Original subtitles

Personajele şi evenimentele din acest serial sunt inspirate din istorie.

- Mustafa ! Prințul meu ! - Mehmet !

Dumnezeule... Salvați-mi prinții ! Alergați !

Măria Ta ! E pârjol. Ard.

- Cine arde ? - E pârjol la logodnă, Măria Ta.

- Unde eşti, Mustafa ? - Mehmet ! Fiule !

- Prinții mei ! Sultană, nu treceți ! - Lasă-mă !

- Am venit, fiule ! Mehmet ! - Nu treceți !

- Dumnezeule... - Mehmet !

- Dă-mi drumul ! - Mehmet, fiule ! Salvați-l !

- Mehmet ! Vă rog, ajutați-i ! - Mustafa !

Mehmet !

SULEYMAN MAGNIFICUL Episodul 10

- Mustafa ! - Mehmet !

Fiule ! Dragul meu !

- Slavă Domnului că mi te-a cruțat ! - Slăvit fie Domnul...

Nu, scumpul meu... Nu, gata... A trecut.

- Agă Sumbul ! Ce s-a întâmplat ? - N-a pățit nimeni nimic, Măria Ta.

Nu vă neliniştiți. A luat foc copacul împodobit şi s-a stârnit un incendiu.

Binecuvântată fie Victoria, că ne-a salvat prinții.

Am văzut că e foc. Am luat copiii. Nu ştiu cum...

Ştiu eu cine a făcut-o !

Fiul tău a făcut-o !

Spune ! Mama ta ți-a cerut să dai foc ?

Ia-ți mâinile de pe el ! Nu-mi atinge fiul !

- M-ai otrăvit ! Apoi, n-a mers... - Cadână Hurrem !

Stăpâneşte-te !

Ia-l pe Mehmet şi du-te în odaia ta.

Mustafa al meu...

Hurrem, ți-am spus să te duci în odaia ta.

Viteazul meu... A trecut. Să nu îți mai fie frică.

N-am dat eu foc, jur !

Mi-am apărat fratele. Mehmet e teafăr.

Bravo, puiul meu ! Uitați-vă cum şi-a apărat fratele !

Aşa să fii mereu, Mustafa. Tu o să-ți ocroteşti frații.

Pleacă oaspeții. Însoțiți-i după cuviință, Daye.

Haideți ! Să se împrăştie toată lumea !

- Agă Sumbul... - Da.

Povesteşte-mi iute ce s-a întâmplat.

Am stins focul, stăpâne. Odaliscele fac curățenie.

Ce-mi pasă de curățenia ta, omule ? Zi-mi dacă sunt teferi toți !

Prinții sunt teferi. Să nu se deoache ! Sunt sănătoşi tun.

- Sultana Hatice ? Cei de acolo... - De bună seamă a fost necăjită.

Dar s-a bucurat mult că n-a pățit nimeni nimic.

Însă Victoria a fost rănită.

Femeia pe care mi-ați lăsat-o în grijă prin Matrakci...

Dacă a trecut şi a fost doar atât, restul nu-i bai.

- Ce are fata ? - Ce femeie slăvită !

Dacă n-ar fi fost ea, prinții... Doamne păzeşte ! I-a luat din flăcări.

Eu şi fiul meu suntem singuri. Ne temem.

- M-ai mustrat. Eu n-am nicio vină. - Cadână Gulnihal !

Te-ai supărat. Nu te uiți la mine.

Mi-e frică.

- Câte nu mi-a zis femeia aia ! - "Femeia aia" e Mahidevran.

E prima sultană, cadână Hurrem. E mama lui Mustafa, prințul meu.

- Dar tu eşti supărat. Nu-i vorbeşti. - E treaba mea ce am cu Mahidevran.

Tu n-ai voie să fii necuviincioasă.

Nu pleca ! Nu ne lăsa, Măria Ta !

- Doriți ceva, sultană ? - Nu.

Vreau să dorm puțin. Sunt foarte obosită.

- Ştii ceva de cadâna Hurrem ? - Nu a ieşit din camera ei.

Cum să îndrăznească să dea ochii cu lumea ?

Cum a pus-o la punct Măria Sa !

Tot purtându-se aşa, o să se nenorocească, sultană.

- O să vedeți. - O să vedem. Poți pleca.

Gulşah ! Fata aia, Victoria... Nu uita să te ocupi de ea mâine.

Biata fată şi-a ars mâinile. Să-i dăm un dar.

Bine, sultană.

Bravo, Victoria ! I-ai salvat pe ambii prinți.

Orice ar face familia sultanului pentru tine tot ar fi puțin.

Sultana-mamă nu ți-ar lăsa nerăsplătită fapta bună.

Sultana-mamă e regina aceea frumoasă, care poartă giuvaiere ?

Da. Ce frumoasă este încă !

Sultanul Selim Han i-a scris multe poezii în tinerețe.

Ayşe, vino să mă ajuți.

Cu cine vorbesc, Ayşe ?

Nu vă ridicați. Continuați. Ce ați făcut, odaliscă Nigar ?

A venit doctorița şi a văzut-o. O ungem cu alifia dată de ea.

N-o neglijați cumva. Să se însănătoşească.

Sultana-mamă e curioasă să ştie cum se simte.

- Cum te cheamă ? - Victoria, stăpână.

Culcă-te, odihneşte-te, Victoria. O să te vadă sultana-mamă mâine.

Tatăl tău s-a supărat pe mine, fiule. Ce ne facem ?

N-o mai iubea pe femeia aia. N-o să mă mai iubească nici pe mine ?

Trebuie să facem ceva.

Nu ne lăsa, Suleyman...

Sultana-mamă a cerut să rămână la dv. copacul împodobit.

Nu vreau să-l văd, Gulfem.

De câte ori o să mă uit la el, o să-mi amintesc noaptea asta nefastă.

Logodna mea a început cu foc. O să se sfârşească prin moarte.

Doamne fereşte, sultană ! Nu ziceți aşa.

Haideți să ieşim pe terasă, să luați puțin aer.

Dar Ibrahim nu-i acolo. Nu poate să-mi domolească suferința.

O să-l chinuiesc şi pe el de câte ori îl văd.

Mi-ar fi milă de el.

- Încet, Ayşe ! A durut-o. - Bine, dau mai încet.

Nu era vorba că Victoria o să mă slujească pe mine ?

Uite, a devenit prințesă, pe capul nostru ! Eu o slugăresc !

Nu o slugăreşti, ci o ajuți. Ce să facă ? Cum să țină ceva în mână ?

Odaliscă Nigar, pregătiți-o pe fată, că pleacă.

Unde mă duc ?

Te duc în piața de cadâne şi te vând. Nu mai eşti bună de nimic.

Cine ar cumpăra-o pe asta ?

Tu să nu te amesteci, cadână Ayşe, să nu te jignesc.

Haideți, îmbrăcați-o frumos, că o să i se înfățişeze sultanei-mamă.

Gulnihal, n-ai voie să-l laşi singur pe fiul meu nici măcar o clipă.

Ai înțeles ? N-ai voie. Uşile să fie încuiate.

- N-ai voie nici să dormi. - Dorm şi eu când doarme Mehmet.

Nu. Nu dormi deloc.

- Plec. - Unde ?

Maiestate, primiți urările noastre de bine după incendiul de azi-noapte.

Părintele ceresc v-a cruțat haremul regal şi pe prinții noştri

pentru Măria Ta şi pentru statul otoman.

Să trecem cu toții cu bine peste asta.

Să dea Dumnezeu să nu se mai întâmple niciodată !

Măria Ta, prielnică să fie expediția ta împotriva ghiaurilor din Rodos,

care au atacat corăbiile musulmane şi au jefuit pelerinii.

- Asta-i hotărârea ta, mare-muftiu ? - Da, Măria Ta.

- Aş avea o rugă, Maiestate... - Spune, mare-muftiu.

Vreau şi eu să particip la expediția regală, Măria Ta.

Mărite muftiu, noi pornim la drum încredințându-ți ție statul otoman.

Ar fi foarte neplăcut şi pentru sănătatea ta să vii.

Nu-i aşa, Piri-Paşa ? Spune-i şi tu unchiului tău.

Ne aşteaptă un drum lung şi greu.

Mi-aş dori ca vorbele mele să aibă însemnătate pentru el, Măria Ta.

- Nu ascultă. - Nu ascult, Măria Ta.

Nu ascult când copiii sultanului Cem, din dinastia otomană,

sunt prizonieri pe insula aceea păgână.

Când se face o expediție către pământul sfânt al ghiaurilor,

nu ascult dacă n-o să pot fi alături de Măria Ta

în ziua în care o să adaugi acele pământuri la cele musulmane.

Nu mă asculți nici pe mine ?

Dacă e să cad pe câmpul de luptă,

nu-mi doresc glorie mai mare decât asta la sfârşitul vieții, Măria Ta.

E gata toată lumea ?

Odaliscă Nigar !

Sultană Hurrem, ce onoare să te văd aici ! Ce s-a întâmplat ?

E o femeie care scrie talismane. Am nevoie de ea. Adu-mi-o.

Nu râde de mine. Eu şi fiul meu avem nevoie de multe talismane.

Uite ce pățim în seraiul ăsta !

- Victoria te cheamă ? - Da, stăpână.

- Să-i spui "sultană", nu "stăpână". - Da, sultană...

- Ce-ți fac arsurile ? Te dor tare ? - Sunt bine, sultană. Mă dor puțin.

Bun. De unde ai venit ? Cine te-a primit în harem ?

Am venit din Sava, sultană.

A predat-o Ibrahim, şeful slugilor sultanului, sultană.

Haideți, fetelor, la sala de muzică !

Tu nu vii ? Ai neglijat şcoala.

Nu pot să vin. Nu pot să-mi las fiul singur.

Nimeni nu ştie cât de frică îmi este. Mereu se întâmplă ceva rău.

Pleacă şi sultanul. Eu şi Mehmet o să rămânem singuri cuc.

- O să ne apere talismanele. - Asta nu se rezolvă cu talismane.

Fă ce-oi face şi împacă-l pe sultan.

Dacă îți întoarce şi el spatele, ai pățit-o.

Nu te teme. Te apăr eu. Dacă ai vreun necaz, îmi spui mie.

Stai dreaptă. Nu-ți arăta frica. Atunci, femeile o să te atace.

Nu e loc pentru slăbiciune în serai. Cine e slab pierde.

Odaliscă Nigar, pune să-mi fie luat caftanul nou de la croitoreasă.

O să vină Măria Sa în noaptea asta. Asigură-te că e gata.

Te felicit pentru curajul de care ai dat dovadă azi-noapte.

Mi-ai salvat prinții. Am evitat o mare nenorocire. Doamne păzeşte !

Acum, du-te şi vezi să te însănătoşeşti.

Când o să-ți poți folosi mâinile la treabă,

vreau să te văd aici, în slujba mea. Te poți retrage, Victoria.

Ce mai faci, Victoria ? Însănătoşire grabnică !

Vino, Mahidevran.

Viteazul meu mic se simte bine ?

A bâiguit puțin azi-noapte. S-a speriat, sultană-mamă.

De dimineață se simțea mai bine. Acum e la şcoală.

Azi luați-l devreme de acolo şi aduce-ți-l la mine.

Vreau să fie lângă mine. Du-te cu Hatice să-l luați.

Hai, Hatice, du-te şi tu ! Mustafa s-ar bucura să te vadă.

S-ar putea bucura şi alții...

Nu-ți face griji pentru unchiul dumitale, Piri-Paşa.

N-o să pățească nimic atât timp cât e aşa de dârz.

Să dea Domnul să facem împreună prima rugăciune în Rodos !

Să dea Domnul, Măria Ta. Am clădi şi o moschee mare, cu voia Domnului.

Să dea Dumnezeu ! Ibrahim ! Adu-l pe Mustafa în odaia mea.

Să stea cu mine, că s-a speriat prea tare azi-noapte.

Au mai rămas puține zile până plecăm în expediție.

N-ai avut încotro şi ai venit şi tu când a spus sultana-mamă.

- Atât de drag îți este Ibrahim ? - Taci, te rog !

Mi-aş dori să-mi stea în putință şi să existe o cale de a vă uni.

Inima şi firea cinstită ale lui Ibrahim sunt de preț, sultană Hatice.

Ştiu că el îți este pe potrivă şi că o să te facă fericită.

Te rog, taci ! Durerea mea mi-e de ajuns.

Hatice ! Mamă ! Ați venit ?

Intră tu. Hai ! Altfel, o să fie tare ruşinos.

M-am îngrijorat pentru dumneata azi-noapte.

Noroc cu Ibrahim, şeful slugilor ! M-a liniştit cu greu.

Să vă pot scoate din flăcări...

Fie-mi cu iertare.

Sultană, de-ar fi cu putință să iuțesc trecerea timpului

şi n-ar trebui să aşteptăm sfârşitul victorios al acelei expediții...

Uite ce am desenat, Ibrahim.

Am venit să-l iau pe măritul prinț. Măria Sa aşteaptă.

- Am întrerupt lecția... - Intrați. Se terminase deja.

Ibrahim, să mergem la tata ! Uite, mi-a dat voie şi dascălul.

Hai să mergem, Hatice !

Sultană, vă urez o zi bună !

Nu-mi atinge fiul ! Stai departe de el !

Cine eşti ? Ce faci aici ? Femeia aia te-a trimis ?

Gulnihal mi-a spus să vin. Am vrut să-l dezmierd pe prinț.

Minți ! Nu mă minți ! O să-mi omori fiul !

Stai, Hurrem ! Termină ! Ea n-are nicio vină.

- Eu i-am spus să vină să mă ajute. - Ce ți-am zis eu ție ?

- N-am zis să nu intre nimeni aici ? - Ba da, dar...

Hurrem, îți pierzi mințile. Ce i-ai făcut fetei ?

Nu sunt răi toți oamenii. N-ar face rău. Linişteşte-te.

Toți oamenii sunt răi, Maria. Şi tu mi-ai făcut rău.

Mi-ai împlântat în spate pumnalul trădării.

Ai uitat ?

Eu n-am uitat.

Slăvit fie Domnul, că v-a cruțat, sultană.

În zadar. Eu sunt oricum moartă.

Ați pomenit şi în scrisoare de asta. E cu putință de acceptat ?

- Tată, am venit ! Unde eşti ? - Aici sunt, viteazule. Vino !

N-am nicio soluție. Mi-aş fi dorit să am, dar n-am.

Chiar de soluția s-ar afla în fundul iadului, tot o s-o scot la iveală.

Oricum sunt în mijlocul iadului. Nu mi-e frică să nu mă ard.

Numai să nu vă plecați capul, sultană, să nu vi se înnegureze chipul.

Nu mai pot răbda, Ibrahim. O să leşin. Taci.

Pleacă...

E un păcat până şi să te privesc.

Toate păcatele îmi aparțin mie. Sunteți singurul înger din raiul meu.

Vă promit, sultană. Într-o zi o să ieşim împreună din acest serai.

O să vă transform acest iad în rai.

- Ți-a fost frică azi-noapte ? - Mie nu mi-e frică de nimic.

M-am temut pentru fratele meu.

Viteazul meu ! Să dea Domnul să nu vă despărțiți !

Hatice...

Scumpa mea, a trecut. S-a terminat. Nu te necăji.

Uite, toți suntem teferi, slavă Domnului ! Vreau să te văd fericită.

Sunt fericită, Măria Ta. Datorită ție.

Tu meriți ce-i mai bun. Hatice a mea cu inimă de aur !

Hai, Ibrahim, să ne înarmăm cu săbiile şi să-l antrenăm pe prințul Mustafa.

Nu mă joc cu o sabie de lemn. Se rupe mereu şi mă învingeți.

Poate biruieşti tu de data asta. Cine ştie ?!

Dacă biruiesc, mă luați şi pe mine în Rodos ?

Nu ne târguim. Întâi trebuie să ai o mână sigură.

Biruieşte-ne. Dumnezeu ştie ce o să fie după aceea. Haideți !

Acum vreau să adânceşti trei dintre nervurile frunzei.

- Bine ? - Bine.

Atunci, încearcă. Dar încetişor, că e ascuțit...

Ce s-a întâmplat, agă Sumbul ?

Ai grijă.

Bun...

"Ajută-mă, sultanul meu. Iartă-mă. Mărinimia Ta, iart-o pe sluga ta,"

"roaba ta singură şi deznădăjduită, care duce dorul vocii şi al chipului tău."

Cadână Hurrem...

- I-ai dat scrisoarea ? - Da. I-am înmânat-o eu însumi.

Mă aşteaptă. Mă pregătesc imediat şi vin. Aşteaptă.

Gulnihal ! Vino, Gulnihal !

- Trebuie să fiu foarte frumoasă. - Nu te aşteaptă. Nu te-a chemat.

Rămâi. Vrea să-l vadă pe prințul Mehmet.

Minți. Măria Sa mă aşteaptă pe mine.

Cum aş putea să mint în privința Măriei Sale ?

Gulnihal, vino cu mine, să-l ducem pe prinț.

Nu mai vărsați lacrimi, sultană. Ce lucruri v-a spus Ibrahim ?

O să găsească soluția chiar de s-ar afla în fundul iadului.

Aveți încredere în el. Credeți-l. Nu vă pierdeți speranța.

Ce speranță, Gulfem ? Eu mi-am pierdut speranța de mult.

Nu e cu putință să fiu liniştită. Ştie şi Ibrahim că n-o să reuşim.

E greu să recunoşti... Ne-am despărțit pentru totdeauna.

- Aşa trebuie să fac ? - Da. Bravo ! Continuă aşa.

Aduceți-l pe micul meu viteaz.

Vino. Mehmet al meu...

Ai grijă, să nu cadă fratele meu.

Tată, să vină şi Mehmet cu noi în expediții când se face mare.

De acord.

Doamne, Te implor,

nu mă despărți de copiii mei dragi, sânge din sângele meu.

"Pornesc la drum cu oştirea mea maiestuoasă"

"ca să duc cu onoare islamismul pe insula Rodos."

"Jur în numele lui Dumnezeu, Creatorul universului, al raiului şi al iadului,"

"că norodul insulei n-are pricină să se teamă de noi."

"Viețile şi bunurile lor sunt sub asigurarea noastră."

"Când o să vă predați, nimeni n-o să aibă de suferit."

"Dacă propunerea noastră n-o să fie acceptată"

"şi n-o să ne fie cedat Rodosul, o să facem cetatea una cu pământul."

La o parte ! Maiestatea Sa Sultanul Suleyman Han.

Mamă, lumina ochilor mei...

Nu mă priva de binecuvântările tale.

Să-ți ajute Dumnezeu în această misiune prielnică, viteazul meu !

Cadână Gulfem, adu cămăşile descântate.

Am poruncit să fie pregătite.

Să le porți mereu. Au fost descântate. O să te protejeze ca armura ta.

O să port cu mine rugăciunile tale ca pe un talisman, mamă.

Hatice a mea...

Duceți-vă cu bine ! Să vă deschidă Dumnezeu calea şi zarea !

Amin !

Să fie gata pregătirile de nuntă până ne întoarcem, mamă.

Mustafa al meu, viteazule, să n-o superi pe mama ta.

Nu-ți neglija lecțiile.

Aveți grijă de Mehmet al meu.

Nu mă privați de binecuvântările voastre.

Rămâneți în grija Domnului !

Astăzi e o zi binecuvântată.

Dumnezeu şi Luminăția Sa Sultanul mi-au sortit mie,

robului lor, Celalzade Mustafa, să fiu martor la marea victorie.

Maiestatea Sa Sultanul Suleyman Han a pornit la drum cu fast şi rugăciuni,

pentru a cuceri insula Rodos, protejata lumii creştine, proclamată sfântă.

A pornit pe Marea Mediterană cu oştirea sa

de 115 000 viteji din Rumelia şi Anatolia, gata să-şi dea viața,

cu flota sa de 700 de barje, ambarcațiuni mari, galere şi catarge

făurite timp de luni întregi în şantierele noastre navale

şi cu mii de vâslaşi, de tunuri şi de tunari.

MAREA MEDITERANĂ, 18 IUNIE 1522

PALATUL VATICAN

Sultanul Suleyman Han a pornit la drum cu o flotă de sute de corăbii

şi înaintează pe Marea Mediterană.

Cavalerii cer degrabă ajutorul lumii creştine

pentru a apăra pământul sfânt al Rodosului.

Ce părere aveți, sfinte părinte ?

Ați spus că leul a murit, că otomanii o să fie conduşi de un mieluşel.

Nu uita că şi puiul leului e leu.

Eu sunt Ibrahim, care a învățat să înoate în ape adânci,

care a căutat răspunsurile pe care inima sângerândă nu i le-a dat pe cer,

în stele, în numerele pare şi impare, în sistemul ebcet şi în hurufism,

pe culmile munților, în puțurile şi în tunelurile întunecate,

Ibrahim care a căutat teama în ochii celor puternici

şi care s-a perpelit iar şi iar, cu fiecare răspuns găsit.

Eu sunt Ibrahim, fiul lui Manolis şi al Sofiei, convertit din Parga.

Nu am mai văzut chipul mamei mele de 15 ani. M-am ferit de oglinzi.

Am căutat în înfățişarea mea

părțile lipsă de la frate-meu şi de la părinți.

Pe măsură ce am căutat, m-am pierdut. N-am mai putut să mă întorc.

Nu aveam niciun orizont, nicio direcție. N-am putut să-i țin de mână.

Îmi răsună în urechi

sunetul viorii la care cânta mama şi melodiile învățate de la ea,

singura moştenire care mi-a rămas, furată din patria-mamă a copilăriei.

Ce s-a întâmplat, Ibrahim din Parga ? Ai rău de mare ?

Mi-am amintit că m-am despărțit de familia mea în urmă cu 17 ani,

pe această mare, Măria Ta.

Mi-am amintit această întindere mare de apă,

pe care am traversat-o plângând când eram copil.

Nu eşti curios să ştii ce face familia ta ?

Să ne întoarcem victorioşi din Rodos, şi o să te trimit în Parga.

DOUĂ LUNI MAI TÂRZIU

Grăieşte, cadână Hurrem.

Ai auzit ceva despre sultan ? Tu ai auzul ager.

Nu e nicio noutate. Să sperăm că sunt teferi.

Ce ai în mână ?

Voi o numiți amuletă.

Am vrut să i-o dau sultanului, ca să-l protejeze, dar n-am putut.

Nigar, mi-e teamă... că o să se întâmple ceva.

Doamne fereşte ! De ce nu ieşi din odaia ta ?

A plecat sultanul Suleyman, şi sultana-mamă mi-a pus oprelişte.

A zis să stau în odaie, să nu ies de aici.

Dacă sultanul nu este, sunt chinuită mult.

Du-te şi cere-ți iertare de la sultana-mamă.

Zi-i că ți-ai învățat lecția. Sărută-i mâna şi poalele veşmintelor.

Dar n-am greşit cu nimic.

De ce să îi cer iertare şi să-i sărut poalele ?

Bun. Continuă să trăieşti aşa, în captivitate.

Trăiesc. O să vină sultanul şi o să mă scoată din cameră.

Cadână Hurrem, eu n-aş fi atât de sigură, în locul tău.

Cum e zicala ? Pune răul înainte ca să ai parte de bine.

Dacă ar fi prințul Mustafa aici,

ar lua sabia de lemn în mână şi ar alerga la bătălie.

Apoi ar zice să călărim, că s-a plictisit.

Cum îi duc dorul !

L-am visat iarăşi ieri-noapte. Mă bătea la cap să jucăm Mangala.

Măria Ta, e un atac neaşteptat ! Am fost surprinşi de tunuri !

Suleyman !

Nu plânge, fiule. Nu plânge.

Nu te teme. Mama e aici.

E bolnav ? Ce s-a întâmplat ?

L-am auzit pe Suleyman strigând în vis. A zis: "Foc, Hurrem !"

Ai avut un coşmar. A trecut. Dă-mi-l mie pe Mehmet şi tu dormi.

Bine.

Măria Ta !

Măria Ta ! Am fost loviți în plin. Ne scufundăm.

Dă-mi binecuvântarea ta, Ibrahim din Parga.

Fii binecuvântat. Fii binecuvântat de o mie de ori !

Hatice ? Fiica mea dragă !

Ce ai ? Nu mă speria !

Fata mea...

Ce ai, puiule ?

Parcă mi s-a tăiat respirația.

- N-am putut să respir. - Acum... te simți bine ?

Veniți aici. Aşezați-vă, dacă doriți.

Hai, vino !

Şi eu mă simt la fel de când s-a lăsat seara.

Am o strângere de inimă.

Gulfem, du-te şi cheam-o pe Daye, să vină să ne citească o rugăciune.

Ne-am linişti.

Stăpâne, am scufundat 17 corăbii otomane.

Cred că e şi corabia sultanului Suleyman printre ele.

O să ne dăm seama când se face ziuă.

Marea asta o să fie mormântul otomanilor.

E păcat de ochii tăi, fata mea frumoasă.

A ieşit foarte frumos. Bravo ! Şi ție, Gulfem.

Sultană, Ferhat-Paşa aşteaptă în odaia sultanului, să vă vadă.

Pesemne a adus veşti de la Suleyman al meu. Să nu-l las să aştepte.

- Dă, Doamne, să fie veşti bune... - Să dea Domnul !

- Mărită sultană-mamă... - Grăieşte, Ferhat-Paşa.

Ce face viteazul meu ?

S-a sfârşit lupta ? Am cucerit Rodosul ?

Stăpână, am primit o veste care n-a putut fi confirmată încă.

Se spune că galera Măriei Sale s-a scufundat.

Fiul meu ce face ?

Vorbeşte, Ferhat-Paşa ! Spune ! Ce a pățit viteazul meu ?

E posibil să-şi fi pierdut viața.

E adevărat ?

E adevărat ?

Absența ta m-a pârjolit ca un foc.

Sunt bolnavă şi neputincioasă.

Vocea, iubirea, tandrețea şi dragostea ta m-ar însănătoşi.

Dacă tu nu eşti, sunt ca o moartă în seraiul tău.

Cadână Hurrem...

N-o chema pe Nigar. Are treabă cu mine.

Eşti alb la față. Ce este ?

Te simți bine, agă Sumbul ?

Galera Măriei Sale s-a scufundat...

Să ne ajute Dumnezeu !

Se pare că şi-a pierdut viața...

Nu.

Nu.

Suleyman...

Mi-e dor de tata. De ce suntem aici ?

Să nu se supere c-am intrat în iatacul lui în lipsa lui.

Doamne, cruță-mi fiul. Dă-i putere, să reziste.

Ajută-l pe micul meu prinț în drumul lui spre tron.

Hurrem !

Dacă Suleyman nu mai este, nu mai este nici Hurrem.

Nu mai există viață.

Cum o să suport durerea asta ?

Pentru care dintre ei să sufăr ?

Fratele meu... Ibrahim...

E o veste neconfirmată. Sultană, vă rog, păstrați-vă cumpătul.

Ce o să se aleagă de noi ?

Eu şi fiul meu, Mustafa, am rămas singuri cuc pe lumea asta.

Prințul meu e foarte mic încă. Cum o să ducă povara asta mare ?

Fără plâns. Nu-i voie.

De ce ați acceptat aşa de iute ?

Sultanul Suleyman n-a murit. Trăieşte.

Ştiu eu.

O ştie inima mea.

Cadână Hurrem !

Hurrem ?

Cadână Hurrem !

În asediul asupra Rodosului, am avut încă o dată convingerea

că sultanul nostru e protejat de Dumnezeu.

Galera sa a fost lovită în plin

în atacul-surpriză petrecut într-o noapte foarte întunecată.

Sultanul s-a salvat în ultima clipă

şi s-a întors la pavilionul său, în Marmaris.

Dar odată cu întoarcerea sa avea să izbucnească furtuna.

Organizarea ta a dat greş, Piri-Paşa.

Să se stabilească ce pagube am suferit începând de ieri,

câte galere şi câți mateloți sunt pe fundul mării.

Măria Ta, rog să fiu îndepărtat din această funcție augustă.

Măria Ta, dacă îmi permiteți, vreau să prezint o chestiune.

Marele comandant, paşa Coban Mustafa,

nu e singurul autorizat în această organizare de luptă, Măria Ta ?

E organizarea lui.

Ieşiți. Lăsați-mă singur cu Piri-Paşa.

Piri-Paşa, cum să-mi înapoiezi pecetea în mijlocul bătăliei,

fiind prea simțitor la orice spun ?

Se cuvine să faci asta, în poziția ta şi cu experiența ta ?

Nu e o chestiune personală. Fac asta pentru perpetuarea statului otoman

şi ca să avem o victorie fără cusur.

Îl retrag pe paşa Coban Mustafa din funcția de comandant.

Comunicați-i ce am poruncit. Să se ducă în Anatolia şi să aştepte.

Măria Ta...

Să încheiem subiectul ăsta azi, Piri-Paşa.

Să nu mai vorbim. Să ne vedem de treabă.

Să vină degrabă Ahmet-Paşa.

Ahmet-Paşa !

Eşti al doilea vizir al meu.

Ai fost ridicat la rangul de comandant, Ahmet-Paşa.

Întoarce-te în Rodos şi treci în fruntea oştirii.

O să muncesc cu toată puterea mea

ca să fiu demn de această îndatorire care mă onorează, Măria Ta.

Să dea Domnul să fie într-un ceas bun !

Eu nu te-am supărat. Tata te-a supărat ?

Nu.

Tata mi-a spus că noi le supărăm pe femei, iar ele plâng.

Sultană...

- Nu ne deranjați. - Iertați-mă, dar a venit un mesager.

Ferhat-Paşa cere să fie primit în audiență.

Mustafa, tu ieşi pe terasă.

Spune-i că-l aştept.

Doamne, Te implor, să fie o veste bună ! Cruță-mi fiul !

- Hurrem ? Ce-ai pățit, Hurrem ? - N-are nimic.

- Hurrem, deschide ochii ! - A leşinat. A căzut deodată.

Eu aştept la uşă.

Agă Sumbul !

A început să sângereze. O să piardă copilul.

Doamne fereşte ! Hai iute, să găsim moaşa !

Mişcă-te !

Mărită sultană-mamă...

Ferhat-Paşa, dacă o să ne dai o veste groaznică, te rog, taci.

Pleacă şi lasă-mă cu suferința mea.

Mesagerul a venit din tabăra din Marmaris.

Scrisoarea poartă pecetea lui Piri-Paşa.

Lasă pecetea, paşă. Spune-mi dacă fiul meu trăieşte.

Vă anunț că preamăritul sultan merge spre victorie.

Slavă Domnului ! Vreau să împărtăşesc imediat vestea familiei mele.

Dă şi dumneata de veste degrabă prietenilor şi duşmanilor,

tuturor din cetatea de scaun,

că sultanul Suleyman aleargă spre victorie !

Se simte bine cadâna Hurrem ? A controlat-o moaşa ?

Sângera. Se spune că o să piardă copilul.

Doamne, ce zi înnegurată !

Viteazul meu trăieşte ! Să auziți voi primele vestea cea bună !

Adică toți sunt teferi şi nevătămați ? Paşalele, Ibrahim ?

Da ! Am citit scrisoarea lui Piri-Paşa.

Daye, dă-i veştile bune şi cadânei Hurrem, să răsufle uşurată.

A leşinat de supărare. A început să sângereze.

Aoleu... Ar fi mare păcat. Hai, Daye !

O să fim trimise de aici ?

- Unde ne-am duce ? - În vechiul palat.

- Cine o să urce pe tron ? - Prințul Mustafa.

E copil, dar sultana-mamă n-o să-l lase nesupravegheat.

E adevărat, odaliscă Nigar ? Micul Mustafa o să urce pe tron ?

Ce vorbă e asta ? Sultanul Suleyman Han trăieşte.

În curând o să se întoarcă victorios. O să vedeți.

- Mai are copilul, moaşă ? - Da, stăpână. Sângerarea s-a oprit.

Nu te necăji, Hurrem. A sosit o veste bună.

Măria Sa trăieşte !

Ştiam. V-am spus. V-am zis eu că n-ar muri.

Nu m-ar lăsa. Mi-a promis că n-o să moară.

Slavă Domnului ! Dumnezeu e milostiv !

Măria Ta, am vrut să afli de la mine vestea cea bună.

Am cucerit insulele Halki şi Nisyros. Au sosit mesagerii acum.

- Pionierii au pornit spre Rodos. - Slavă Domnului !

Vântul a început să sufle în favoarea noastră, Ibrahim.

Felicită-i pe mateloții mei. Să se bucure.

Am cucerit insulele Halki şi Nisyros, vecine cu Rodosul.

Ne-am ridicat cu onoare stindardul pe bastioanele insulei.

E victoria pionierilor.

Acum, ei au început să sape, pentru a ajunge la cetatea Rodos.

Acolo a venit un inginer venețian foarte însemnat.

Gabriel Mortinengo, încerc să pricep ce faceți, dar nu reuşesc.

O să pricepi în curând. Aşteaptă.

Se zvoneşte că acest ins, cunoscut sub numele de Mortinengo,

e un inventator care a câştigat lupte de pionierat în Europa.

Puneți-le la o distanță puțin mai mare.

Da. Aşa.

Împrăştiați nisip.

Împrăştiați puțin mai mult.

Începeți imediat să săpați aici.

Pionierii sunt singura cale de a cuceri această cetate.

O să-i nimicim pe pionierii otomani în tunelul pe care îl sapă.

Sunt nespus de fericită că am primit veşti despre fiul meu cel viteaz.

Slăvit fie Domnul, sultană-mamă.

Fata s-a dovedit a fi harnică. Să nu fie de deochi !

Pe cât e de frumoasă, pe atât e de serioasă. E şi respectuoasă.

Victoria !

Tu şi Sumbul asigurați-vă că fata devine musulmană.

Îi pun imediat şi numele... Da, l-am găsit.

Să fii numită după devotamentul tău. Să te numeşti Sadika cea devotată.

Vino, Sadika. Sultana-mamă ți-a pus numele.

Sunt foarte fericită, sultană.

Măria Sa nu m-a iertat. Uite, i-am scris, şi nu mi-a răspuns.

S-a supărat. Nu uită.

Mă pedepseşte. Păcat de noi !

Măria Sa e la război. Vrei să se gândească la scrisoarea ta ?

Nu-ți bate capul cu asemenea lucruri. Fii liniştită.

Nu pot, odaliscă Nigar. Te rog, să-i mai scriem o scrisoare.

Încet, fiule. Dormi odată.

O să rămâi flămândă, Victoria. Masa s-a încheiat. Ai întârziat.

Cadână Ayşe, o cheamă Sadika. Aşa să i se spună de acum.

Te-ai făcut musulmană ?

Doamne, dă-mi răbdare !

Pui prea multe întrebări ! Vezi-ți de treabă !

Sadika, du-te din nou în odaia sultanei-mamă şi sărută-i mâna.

- Bine. Bună seara ! - Bună seara !

Au trecut multe luni, Măria Ta.

Cât o să mai săpăm sub cetatea ghiaurilor ?

Pionierii muncesc prea încet ?

Ghiaurii zic că ți-au scufundat galera şi că te-au pus pe fugă.

Nu te împovăra cu asemenea vorbe, hoge Ali.

Ghiaurii aceia o să vadă în curând stindardul otoman sus, pe cetatea lor.

Atunci o să înțeleagă. Ai răbdare, hoge Ali.

Luptătorul nu e acela care-i învinge pe toți,

ci acela care îşi păstrează cumpătul la mânie.

Aşa a grăit Profetul nostru.

Măria Ta, Ferhat-Paşa a luat capul lui Dulkadiroglu Ali, beiul răzvrătit.

- S-a întors în cetatea de scaun. - Straşnic.

Am mai auzit şi că marele maestru cerşeşte ajutor de la toată lumea.

Nu-l mai poate ajuta nimeni. Sunt încercuiți.

Au fost trimise nişte corăbii de la Veneția în Cipru.

E limpede că Veneția se teme că o să cucerim şi Ciprul.

Să se teamă. Teama e bună.

Paşa Coban Mustafa să pornească imediat la drum spre Egipt.

Să ne protejeze pozițiile din Damasc, din Alep şi din Egipt.

- Egiptul trebuie supravegheat. - Cum porunciți.

Măria Ta, galerele lui Piri-Paşa şi ale lui Ahmet-Paşa au intrat în golfuleț.

Aruncă ancora. O să sosească aici degrabă.

Straşnic ! Ghiaurii stau ca pe ghimpi.

Cei din cetatea Rodos n-o să aibă somn.

A sosit sultanul Murat, fiul sultanului Cem, stăpâne.

Să vină imediat.

Sultane Murat, ți-am trimis vorbă de două ori. De ce ai întârziat ?

Am zăcut bolnav.

Flota otomană ne-a încercuit. Nu mai putem ieşi din cetate.

Când o să vină aici, sultanul Suleyman o să te caute pe tine înaintea mea.

- O să vrea să te ducă înapoi. - Locul meu e aici.

Nu am încredere să mă întorc

într-un regat care l-a exilat şi l-a nimicit pe tata.

Eu am o familie, o viață aici.

Dacă vrei, te trimit temporar la Malta.

Te iau pescarii pe ascuns, noaptea, dintr-un golfuleț ferit al insulei.

Am transformat temelia cetății Rodos într-un ciur, Măria Ta.

Am săpat tuneluri vreme de zile întregi.

Suntem mai aproape de centrul cetății, pe unde o să ieşim.

Am supravegheat săpăturile azi-noapte, în tunel, împreună cu Ahmet-Paşa.

Şi ghiaurii din Rodos sapă, ca să ne oprească, Măria Ta.

Ne pun praf de puşcă în cale.

Dar flăcăii noştri se prefac că fac zgomot, ca să-i abată,

şi sapă în direcția opusă.

Când o să atacăm ? Tot aşteptând, am făcut o invenție.

Pun să se construiască scări mobile, care să ajungă la zidurile cetății.

O să aşez pe ele oameni,

pe care focul, praful de puşcă şi uleiul încins n-o să-i atingă.

Ce fel de invenție e asta, Măria Ta ? Acei oameni nu sunt muritori ?

Tu roagă-te, hoge Ali. O să vezi mâine-noapte ce fel de oameni sunt.

Cu voia Domnului, mâine, pe vremea asta, o să fim în cetate, Măria Ta.

Să dea Domnul ! Când se apropie de ghiauri,

ai noştri să ardă pene de gâscă şi să le arunce spre ei.

Să fugă. Să acopere gaura şi să aştepte.

Ce o să le facă penele de gâscă ghiaurilor, Măria Ta ?

Fumul lor e otrăvit, paşă.

Le taie respirația celor care-l trag în piept.

O să se sufoce acolo, zvârcolindu-se.

Nici nu ştii în vizuina câtor jivine am intrat datorită acelor pene !

Ce-ar fi să ne ducem noi în timpul nopții, să intrăm în tunel

şi să dăm foc penelor de gâscă ? Hai să mergem. Trebuie să fiu acolo.

Matrakci, acolo e nevoie de oameni care ştiu să sape, nu de cărturari.

Cadână Ayşe, unde-i odalisca Nigar ? Găseşte-mi-o.

Du-te şi găseşte-o singură. De ce-mi spui mie ?

- Cum vorbeşti tu cu o sultană ? - Ce sultană ?

- Cine te-a făcut pe tine sultană ? - Ayşe, fii cuviincioasă !

Nu-i adevărat ?

Una care e bruftuluită, pedepsită şi pălmuită întruna poate fi sultană ?

E o singură sultană în acest serai:

Mahidevran, sultana noastră frumoasă şi nobilă.

Cadână Ayşe, cum vorbeşti aşa ? În fața ta e mama unui prinț.

- Nu trebuie să fii nerespectuoasă. - Dar nu ştii, odaliscă Nigar...

Taci ! Nu răspunde ! Am auzit ce-ai spus.

Nu-ți spun doar ție, ci vouă, tuturor cadânelor.

N-o iert pe cea necuviincioasă.

Să mergem, odaliscă Nigar. Vino cu mine.

Mulțumesc, odaliscă Nigar. Eşti un om bun. M-ai apărat.

- E datoria mea să vă apăr. - Nu-ți sunt dragă ?

- Totul e din datorie ? - Doamne... Bine, îmi eşti dragă.

De ce se poartă urât cu mine ?

Cu Mahidevran se poartă frumos, şi cu mine, urât.

Nu mă respectă, nu mă iubesc. De ce ?

Şi tu te porți urât. După faptă, şi răsplată, cadână Hurrem.

De ce mă căutai ?

Urma să scriem o scrisoare. Măria Sa o aşteaptă.

Mă iei drept scrib.

- Te rog, să-i scriem. - Bine. Dar e ultima oară.

Sultană, cadâna Hurrem se certa cu slujnicele în sala de piatră.

Vino şi prinde-mi colierul, că nu reuşesc.

Ce problemă avea ?

Le zicea s-o respecte şi pe ea cum te respectă pe dumneata.

Dar cadâna Ayşe i-a dat răspunsul cuvenit:

"Cine eşti tu, să fii sultană ?"

"Nici n-ai putea să te compari cu sultana Mahidevran."

Apoi, a venit odalisca Nigar şi le-a făcut să tacă. Le-a mustrat.

Parcă e umbra cadânei Hurrem ! Parcă i-ar fi sfătuitoare.

Cheam-o pe odaliscă la mine.

Sadika, strânge masa. Nu vreau să mănânc nimic.

Sultanul meu, parte din sufletul meu...

Focul dorului mi-a făcut din zi noapte.

Despărțirea...

- De unde găseşti vorbele astea ? - Nu le găsesc eu.

- Dragostea mă face să le spun. - Să nu te deochi !

- De ce ai venit ? - Nu am venit la tine, cadână Hurrem.

Sultana Mahidevran a chemat-o pe odalisca Nigar.

- S-a întâmplat ceva ? - Nu poate pleca. Are treabă cu mine.

Să mă duc, cadână Hurrem. Ar putea fi ceva însemnat.

Nu pleci.

Mă întorc. Aşteaptă-mă, şi scriem.

- Ce faci în odaie la ora asta ? - Îmi aranjez patul.

- Nu trebuie să fii la sultana-mamă ? - Se odihneşte.

Mi-a zis să-mi schimb straiele.

Odaliscă Nigar...

- De câți ani eşti în harem ? - De vreo şase ani, sultană.

Tu, care eşti aici de atâția ani, cunoşti bine şi regulile.

Însă nu te prea văd bine în ultima vreme.

Am greşit cu ceva ?

Cum să socoți că o slujnică de rând e deopotrivă cu o sultană ?

Nici pomeneală, sultană. Nu s-a întâmplat aşa ceva.

Însă şi cadâna Hurrem e mamă de prinț şi a rămas grea din nou.

E datoria noastră să-i apărăm pe ea şi pe pruncul din pântecul ei.

Să ştii bine pe cine să aperi şi pe cine să respecți, odaliscă Nigar.

Să ştii bine asta, ca să nu pățeşti ceva.

Poți să te retragi.

Îți smulg limba şi o arunc la câini !

De ce duci vorba de colo-colo ? Te nimicesc.

Îi spun lui Ibrahim din Parga că ai ucis-o pe fata aia amărâtă.

Eu nu port vorba. Nu ştiu nimic.

Hulubii din curte i-au spus ce s-a întâmplat azi ?

E vreun lucru mai numeros în harem decât păsările, odaliscă ?

Pleacă naibii ! Du-te naibii, să nu te mai văd !

Nigar, ce se întâmplă aici ?

Nu mă întreba, agă Sumbul. Am rămas în mijlocul focului.

Cadâna Hurrem trage de mine într-o parte,

sultana Mahidevran, în cealaltă parte. Una îmi zice să şed, cealaltă, nu.

Ce să fac ? M-am săturat, zău. Dă-mi un sfat, agă Sumbul.

Tu eşti deşteaptă.

Ştii căreia dintre ele îi răsare soarele şi căreia îi apune.

Potriveşte-ți purtarea. Fii surdă, mută şi oarbă.

Vino odată, Ibrahim. Nu mai pot răbda...

Trimite-mi un semn. Am mare nevoie...

O să vin, sultana mea. O să vin teafăr şi nevătămat. V-am făgăduit.

Luptăm de luni întregi. Inimile vă sunt apărate de scutul credinței,

iar piepturile, de convingerea că vom birui.

Eu am jurat că o să câştig acest război sfânt.

Dacă n-o să reuşesc să-mi îndeplinesc jurământul,

să se aleagă praful de mine, de tronul şi de toate ținuturile mele otomane !

Să-mi dau viața !

Dumnezeu să ne sfințească această campanie şi să ne ascută săbiile !

Amin !

Măria Sa a făcut o invenție aşa de grozavă, încât ostaşii ghiaurilor

au dat nas în nas cu o oaste care păşea prin aer, noaptea, la baza cetății.

Vin !

Stăpâne, otomanii fac un asediu nemaivăzut.

Au ridicat turnuri ambulante.

Ostaşii le târăsc şi le apropie de cetate.

Dacă vor continua aşa, o să pierdeți lupta.

Nu ziceați că o să vină ajutoare din Veneția, din Spania ?

Nu vin. Nu pot să vină ! Suntem sub asediu.

Când pionierii noştri care săpau sub cetate au dat peste galeria ghiaurilor,

au făcut o manevră: au ars pene de gâscă şi fumul s-a întins peste tot.

Duşmanii au respirat aer otrăvit.

Toți cavalerii de obârşie latină

o să părăsească oraşul şi insula Rodos în 10 zile.

Sunt liberi să se ducă oriunde vor, luându-şi şi armele cu ei.

Cei care vor să rămână o să fie scutiți de dări timp de cinci ani.

Fiii locuitorilor din Rodos n-o să fie acceptați în corpul ienicerilor.

Liturghiile o să poată fi ținute şi de acum încolo.

Nimeni n-o să fie trimis de pe insulă fără voia sa.

Cavalerilor şi suitei lor o să li se pună la dispoziție corăbii,

pentru a se duce pe insula Creta. Ambele tabere o să țină prizonierii

până când o să fie îndeplinite condițiile acestei înțelegeri.

Prin acest jurământ,

făcut conform tradițiilor strămoşilor săi şi legilor statului său,

sultanul Suleyman jură că o să respecte înțelegerea pentru totdeauna,

cu sinceritate şi fără rea-voință.

Sultane Murat, am pierdut.

Eu şi cavalerii mei n-o să ne mai împotrivim.

Nu vreau să mai moară oameni.

- Încă ai ocazia să fugi. Du-te. - Nu fug, dar nici nu mă predau.

- Dar ce-o să faci ? - Lasă-mă pe mine. Apără-mi fiii.

Găseşte-l pe Paul, preotul tânăr de la biserică, şi dă-i ăsta.

- Ai înțeles ? - Da.

Hoge Ali, visai mereu să te rogi aici. Iată, am ajuns.

- Se naşte prințul ! - Haideți, veniți imediat !

Doamne-ajută !

Faceți loc ! Înălțimea Sa Sultanul Suleyman Han !

Se naşte prințul ! Se naşte fiul meu !

- Ce-o să faci dacă o să fie fată ? - O să fie băiat !

Cărați-vă !

- Dă, Doamne, să fie bine... - Amin !

- Să scape repede... - Amin !

- Prințul nostru să aibă mult noroc. - Amin !

Slăvit fie Domnul, care ne-a îngăduit să ne rugăm aici !

Dumnezeu e cel mai mare !

Rodosul...

A căzut.

Dumnezeu e cel mai mare !

Dumnezeu e cel mai mare !

Dumnezeu e cel mai mare !

Dumnezeu e cel mai mare !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 10