Original subtitles

- Sultană... - Trebuia să-ți iau viața de mult.

- Tu l-ai întărâtat pe Osman. - Nici vorbă, sultană, eu...

O să-l faci să se răzgândească ! Prințul Mehmet nu va fi executat !

Sigur că o să vorbesc cu Măria Sa. Oricum, muftiul nu a emis fetvaua.

Aşadar, prințul Mehmet nu poate fi executat.

O să insiste. O să încerce toate căile.

Aşa că o să vorbeşti tu cu el !

- Sultană, vă căutam. - Spune ce s-a întâmplat.

Măria Sa a obținut fetvaua de la judecătorul Rumeliei.

O să-l execute pe prinț. Fugiți, nu e timp !

Cennet !

Răspunsul !

Un prinț rebel care nu se supune poruncii şi stârneşte revoltă

poate fi executat, pentru a se asigura rânduiala.

- Chemați-l pe Mehmet ! - Cum porunciți, Măria Ta.

Tu de partea cui eşti, Cennet ? Ce-am vorbit noi ?!

Ca Măria Sa să fie puternic, sultana Kösem şi prinții trebuie să dispară.

Ai grijă să nu vină sfârşitul tău, îndrumătorule Omer !

- Ce înseamnă asta ? - Nu pleci nicăieri.

Tu ți-ai pierdut mințile, Cennet ?

Trebuie să-l previn pe Măria Sa.

Tu roagă-te ca sultana Kösem să-l salveze pe prințul Mehmet.

Altfel, o să cadă cerul pe noi. Cu toții vom fi nenorociți.

Intră !

Prințe ! Vă cheamă Măria Sa.

I-auzi ! De unde până unde ?

Nu ştiu nimic, prințe.

KÖSEM Episodul 28

Sultană, am trimis veste la garnizoană. Ienicerii sunt pe drum.

Sper să-l salvăm pe prinț.

- Spargeți imediat uşa ! - Hai...

Repede !

Fratelui Mehmet îi place mult baclavaua. Îi ducem şi lui ?

Îl şi vedem cu acest prilej.

Îi ducem, Murat, dar nu ne lasă să intrăm.

Nu contează. Măcar îi auzim vocea. Ştie că-i suntem alături.

Va fi o iarnă grea.

Poate e semnul prăbuşirii lui Kösem. Cine ştie ?

E clar că sultanul Osman o să-şi sacrifice fratele.

Dacă a cerut o fetva...

Kösem a mai pierdut persoane dragi.

A suferit. A ținut doliu.

Însă acum e altfel.

Durerea pierderii copilului e diferită.

E o durere care te face să intri în mormânt odată cu copilul tău.

- Cine a venit ? - Căpetenia Kilindir a trimis veste.

Garnizoana s-a răsculat. Soldații vin spre serai.

Sultanul Osman a obținut un firman pentru a-şi ucide fratele.

În sfârşit ! Aş vrea să-i văd fața lui Kösem.

O să se complice situația, Dilruba.

Să se complice. Să cadă seraiul peste ei !

Sultană, au zidit-o. Trecerea e blocată.

Nu !

Mehmet !

Mehmet, fiule !

Nu ! Mehmet !

Mehmet !

Nu ! Fiule !

- Sultană, încetați... - Mehmet !

Mehmet ! Nu !

Mehmet, fiule !

Sultană, încetați ! Sultană !

Poate că mi-au ucis fiul, Zulfikar.

Prințe, Măria Sa vă aşteaptă.

Sultană, sigur ienicerii au ajuns la serai.

Nu vor permite sacrificarea prințului.

La nevoie, varsă sânge şi intră cu forța.

Să mergem !

Deschideți ! I-am adus fratelui meu. Îi place mult.

N-ați auzit ? Deschideți !

Unde-i Mehmet ? Unde-i fratele meu ?

Ce i-ați făcut ?

Ce se întâmplă, Măria Ta ? De ce mă aflu aici ?

Ia loc, Mehmet.

Îți aminteşti prima noastră vânătoare, Mehmet ?

Mi-o amintesc, dar...

Amândoi eram copii lipsiți de orice grijă.

Nu aveam nicio responsabilitate.

Eram sub aripa protectoare a tatei.

- Dumnezeu să-l odihnească... - Amin !

Urmăream o căprioară.

Tata şi-a încordat arcul.

Tocmai când voia să tragă...

A venit altă săgeată

şi s-a înfipt în inima căprioarei.

Tata s-a înfuriat rău.

L-au adus imediat pe făptaş.

Era unul dintre guvernatorii din zonă.

A spus că nu ne-a văzut.

De ce-mi spuneți asta, Măria Ta ?

Tata i-a luat pe loc capul.

Am rămas fără cuvinte.

L-am întrebat de ce a făcut asta.

A spus... "Eu sunt padişah. Nimeni nu poate ținti ce-i al meu."

Eu i-am spus...

"Dar nu v-a văzut. De aceea a vânat căprioara."

El a spus... "Nu avem de unde să ştim."

"Căprioara a murit ?"

"A murit."

"Aşa că trebuie să fie pedepsit."

"Puteam fi eu în locul acelei căprioare."

"Sau voi." Aşa a spus.

Măria Ta, eu n-am țintit nimic din ce-i al dv. N-aş putea.

O să-mi luați viața ?

Dar mi-ați promis.

Ați spus că n-o să-mi întoarceți spatele.

Eu m-am ținut de cuvânt, Mehmet.

Tu n-ai făcut asta.

Stați ! Lăsați-mă !

Lasă-mă !

Osman !

Stați ! Lăsați-mă ! Stați !

Măria Ta ! Stați !

Lasă-mă !

Stați ! Lăsați-mă ! Stați !

Măria Ta ! Stați !

Lasă-mă !

Lasă-mă !

Osman !

Mă rog Domnului ca statul tău să fie distrus !

Aşa cum tu m-ai lipsit de viață, aşa să n-ai parte de sultanat !

Murat ! Murat ! Ce s-a întâmplat ?

Fratele meu... Fratele Mehmet a murit.

L-au omorât.

L-au omorât pe fratele Mehmet...

Unde-i prințul Mehmet ? Vrem să-l vedem pe prinț !

Sultanule Osman, l-ai ucis pe prinț ?

Dați-ni-l pe prinț !

Deschideți porțile !

Niciodată n-o să-l iert pe fratele Osman. Îl urăsc.

Unde-i mama ? De ce nu a venit ? Spunea că-l salvează pe fratele meu.

Au jucat un joc. Ne-au întins o capcană.

Fratele Osman o să ne omoare pe mine şi pe frații mei, aşa-i ?

Ce se întâmplă ? De ce i-ați adus ?

E porunca Măriei Sale.

De acum înainte, prinții vor sta împreună.

Nu au voie să iasă din odaie.

Javră ticăloasă !

Tu eşti de vină ! Tu ne-ai atras în capcană !

Dv. trebuie să vă întoarceți în odaie, sultană.

Murat, frații tăi rămân în grija ta.

Mehmet...

Fiule...

Viteazul meu...

Dragule...

Fiul meu frumos...

Ce ți-au făcut ?

Cum au putut să te ucidă, Mehmet ?

Viteazul meu, Mehmet, trezeşte-te !

Mehmet, trezeşte-te, te rog !

Mehmet, trezeşte-te ! Mehmet ! Trezeşte-te, fiule !

Mehmet !

Mehmet, trezeşte-te !

Mehmet !

Fiule !

Trezeşte-te ! Mehmet !

La exact zece zile după ce mi-am ucis fratele,

a început să ningă în Istanbul.

Ninge fără contenire de săptămâni bune.

E o iarnă cumplită. Parcă cerul a coborât pe pământ.

Oraşul meu nu se mai vede.

Inima mea e ca un foc care arde pe gheață.

Unii spun că eu am provocat această iarnă cumplită.

E o pedeapsă pentru păcatul pe care l-am săvârşit.

Fiindcă am reintrodus fratricidul,

fiindcă am reaprins un foc stins, Domnul m-a blestemat.

Mă pedepseşte.

Poate că e adevărat.

Domnul mă pune la încercare cu un potop.

Eu sunt Osman ! Sultanul Osman-Han.

Am cunoscut fața rece a adevărului în iarna aceea.

Am înțeles că sultanatul e un țipăt care îți îngheață inima,

îți astupă vocea conştiinței, îți ia auzul.

E o pacoste de blestem care îți ia mințile.

Am înțeles că sultanatul îi face pe frați să se duşmănească.

E un hoț ticălos care fură inocența.

În acelaşi timp, e o licărire falsă, o beție care te orbeşte.

Deşi ştii că te va arde, nu eziți să întinzi mâna, s-o atingi.

În cele din urmă, e o beție din care îți revii.

Şi un drum fără cale de întoarcere. O prăpastie adâncă.

E o iarnă care târăşte omul spre dezastru.

Eu sunt Osman. În ziua în care mi-am ucis fratele

s-a dezlănțuit o furtună de iarnă în sufletul meu.

Mă târăşte spre destinul meu absolut.

Măria Ta, e clar că sultana Kösem e înăuntru.

Dacă doriți, venim altă dată.

Măria Ta !

Mehmet, de ce faci aşa ? De ce mă superi ?

De ce vă necăjiți pentru mine, mamă ?

Eu nu am nicio valoare în ochii dv.

Mai ales, în comparație cu Osman.

Ce vorbă este asta, viteazule ? Toți copiii mei sunt egali.

- Vă iubesc mult pe toți. - Nu mă iubiți, mamă.

Acceptați. Numai Osman contează.

Numai pe el îl vedeți. Pentru dv., el e mai presus.

E cel mai bun la lecții, trage cel mai bine cu arcul,

el mânuieşte sabia cel mai bine.

Ba chiar vă iubeşte mai mult decât mine, aşa-i ?

Parcă eu aş avea altă mamă, nu el.

Sunt în capitală de mulți ani, dar n-am văzut o asemenea iarnă.

A înghețat Bosforul. Corăbiile nu se pot apropia de țărm.

Drumurile au fost închise.

Caravanele nu se pot mişca.

Fiindcă nu au venit mărfurile, s-a instalat foametea.

Poporul e afectat de ger. Fiecare e cu necazul lui.

Ştiu, boierule Bulbul. M-am plimbat prin tot oraşul.

Ordinea s-a stricat de tot.

Au prădat şi casele, nu doar prăvăliile.

Nimeni să nu fie încercat de foamete. Mult a trecut, puțin a rămas.

Se apropie primăvara.

Sultanul Osman o să plece în expediție în curând.

Şi nu se va mai întoarce.

Doamne...

Sultană !

Ce caută Zulfikar aici ?

Nu vă faceți griji. Eu am vrut să vină.

E alături de noi acum.

Şi-a ales tabăra.

Şi dv. gândiți ca ei, aşa-i ?

Eu am pricinuit această iarnă aprigă.

Domnul mă pedepseşte fiindcă mi-am ucis fratele, aşa-i ?

Dar dv. ?

Dv. nu aveți nicio vină ?

N-ați făcut adunări secrete

şi l-ați aruncat pe fratele meu în fața mea, ca să conduceți ?

Să ştiți că e mai mult păcatul dv. decât al meu.

Nu mi-ați lăsat altă cale, mamă.

Eu nu mai sunt mama ta.

Tu nu mai eşti fiul meu.

O să mergi singur pe drumul ales.

Să ştii că, dacă te atingi de copiii mei,

dacă o să aibă soarta lui Mehmet,

eu îți iau viața, nu las pe nimeni altcineva.

Iartă-mă, tată.

Iartă-mă că nu mi-am respectat cuvântul dat.

Sultană !

Nu mai am de mult încredere în tine, Zulfikar. De ce să te cred ?

Toată lumea ştie credința ta față de Kösem.

Eu am vrut să vină, mamă.

Condițiile s-au schimbat.

Mamă, dați-ne voie să aflăm despre ce este vorba.

Sultanul Osman şi-a pregătit sfârşitul luându-i viața prințului Mehmet.

Ulemalele şi soldații sunt îngrijorați.

Garnizoana e un cazan în clocot.

O să-l detroneze pe sultanul Osman cu prima ocazie.

Bine. Cine va urca pe tron ?

Pe de-o parte, Mustafa, fiul nebun al lui Halime.

Pe de alta, prinții mici ai lui Kösem.

Aşa e.

Tronul trebuie să-i revină celui mai în vârstă dintre urmaşi.

Aşadar, avem nevoie de un prinț puternic şi matur ca tine.

De aceea am acceptat propunerea sultanei Humaşah.

Lupta pentru tron trebuie să se termine.

Pentru asigurarea ordinii, prințul Iskender trebuie să urce pe tron.

Calea minții e numai una.

Însă nu ştiu sigur la sfatul cui ai venit tu aici.

Mamă, veniți cu mine !

Stați cu ochii pe el !

Humaşah, îți dai seama ce faci ? Nu te-ai deşteptat deloc ?

N-ai învățat nimic din ce-am trăit ?

Mamă, aveți puțină încredere în Zulfikar.

- E sincer. - De unde ştii ?

Ştiu. E în joc viitorul imperiului.

Acceptați. Avem nevoie de ajutor.

Ştiți că Zulfikar are legături puternice cu garnizoana.

Cu ajutorul lui, putem obține sprijinul ienicerilor.

Cum să avem încredere în el pe baza unei vorbe goale ?

Să ne câştige încrederea mai întâi.

Până atunci, nu va sta lângă Iskender.

Nu va şti unde stă.

Nici tu, nici el.

V-am spus că, la următoarea întâlnire, fie dv. mă ucideți, fie eu vă ucid.

Acum spuneți că o să-mi fiți supus.

Iertați-mă, prințe.

Nu eu am impus condiția aceea, ci dv.

Prințul Mehmet a fost ucis.

Pentru binele statului, trebuie să fac ce e corect.

Bine. Voi urca pe tron mai devreme sau mai târziu.

Cei care sunt împotriva mea şi mă duşmănesc vor fi pedepsiți.

Cei care-mi sunt alături vor fi răsplătiți.

Mă bucur că ai găsit calea cea dreaptă, paşă.

Hambarele noastre se golesc, sultană. Vom rămâne fără provizii în curând.

Nu ştiu cât o să rezistăm aşa. Toți mănâncă pâine uscată.

Vom împărți până la ultima bucată. Să ne ajute Dumnezeu !

Să vă ajute Dumnezeu !

Sultană ! Sultană Kösem, vă rog să ne ajutați !

Sunteți leacul celor neputincioşi.

Spune, cadână !

Copilul meu în faşă moare de foame şi de frig.

Vă rog să ne ajutați ! Se spune că aveți mâini vindecătoare.

Salvați-mi fiul !

Eycan, duceți-l la infirmerie.

Vino cu mine, cadână !

O să se vindece, nu ? O să-l salvați, da ?

- Sper. - Să vă ajute Dumnezeu !

Ne-a distrus blestematul de sultan Osman.

Sigur se desfată la serai acum. Desigur, el are de toate.

Cine se gândeşte la popor, la soldați ? Uite ce situație !

- Luați ! - Să vă ajute Dumnezeu !

- Ia, mătuşă ! Nu te supăra. - Să-ți ajute Dumnezeu !

E tot ce pot să fac.

Să-ți ajute Dumnezeu că te-ai gândit să-mi dai !

Fii binecuvântată, puiule ! Să-ți ajute Domnul !

E foarte frig. Dă-te !

Dă-te şi tu !

La ce vă uitați ? Închideți uşile ! E foarte frig.

Doamne, nu am mai simțit asemenea frig în viața mea.

Am înghețat.

Toți sunt distruşi.

Îi mulțumim Domnului pentru situația noastră.

Au loc jafuri în capitală.

Viața şi bunurile tuturor sunt în pericol.

Nu se poate ieşi pe stradă.

Doamne, Tu eşti mare... Să vină primăvara mai repede !

Măria Sa o să plece în expediție atunci.

O să plece mai devreme sau mai târziu.

Eu zic să fiți pregătită.

Deschideți hambarele. Împărțiți grâne nevoiaşilor până nu e prea târziu.

Cum porunciți, sultană.

Însă n-o să le placă sultanelor Safiye şi Halime.

Să facă ce vor, Meleki.

Sultană, a venit Huseyin-Paşa din Ohrida. Doreşte să-l primiți.

Continuați voi.

Sultană !

Huseyin-Paşa, ce fac copiii mei ? Ai aflat ceva ?

Slavă Domnului, toți sunt sănătoşi. Nu aveți de ce să vă îngrijorați.

Slavă Domnului ! Altceva ?

Deşi pregătirile au fost întrerupte, sultanul Osman nu a renunțat.

La sfârşitul iernii, va porni în expediție în Lehia.

Iarna nu se va termina până când sultanul Osman nu va fi detronat.

Doamne-ajută ! Apropo, am prins persoana pe care o căutați.

- Ia, moşule ! - Mulțumesc.

- Luați ! - Să vă ajute Dumnezeu !

- De cât timp eşti aici, moşule ? - Nu-mi amintesc, fata mea.

O să te ducem la azil în curând. O să-ți găsim un loc.

Bine.

Nu te teme.

Nu-ți fac niciun rău. Treceam pe aici. Am vrut doar să ajut.

La ce te uiți aşa ?

Ajută-mă să-l duc.

Vino ! Ridică-te !

Cine sunt ăştia ?

Eu sunt negustor. Sunt ajutoarele mele.

Unde mergem ?

În spate, la cantina sultanei Kösem. O să ne ajute.

Doar ea se gândeşte la popor.

Ar fi bine să iasă şi sultanul Osman, să vadă starea poporului.

Poate că o vede. De unde ştii tu ?

Nu cred. E furios.

Cu toții plătim pentru păcatul lui.

Ticălosul acela e aici, sultană.

Dormi liniştit noaptea, Taşkopruluzade ?

Sultană, iertați-mă !

- Eu... să fie aşa... - Nu pot să dorm.

Aud vocea fiului meu.

Din cauza ta mi-am pierdut fiul.

Sultanul Osman l-a ucis pe Mehmet cu fetvaua dată de tine.

Credeți-mă, nu am nicio vină.

Îndrumătorul Omer m-a amenințat.

Era să mă omoare. Am fost nevoit.

Iertați-mă, sultană.

O să-i vină rândul şi lui Omer.

Lui Safiye, lui Halime,

Dilrubei, lui Davut...

Chiar şi javrei de Suleyman.

Toți vor plăti cu vârf şi îndesat.

- Însă, mai întâi, tu. - Sultană...

Davut !

Diseară facem ospăț, sultană.

Animalele au murit de frig. De unde ai făcut rost de asta ?

Prin prieteni. Desigur, m-a costat scump.

În vremurile astea, totul e scump.

Oare Mustafa ce face pe frigul ăsta ?

Sultană, slavă Domnului, nu e flămând, nu stă în frig...

Strângem puțin din dinți. Să dea Domnul să se schimbe totul

odată cu plecarea sultanului Osman în expediție !

Sper, Davut.

Nu mai am putere.

Sultană !

Aici o să-ți fie mai bine, moşule. Îți găsim şi un loc în care să stai.

Să-ți ajute Dumnezeu !

Domnul să-ți ajute şi ție !

În ciuda pericolului, ajuți oamenii.

Nu ți-e frică ?

Sigur că mi-e frică.

Însă mă tem mai mult de furia Domnului.

Când atâția oameni sunt distruşi de foame şi de frig,

nu puteam să stau în casa mea caldă.

O să-i aduc ciorbă unchiului. Aşteaptă aici.

Îți aduc şi ție. Să te încălzeşti.

Stați ! Ce faceți ? Ce credeți că faceți ?

- E porunca sultanei Kösem. - Şi ?

Vor fi împărțite poporului.

Se poate ?! Noi ce facem fără provizii ?

O să ne gândim atunci.

O să ne mâncăm între noi.

Cu cine vorbesc ?

Poporul nu e bine, îndrumătorule.

Te-am întrebat şi ai spus că se iau măsuri, că nimeni nu stă afară.

Însă am văzut cu ochii mei. Poporul e distrus.

- Ajutoarele nu sunt de ajuns ? - Facem tot ce putem, Măria Ta.

E o iarnă aprigă. E greu să ajungem la toți.

O să ajungi ! O să mergi pe fiecare stradă, la fiecare casă !

N-o să lăsăm pe nimeni flămând.

Poporul e lăsat în grija mea de Domnul.

E datoria mea să-i apăr.

- Calfă Cennet ! - Porunciți, Măria Ta.

Deschideți imediat hambarele seraiului.

O să împărțim cu poporul puținul pe care-l avem.

Şi aristocrații să facă ce se cuvine. Nu lăsăm pe nimeni flămând.

Fiecare să-şi împartă proviziile.

Dacă se opune cineva, îi iau şi bunurile, şi viața.

Nu vă faceți griji, Măria Ta. O să fac tot ce e nevoie.

Cennet !

Când o să se termine supărarea asta ?

- Când te întorci la seraiul nostru ? - Chiar nu ştiu, îndrumătorule Omer.

Din cauza ta, port păcatul morții prințului Mehmet.

Nu vreau să te văd.

Toți se supun voinței Măriei Sale.

Eu doar am îndeplinit ordine.

Înseamnă că ai greşit, îndrumătorule Omer.

Nici nu-ți dai seama în ce necaz ne-ai băgat.

Tu ce crezi că faci, Kösem ?

Ai deschis hambarele fără să ştii cât va dura iarna.

Ce vor mânca slujitorii seraiului ?

Nici tu, nici fata ta nu veți muri de foame.

Ne acuzi pe noi pentru moartea fiului tău.

Însă tu ți-ai predat fiul sultanului Osman, detronându-l pe fiul meu.

Ai căzut în groapa săpată chiar de tine.

Să nu mă ameninți !

Nu e nevoie de mine. Sultana Safiye o să rezolve totul.

O să scape şi de tine când o să termine treaba.

Ce înseamnă asta ?

Dacă vrei să afli, ascultă, Halime.

Omer tuşeşte rău în ultima vreme.

Îl îmbrac gros, dar e în zadar.

Nimic nu e de folos pe gerul ăsta.

Poporul mă acuză pe mine, Meleksima.

Spun că eu am provocat dezastrul ucigându-l pe fiul meu.

Indiferent ce ar spune ceilalți,

tu ai inima curată.

Nimeni nu are putere ca s-o ponegrească.

Tot ce ai făcut a fost pentru imperiu,

pentru viitorul prințului tău.

Nu aşa a fost legea ?

Ani la rând, sultanii au luat măsura asta pentru asigurarea rânduielii.

Nu m-am aliat cu sultana Safiye, Kösem.

Am făcut greşeala asta o dată. Se cunosc consecințele.

Crezi că tu o foloseşti pe ea. Însă ea te foloseşte pe tine.

- Ce încerci să-mi spui ? - Te păcăleşte.

Se străduieşte pentru fiul ei, nu pentru Mustafa. Pentru Iskender.

Imposibil. Au trecut ani buni de la moartea lui Iskender.

Aşa credeam şi eu, dar nu e adevărat.

Zulfikar-Paşa nu l-a ucis. Ştii că el l-a instruit pe Iskender.

Sultana Safiye, când a aflat, l-a ascuns.

Nu ştim unde e, ce face...

Ai vreo dovadă ?

Halime, e treaba ta dacă crezi sau nu. Dar să nu uiți ceva...

Dacă sultana Safiye reuşeşte... va fi sfârşitul tuturor.

Am spus să deschidă hambarele seraiului. Am dat ordin.

Aristocrații vor face şi ei ceea ce se cuvine.

Corăbiile nu se pot apropia de țărm.

Ne mulțumim cu proviziile aduse pe cămile.

Mare parte se pierd pe drum.

Poporul a ieşit pe drumuri, Măria Ta. Fură, pradă, ucid...

Sunt semne ale dezastrului. E o încercare venită de la Domnul.

Şeicule,

aud că uciderea prințului Mehmet a pricinuit acest dezastru.

E datoria ulemalelor să împiedice poporul să creadă aceste vorbe.

Facem tot ce putem, Măria Ta. Însă nu ştiu dacă e de folos.

Eu, datorită funcției mele, v-am prevenit în privința fratelui dv.

Intră !

V-am deranjat, însă e vremea să vă luați medicamentul, tată.

Medicul a spus să nu neglijați asta.

Măria Ta, dacă-mi permiteți, ea este fiica mea, Akile.

Intră !

- Sultană ! - Boierule Haci, aşadar, ai venit.

Am venit, sultană.

Am primit ordinul dv. Însă abia acum am putut veni.

Sper ca Măria Sa să-mi dea voie să rămân.

Crezi că-mi pasă de ce spune el ? Am nevoie de tine aici.

Sunt onorat.

Apropo, sultană, condoleanțe !

M-am necăjit rău din cauza prințului. Încă nu-mi vine să cred.

Odihnească-se în pace !

Amin !

Mulțumesc, fata mea.

Fetele şi băieții mei mai mari şi-au făcut familii şi au plecat.

Doar Akile a rămas cu mine. Nu m-a lăsat singur.

E cea mai de preț ființă pentru mine.

Să vă bucurați de ea !

Şeicule Esad, întâmplările m-au afectat mult şi pe mine.

Vreau ca ulemalele şi demnitarii să mă susțină, aşa cum trebuie.

Să nu fie împotriva mea.

Noi v-am susținut mereu, Măria Ta.

Însă dv., într-un mod nemaivăzut,

ne-ați nesocotit şi ați cerut fetvaua judecătorului militar.

Şeicule Esad, dacă uitați adevărata dv. funcție

şi organizați adunări secrete cu sultana Kösem, asta urmează.

Eu am venit pentru a îndrepta lucrurile.

Însă înțeleg că dv. vreți să complicați situația.

Măria Ta ! Iertați-mă.

Fără să ştiu, am spus lucruri nepotrivite despre dv. astăzi.

Toți vorbesc despre mine.

Fiind prezent astăzi acolo, mi-ați arătat cât de greşit gândesc.

Boierii şi bostangiii colindă capitala. Nu-ți face griji.

Se va căuta prin toate colțurile. N-o să las pe nimeni flămând.

Să avem parte de dv., Măria Ta !

V-am fiert lapte, sultană. O să vă încălziți.

Mulțumesc.

Cennet spune că a făcut tot ce-a putut.

Însă m-a anunțat foarte târziu.

V-am spus de când s-a cununat cu îndrumătorul Omer.

Trebuia să scăpăm de amândoi.

Avem nevoie de Cennet pentru siguranța copiilor mei.

Sultana Safiye e marea noastră amenințare.

O să-l încoroneze pe prințul Iskender cu prima ocazie.

Cred că ați vrut să spuneți prințul Mustafa.

- Iskender trăieşte, boierule Haci. - Cum e cu putință ?

I-am ascuns asta lui Osman. Dacă află sultana Safiye, o să nege.

O să ia măsuri. Îşi ascunde fiul.

Niciodată n-o să dăm de el.

Sultană, ce-o să facem ?

O să-i atac acolo unde nu se aşteaptă, când nu se aşteaptă.

Humaşah, locul în care stă Iskender e sigur ?

Nu ştiu nimic.

Mama e precaută de data asta.

Îmi ascunde chiar şi mie locul.

Însă nu mă îndoiesc că fratele meu e în siguranță.

Sigur a luat toate măsurile.

Eu trebuia să iau aceste măsuri,

însă sultana Safiye încă nu are încredere în mine.

Şi pe bună dreptate.

Nu e uşor, după atâtea întâmplări.

Eu am încredere în tine. Şi ea o să aibă.

O să-i câştigi încrederea. Dă-i puțin timp.

Iskender trăieşte, aşa-i ?

Kösem e sigură.

Cum să credeți asta, mamă ? Ca de obicei, plănuieşte ticăloşii.

Vrea să ne certăm cu sultana Safiye.

Nu exista alt joc, Dilruba ? Nu exista altă minciună ?

De ce să spună că Iskender trăieşte ? Kösem nu minte.

Pe deasupra, sultana Safiye e în stare de orice.

O să acționăm după vorbele lui Kösem ?

Eu n-am pic de încredere în ea.

E în zadar să ne certăm. Nu ajungem nicăieri aşa.

Mai întâi, trebuie să aflăm dacă Iskender trăieşte.

- Cum o să facem asta ? - Rezolv eu.

Ferească Sfântul !

Ce e, Bulbul ? Nu te bucuri să revezi un vechi prieten ?

Tu de unde ai apărut ? Măria Sa nu te-a surghiunit în Egipt ?

Sultana Kösem a vrut să mă întorc. M-am întors de la jumătatea drumului.

Vremurile nu seamănă.

Nu pot s-o las singură pe sultană.

Asta-i bună ! Te dăm afară pe uşă, iar tu intri pe horn.

Nu te mai uita, ajută-mă !

Chiar aşa, cum te-ai întors ? E zăpadă peste tot.

Nu întreba, Bulbul. Am venit pe un drum anevoios.

Văzusem seraiul. Voiam să trec prin Uskudar.

- Însă Bosforul era înghețat. - Bosforul ?

Oamenii trec în mers dincolo. M-am luat după ei.

Am murit şi am înviat. Zău !

Ce bine era să crape gheața şi să te îneci pe fundul Bosforului...

Măcar trupul tău le era de folos peştilor.

N-am plecat împăcat de la şeicul Esad.

Nu vrea să mă înțeleg cu ulemalele.

Trebuie să-l atragem de partea noastră.

Descinde din neamul Hocazade. Are influență.

Dacă reuşiți să-l câştigați, ulemalele vor fi de partea dv.

Astfel, toți o să-şi schimbe atitudinea față de dv.

E necesar un asemenea ajutor în prag de expediție, Măria Ta.

Sunt conştient, îndrumătorule. M-am gândit la o soluție.

La ce vă gândiți, Măria Ta ?

O să mă căsătoresc cu Akile, fata lui. Astfel, va deveni socrul meu.

Şi dacă vrea, nu-mi poate întoarce spatele.

Davut-Paşa !

V-am greşit cu ceva ?

De ce m-ați adus aici ?

Boierule Abbas,

eşti umbra sultanei Safiye.

E clar că-i ştii toate secretele. Acum, spune-mi...

Se spune că Iskender, fiul sultanei Safiye, trăieşte.

E adevărat ?

Cum ? E imposibil, paşă.

Prințul a murit în urmă cu mulți ani.

Boierule Abbas, te mai întreb o dată !

Prințul Iskender trăieşte ?

Încetați, vă rog ! Nu ştiu nimic.

Boierule Abbas !

Da, trăieşte.

Prințul Iskender e în viață.

Aşadar, era adevărat...

Unde e ?

Jur că nu ştiu, paşă !

Numai sultana Safiye ştie unde stă.

Vă rog să nu mă sacrificați ! Lăsați-mă să plec.

O să pleci, boierule Abbas. Sigur că o să pleci.

Intră !

M-ați chemat, Măria Ta.

Bine ai venit, şeicule !

Vreau să vă cer părerea într-o chestiune. E important.

Sper că e de bine.

Înaintaşul meu, sultanul Osman-Han, aprecia oamenii învățați, ca tine.

Mai ales, pe şeicul Edebali.

Sigur, Măria Ta. Punea preț pe spusele şeicului Edebali.

Se sfătuia cu el când lua o decizie. Pleca urechea la sfaturile lui.

Asta e şi dorința mea.

O să iau o decizie. Vreau să ştiu sfatul dv.

Sultanul Osman-Han s-a căsătorit cu fiica şeicului Edebali.

Şi eu vreau să mă cunun cu o femeie liberă, musulmană.

Asta a fost demult, Măria Ta.

Potrivit obiceiului, o asemenea cununie n-ar fi privită cu ochi buni.

Important este cum o vedeți dv.

O pețesc pe fata dv., cadâna Akile.

Sultană !

Din păcate, boierul Abbas a fost găsit mort într-un loc retras.

Poate că e mâna sultanei Kösem.

Dacă l-a făcut să vorbească despre prințul Iskender,

ne-am nenorocit.

Nu-ți face griji, Bulbul.

Boierul Abbas nu ştie unde e Iskender. Nu pot afla nimic.

Dacă e mâna lui Kösem, şi-a făcut păcate cu un om nevinovat.

- Dumnezeu să-l odihnească ! - Amin !

Măria Ta, fericirea lui Akile e importantă pentru mine.

Însă o să vă vorbesc ca şeic al imperiului, nu ca tată.

O asemenea cununie nu e permisă de legi.

Eu sunt padişahul lumii.

Vreau să vă primesc în familia mea, iar dv. refuzați, da ?

Ferească Sfântul ! Eu doar v-am amintit legile.

Am hotărât, muftiule.

Cu sau fără acordul dv., la sfârşitul iernii,

după porunca Domnului şi învoiala Profetului,

o să mă cunun cu fiica dv., Akile.

Cum porunciți, Măria Ta.

Vreți să vă cununați cu o femeie liberă.

Trebuie măcar să-i cereți acordul.

Nu înțeleg cum au putut ascunde atâția ani că Iskender trăieşte.

Sultana Safiye nu trebuie să ştie că am aflat.

O să-l răpească şi n-o să-i mai dăm de urmă.

Nu-ți face griji, doar noi o să ştim.

Unde-l ascunde pe Iskender ?

Îl căutăm peste tot. Însă nu i-am dat de urmă.

Sultana Safiye e precaută.

O să-l scoatem de oriunde s-ar ascunde.

O să-l caute şi Davut-Paşa. Spune dacă putem să mai facem ceva.

Să aşteptăm. Sultanul Osman o să plece în expediție.

Trecem la acțiune imediat ce pleacă el din capitală.

Măria Ta, dv...

Nu mă da de gol.

Am venit aici să te văd, Akile.

Vreau să-ți cer acordul într-o privință.

Am vorbit cu tatăl tău.

După porunca Domnului şi învoiala Profetului, te-am pețit.

Dv...

Cum ?

Tatăl tău nu e de acord. Să ştii că nimeni nu va accepta.

Vor încerca să ne împiedice.

Însă eu m-am hotărât în ziua în care te-am văzut.

Numai tu poți să mă faci să renunț.

Măria Ta, să-mi fie iertată uimirea.

Abia ieri ne-am cunoscut. Iar dv...

Binevoiți să vă cununați cu mine.

Dacă Domnul te-a scos în calea mea, trebuie să existe un motiv.

Acum, spune-mi.

Eşti de acord ?

Agă Suleyman, în calitatede reprezentant,

îl accepți pe sultanul Osman-Han, fiul sultanului Ahmet-Han,

primind în schimb de şase ori câte o sută de mii de galbeni ?

- Accepți ? - Accept.

- Accepți ? - Accept.

Hoge Omer, în calitate de reprezentant,

o accepți pe Akile, fiica şeicului Esad ?

O accept.

- Accepți ? - Accept.

- Ca martori, voi acceptați ? - Acceptăm.

- Acceptați ? - Acceptăm.

- Acceptați ? - Acceptăm.

Vă consfințesc cununia în prezența martorilor.

Să fie într-un ceas bun !

Slavă Domnului, iarna s-a sfârşit.

Sper ca bucuria şi căldura primăverii

să-i îmbrățişeze pe toți cei care au nevoie.

Asta-i minunea ta, Akile.

Prezența ta a adus primăvara în capitală şi în seraiul meu.

Sultană !

- Aşadar, tu eşti Akile. - Eu sunt. Şi dv...

E sultana Meleksima, sultana favorită a Măriei Sale.

E mama prințului Omer.

S-o înveți rânduiala haremului, calfă Cennet.

Să nu-i fie greu când Măria Sa va pleca în expediție.

N-o să rămână în harem, sultană.

Măria Sa mi-a cerut să pregătesc conacul Incili.

Cum Akile e o musulmană liberă,

nu poate rămâne în harem.

Boierule Bulbul !

Felicitări, boierule Suleyman !

Ca slujitor al seraiului, i-ai câştigat încrederea Măriei Sale.

Datorită îndrumătorului Omer. Mă protejează.

Bine. Sultana Safiye a spus să mergi şi tu în expediție.

Sarcina ta e importantă. Nu cumva să atragi bănuieli !

Tu vei aprinde focul revoltei în expediție,

astfel încât sultanul Osman să nu se mai întoarcă.

Nu-ți face griji, boierule Bulbul. N-o s-o dezamăgesc pe sultana Safiye.

Sper.

- Măria Ta ! - Meleksima...

Ştiu motivul supărării tale.

Însă te necăjeşti degeaba.

Am vorbit. E o cununie politică.

Nimeni n-o să-ți ia locul.

Ştiu, dar nu pot să-mi fac inima să asculte.

Nu suport să te pierd.

Niciodată n-o să se întâmple. N-o să mă pierzi.

Îți promit.

N-o să renunț să fiu cu tine şi să te iubesc până la moarte.

I-am spus că e o cununie împotriva normelor, sultană.

I-am spus că nu va fi privită cu ochi buni.

Însă sultanul Osman s-a cununat împotriva voinței mele.

Osman nu mai ascultă de nimeni, şeicule Esad.

Nu înțeleg ce încearcă să facă.

Parcă se străduieşte să şi-i facă pe toți duşmani.

În ritmul ăsta, nu-l văd bine.

Aşa e, sultană. Ulemalele sunt îngrijorate.

Se aud voci.

Măria Sa nu-şi dă seama, dar se joacă cu focul.

Înseamnă că riscă să ardă.

Dacă aşa socoteşte de cuviință Măria Sa, va suporta consecințele.

Sultană Safiye !

Dacă ați cerut adunarea ulemalelor, trebuie să fie o chestiune importantă.

E adevărat, şeicule.

E o chestiune care va schimba soarta imperiului şi a dinastiei.

Sper că e de bine.

După cum ştiți, în vremea sultanului Ahmet-Han,

mi-am regăsit prințul pe care-l căutam de ani buni.

Măria Sa a acceptat faptul că fiul meu e prinț

şi a poruncit execuția lui.

Însă, datorită unui joc al sorții,

fiul meu trăieşte.

- Nu se poate ! - Oare este adevărat ?

Cum e cu putință, sultană ? Sunteți sigură ?

E o minune a Domnului.

El a vrut ca fiul meu să trăiască.

E clar că i-a hărăzit un viitor strălucit.

- Tu... - Nu te teme.

Din păcate, nu exista altă cale de a vorbi cu tine.

Ce-i cu îndrăzneala asta ? O să-ți ia capul la o vorbă de-a mea.

Da. Nu pot ieşi teafăr de aici.

Însă nimeni nu mă poate omorî până n-o să-ți iau viața.

Ce ai tu mai prețios decât viața ?

Tu. Kösem...

Din cauza ta am pățit toate necazurile.

M-ai trimis la moarte fără să am vreo vină.

M-ai socotit o amenințare pentru tine şi pentru copiii tăi.

Ce s-a întâmplat ?

Pierzi rând pe rând lucrurile pentru care te-ai luptat.

Şi o să continui să pierzi cât o să trăiesc eu, Kösem.

Tocmai de aceea o să-ți iau viața.

O să urc pe tron mai devreme sau mai târziu, Kösem.

Şi atunci o să-ți sacrific fiii.

Iar tu vei rămâne singură.

Cine ştie... Poate că o să ai totul într-o bună zi.

Tronul, sultanatul... Pot fi ale tale.

Însă pe mine n-o să mă ai niciodată, Iskender.

Dacă susțineți că prințul Iskender trăieşte,

să-l vedem şi noi, sultană.

O să-l vedeți când o să vină vremea.

Vreau ca fiul meu să fie declarat prinț moştenitor.

Ca şi ceilalți prinți, să fie ținut sub observație.

Numai Măria Sa poate decide asta.

Se opune ca moştenitorul să fie cel mai în vârstă dintre urmaşi.

Domnul să-i dea viață lungă ! Măria Sa a plecat în expediție.

Trebuie să ne gândim la toate posibilitățile.

Dacă, Doamne fereşte, n-o să se întoarcă ?

Ce-o să se întâmple ?

Ferească Sfântul ! Dacă i se împlineşte sorocul,

comisia se va întruni şi va lua o decizie, sultană.

Decizia e clară, şeicule Esad.

Fiul meu va urca pe tron.

O să vă amintesc asta în ziua aceea.

Măria Ta, sunt ienicerul Mansur, din corpul de oaste 65.

Guvernatorul de Karaman, Doganci Ali-Paşa, timp de trei zile,

a tras cu tunul în duşmani pe Nistru.

Cum n-a avut niciun rezultat, am atacat pe jos oastea leşilor.

Însă am fost nevoiți să ne retragem din cauza loviturilor de tun puternice.

Puteam înfrânge batalionul leşilor.

Însă ienicerii au renunțat la atac şi au început să prade satele.

Soldații leşi au profitat şi au atacat.

Cum să nu atace ca să prade satele, Mansur ? Ce lipsă de disciplină !

Soldații nu sunt mulțumiți de soldă.

Prin urmare, se apucă de jefuit.

Au obținut vreo victorie, de vor răsplată ?

Să-şi facă datoria mai întâi.

Măria Ta !

Poți să te retragi.

Fiind prima dată, îți iert greşelile, Halil-Paşa.

O să rămâi amiral al flotei.

E nevoie de paşi valoroşi ca tine în expediție.

Sunteți mărinimos, Măria Ta.

- Ienicerule Mansur ! - Ce e, boierule Suleyman ?

Nu spune că ştii de la mine.

Pe de-o parte, marele-vizir Huseyin-Paşa,

pe de alta, îndrumătorul Omer

îl întărâtă pe Măria Sa împotriva ienicerilor.

Măria Sa de ce permite asta ? Nu ştie că ienicerii sunt inima oastei ?

Sigur că ştie. Însă e vorba de alte socoteli.

Aveți grijă ! Mulți ieniceri o să-şi piardă capul în curând.

Şeicul Esad a fost deranjat de ceea ce a auzit.

Se ştie că e apropiat de sultana Kösem.

Oare am greşit spunându-i despre prinț ?

Şeicul Esad e un om de stat isteț, cu experiență.

Ştie că i-a venit sfârşitul sultanului Osman.

Ca toți ceilalți, şi el vrea un sultan puternic.

Doamne-ajută !

Doamne-ajută, sultană, ca acel sultan să fie prințul Iskender,

iar dv. să vă întoarceți la serai drept sultană-mamă.

Sper că e de bine. Doamne-ajută !

Vizitii, drumul spre serai...

Davut-Paşa...

- Davut-Paşa ! - Bulbul !

O să veniți cu mine.

Ce-i asta, Davut-Paşa ? Ce tot spui ?

- Veți fi musafira noastră. - Lasă-mă !

Davut-Paşa, nu întrece măsura ! E o sultană-mamă.

Întoarce-te, boier Bulbul. Stă la noi până ne spune unde e Iskender.

Davut-Paşa ! Sultană !

- Bulbul ! - Sultană !

Lasă-mă !

Bine ați venit, sultană ! Poftiți !

Tu ți-ai pierdut mințile, Dilruba ? Cine te crezi tu, să mă reții ?

Spuneți-ne unde e Iskender şi vă eliberăm imediat.

La porunca dv., Karakaş Mehmet-Paşa a atacat duşmanul.

Însă Huseyin-Paşa, din Ohrid, nu a trimis ajutor.

Oastea leşilor i-a înconjurat.

Mehmet-Paşa a murit.

Dumnezeu să-l odihnească !

Chemați-l pe Huseyin-Paşa !

Măria Ta, paşa nu are nicio vină.

Ienicerii se opun.

Din cauza nepăsării soldaților nu ieşim învingători.

Poți să te retragi.

Paşa are dreptate, Măria Ta.

Ienicerii nu vor să lupte.

Chiar Huseyin-Paşa i-a întărâtat.

E clar că e ordinul sultanei Kösem.

Vrea să fiți înfrânt şi să vă întoarceți în capitală.

Pedeapsa acestei trădări trebuie să fie aspră, Măria Ta.

Altfel, situația va scăpa de sub control.

Încă nu înțeleg.

Iskender apare în fața mea şi-mi spune lucruri inacceptabile.

I s-a urât cu viața, e clar.

Intră !

Sultană, sultana Dilruba a trimis veste. A reținut-o pe sultana Safiye.

Bine. În sfârşit, soarta e de partea noastră...

Mai întâi să aflăm unde e Iskender. Apoi scăpăm de amândoi.

E clar.

Şi tu ți-ai pierdut mințile, la fel ca fiul tău.

Altă explicație nu există.

Nu e vorba despre fiul meu, ci despre al tău.

E vremea să spui unde l-ai ascuns.

Am întrebat-o. Însă nu are de gând să vorbească.

O să vorbească până la urmă.

Toți vorbesc.

Te credeam isteață, Dilruba.

Nu greşi luându-te după mama ta.

Din cauza ambițiilor ei, doi prinți au fost sacrificați.

Unuia i-a provocat moartea,

iar celălalt şi-a pierdut mințile.

Dacă-mi amintesc bine, fratele meu a fost ucis din cauza dv.

Iar Mustafa a fost închis din cauza dv.

Ai atâtea păcate, încât te ajung din urmă.

Acum spune unde e Iskender.

Ce crezi, Halime ? Crezi că ți-l predau pe prinț ?

Ai timp până la ruga de seară.

Fie vorbeşti, fie mori.

Prefer să mor.

Pentru noi nu contează, sultană.

Dacă dv. nu sunteți în viață, Iskender nu poate urca pe tron.

Săriți ! Deschideți uşile ! Sultană, săriți !

Pentru Dumnezeu, săriți ! Au răpit-o pe sultana Safiye.

- Ce spui, Bulbul ? Cine ar îndrăzni ? - Davut-Paşa.

Era cu pacostea aia. Cum îl cheamă ?

- Kilindir ? - Da.

Au luat-o cu forța pe sultană. Vă rog să faceți ceva ! Hai !

Stai, omule ! Spune-mi detaliile. Unde s-a întâmplat ? Cum ?

Paşă, i-am urmărit. Apoi, i-am pierdut lângă Edirnekapi.

Au luat-o cu forța pe sultană. Vă rog să ne ajutați !

E mâna sultanei Halime. Vă rog să faceți ceva !

Halime nu ar îndrăzni să facă asta singură.

E clar că s-a aliat cu Kösem. Zulfikar, salveaz-o pe mama !

Nu-ți face griji, Humaşah. O s-o aduc pe mama ta.

- Sultană... - Haide, Bulbul !

Doamne, ajută-ne !

Huseyin-Paşa din Ohrida, explică !

De ce nu i-ai trimis ajutor paşei Karakaş Mehmet ?

I-am trimis o unitate, Măria Ta.

Însă soldații n-au ascultat ordinul şi s-au întors din drum.

Paşa a murit din cauza nesupunerii ienicerilor.

Se spune că dv. îi întărâtați pe ieniceri, paşă.

Cine spune asta, îndrumătorule ?

Slujitorii mai în vârstă. I-ați jignit pe soldați.

Nu au vrut să lupte. Eu am spus...

Găsim alți slujitori pentru padişah. Înlocuim pragul rupt cu unul trainic.

Cum să spui aşa ceva în vremea expediției ?

Ienicerii caută pretexte.

Dacă izbucneşte vreo revoltă, tu vei fi vinovat.

Măria Ta, am prins 20-25 de ieniceri care încercau să fugă.

Aşadar, acesta e sfârşitul demn de mine.

Să mor de una singură, într-o clădire dărăpănată.

Îndur asta pentru fiul meu.

Sultana Safiye n-a scos o vorbă. Nu se ştie unde e Iskender.

Exact cum bănuiam.

Iskender e singura speranță a sultanei Safiye.

Pentru viața fiului ei, renunță la a ei fără să stea pe gânduri.

Ce-o să facem ?

- Sultană, sunteți bine ? - Sunt bine, Bulbul.

Slavă Domnului !

Mulțumesc, Zulfikar-Paşa.

Fără tine, eram moartă.

Sultană, îl caută pe prințul Iskender peste tot. O să-l găsească în curând.

Trebuie să-l scoatem pe Iskender din capitală cât mai repede.

- Cum porunciți. - Sultană, e periculos să mergeți dv.

Pot să vă urmărească şi să afle unde e prințul.

Însă pe mine nu m-ar bănui nimeni. Dați-mi voie să mă ocup eu.

Sultana Humaşah a aranjat o corabie.

La prima oră a dimineții, Iskender va pleca din capitală.

Bulbul ştie unde este. O să te ducă el.

Sultană... Să mergem !

Zulfikar-Paşa, viața lui Iskender e în grija ta.

Orice ar fi, să-l aperi ca pe ochii din cap.

Sultană !

Ienicerii fac asta în mod voit. Toți sunt de partea sultanei Kösem.

Vor să arate că nu veți reuşi.

Care-i pedeapsa pentru dezertori ?

Execuția, Măria Ta. Putem să le luăm capul tuturor.

Ar fi foarte periculos, Măria Ta. Soldații caută pretexte să se revolte.

- Care-i sfatul tău ? - Momentan, să trecem cu vederea.

Îşi vor ispăşi pedeapsa când va veni vremea.

Dv. ştiți cel mai bine, Măria Ta. Însă, dacă nu-i pedepsiți acum,

vor socoti că e o slăbiciune.

Sunt de aceeaşi părere.

A venit vremea să-i învățăm minte pe ieniceri.

Iskender !

Ce e, paşă ?

Prințe, au răpit-o pe sultana Safiye ca să afle unde sunteți dv.

- Mama e bine ? - E bine, slavă Domnului !

Slavă Domnului, e bine. Am ajuns la timp.

Însă dv. sunteți în pericol. Trebuie să plecăm.

Kösem a făcut asta, aşa-i ?

Nu e momentul să vorbim despre asta. Vă caută peste tot. Nu putem zăbovi.

Vitejii mei ! Voinicilor !

Toată lumea să audă şi să ştie

că aceşti ieniceri sunt o ruşine.

Au fugit de pe câmpul de luptă

şi şi-au trădat tovarăşii.

De aceea am decis să fie ucişi.

Trebuia o judecată. Cum adică un padişah decide execuția ienicerilor ?

E clar ce vrea sultanul Osman. Îi socoteşte duşmani pe ieniceri.

Ne-a dus degeaba la război. Vrea să ne luptăm între noi.

Trimite veste căpeteniilor. Sultanul Osman nu va avea linişte azi.

E tot mai greu să mă despart de tine, Iskender.

E ultima dată, sultană.

N-o să ne mai despărțim.

Sper.

Paşă, ce-i asta ?

Eu am poruncit să fie pregătită.

Aveți sabia şi caftanul sultanului Murat-Han, tatăl dv.

Şi câteva lucruri.

Să le aveți cât veți sta departe de dinastie.

Bună idee, Zulfikar !

O să te simți aproape de casa ta şi de familia ta.

Sultană, întoarceți-vă la serai ! Să nu atragem atenția.

Când o să-l mai văd, Zulfikar ? Mai stau puțin.

N-am de gând să stau prea mult departe de dv., sultană.

Plec acum, însă o să adun o armată şi o să mă întorc.

O să iau ceea ce mi se cuvine.

- Sultană, să anunț... - Dă-te ! Te joc în picioare !

Sultană, nu mi-am luat rămas-bun de la mama.

Vreau să ştie că va fi mereu în mintea şi în inima mea.

O să-i spun.

Frate...

Paşă, vă sunt recunoscător pentru ce ați făcut.

Vreau să ştiți că veți fi răsplătit.

Asta-i datoria mea.

Tot ce-am făcut până azi a fost pentru binele dinastiei.

Ştiu, paşă.

Ştiu.

N-o să uit ce-ai făcut, Zulfikar.

Datorită ție au scăpat şi mama, şi fratele meu.

Domnul să te aibă în pază !

Să ne întoarcem la serai, sultană.

N-ai obținut ce-ai vrut, Kösem.

Planul tău s-a dus pe apa sâmbetei.

Nu m-ai putut face să retrăiesc durerea pierderii fiului meu.

Iskender a plecat.

Niciodată n-o să ajungi la el.

Te crezi mai presus de toți.

Însă eşti un nimeni pe lângă mine.

Niciodată nu vei avea puterea mea.

Toți văd asta.

Toți cei din jurul tău ți-au întors spatele.

Osman, Cennet, Zulfikar...

- Zulfikar ? - Chiar el.

Zidul pe care îl credeai indestructibil s-a prăbuşit, Kösem.

Zulfikar te-a trădat.

El l-a răpit pe Iskender.

Te înşeli.

Zulfikar nu m-a trădat niciodată.

El nu m-ar trăda.

Mi-a fost alături de la bun început.

Am jucat un joc împreună.

Ți-ai trimis fiul la moarte cu mâna ta.

Iskender...

Iskender...

Iskender !

Iskender !

Nu !

Humaşah...

De ce ?

Iskender !

De ce ?

Cum e posibil, Zulfikar ?

Zulfikar...

Zulfikar...

Tu ai făcut asta, Zulfikar ? Tu ai făcut asta ?

De ce ? De ce ai făcut-o ?

Am avut încredere în tine.

Te-am crezut ! M-ai trădat !

Humaşah, am făcut ceea ce trebuia.

Am îndeplinit ordinul răposatului sultan Ahmet-Han,

chiar dacă e târziu.

- Nu mă atinge ! - Humaşah...

Nu mă atinge ! Nu mă atinge !

Nu mă atinge !

- Humaşah ! - Nu vreau să te mai văd !

Nu vreau să-ți mai văd chipul !

Nu vreau să-ți mai aud vocea !

Dispari !

Dispari !

Humaşah...

- Cerem divan ad-hoc ! - Cereți ! Nu mai tăceți !

- Vrem divan ad-hoc ! - Nu mai tăceți !

Scopul e clar. Vor să-i distrugă pe ieniceri.

Nu le permiteți ! Înaintați !

Înaintați ! Nu mai tăceți !

Nu mai tăceți ! Nu tăceți !

Nu mai tăceți ! Am spus să nu mai tăceți !

V-am spus eu, Măria Ta... Invocă execuțiile ca să se revolte.

Taci, îndrumătorule ! Să ieşim, să vedem...

- Să aflăm ce vor. - Stați, Măria Ta !

Dacă mă vreți pe mine, sunt aici !

Spuneți-mi în față ce aveți de spus !

Personajele şi evenimentele din acest serial sunt inspirate din istorie.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 28