Original subtitles

La naiba, uitaţi-l cum aleargă.

Tocmai din St. Joe în opt zile.

E ceva. Ştiţi, e mai puţin de jumătate din timpul făcut înainte.

E greu de crezut.

Eu cred că-i un miracol.

Vă zic eu, Poşta Călare va fi cel mai important lucru

care s-a întâmplat vreodată în Vest.

Ce idee.

Ştiţi că pun la bătaie cei mai buni cai pursânge din ţară pentru treaba asta?

Vor avea nevoie de ei să ajungă de aici până-n Sacramento...

Ultima etapă a călătoriei şi cea mai grea.

Nu cred că avem un cal aşa rapid în Ponderosa.

N-aş fi aşa sigur de asta.

Joe!

BONANZA: FILMUL

PURTAT DE VÂNT

Traducerea, adaptarea şi sincronizarea manuală: Cristian82

Am avut o viziune.

Da, d-le.

O viziune asupra acestui pământ.

Am văzut Estul populat şi Vestul grandios şi dezvoltat

legate într-un singur fir,

un fir de călăreţi tineri şi curajoşi purtaţi de vânt,

niciodată descălecând,

un grup de călăreţi în continuă schimbare

a căror hotărâre, putere şi curaj

vor face Poşta Călare o realitate vie.

Asta a fost viziunea mea, speranţa mea, visul meu.

Dar, înainte să putem face toate astea,

trebuie să am promisiuni de susţinere,

promisiuni pe care toate celelalte comunităţi mi le-au oferit până acum.

Şi după ce banii încep să curgă

şi un guvern recunoscător ne oferă o subvenţie poştală...

De unde ştim că se va întâmpla asta?

Am încercat să obţin bani de la ei zece ani, pentru linia mea de diligenţă.

Tot ce-am primit până acum au fost şase câini ai guvernului,

trei inspectori şi un impozit de plătit.

Ludlow, ne ceri să ne băgăm banii în compania ta de curierat.

Aş vrea să ştiu mai multe despre tine înainte să bag un ban în asta.

Vrei să ştii despre Charles Ludlow, nu?

Ai auzit vreodată de serviciul fluvial de pe canalul Erie?

De linia de clipere din New Orleans?

De serviciul poştal din Washington şi Boston?

Tata a înfiinţat companiile alea.

Da, d-lor,

am avut onoarea să contribui la dezvoltarea acestei ţări,

dar consider aceste realizări ca fiind mai puţin decât nimic

în comparaţie cu sarcina la care m-am înhămat acum.

Fiindcă de mult timp ştiu de marea nevoie.

Şi cum rămâne cu Winnemucca şi indienii lui?

Crezi că vor sta aşa acolo şi te vor lăsa să le treci pământul?

Să nu ne facem griji pentru nişte indieni.

E treaba mea să mă ocup de ei.

Războinicii lui Winnemucca sunt...

mai mult decât „nişte indieni”, d-le Wade.

Sunt un trib la fel de fioros ca oricare de aici.

Cred că trebuie luaţi în considerare.

N-aţi mai avut treabă cu Winnemucca de la lupta de la lacul Pyramid, nu?

Nu.

Nu, dar e... e un om ciudat.

Nu ştii niciodată ce-i trece prin cap.

S-ar putea să vă lase să-i treceţi teritoriul

fără nicio problemă.

Da, ar putea face asta.

Dar ar putea şi să decidă să lupte.

Ascultaţi, am venit aici pentru sfaturi sau pentru bani?

Aţi auzit ce-a spus d-l Ludlow despre susţinerea voastră.

Ce spuneţi?

Mulţumesc, Curtis.

Partenerul meu, d-l Wade, ca întotdeauna,

a pus punctul pe i.

Cea mai stringentă nevoie a noastră acum sunt banii.

Promit 6.000 de $.

Mulţumesc.

Pe legea mea, dacă Ben Cartwright se gândeşte atât de tare la afacere,

sunt şi eu de acord.

Mă poţi trece şi pe mine cu 2.000 de $, Ludlow.

Pun şi eu 1.500.

Nemaipomenit.

Treceţi aici suma pe care vreţi s-o investiţi.

Începe cu d-l Cartwright.

- Mulţumesc, d-le. - Mulţumesc.

Cred că tu eşti călăreţul lui Cartwright.

Ne-am întrecut puţin în afara oraşului.

Da, încă-mi datorezi o revanşă.

Aş prefera să te întreci pentru Poşta Călare decât împotriva ei.

- Numele meu e Jabez Ludlow. - Îmi pare bine.

De ce nu ni te alături?

M-am gândit la asta.

Cred că e destulă treabă pentru tânărul ăsta în Ponderosa.

- Mulţumesc, d-lor. - Eu vă mulţumesc.

D-le Cartwright.

Partenerul meu, d-l Wade şi cu mine

am vrea să vă vorbim între patru ochi, dacă se poate.

Bine.

Băieţi, aşteptaţi-mă.

Joe...

doar nu te gândeşti să mergi la ei?

De ce nu? Ba da, mă gândesc serios la asta.

Ai auzit ce-a spus d-l Ludlow despre faptul că va fi

unul din cele mai importante lucruri care s-a întâmplat din Vest.

Da, dar, Joe, îţi vei risca viaţa.

Păi, e viaţa mea, nu?

D-lor... nu ştiu ce să spun.

Spune da, Ben.

Eşti omul pe care-l vrem,

omul de care avem nevoie să facă asta o companie care se mişcă.

M-am uitat la...

progresul Poştei Călare cu mare interes.

Ben, în calitate de membru al consiliului de administraţie,

vei fi preţios pentru noi.

Vezi tu, e nevoie de oameni nu doar cu viziune,

ci şi cu cunoştinţe practice despre Vest,

pentru a face acest lucru să meargă.

Ce spuneţi, d-le Cartwright?

Vreţi să vă implicaţi şi dvs.?

Da.

Da, vreau să mă implic.

Uitaţi-l cum aleargă! Îşi umple buzunarul din spate cu nisip!

„Nu peste 25 de ani.

„Trebuie să fie experţi în călărie şi să rişte să moară zilnic.

„De preferat orfani.”

O sută douăzeci şi cinci de dolari pe lună?!

Caii noştri nu pot căra o asemenea greutate

pe distanţele pe care trebuie să le parcurgem.

Îmi pare rău.

Următorul.

Numele.

Aaron Bornstein.

Am 59 de kilograme, văd fulgere şi aud tunete.

Poţi călări un cal?

D-le, m-am născut pe cal.

Băiete, vei avea şansa să o dovedeşti.

Vreţi să spuneţi că sunt angajat?

Da, acum eşti un călăreţ pentru Poşta Călare.

Alege-ţi un pat în camera din spate.

- Numele. - Pat Henley.

- Ce greutate ai? - Cincizeci şi opt de kilograme.

E aproape perfect.

Şi eu m-am născut pe cal.

Alege-ţi un pat în camera din spate.

Scuză-mă, prietene.

- Cauţi o slujbă, prietene? - Da.

- De unde eşti? - De aici din Virginia City.

- Am o fermă în afara oraşului. - Cartwright!

- Jabez, ce mai faci? - Bine. Te-ai decis să vii la noi, nu?

Da, da. În cele din urmă m-ai convins.

Mă bucur.

E o treabă grea. Avem nevoie de călăreţi ca tine.

Băiete, pari a avea febră.

Am.

Vei avea şi tu. Îţi garantez asta, d-le.

Cât plata vine în fiecare lună, nu-mi pasă deloc.

Mai bine stau la rând. Ne vedem mai încolo.

Bine.

Când vei învăţa să citeşti?

Bine, scrie aşa:

„nici ploaia, nici lapoviţa, nici ziua, nici noaptea,

„nu vor opri un curier din drumul său.”

Cred că n-au auzit de un cal care să calce în groapa unui câine de prerie.

Bine.

Salariul e de 125 de $ pe lună.

Sunt mai mulţi bani decât majoritatea aţi văzut vreodată.

În afară de asta, voi vă cumpăraţi echipamentul şi pistoalele.

Pistoale?

Ce zici de folosirea unei puşti?

Îmi place să ţin indienii la distanţă.

De asta vă dăm cai iuţi hrăniţi cu cereale.

Să-i folosiţi pentru viteză.

Să scăpaţi de ei, nu să încercaţi să luptaţi cu ei.

Şi am o regulă pe care ar fi bine s-o ţineţi minte cu toţii:

veniţi la timp cu poşta

sau nu mai veniţi deloc.

Asta-i tot. Mâine-dimineaţă să fiţi pregătiţi să mergeţi la lucru.

Tu eşti Joe Cartwright, nu?

Da. Da, aşa e.

Eu sunt Emmett Carver din Carson City.

- Bună, Emmett! - Taţii noştri se cunosc.

- O, da, aşa e. - Da.

Da, l-am auzit pe tata pomenind de el de multe ori.

Ce părere ai de Wade ăla? Îi place să glumească, nu?

O, da. E un adevărat comic, asta-i sigur.

Ştii, i-am spus tatei că asta va fi o treabă foarte sigură.

Stai să audă de regula numărul unu, la timp sau mort...

- asta-l va omorî. - Te rog, nu folosi cuvântul ăla!

- Ne vedem mai încolo. - Bine.

Băieţi, uitaţi programul, cine şi unde merge.

Scuzaţi-mă, băieţi.

Joe...

- Da. - Nu-l băga în seamă pe d-l Wade.

E... e dur, dar e corect.

Va avea grijă de oamenii lui.

De cât timp îl cunoşti?

De vreo trei ani. Lupta contra indienilor în sud-vest.

Tata crede că e omul care va face operaţiunea asta să meargă.

Tind să fiu de acord cu el.

Trebuie să recunosc că vorbeşte destul de dur.

- Ne vedem mâine. - Bine.

- Joe? - Da, 'Hoss'.

Mi-era teamă că te voi găsi aici. Ţi-am văzut calul legat aici.

Ştii, avem multă treabă, Joe.

Trebuie să mutăm toate vitele din păşunea din nord.

Da, mă tem că nu voi putea să te ajut să le muţi.

- Joe, doar nu... - Ba da, m-am alăturat lor.

Tatei nu-i va plăcea asta.

Ştiu. Nici n-aştept cu nerăbdare să-i spun.

Cred că mai bine merg acasă.

Nu te înţeleg, Joseph.

De ce n-ai putut măcar să vorbeşti cu mine despre asta?

Fiindcă mi-era teamă că vei spune nu.

Fiindcă-ţi era teamă că voi spune nu.

Şi există vreun motiv pentru care să spun nu?

- Da, d-le, dar... - Da, d-le! Da, d-le!

Cu Adam plecat, am nevoie de amândoi aici.

Ferma asta nu se conduce singură.

Ascultă, tată, ai dat bani pentru Poşta Călare.

Eşti în consiliul de administraţie.

Nu înţeleg de ce nu nu mă laşi să lucrez pentru ei.

Fiindcă... fiindcă am nevoie de tine aici.

Fii serios, ştii că nu ăsta-i motivul.

Ascultă, tată, nu voi păţi nimic.

Mi-ai spus cât de importantă e Poşta Călare;

că e cel mai important lucru care s-a întâmplat vreodată în Vest.

Vreau să fac parte din asta...

doar pentru un timp.

Ascultă...

tinere, du-te sus

şi fă-ţi bagajele

dacă vrei să te prezinţi la Poşta Călare de dimineaţă.

Acum, du-te.

Mulţumesc, d-le.

Nu fi atât de trist.

Dacă dai jos 86 de kg, voi pune o vorbă pentru tine.

Dacă dau jos 86 de kg, o voi duce foarte greu.

Tată...

ştii prin ce pericole vor trece băieţii ăia, nu?

Da, da, ştiu.

Vifore de gheaţă, 2.400 de kilometri de deşert uscat,

- Da, ştiu. - Munţi infiniţi...

Să nu mai zic de câteva mii de indieni.

'Hoss', ştiu.

Dar îţi spun eu, dacă eram cu 25 de ani mai tânăr...

Doar nu crezi că-l puteam opri, nu?

Nu, fir-ar să fie, ştiu că nu-l puteai.

Prr, prr, băiete! Prr!

Prr! Prr!

Prr! Opreşte-te!

Băieţi, veniţi repede încoace!

Grăbiţi-vă!

Prr! Prr! Prr!

Prr! Prr!

- Uşurel. Uşurel. Uşurel. - Prr! Prr! Prr!

E calul lui Emmett.

Hoke, ce ţine săgeata?

Un scalp.

Şi 'Micuţul Joe' e acolo.

Ed! Indienii!

Mai bine stai aici, Joe. E mai sigur.

Stai liniştit. O să scap de ei.

- Dii! - Dii! Dii!

„Nici ploaia, nici lapoviţa, nici ziua, nici noaptea,

„nu vor opri un curier din drumul său decât alunecarea de teren şi râurile.”

Nu ştiu dacă eşti abil, ori doar norocos.

Nu contează, băiete, cât continui să-ţi iau banii.

Salutare, curieri poştali!

Wade n-a glumit când a spus că avem cei mai rapizi cai din Vest.

Sunt adevăraţi cărăuşi.

Unde-i Emmett? A renunţat?

E mort.

Indienii Paiute.

L-au prins între locul ăsta şi ultima staţie.

I-au trimis înapoi calul şi părul.

Ca să ştim.

Credeam că şi tu ai murit, 'Micuţule Joe'.

Da, cred că am avut un cal mai rapid.

Nu v-am spus niciodată că asta va fi uşor.

Nu v-am promis lapte şi miere pentru tot restul vieţii.

Am pierdut un om, fireşte, şi ne pare rău tuturor.

Dar vom lăsa ca asta să ne oprească?

Am luptat cu indienii toată viaţa,

şi încă n-am întâlnit şorecarul împănat

care să mă oprească să fac orice-mi pun în cap.

Şi mi-am pus în cap...

da, şi-n inimă, că voi face Poşta Călare o realitate.

Dacă vreunul simţiţi că nu puteţi face faţă,

puteţi să vă strângeţi lucrurile şi să plecaţi.

Asta-i tot ce am de spus.

I-a spus tatălui său ca a avut slujbă sigură.

'Micuţule Joe', renunţi?

Nu, nu pot renunţa. Am prea mulţi bani băgaţi în compania asta.

Încă-mi datorezi salariul pe-o lună.

Alo?

E cineva aici?

Sunt aici.

Bucuraţi-vă, pentru că presa a venit să vă facă celebru, d-le Ludlow.

Sunt Tully, de la Washington Globe.

Îmi pare bine.

Nu sunt Ludlow. Numele meu e Wade.

Serios?

Te pot ajuta?

Nu, mă tem că nu.

Am venit aici să scriu o poveste despre Ludlow

şi celebrii lui călăreţi.

Uită-te acolo.

„Ludlow şi Wade.”

Atunci sunteţi parteneri.

Îmi pare rău, d-le Wade.

Dar mă tem că tot nu mă puteţi ajuta. În Est, nimeni n-a auzit de dvs.

Vorbesc doar despre marele vizionar, Charles Ludlow.

Păi, aşa ar trebui.

Fără el, n-ar exista o Poştă Călare.

Da, să ştiţi că-i un om celebru.

A captat atenţia a mii de oameni.

Bine, prietene, acum ai şansa să-l cunoşti.

El e d-l Charles Ludlow, partenerul meu.

El e d-l Tully, de la Washington Globe.

E o mare onoare, d-le Ludlow.

Nu adesea stau în faţa măreţiei.

Mă flataţi, d-le Tully.

Nu.

Editorul m-a trimis 4.800 de km doar să scriu o poveste despre dvs.

şi despre cum aţi construit măreaţa Poştă Călare.

Păi...

cu siguranţă le voi spune tot ce ştiu despre asta.

Vreţi nişte cafea?

Aş putea să beau ceva?

Mă tem că n-avem băutură aici, d-le Tully.

În cazul ăsta, cafea să fie.

Charles, aş vrea să te uiţi la facturile pentru caii cei noi.

Curtis, asta poate aştepta. Ştii că nu-mi pasă de afaceri.

Adu-i musafirului nostru nişte cafea, şi adu-mi şi mie.

Vedeţi dvs., d-le Tully...

asta-i mai mult decât o poveste.

E o epopee.

Am avut o viziune, una măreaţă.

O viziune asupra acestui pământ al nostru.

Estul populat şi Vestul grandios

legate de un singur fir de călăreţi.

- D-le Ludlow... d-le Ludlow. - Călăreţi tineri şi curajoşi...

Vreau să scriu toate astea.

Dar, vedeţi dvs., sunt...

momentan încă sunt un pic ameţit după călătorie,

şi mă întrebam dacă s-ar putea să...

aranjăm un interviu, să zicem, pentru după-amiaza asta?

Păi...

Fireşte, când vă convine, d-le Tully.

Mulţumesc, d-le. Mulţumesc.

Şi vreau să ştiţi că întreaga naţiune,

întreaga lume, aşteaptă să vă audă povestea.

Sunteţi omul zilei.

- Credeţi-mă. - Mulţumesc.

Mulţumesc, d-le Tully. Ne vedem mai târziu.

Curtis!

Curtis, ai auzit ce-a spus despre mine?

O, Curtis, facem progrese.

Cine ştie ce-am putea face!

„Omul zilei”, a spus.

„Stau în faţa măreţiei.”

Poşta Călare ar putea fi o rampă de lansare.

O mare şansă.

Gândeşte-te la asta, prietene.

O întreagă naţiune la picioarele mele.

Gândeşte-te la asta, prietene!

M-am gândit, Charles.

Poftim, bea-ţi cafeaua până nu se răceşte.

Îmi doresc să-l fi cunoscut pe Emmett Carver.

A fost un tip pe cinste.

Râdea şi glumea tot timpul.

Ştiu, Joe.

Joe, mâine la prima oră pleci din nou, nu?

Da, cred că da. Mai...

mai bine m-aş culca.

Tată...

crezi că ai putea să mergi până-n tabăra lui Winnemucca

şi să vorbeşti cu el?

Nu ştiu.

Am avut o întrunire de pace cu el...

la lacul Pyramid.

Nu-i prea paşnic cu nimeni acum, nu?

Tutun.

Ben Cartwright nu uită.

A trecut mult timp, mare şef.

De ce ai venit pe pământurile mele?

Ca să vorbesc de pace... cu un vechi prieten,

şi să-mi întreb prietenul de ce ucide curierii.

Nu fac niciun rău.

Cară doar scrisori,

uneori medicamente.

Sunt oameni paşnici.

Ascultă-mă, Ben Cartwright.

Întâi un curier, apoi căruţe,

apoi mulţi albi, multe arme ale albilor...

apoi curând pământul meu devine al vostru!

Dar nu se va întâmpla aşa.

Şi există o cale să eviţi asta.

Făcând un tratat,

şi stabilind în el câţi curieri vrei să-ţi calce pământul.

Şi astfel, ai putea controla situaţia.

Tratatele... sunt uşor de încălcat de albi.

Am văzut mulţi albi falşi

şi am auzit cuvinte false de-ale albilor.

Cum poţi să-mi spui mie de tratate!

Eşti un tată.

Ai fii.

Vrei să-ţi vezi fiii murind înainte de vreme?

Eu sunt un tată.

Am fii.

Unul din ei e curier.

Inima unui tată e foarte grea, dar...

Winnemucca nu-i doar un tată,

ci şi liderul oamenilor lui.

Oamenii mei trebuie să supravieţuiască.

Spune-le curierilor tăi

că, dacă vin pe pământurile mele...

îi voi ucide.

- V-aţi văzut cu Winnemucca? - Da. Ne-am văzut cu el.

Da. Unde-i d-l Ludlow?

Tocmai a mers la hotel cu d-l Wade.

Ce-a spus Winnemucca? E vreo şansă pentru un tratat?

Nu.

Joseph...

ştiu că n-am niciun drept să-ţi cer să nu-ţi mai faci tura, dar...

în calitate de tată, m-aş simţi mult mai bine dacă n-ai face-o.

Tată, ştii că nu pot face asta.

Dacă nu-mi fac tura, unul din ceilalţi băieţi va trebui s-o facă.

Nu pot renunţa doar pentru că lucrurile au devenit dificile.

- Să mergem! - Ascultă, Joe...

amână cât de mult poţi.

Lasă-l pe tata să aibă şansa să vorbească cu Ludlow.

Da.

Să aşteptăm puţin; tata vorbeşte cu cineva.

D-le Wade, n-avem de ales.

Trebuie să schimbăm ruta Poştei Călare de pe teritoriul lui Winnem...

Nu putem!

E foarte simplu.

Wade, ce vrei, un război indian?

Ne va lua luni de zile să construim staţiile alea noi.

Dacă oprim curierii ăia acum,

nu vom primi niciodată subvenţia de la guvern.

Şi fără ea, suntem terminaţi, în faliment.

Din punctul meu de vedere,

nicio afacere nu merită pierderea unei vieţi omeneşti!

Şi niciun indian nu-mi va impune mie condiţii.

Dacă e să ne încăierăm cu ei, aşa să fie, dar eu spun...

Eu spun că Ben are dreptate!

Va trebui...

să ne încetăm activitatea

până sunt construite staţiile.

O, Curtis, Curtis,

de ce nu te calmezi un pic?

Când vei fi mai bătrân şi mai înţelept, vei...

Nu mă lua de sus.

- Nu mi-am dat seama că fac asta. - Nu ţi-ai dat seama de multe lucruri.

Tu vrei să opreşti curierii; eu nu.

Cred că mai bine am supune problema atenţiei consiliului,

- să-i lăsăm pe ei să decidă. - Bine, dacă asta...

Cartwright, ce faci aici? Ar trebui să fii în tură.

Avem un program de respectat.

- Tata a spus să aşt... - Ştiu ce-a spus tatăl tău.

- Bornstein... - Da, d-le?

Va trebui să-i faci treaba lui Cartwright.

Da, d-le.

Rămâi aici.

Îmi fac singur treaba, d-le Wade.

Şi respectă programul.

Dii!

- Ce cauţi aici? - Îl aştept pe d-l Ludlow.

Trebuia să ţinem un interviu, ştiţi asta.

Da, ştiu.

Foarte puţini oameni se ridică la nivelul aşteptărilor tale.

Dar d-l Ludlow...

toţi cu care am vorbit au spus:

„d-l Ludlow spune asta, d-l Ludlow spune aia.”

D-l Ludlow e un maestru în a spune chestii.

A face lucruri e altă mâncare de peşte.

De ce-ţi spun asta? Fă-ţi povestea.

Păi...

Ludlow e o poveste doar dacă conduce Poşta.

- Dacă asta nu-i adevărat... - De ce te-aş minţi?

Îţi pot da o mulţime de motive.

Ce spui de ură, pentru început?

Ascultă, d-le Wade,

Ludlow e povestea mea până aflu altceva.

Şi pentru cititorii mei, el e şeful în chestia asta, vizionarul.

Să fiu sincer, e omul pe calul alb.

Şi dacă cade de pe calul ăla alb?

Asta ar fi altă poveste.

Dar dă-mi voie să te avertizez...

nu dobori aşa uşor un om precum Charles Ludlow.

Ştiu asta.

M-am uitat deunăzi peste nişte dosare de-ale lui Ludlow.

Am dat peste ceva interesant.

Ce spui de asta pentru început?

Se pare că ai avantajul, d-le Wade.

D-lor, e foarte simplu.

Trebuie să facem un tratat de pace cu Winnemucca.

- Nu, Ludlow, nu poţi... - Vă rog, vă rog!

Am pregătit... un astfel de tratat.

Uitaţi documentul.

Şi cred că vor fi de acord cu totul.

Ne oferim să plătim

pentru fiecare curier de-al nostru care calcă pământurile lui Winnemucca.

Ultima dată când am încercat să facem un tratat cu indianul ăla bătrân,

a durat aproape un an.

De ce ar fi diferit de data asta?

Nu va fi diferit...

dacă nu mergem cu un gest de bunăvoinţă la Winnemucca.

Cartwright are dreptate.

Singura noastră şansă de supravieţuire e să obţinem o subvenţie de la guvern.

Nu-i aşa, d-le Ludlow?

- Păi... - Nu-i aşa?

Ba da, ba da!

Dar tot nu-mi dau seama ce legătura are asta cu tratatul.

Nu ne mai putem derula activitatea fără un tratat cu indienii.

Dacă trebuie să suspendăm Poşta Călare, chiar şi pentru o zi...

- Dacă reţinem poşta, am dat-o-n bară! - Nu, nu, îţi spun eu, nu!

Nu trebuie să vă mai spun, d-lor,

că structura financiară a acestei companii e şubredă.

Dacă nu obţinem subvenţia aia, dăm faliment.

Curtis, vom face asta în felul meu!

- Şi insist asupra unui tratat cu... - Tu insişti?!

Eu insist.

Ce te face să crezi că ai dreptul să insişti sau altceva?

După ce prietenii noştri de aici se uită peste hârtiile astea,

vom vedea pe cine mai ascultă, pe tine sau pe mine.

- Ce sunt hârtiile astea, Wade? - Rapoartele creditorilor lui.

Rapoartele creditorilor?! Ce fel de creditori, Wade?

Vă spun eu ce fel.

Oameni care au sprijinit diverse companii,

cum ar fi serviciul fluvial de pe canalul Erie,

linia de clipere din New Orleans, serviciul poştal din Washington şi Boston,

toate fiind conduse de d-l Ludlow şi toate dând faliment!

Asta a fost în trecut. S-a terminat.

Serios?

Nu încearcă tatăl tău să oprească activitatea Poştei Călare

cât noi vorbim cu nişte indieni?

Credeţi că unui ratat de om îi va da guvernul o subvenţie?

E gata să ne bage-n faliment acum,

cum a făcut-o şi cu celelalte companii.

- Ce încerci să faci aici, Ludlow? - Staţi aşa!

- Rapoartele astea sunt adevărate? - Staţi aşa! Aşteptaţi!

Să auzim ce are de spus d-l Ludlow!

Nu contest...

rapoartele astea.

Ascultaţi, dacă nu vreţi să vă pierdeţi banii

cum au făcut-o toţi creditorii d-lui Ludlow,

va cer să-mi daţi o şansă să menţin Poşta Călare pe linia de plutire.

Nu cedaţi în faţa lui Winnemucca. Vom lupta cu el! Îl vom învinge!

Îl vom face să cedeze, dacă trebuie.

Şi câţi curieri vor trebui să moară făcând asta?

S-au oferit voluntar! Dacă nu le place, pot pleca.

Avem dreptul să ne protejăm interesele.

Eu zic să-i dăm d-lui Wade un vot de încredere.

- Staţi aşa... - Şi eu susţin această moţiune.

- Toţi care sunt de acord să spună „da”! - Da...

Te opui?

Mă opun.

Consiliul a vorbit, d-le Ludlow.

Nu mai eşti şeful acestei companii.

Nu vei face nimic, tată?

Fiule, ţi-am spus deja, nu mai e treaba mea.

Ce-a fost totul?

O mângâiere pe spate pentru mine şi un alt eşec pentru tine?

Speram că asta a fost!

Că odată, măcar odată în viaţă, vei duce ceva până la capăt!

Fiule, ai auzit ce mi-au spus acolo.

Ai... văzut ce s-a întâmplat.

Te-am văzut prăbuşindu-te şi cedând în faţa unui om numit Curtis Wade.

L-am văzut luându-ţi Poşta Călare fără ca măcar să lupte.

Nu ţi-a păsat niciodată de Poştă?

Sau au fost doar nişte cuvinte cu care să te poţi lăuda?

Fiule... n-ar trebui să-mi vorbeşti aşa.

Întotdeauna am vrut să fii mândru de mine.

Mândru?

De ce?

De eşecurile tale?

De toate marile realizări care au falimentat?

Să te văd fugind, ba după una, ba după alta?

Ultimul lucru pe care l-am vrut a fost să dezamăgesc pe cineva.

Mai ales pe tine.

Ai făcut ceva mai rău.

Te-ai dezamăgit pe tine.

Du-te!

Răcoreşte-l. E un cal bun. A alergat 48 de km.

Ai spus 48 de km?!

N-am putut să mă opresc la staţia Indian Wells.

- Cum aşa? - Din cauza indienilor Paiute.

Indienii Paiute?!

D-le Cartwright... fiul dvs. 'Micuţul Joe'...

e blocat în staţia aia.

Am auzit împuşcăturile.

Am înconjurat locul.

Indienii Paiute se amuzau.

De unde ştii că a fost 'Micuţul Joe' acolo?

Trebuia să ne întâlnim pe drum.

N-am făcut-o.

Adu-mi un alt cal! Merg cu ei!

N-am ratat niciodată o luptă cu indienii.

D-le Wade...

chiar ai luptat cu toţi indienii în Texas, cum ne-ai povestit?

- Îţi zic eu, goarna mi-a gâdilat auzul. - Da.

- Va trebui scoasă, tinere. - Bine.

Ţine-te bine.

Acum.

O, nu...

Calmează-te. Calmează-te, Jabez.

Tată...

ce ţi-au făcut?

Tată?

Sunt mândru de tine.

M-ai auzit?

Sunt foarte mândru de tine.

E cum ai prevăzut, d-le Wade?

Nu, n-am vrut niciodată să se ajungă la asta.

Ştii ce-a încercat să facă?

A încercat să...

să facă un tratat de pace cu Winnemucca.

Poşta Călare a fost...

visul lui, viaţa lui.

Charles Ludlow ne-a lăsat tuturor un singur lucru...

visul lui.

Şi visul ăla a fost moştenirea lui...

Poşta Călare...

care acum e responsabilitatea noastră.

Nu vom renunţa la ea.

Nu ne vom speria de această sarcină.

Cu voia Domnului...

Poşta Călare va înflori şi prospera,

fiind suficient pentru orice om.

Ai rostit cuvinte frumoase, d-le Cartwright.

Mulţumesc, d-le Wade.

Şi ai avut dreptate.

Cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru Charles Ludlow

e să continuăm activitatea Poştei.

Să trecem prin teritoriul indienilor Paiute?

Asta a fost decizia noastră, nu?

Cred că ar trebui să reanalizăm decizia.

Charles Ludlow a încercat să facă un tratat şi a fost ucis.

Moartea lui nu era necesară.

Trebuia să ştie că n-are ce încerca să se înţeleagă singur cu Winnemucca.

A încercat să împiedice moartea altora.

Sau asta nu e important pentru tine?

Ceea ce e important pentru mine, Cartwright,

e să continui activitatea Poştei.

Dacă nişte oameni sunt ucişi pe parcurs, îmi pare rău, dar nu ne va opri.

Voi face lucrurile să meargă.

Măcar atât pot face pentru Ludlow.

Pentru Ludlow?

Sau pentru Wade?

COMPANIA POŞTA CĂLARE

- 'Neaţa, d-le Cartwright, 'Hoss'! - 'Neaţa'!

Hoke, 'Micuţul Joe' ar trebui să ajungă în orice clipă, nu?

Da. Nu sunteţi îngrijorat, nu?

Asta şi o jachetă, prietene,

sunt cunoscute drept prerogativul unui tată.

E o zi frumoasă pentru taţi la Poşta Călare.

Numele meu e Samuel Bornstein. Sunt tatăl lui Aaron.

- Îmi pare bine. - Cum sunteţi? Bine, fireşte.

Arătaţi grozav.

- Numele meu e Cart... - V-a spus Cartwright.

- Da. - Deci sunteţi tatăl 'Micuţului Joe'.

- Aşa e. - Vă ştiu pe toţi

din scrisorile fiului meu Aaron.

El e Herb, iar el e Hokey...

şi tu...

tu nu eşti un curier.

Nu, mi-aş fi dorit să fiu, d-le Bornstein.

Sunt fratele mai mare al 'Micuţului Joe', 'Hoss'.

Nu-i grozav?

În toată Philadelphia, nu vorbesc despre altceva.

Băieţii ăia, călăresc din Saint Joseph, Missouri,

până la Oceanul Pacific.

E un miracol.

Da, asta e, d-le Bornstein, un miracol.

Succes, Hoke.

Dii! Dii! Dii! Dii!

Ce ziceţi de asta, d-le Bornstein? Nu-i ceva?

Ba da.

- Ceva probleme? - Da, mari.

Atac la Indian Wells. Nu pleca până nu vorbesc cu Wade.

Vrei să-mi ţii puţin calul, Jeb?

- Joe, cum eşti? - Bine, tată. 'Hoss'.

Doar puţin obosit.

Joe, el e d-l Bornstein.

Tatăl lui Aaron; a venit tocmai din Philadelphia să-l vadă.

Mă bucur să vă cunosc, d-le.

Trebuie să merg să vorbesc cu Wade. Scuzaţi-mă.

Da.

S-a întâmplat ceva?

Nu, nu, fireşte că nu.

Joe mereu se grăbeşte aşa.

Băiatul meu... ar trebui să ajungă acum.

Ed şi Rudy sunt morţi, iar caii nu mai sunt.

Nu ne putem permite astfel de pierderi.

Vrei să spui că nu ne putem permite să pierdem oameni ca Ed şi Rudy.

V-am spus că-i o poveste aici.

Crezi că asta va opri Poşta Călare, d-le Wade?

Nu, nu o va face.

Pleacă, Herb... trebuia s-o faci acum zece minute.

Dar dacă Indian Wells nu mai e...

Ţine ritmul şi mergi la staţia următoare.

Tu eşti şeful, d-le Wade.

Cartwright.

Îmi pare rău pentru Ed şi Rudy.

Corespondenţa aia trebuie să treacă!

Da.

Aş prefera să văd plecarea, d-le Wade.

În Anglia se spune că băieţii de la Poşta Călare

sunt călăreţi mai buni decât cazacii ruşi.

Aţi auzit bine, d-lor.

Pe-aici, vă rog!

Haide, Wade, nu poate fi atât de rău pe cât arăţi.

Nu?

Indian Wells e a treia staţie pe care am pierdut-o.

Ne luptăm cu indienii pe o rază de 1.600 de km.

Sioux, Cheyenne, Crow... şi acum Paiute.

Dar toate astea sunt un text excelent.

„Curtis Wade... deschizător de drumuri, pioner,

„luptător contra indienilor.”

Devii un om foarte important, prietene.

Şi cine ştie, cu puţin noroc,

ai putea deveni un om şi mai mare decât Charles Ludlow.

Ai destulă muniţie?

Un încărcător plin.

Grăbeşte-l... ai un drum lung.

Mulţumesc.

Ăla-i băiatul meu.

E el.

Aaron! Ia ghici cine-i aici, Aaron!

Tatăl...

Aaron!

Aaron! Aaron!

Sunt eu! Sunt tata, Aaron.

- Aaron, băiatul meu! - Tată!

Nu ştii cât am aşteptat să te văd.

- Tată, tată, ce cauţi aici? - Ce caut aici?

Ce caut aici? Am venit să-mi văd fiul, băiete.

Ăsta-i un păcat?

- Nu, tată, nu. - Dă-te înapoi, lasă-mă să mă uit la...

faţa ta.

- Aaron, ce s-a întâmplat? - Tată e doar un epistaxis. Atâta tot.

Îţi aminteşti că atunci când eram copil, aveam sângerări nazale?

Sângerări nazale?

Ce face un călăreţ dur de la Poşta Călare cu sângerările nazale?

Ar trebui să auzi cum vorbesc de fiul lui Samuel Bornstein în Philadelphia.

D-le Cartwright, să le cumpărăm fiilor noştri o bere.

Mergeţi înainte, d-le Bornstein. Venim şi noi imediat.

Bine, d-le Cartwright.

Haide, Aaron. Haide.

Vom bea o bere.

- Călăreşti întruna, nu? - Aaron?

Ce-i cu Aaron?

Nu ştiu. Călăreşte prea multe ore şi prea mulţi kilometri, probabil.

Nu e singurul. Şi Herb e în stare proastă.

Nemaiexistând staţia Indian Wells nu va ajuta prea mult, nu?

Da, Wade a spus că va trimite mai mulţi oameni acolo mâine.

Nu ştiu de unde va face rost de ei.

Indienii Paiute au atacat-o de două ori. Sigur o vor ataca din nou.

E ca şi cum i-ai cere unui om să meargă în cortul lui Winnemucca.

Un lucru nu se schimbă...

Philadelphia, Virginia City...

berea-i bere.

Tinere.

Eşti sigur că ai vârsta necesară să fii într-o cârciumă?

Cred că dacă sunt destul de în vârstă să călăresc pentru Poşta Călare,

sunt destul de în vârstă să beau o bere într-o cârciumă.

Haide, spune adevărul.

Singura dată când ai folosit o lamă

a fost să tai fotografii din ziarul poliţiei, nu?

Aaron, de cât timp îl cunoşti pe puştiul ăsta?

E nou, tată.

L-a înlocuit pe Emmett Carver.

Emmett? Nu-i băiatul care glumea mereu?

Ba da.

Dar ce s-a întâmplat? A renunţat?

Păi, tată... da, a renunţat.

A renunţat?!

Credeam că mi-ai spus că a fost ucis de indienii Paiute.

Aaron, ce-i cu tusea asta?

E praful, tată. Asta... asta e.

Va trece.

Va fi bine, nu, 'Micuţule Joe'?

Da.

Da, cred că-i doar praful, d-le Bornstein.

Nu mi-aş face griji pentru asta.

Încă trei beri pentru prietenii noştri!

Şeful e aici.

Se pare că sărbătoriţi puţin.

Cu ce ocazie?

Bem o bere ca între prieteni.

Vrei să ni te alături?

Curierii ăştia duc corespondenţa.

E o slujbă periculoasă. Trebuie să fie treji s-o facă.

Ce ziceţi de berea aia?

Ce ziceţi de-un toast?

- L'Chaim! - Înseamnă „sănătate”.

Da, sănătate.

Wade.

Ce vrei?

O slujbă.

O slujbă?

Vei avea nevoie de un om la staţia Indian Wells şi aplic eu.

Indian Wells e cea mai dură staţie pe care o avem pe tot traseul de Vest.

Ştiu. Dar am un frate mai mic şi mulţi prieteni

care trec prin teritoriul lui Winnemucca.

Pot măcar să fiu acolo şi să mă asigur că primesc alţi cai când ajung acolo.

Bine.

Te-ai ales cu o slujbă.

Apropo, am ordonat ca staţia aia să fie fortificată.

Avem o mică surpriză pentru Winnemucca dacă încearcă s-o atace din nou.

Să fii acolo de dimineaţă.

Voi fi acolo.

Jabez?

Jabez, lasă-mă să intru.

Ce-ai păţit?

Vrei ceva de băut?

Nu, mulţumesc.

Eu vreau.

'Micuţule Joe',

ai mai cunoscut pe cineva care...

şi-a ucis propriul tată?

O, deci despre asta e vorba, nu?

Ce-i, aşa te căieşti?

Te căieşti pentru ceva ce nici n-ai făcut.

N-am făcut, nu?

Poate că nu i-am băgat săgeţile în spate,

dar eu am făcut-o.

Eu am făcut-o.

Deci acum stai în camera asta împuţită şi te îmbeţi criţă

şi aşa arăţi cât de rău îţi pare?

Ce-a păţit Jabez Ludlow care a vorbit de „purtatul de vânt”?

Tipul pe care-l cunoşteam, care n-a ştiut cum e să renunţe?

Nu sunt de folos nimănui.

Sunt terminat.

Nu mai pot călări un cal.

Nu pot călări pentru Poşta Călare, nu pot călări pentru nimeni.

Uită-te la piciorul meu!

Problema nu-i cu piciorul tău, ci cu curajul tău!

Haide! Ridică-te când vorbesc cu tine!

Stai acolo şi te plângi despre cât îţi iubeşti tatăl.

Aşa o dovedeşti?

Poşta Călare, visul tatălui tău,

visul pentru care şi-a dat viaţa,

care continuă.

Şi, Jabez, va continua fără tine.

Uită-te la mine!

Ce vrei să fac?

Încă poţi gândi! Încă poţi folosi o armă.

Mai poţi călări aşa de bine încât să mergi la Indian Wells

să-mi ajuţi fratele s-o repare.

Ai putea face multe lucruri, Jabez.

Dacă ai avea curaj.

Ştii, te înşeli... nu ţi-ai ucis tatăl.

Dar sigur îi ruinezi amintirea.

Joe.

Când vrei să fiu la...

staţia Indian Wells?

După ce bei o ceaşcă de cafea.

Billy, Hank, flancaţi-i.

Wilson, tu şi ceilalţi băieţi urmaţi-mă. Îi vom lovi în plin. Haideţi.

Nu. Se pare că au plecat cu toţii.

Frate, locul ăsta pare că a fost lovit de-o tornadă.

D-le Cartwright.

D-le Cartwright.

D-le Cartwright.

Nu mâncaţi niciodată.

Tot timpul sunteţi trist.

Ascultă casa asta, Hop Sing.

Ascultă tăcerea ei.

Îţi aminteşti când am construit casa asta, Hop Sing?

Camera asta a fost plină de fericire.

D-na Cartwright, mama 'Micuţului Joe'.

Adam, 'Hoss'.

'Micuţul Joe'.

Ei au umplut casa asta.

Pentru asta a fost construită.

Pentru fericire.

Iubire.

Familie.

Nici lui Hop Sing nu-i place liniştea.

Unde a dispărut totul?

D-le Cartwright, vă pregătesc nişte mâncare caldă.

Mâncaţi.

E cineva la uşă.

Sunt Curtis Wade. Aş vrea să-l văd pe d-l Cartwright.

Intraţi, vă rog!

D-l Cartwright e în casă.

D-le Cartwright.

Ben.

În pofida diferenţelor de opinie pe care le-am avut,

întotdeauna ai fost cel mai bun prieten şi susţinător

pe care l-a avut vreodată Poşta Călare.

Am încercat să ajut.

Am venit să-ţi cer din nou ajutorul.

Poşta Călare e în pericol de prăbuşire,

şi am ajuns la capătul răbdării.

Sunt aproape gata, terminat.

Călăreţii mei sunt extenuaţi şi...

n-am destul bani să-i plătesc, cu atât mai puţin să angajez alţii noi.

Am nevoie de zece cai la Indian Wells mâine-dimineaţă,

eu n-am nici cinci buni.

Ştiu asta, şi o ştiu şi călăreţii.

Singurul lucru care ţine laolaltă Poşta Călare

e curajul acelor tineri.

Ia loc.

Cred că-ţi pot da zece, poate doisprezece cai acum.

Şi mult mai mulţi până săptămâna viitoare,

după ce-i adun.

Nu doar din cauza cailor n-a...

n-a venit subvenţia aia poştală.

Am nevoie de bani, Cartwright. De bani.

Câţi bani?

Cinci, şase mii de dolari.

Mi-am băgat deja majoritatea banilor lichizi în Poşta Călare. Am...

am o fermă de condus, o afacere care mi-a luat ani de zile s-o clădesc.

Dacă ţi-aş da ce mi-a mai rămas din rezerva de bani,

aş pune tot locul ăsta în pericol.

Nu sunt obişnuit să cerşesc, Cartwright.

Am venit aici în speranţa de a ţine laolaltă Poşta Călare.

O fi fost uşor pentru Charles Ludlow să se linguşească, dar nu şi pentru mine.

Bine, ai primit ce-ai vrut.

Sunt terminat.

Aşteaptă.

Ţi-am spus cât mi-e de greu să-ţi dau banii ăia.

N-am spus că nu ţi-i dau.

Am doi fii care lucrează pentru Poşta Călare.

Sunt 5.000 de $ aici.

Sunt ai tăi, la fel şi caii de rezervă.

Ben, ştiu că nu sunt un alt Charles Ludlow şi...

şi că nu pot scoate cuvinte din aer la fel cum o făcea el, dar...

Ludlow e mort.

Tot ce-a rămas de la el e ce-ai păstrat tu vie...

Poşta Călare.

Cât tu-ţi păstrezi încrederea în asta,

şi în tinerii care şi-au pierdut viaţa,

eu îmi voi păstra încrederea în tine.

D-le Cartwright.

Ce vă aduce în oraş?

Am adus nişte cai odihniţi pentru băieţi.

Bine. Şi eu aştept să ajungă Aaron.

Cred că ăsta-i el.

Tată.

Tată.

Aaron. Aaron.

Aaron.

D-le Wade, indienii Paiute v-au mai făcut probleme?

Care a fost numele călăreţului, d-le Wade?

- Cât de repede veţi... - Nu înţeleg...

D-lor, vă rog!

Vă rog, monsieur, puteţi să-mi acordaţi un minut neîntrerupt?

Avem nevoie de o poziţie bună.

Vă rog!

De ce-mi doreşti imaginea?

Deveniţi celebru pe coasta de Est, d-le Wade.

Se discută mult de dvs. că veţi fi posibil candidat

când se va întruni Convenţia Naţională luna viitoare.

Asta-i o prostie.

Ziarele din Washington nu cred aşa, Curtis.

Nici presa din New York...

Editorul meu pariază că veţi merge la convenţie.

Sunteţi eroul momentului.

Omul călare.

Ascultaţi, d-lor,

am destulă treabă aici.

Ăsta-i genul de discuţie care face senzaţie, d-le Wade.

Şi candidaţii prezidenţiali, nu, d-lor?

Asta-i tot deocamdată, băieţi. Şi tu, d-le Fontaine.

Eu şi d-l Wade avem nişte probleme personale de discutat.

Dar, monsieur, când o să termin?

Ai răbdare, prietene. Voi avea grijă să ai destule şanse.

Ar trebui făcută, ideea... omul călare.

- Vei avea şansa. - Ar trebui făcută.

Curtis, în sfârşit îţi merge bine.

Ai păstrat Poşta Călare vie şi eşti pe muchia succesului.

Dar totul poate fi spulberat în zece secunde.

Avem un parlamentar de la Washington care se luptă pentru subvenţia poştală.

Subvenţia poştală care va menţine activitatea Poştei Călare

şi imaginea ta trufaşă pe calul alb.

Dar parlamentarii costă bani.

Mulţi bani.

- Ţi-am dat tot ce am. - Atunci va trebui să-mi dai mai mult.

Asta, sau va trebui să vezi cum se prăbuşeşte totul.

De unde să fac rost de mai mulţi?

Winnemucca îmi opreşte curierii, întârzie programele şi ucide oamenii.

Curierii mei sunt aproape dărâmaţi.

Caii lor mor cu zile.

De când au atacat Indian Wells, au mai fost părăsite două staţii de oameni.

Lăsând proviziile şi caii pentru indieni.

Ce vrei de la mine?

Ai banii oferiţi de Ben Cartwright.

Ăsta-i salariul retroactiv pentru curierii mei.

N-au văzut un ban de luni de zile.

Charles Ludlow a devenit slab,

iar nehotărârea lui l-a costat totul.

L-a costat visul.

Reputaţia.

Viaţa.

Acum e Poşta Călare, subvenţia,

şi o candidatură naţională în joc.

Cât înseamnă asta pentru tine, Wade?

Vezi, acum eşti isteţ.

Aşa stai pe calul mare şi alb.

Cum merge treaba, Wilson?

Bine, Jabez.

- E încărcat şi pregătit. - Bun.

Auzi, unde-i 'Hoss' Cartwright?

A mers în Virginia City să aducă nişte provizii şi muniţie.

Se va întoarce în seara asta.

D-l Wade a avut o idee bună să aducă tunurile astea aici, nu?

Da. Indienii ăia se vor gândi de două ori înainte să ne atace din nou.

Indienii Paiute!

Ce trag după ei?

E un cadavru.

Sunt în raza tunului?

Cred că da.

Trageţi în ei.

Da, d-le.

Duceţi tunul acolo.

Să mergem!

Haideţi, băieţi.

Opriţi-vă!

Aşa.

Reglaţi distanţa la vreo 457 de metri.

Bine, foc!

Bine tras, Wilson.

Reîncărcaţi-l.

Danny, Joe, mergeţi după el, vă vom acoperi.

Prr! Prr!

E greu de spus cine e,

fiind tras aşa prin nisip.

E Pat.

Indianul ăsta încă e viu.

Stai aşa, Jabez. N-avem doar un Paiute aici.

Ăsta-i Bear Dance, fiul lui Winnemucca.

Jones.

Du-te şi spune-i d-lui Wade ce avem aici.

Da, d-le.

Daţi-l jos şi legaţi-l.

Luaţi-l, băieţi.

Când şi-a făcut calul tău ultima tură?

Ieri.

De ce te strâmbi? Al tău a venit aseară.

Iată-l.

La fix.

- Succes. - Dii!

Joe, ai grijă. Sunt indieni peste tot.

Orice e, nu vreau să aud.

Vei vrea să auzi asta.

Un curier tocmai a adus asta, e de la Washington.

Au încastrat subvenţia poştală în comitet.

Şi prietenii noştri din Washington nu cred că există o şansă dintr-o mie

să scoată proiectul de lege în această sesiune.

De ce?

Ne-am luptat cu indieni şi furtuni.

Am adus corespondenţa.

Ştiu că dacă nu primim subvenţia aia, Poşta Călare va da faliment!

Sunt discuţii despre secesiune în Sud.

Congresul e preocupat de probleme mai mari.

Şi cum rămâne cu toate poveştile din reviste şi ziare?

O, Wade.

Nimic nu-i mai neinteresant decât ştirile de ieri.

Îţi voi spune asta.

Se pare că a fost nevoie de un război civil să te învingă.

Nimeni nu mă va opri.

Am investit prea mult în asta.

Bine.

Atunci trebuie să faci ceva spectaculos.

Ceva ce-ţi va aduce toată naţiunea la picioare.

Winnemucca.

Da, bătrânul Winnemucca.

Deja te-a făcut un om celebru. Te-ar putea face nemuritor.

E ciudat, nu?

Cum se joacă soarta cu viaţa unui om.

Da, dar cum?

Păi, eşti un luptător contra indienilor, nu?

Prr!

- O, bună, tată! - 'Hoss'.

Sunt opt butoaie de pulbere şi 400 de cartuşe, Billy.

Ar trebui să ajungă. Mulţumesc.

Mi-ai lipsit, băiete.

Da. Şi tu mi-ai lipsit, tată.

- Cum merge treaba? - Destul de bine.

Transformăm staţia aia într-un fort.

Nu cred că Winnemucca se va prosti cu noi

- când va afla ce-am făcut. - Da, avem destule chestii aici.

- Da. - L-ai văzut pe Joe?

Da, azi-dimineaţă, dar a avut o cursă la Sacramento.

Tată, nu-ţi mai face griji pentru Joe. E destul de mare să aibă grijă de el.

Îmi tot spun că e. Cred că într-o zi, voi crede asta.

D-le Cartwright? 'Hoss'.

Mai bine aţi încărca chestia aia şi aţi pleca.

- Veţi pierde toată distracţia. - Ce? Ce distracţie?

D-l Wade tocmai a plecat şi a luat toţi ziariştii cu el.

- Va fi o spânzurare. - Ce?

L-au prins pe fiul lui Winnemucca la Indian Wells în zori.

Îl vor spânzura.

Aş vrea să vin cu voi. Am o tură peste jumătate de oră.

Atacurile lui Winnemucca au încetinit,

dar n-au oprit Poşta Călare.

Atacurile lui nemiloase asupra curierilor nevinovaţi

nu ne-au diminuat hotărârea, ci ne-au întărit-o.

Şi azi, d-lor,

atacurile alea se vor termina.

Şeful Paiute trebuie să preia cadavrul fiului său până la apus,

sau să-şi piardă onoarea în faţa tribului său,

ca aceste atacuri mişeleşti să înceteze.

Îl forţăm să iasă la vedere.

Şi după cum puteţi vedea, suntem pregătiţi pentru el.

Dacă o poate face,

va fi omul zilei, nu, Tully?

Ai cuvântul d-lui Wade.

Promisiunea unui patriot.

Curtis Wade e un gigant călare.

Puteţi folosi această frază dacă vreţi, d-lor.

Indienii Paiute!

Întoarceţi tunul.

Treceţi înăuntru!

Opriţi-vă! Opriţi-vă!

Nu trageţi. E 'Micuţul Joe'.

Fugi, Cartwright. Te vom acoperi.

I-am dat cuvântul meu lui Winnemucca că nu voi încerca să fug.

Nu trebuie să-ţi ţii cuvântul.

Winnemucca vrea să facă o înţelegere.

Viaţa mea pentru a fiului său.

Dacă vei face asta, va înceta atacurile asupra Poştei Călare,

şi va negocia pacea.

Îţi dau o şansă, Cartwright. Fugi.

Spânzur acest Paiute.

Wade, n-ai auzit ce-am spus? Winnemucca vrea să negocieze pacea.

Winnemucca încearcă să ne păcălească. Nu vezi asta?

Nu vrea pace.

Îşi vrea fiul înapoi viu.

Fiţi gata să trageţi.

Fiţi gata să trageţi.

V-am spus că v-am adus aici să vedeţi o spânzurare

şi sfârşitul lui Winnemucca.

Iată-l că vine.

Wade!

- Dă-mi frâiele alea. - Nu, n-o poţi face.

- Am spus să mi le dai! - Nu, n-o vei face!

Nu ai mai mult curaj decât tatăl tău.

Prr! Prr! Prr!

- Dii! - Prr! Prr! Prr!

Plecaţi de aici!

Trebuie să-l ucid!

E un truc. Nu vrea pace.

Vrei să spui că tu nu vrei pace...

ca să nu stea în calea ambiţiilor tale.

Prr! Prr!

Prr! Prr! Prr!

Prr!

Du-te acasă, băiete.

Bătrâne, eu zic că nu prea arată ca...

un gigant călare momentan.

Nu?

Înveseleşte-te, Tully.

Întotdeauna există o altă poveste.

D-lor, aşteptaţi-mă.

Depinde de tine acum.

Vei menţine activitatea Poştei?

Fii sigur că da.

Marile idei şi...

marile companii nu mor uşor.

Nu când sunt clădite pe vise mari

şi mare curaj.

Poşta Călare a fost visul ăsta mare.

Şi tinerii curieri care au cărat corespondenţa

şi care au legat un continent

dând dovadă de curaj.

Cred că atât cât oamenii vor trăi,

îşi vor aminti şi vor spune poveşti despre acei tineri curieri

care şi-au croit calea în istoria naţiunii noastre.

Aţi urmărit filmul artistic: BONANZA

Traducerea, adaptarea şi sincronizarea manuală: Cristian82