu te cred.

Până când nu-ți va fi demonstrată nevinovăția,

nepoții mei nu mai pot sta cu tine.

Nu-i pot lăsa în grija unei perfide !

- Daye, luați copiii şi să mergem ! - Nu.

Încuiați-o în odaie şi puneți pază la uşă !

Nu-mi luați copiii !

Mehmet ! Mihriman !

Nu plecați ! Nu faceți asta, vă rog !

Nu mi-i luați ! Mehmet ! Mihriman !

Sunt nevinovată !

Nu faceți asta !

Ne onorați cu prezența dv., Majestate.

E o încântare să-mi călcați pragul.

Ne-am plimbat prin târg şi am vrut să te vedem şi pe dumneata.

Majestatea Sa a venit singur ?

Am venit cu vizirul meu, Ferhat-Paşa, dar acum e afară.

Stă de vorbă cu supuşii mei.

Ferhat-Paşa nu va auzi lucruri prea plăcute.

De ce, hoge ?

Toate plângerile sunt la adresa sa,

iar nouă ne revine sarcina de a lua cunoştință de ele.

De ce îl acuză oamenii pe Ferhat-Paşa ?

Majestatea Ta, numai citind îmi roşeşte obrazul...

Şpagă, tribut... Câte şi mai câte !

- Cel care greşeşte va plăti. - La fel ca Piri Mehmet-Paşa ?

Poftiți...

Trebuie să vorbim cu marele-vizir Ibrahim-Paşa.

Am adus scrisoarea Majestății Sale Sultanul Suleyman.

Ibrahim a devenit paşă ?

- Dv. cine sunteți ? - Eu ? Sunt tatăl lui.

Sunt onorat. Ibrahim-Paşa este marele-vizir al Imperiului Otoman.

S-a dus cu fratele lui în pădure. Trebuie să apară.

Poftiți, aşteptați aici ! Poftiți...

Vă e foame ? Am puțin peşte. Doriți ?

Nu fi nedrept, hoge. Nedreptatea este cel mai mare păcat.

Nu poți ignora adevărul

doar pentru că Piri-Paşa îți este nepot.

Dar nu este evidentă nedreptatea adusă lui Piri-Paşa ?

Iar dumneata nu ai fost martor la cele întâmplate în Rodos ?

Acolo i-am dat înapoi sigiliul imperial. De ce ?

Pentru că trebuia să fim un tot unitar în lupta cu duşmanii.

Câte vieți m-au costat decizia sa ?

Numai dumneata câte lacrimi ai vărsat pentru cei căzuți în luptă !

Tu ai uitat, însă eu, nu !

A sosit vremea, aşa că am făcut ce-a trebuit.

Majestatea Ta, i-ați dat sigiliul imperial slujitorului personal.

Acum deține această funcție şi se bucură de toate privilegiile ei.

Referitor la Ferhat-Paşa nu pot să spun nimic.

Se ştie cu ce mârşăvii se ocupă.

Mi-am exprimat îngrijorarea

doar pentru că îl găseam pe Ahmet-Paşa mult mai potrivit.

Ierarhia cerea altceva. Acest drept i se cuvenea...

Dreptul de care vorbeşti stă pe buzele mele.

Îi pot da dreptul celui ce-l merită,

dar, totodată, dacă trebuie, pot să-i iau şi capul !

Iată ! A venit marele-vizir Ibrahim-Paşa !

Sultanul Suleyman ți-a scris o scrisoare.

Paşă, v-am aşteptat.

Măritul padişah v-a trimis această scrisoare.

Îți ordon să te întorci,

numai că nu ştiu dacă vei găsi totul aşa cum ai lăsat.

Nici măcar să nu te gândeşti să rămâi la Parga.

Au primit ordin să mi te aducă.

Chiar de-ar fi să mori,

o să mori pe pământurile mele, alături de mine !

Majestatea Sa Sultanul Suleyman !

Măria Ta, te-am aşteptat ore întregi. Rogu-te să mă asculți !

Măria Ta, ştiu că nu vrei nici măcar să mă vezi.

Nu am stat de vorbă cu Domnia Ta de foarte mult timp.

Mereu am fost întoarsă de la uşă.

Toată viața v-am ascultat pe Măria Ta şi pe sultana-mamă.

Am respectat tot ce mi-ați spus.

Am acceptat până şi destinul pe care mi l-ați pregătit.

Dacă însă vă e ruşine cu mine, prefer să mor.

O să vă îndeplinesc dorința. Să nu vă îndoiți de acest lucru.

O să aştept cu răbdare

ca logodnicul meu, Mehmet Celebi, să se însănătoşească.

Măria Ta...

Măria Ta, Ibrahim-Paşa a renunțat la funcția sa şi a plecat.

A plecat pentru că vă este loial şi pentru că vă respectă.

Eu am renunțat la sufletul meu.

Singura mea rugăminte este să-l iertați.

Lăsați-l în viață pe Ibrahim. Vă implor !

Te poți retrage, Hatice.

Sultană, am primit vestea mult aşteptată.

Măria Sa s-a întors la palat.

Trebuie să-l văd imediat pe fiul meu.

Sunt nevoit să mă întorc imediat. O să plec imediat.

Venim şi noi cu tine. Nu poți pleca singur.

Fiule, te-am regăsit atât de târziu, că nu te mai pot lăsa.

Da, venim cu tine.

Tată, rămâneți aici. E mult mai sigur aşa.

Frate drag, dacă mergi la moarte, venim şi noi cu tine !

M-ai înțeles ? Nu ne mai despărțim niciodată !

Nu vi-l dau ! Ați înțeles ?

Chiar dacă murim, murim împreună !

Mamă, nu vreau să discut nimic despre Hatice.

Eu am încheiat acest subiect.

E timpul să vorbim despre cadâna Hurrem.

Ce a pățit ?

Azi-dimineață a fost găsit un cadavru în harem.

E vorba de cadâna favorită, Ayşe. I-a fost tăiat gâtul.

Ce legătură are asta cu Hurrem ?

Criminala este tocmai cadâna Hurrem. Toate indiciile conduc la asta.

Unde eşti, Suleyman ?

Vino şi salvează-mă...

Ai venit, Suleyman. Ai venit să mă salvezi...

Eşti mama copiilor mei.

Te-am considerat bucuria, fericirea şi lumina ochilor mei.

Ți-am dus mereu dorul...

Ce-ai făcut, Hurrem ?

Ai devenit o criminală ?

Cum aş mai putea să pun capul pe aceeaşi pernă cu tine ?

SFÂRŞITUL EPISODULUI 13