Original subtitles

Anunțați-l imediat pe boierul Reyhan. Trebuie să vorbesc cu Măria Sa.

Nasia ?

Nasia !

Nasia !

Nasia !

Intră !

Măria Ta, să-mi fie iertat, trebuie să ştiți ceva.

Dacă era otravă... se înțelegea de la bun început.

- Cum o să-i dovedeşti Măriei Sale ? - Este o otravă straşnică.

Dacă iei o lingură acum, nu se întâmplă nimic.

Însă, dacă iei 40 de zile la rând, are efect.

L-au omorât pe padişah încetul cu încetul.

Eşti sigur ?

I-am dat câinelui meu puțin câte puțin.

La început, am zis că nu are nimic.

Însă, la sfârşitul celei de-a patruzecea zile, câinele a murit.

Doamne sfinte ! Cine poate îndrăzni asta ?

Ştiu eu. Ştiu cine sunt aceşti ticăloşi.

Trebuie să ştie şi padişahul.

Fiindcă acum este rândul lui.

Deschideți uşile ! Dacă nu, le spargem !

- Ce vor, Derviş ? - Pe dv., Măria Ta.

Dacă nu li se dă răsplata încoronării, vor dărâma seraiul.

KÖSEM Episodul 3

Spargeți uşa !

Îl vrem pe padişah ! Vrem şedință de divan ad-hoc !

Ce rost are dacă poartă zgardă câinele ?

Se supune mâinii care-i dă carne. Iar când nu-i dă, muşcă.

A venit vremea să-i învăț minte.

Cine acționează la furie are de suferit.

Soldații sunt foarte furioşi.

Dacă nu acționăm chibzuit, o să ne dărâme seraiul în cap.

Slugile nu pot îndrăzni asta.

Atunci, uită-te bine. Nu vezi ?

Slugile tale şi-au pierdut mințile din cauza furiei.

Şi anul trecut au venit aşa la uşă. Ai uitat ?

Răposatul tău tată le-a dat ce-au vrut. Aşa ne-am salvat viața.

Cum să nu-mi amintesc, sultană ? Au ucis doi boieri.

Boierii Gazanfer şi Osman. I-au făcut bucăți.

Ticăloşii nu s-au mulțumit cu asta. Au încercat chiar să schimbe sultanul.

Uite ! Cel isteț învață din trecut.

Trebuie să li se dea imediat banii încoronării.

Ce bine era să se poată !

Însă vistieria mea e numai sânge. Curge prin toate părțile.

Şi vistieria mea la ce foloseşte ?

Dacă vrei, le dăm banii imediat. Soldații se vor potoli.

Şi se vor întoarce la garnizoană.

Ce doriți în schimb, sultană ?

Renunță la surghiun.

Ca să deschid şi eu vistieria.

Vrem să vorbim cu padişahul.

Înaintați, vitejilor !

Nu se va sfârşi bine.

Înaintați spre divan ! O să ne luăm dreptul !

Repede !

Să nu cumva să ripostați ! Noi îl vrem pe padişah.

Vrem şedință de divan ad-hoc. Vrem răsplata care ni se cuvine.

Bostangii, coborâți săbiile. Se va rezolva fără vărsare de sânge.

Nu-i aşa, căpetenie Abdi ?

Dacă primim ce vrem, sigur că nu va curge sânge.

Coboar-o !

Înaintați spre divan !

Aşadar, vor şedință de divan ad-hoc.

Important este ce doriți dv.

De ce ați respins propunerea sultanei Safiye ?

O să salvez onoarea sultanatului plecând capul în fața slugilor ?

Nimeni nu-mi poate impune condiții.

Să spunem că este un joc pus la cale cu iscusință.

Restul e o capcană.

Trebuie să fiți calm şi să luați cea mai bună decizie.

Decizia mea e clară, Derviş. Trimite veste celorlalte companii.

Poruncesc. Toți vor fi trecuți prin sabie.

Nu avem atâta timp. Mare parte dintre companii sunt în război.

Sunt puțini. Nu le putem face față spahiilor şi ienicerilor.

Ahmet, viteazul meu...

Eu am deschis vistieria. Însă nepotul a fost prea mândru.

Să dea Domnul să sfârşim bine !

Încetați ! Padişahul a promis.

Imediat cum va sosi tezaurul din Egipt, va împărți banii.

Ajunge cât ne-ați dus cu vorba. Ne-am pierdut răbdarea, Kasim-Paşa.

Noi ne vrem dreptul !

Întoarceți-vă la garnizoană cât nu e prea târziu.

Totul să se rezolve în pace. Să nu curgă sânge.

Nu ne întoarcem, boierule Sunullah.

Nu ne întoarcem la garnizoană până nu ne luăm dreptul.

Voi nu înțelegeți de vorbă bună ? Nu avem. Ne luați viața ?

Ştii bine, căpitan al flotei.

Se vor tăia multe capete în piața asta astăzi.

Roagă-te ca unul dintre ele să nu fie al tău.

Ce îndrăzneală e asta, diavole ?

Noi nu avem nimic cu paşii.

Padişahul ne dă fie dreptul, fie tronul.

Nu ne întoarcem până nu ne luăm banii. Mergeți !

Trebuie să ne întoarcem. Am cerut o galeră în Sarayburnu.

- La nevoie... - La nevoie, ce, Derviş ? O să fug ?

Mai există o soluție.

Nu, nu plec capul în fața sultanei Safiye.

Pregătiți-mi tronul. O să țin şedință ad-hoc.

Ajutor !

Măria Ta, dacă-mi permiteți, lăsați-mă pe mine să le vorbesc.

Şedința ad-hoc să fie ultima soluție.

Doamne, nu mă priva de ajutorul Tău.

Ajutor !

O să le spui necazul peştilor.

Draga mea Nasia...

Crede în minuni.

Iubirea mea pentru tine este o minune.

Să nu cumva să renunți !

Firmanul Majestății Sale Ahmet-Han !

Soldați, toți să ştie şi să audă că răsplata încoronării

se va împărți odată cu simbriile.

Cine nu se încrede în acest cuvânt şi continuă răzvrătirea

o să-şi piardă capul fără îndoială.

Cine-şi îndreaptă greşeala şi se întoarce la garnizoană

va fi iertat de Măria Sa şi nu va fi supus niciunei anchete.

Spahiii şi-au pierdut răbdarea, boierule Derviş.

Ne amânați de luni bune. Noi ne vrem dreptul !

Ne vrem dreptul ! Ne vrem dreptul !

Căpetenia Abdi are dreptate. Zarurile au fost aruncate.

Nici ienicerii nu se întorc până nu primesc ce li se cuvine.

Ne vrem dreptul ! Ne vrem dreptul !

Căpetenie Baki, de când vorbeşti tu în numele ienicerilor ?

Nu ştiți că padişahul este căpetenia ienicerilor ?

Ne stă nouă în fire să scoatem sabia la tovarăşul nostru de drum ?

Nu, ai dreptate.

Cel care ne nedreptățeşte şi ne ia mâncarea de la gură

nu este unul de-ai noştri, căpetenie Zulfikar.

Loviți uşile ! Loviți-le !

Fie vine padişahul, fie pleacă padişahul !

Soldați !

Vai de noi !

Ce-a pățit asta ?

A murit ?

Anunțați imediat medicul ! Imediat !

Să pregătească imediat infirmeria !

A venit şeicul. Şeicul Hudayi.

A venit şeicul Hudayi Mahmut.

A venit sfântul Hudayi Mahmut.

Întoarceți-vă şi uitați-vă în jurul vostru.

Domnul a făurit lumea asta cu furie ? A făurit-o cu ură ?

La uşa la care se bate cu iubire şi cu respect,

voi intrați cu îmbrânceli şi cu zarvă.

Voi sunteți prieteni la avuție

şi duşmani la zile grele ?

Nu apărați dreptul la pâine şi sare ?

"Cine se supune poruncii lui mi se supune mie."

"Cine se opune poruncii lui mi se opune mie."

Aşa a spus Profetul.

Padişahul nostru v-a promis ceva.

Fie vă supuneți poruncii lui şi vă întoarceți la garnizoană,

fie vă opuneți şi nimiciți totul.

Supunerea noastră față de padişah este clară, şeicule.

Ienicerii acceptă să aştepte răsplata încoronării.

- Nu-i aşa, ieniceri ? - Aşa este !

Mulțumim.

Şi spahiii vor aştepta, şeicule.

Însă, dacă este încălcat cuvântul care ni s-a dat,

negreşit vom cere socoteală într-o zi.

Întoarce-te !

- Slavă Domnului ! - Ce inimă mare aveți, sultană !

Cine aude crede că l-ați ajutat pe viteazul meu.

Însă dv. doar ați negociat ca să rămâneți la serai.

Însă ce folos ?

În curând, veți merge la seraiul lacrimilor.

Sultană cu aluniță, te crezi prezicătoare ?

Cine poate şti ce aduce ziua de mâine ?

Să vă spun ce s-a întâmplat, nu ce se va întâmpla.

Epoca dv. a apus, sultană. Începe epoca mea.

Soldații care ar trebui să atace duşmanii şi răzvrătiții

mă atacă pe mine.

Credința constă într-o mână de galbeni.

Doar Domnul dăruieşte fără să ceară, viteazule.

Slavă Domnului, ai şi slujitori credincioşi precum Derviş.

Cine era acela, Derviş ? Cel care a apărut dintr-odată.

De la ordinul dervişilor din Uskudar.

Este o persoană importantă, respectată de tot Istanbulul,

care a săvârşit mai multe minuni. Sfântul Mahmut Hudayi.

Aşadar, dervişul Hudayi...

Domnul mi-a auzit vocea, mamă. Mi-a ascultat ruga. L-a trimis aici.

L-a trimis aici ca să mă apere.

Fă totul ca s-o vindeci. Eu răspund de viața ei.

O să mă distrugă dacă moare. Haide !

Nepotul meu e tare încăpățânat.

Are curajul şi mândria pe care trebuie să le aibă un padişah.

Şi e şi isteț. O să fie un conducător bun în viitor.

Dacă nu iese din cuvântul meu...

Medicii au intervenit, Măria Ta, dar încă nu a deschis ochii.

Cum s-a întâmplat asta, boierule Reyhan ?

Şi eu am aflat de curând, Măria Ta. Nu ştiu.

Nu ştim detaliile incidentului. Golge a salvat-o.

Am tot întrebat. E clar că a vrut să fugă.

- A fugit ? - E clar că a încercat, Măria Ta.

Un eunuc care n-o cunoştea a vrut s-o pedepsească.

Cine-i acest eunuc ?

Din păcate, Golge nu a văzut cine a aruncat-o.

Cum e posibil, boierule Reyhan ?

Nimic nu mişcă în harem fără ştirea ta.

Iertați-mă, Măria Ta.

Cum soldații au venit la uşă, ne-am agitat cu toții.

Să vină Golge.

Pe lângă sultana Handan, trebuie să fim atenți la Derviş.

El îl întărâtă pe Măria Sa împotriva dv.

Eu am văzut mulți ca Handan şi ca Derviş.

O mare parte dintre ei nu au nici măcar un mormânt.

Nepotul meu mă supără. Lipsa lui de respect.

Trimite-i-o imediat marelui-vizir Yavuz Ali-Paşa.

Orice-ar fi, nepotul meu n-o să-şi poată ține cuvântul dat.

L-a văzut de departe. A plecat până a ajuns ea la ponton.

Ea s-a aruncat în apă ca s-o salveze.

Mi-ai dăruit întreaga lume, Golge. O să fii răsplătită.

Măria Ta, îşi revine.

Nasia...

- Unde sunt ? - La serai, lângă mine.

Golge te-a salvat.

Cine ți-a făcut asta, Nasia ?

Eu...

Am ieşit din mare, apoi...

Apoi nu-mi amintesc.

Nu-mi amintesc ce s-a întâmplat după aceea.

- Cum să nu-ți aminteşti, Nasia ? - Din cauza şocului, Măria Ta.

Nasia, nimeni nu ştie nimic. Au spus că ai încercat să fugi.

Te-a prins un eunuc.

Este adevărat ? Chiar ai vrut să fugi ?

Nu-mi amintesc ce s-a întâmplat. Dar am vrut să fug.

Ieşiți. Toți.

Boierule Reyhan...

Trebuie să ştiu ceva ?

- Nu. Ce poate fi ? - Bine.

Eu mă rog în fiecare seară când mă culc.

Ca să mă trezesc şi să mai văd o dată răsăritul soarelui.

Stau cu un ochi mereu deschis. Iar cu o ureche, la uşă.

Iar o mână stă pe hangerul ascuns sub perna mea.

Prima dată, Nasia, prima dată în viața mea,

am dormit fără să fac asta.

Fiindcă tu erai lângă mine.

Cu răsuflarea ta, cu mirosul tău. Erai tu.

Am stat împreună toată noaptea.

Însă, dimineața, când m-am trezit, nu mai erai. Plecaseşi.

Ahmet...

Iar acum aflu că ai fugit. M-ai lăsat şi ai fugit.

- Boierule Reyhan ! - Măria Ta !

Nasia este în grija ta.

Dacă mai încearcă să fugă sau dacă pățeşte ceva, îți iau capul.

Intră !

Mustafa... Puteți să vă retrageți.

Mustafa...

- Tu te temi de mine ? - Nu, mă tem de călăi.

Nu te teme, Mustafa. A fost doar un vis urât.

Acum ne-am trezit. Totul a trecut. Da ?

- Veverița mea curajoasă... - Frățiorul meu...

Golge, trebuia s-o laşi pe micuță. Ajungea înotând la insula ei.

De ce ai scos-o din apă ?

Calfă Cennet, cum s-a întâmplat ? Se spune că a fugit.

Şi-aşa avea jumătate de minte. A pierdut-o pe toată.

Cică nu-şi aminteşte nimic.

Golge, tu m-ai salvat.

Eu...

Eu îmi amintesc totul.

Mi-a fost frică. N-am putut să spun.

Dacă ar şti, m-ar omorî. Şi nu doar pe mine.

Golge !

Cum se simte cadâna ? Şi-a amintit ceva ?

Sunt foarte obosită.

Iar nu ai somn.

L-am văzut pe boierul Reyhan mai devreme.

- Vine des la fortăreață. - Îi sunt recunoscător.

Padişahul, printre atâtea necazuri, nu ne neglijează.

- Ne-a invitat la serai ? - O să mergem la un moment dat.

Fiindcă l-am predat pe prințul Mustafa, am dreptul să-i cer ceva.

Ce zici, frate ? Eşti pregătit să fii hanul Crimeii ?

De mic copil, Şahin, cel mai mare vis al tău era să fii hanul Crimeii.

Acum ai ocazia, iar tu mă propui pe mine.

Cărui fapt datorez această mărinimie ?

Mă pui la încercare sau te gândeşti la altceva ?

De ce să te pun la încercare ?

Nu am nicio îndoială în privința credinței tale față de mine.

Atunci, spune.

Ce țel mai mare şi mai important decât tronul Crimeii ai în minte ?

Lumea este mai mare decât Crimeea, frate.

Trebuie să-ți fi pierdut mințile.

Tronul pe care-l ținteşti este cel otoman.

Este un vis imposibil pentru noi.

Nu tronul îi face pe suverani suverani, ci visurile lor.

Altfel, nu mai existau nici Alexandru cel Mare,

nici Ginghis-Han Întemeietorul, nici Suleyman Magnificul.

Nu doar pe Mahfiruz, Dudu,

să trimiți câte o cadână în fiecare seară la fiul meu.

Una dintre ele să dea vestea cea bună.

Nu vă faceți griji, sultană.

Intră !

- Sultană, a venit sultana Halime. - Să intre.

Nu am timp, Halime. Spune mai repede ce ai de spus !

Sultană-mamă !

Mi-ați dăruit întreaga lume, cruțându-i viața prințului Mustafa.

Aşa a socotit potrivit Măria Sa. Sper să prețuieşti această mărinimie.

De aceea am venit.

Dacă fiul meu a fost cruțat, vreau să-mi arăt credința.

Sunt vorbe mari pentru cineva care mai ieri fugea de la serai.

Nu ați fi făcut acelaşi lucru pentru a vă apăra fiul ?

Nu asta faceți acum ?

Vreți să-l apărați pe Măria Sa de toate răutățile.

Spune ce ai de spus.

Am privit puțin în trecut. M-am gândit la ce avem în comun.

Am găsit un duşman comun. Unul care ne-a rănit profund.

Sultana Safiye.

Dacă puterea dv. se uneşte cu istețimea şi curajul meu,

nimeni nu ne poate sta în cale.

Nu vreau să mă laud, însă acesta este adevărul.

Eu am obținut de mult această victorie, Halime.

Sultana Safiye a fost surghiunită. Se va duce la seraiul lacrimilor.

Chiar credeți ce spuneți ? Chiar o să plece ?

De aceea aveți nevoie de mine.

Dacă o cunosc măcar puțin pe sultana Safiye,

aşa cum ea nu a plecat, o să încerce să vă trimită pe dv.

Poți să te retragi.

Nasia, uite, el e calul meu Duldul.

O să mă duc cu Duldul la Edirne, apoi, la Viena, la război. Dii, dii !

Este un drum lung, prințe. N-o să oboseşti ?

N-o să obosesc. O să merg călare zi şi noapte.

Aş vrea să mă iei şi pe mine, să mă duci acasă.

Urcă-te şi tu pe calul meu.

Dar nu poți. E interzis.

Ştiu. Au încercat să mă învețe asta de câteva ori.

Şi ai învățat ?

Faceți loc ! Sultana Halime !

Mamă !

Cine a ajuns sultană-mamă...

Handan nu poate paşte nici măcar două oi,

darămite să conducă haremul...

Stați departe, sultană. Cu greu ne-am salvat viața.

Azi am scăpat. Dar mâine ce-o să fie, Menekşe ?

Îți spun eu.

Primul prinț născut înseamnă firmanul morții fiului meu.

Aşa că nu avem voie să dormim. Până când fiul meu urcă pe tron.

Am covoare şi chilimuri. Poftiți !

Nu am prea mult timp, prințe.

Trebuie să mă întorc înainte ca mama să vadă că lipsesc.

Sultană, până să veniți, mă mulțumeam să vă văd chiar şi o clipă.

Însă după ce ne-am văzut...

Mă întreb cum am trăit fără să vă văd.

Bijutierul Solomon spune că este o bijuterie fără pereche.

La fel ca dv.

V-am poruncit, dar nu m-ați ascultat.

V-am implorat, dar tot n-ați ascultat.

Ce bine era să fiu aşa de puternică, încât să nu vin la dv.

Fiindcă, în viitor, nu ne aşteaptă fericire, ci suferință.

Ce poate fi mai dureros decât despărțirea noastră ?

Viața dv., Mehmet Giray.

Dacă relația noastră iese la iveală, o să vă pierdeți viața.

Trebuie să plec.

Mai demult, sultană, m-am pierdut în pădure.

Eu eram mic, iar pădurea era mare.

Nu ştiam nici drumul, nici urma. Ieşeam mereu în acelaşi loc.

Eram obosit, flămând.

M-am adăpostit la tulpina unui copac mare.

Noaptea s-a năpustit peste mine.

Parcă toate pădurile se uniseră şi veniseră peste mine.

Şi cum ați scăpat ?

Şahin m-a găsit dimineața dormind lângă acel copac.

Credeam că noaptea nu se mai termină, că soarele nu mai răsare.

Chiar dacă răsare, eu n-o să-l mai văd.

Însă l-am văzut.

Oricât de întunecată şi de înspăimântătoare ar fi noaptea,

negreşit soarele răsare.

Nu sunt atât de puternică, încât să-mi fac speranțe zadarnice.

Vă rog, încetați !

Acum am înțeles de ce păstrai secret.

Aşadar, sultana Fahriye.

Vă mulțumesc pentru colierul de Murano.

Este foarte frumos.

Scrisoarea va fi trimisă Mariei de Medici ?

Vorbeşti bine italiană. E clar că familia te-a educat frumos.

Sultana Handan trimite câte o cadână în fiecare seară.

Viteazul nostru seamănă cu răposatul lui bunic.

Nu refuză nicio slujnică.

În curând, seraiul se va înveseli din nou cu chicotele prinților.

S-a supărat fiindcă am fugit. Nu mă mai vrea.

Noi avem o zicală. Prea multe nazuri obosesc iubirea.

Dacă te temi, iubirea este cea mai solidă armură.

Îmbrac-o.

Iar dacă vrei să fugi,

iubirea este cel mai frumos port în care te poți adăposti.

E a fetei aceleia, nu ? Ți-a dat-o fata de pe drum.

Treaba ta. Nu pot să-ți spun unde au dus-o.

Tu ştii ?

Am aflat pe drum. Omul acela a vorbit cu căpetenia noastră.

Unde s-a dus ?

Era de la serai. Acolo o ducea. La seraiul sultanului.

Lagar, tu cunoşti Istanbulul, da ? Ştii unde sunt seraiurile.

Sunt peste tot în capitală.

Mă refer la cel mai mare. Seraiul sultanului.

- Ce vrei să faci ? - Poți să-mi arăți unde este ?

Trezeşte-te, cadână. Pregăteşte-te. Te aşteaptă Măria Sa.

Vii cu mine.

Eu... A spus că mă cheamă padişahul.

Mergi. Padişahul te aşteaptă în Turnul Dreptății.

- Ahmet... - Nasia, te-am trezit, nu-i aşa ?

Nu te teme. Am vrut doar să te văd.

Dar eşti supărat pe mine. Te-ai supărat fiindcă am fugit.

Ți-am spus de la început. Eu nu pot să mint.

Uite oraşul Istanbul. Zis şi Constantinopol.

Cel mai frumos oraş din cele şapte lumi.

Dacă vrei, ieşim, Nasia.

Dacă-l vezi, sunt sigur că o să-ți placă mult.

Dacă iubeşti, oraşul acesta va fi al tău.

Dacă iubeşti, acest serai va fi casa ta.

Dar tu iubeşti ?

Nu eşti fericit. La fel ca mine.

Roata s-a întors, Nasia. Sunt padişah acum.

Eu sunt tot ce-ai văzut şi nu ai văzut.

Şi eu sunt a ta, nu-i aşa ? Sunt marfa ta. O slugă.

Te-am rănit ? M-am purtat urât ? Te-am supărat fără să ştiu ?

Nu înțelegi. Nu tu mă superi.

Tu eşti un om bun.

Sunt multe fete aici. Toate te vor.

Important este pe cine vreau eu.

Tu le vrei pe ele. În fiecare seară vine câte una la tine.

Lasă-mă să plec.

Eu doar pe tine te vreau, Nasia. Doar pe tine.

Tu eşti frumoasa mea între frumoase, Eu sunt sluga, tu eşti padişahul.

Tu eşti rangul meu de preț, Eşti soarta mea în țara inimii.

Lagar, ai treabă.

Dacă o speli bine, îți dau să-mi speli şi izmenele.

Ți-ai pierdut cumpătul sau mințile ? Spală-ți singur izmenele !

Nu mă înfuria ! Dacă suflu spre tine, zbori.

Am spus s-o speli !

Acum e grozavă.

O să faci ce-ți spun eu ! Ai înțeles ?

E fratele tău, Davud. Nu te purta urât cu el.

Ce-a spus căpetenia Zulfikar ? Suntem frați cu toții.

Nu te amesteca, Iskender ! Dă-mi drumul la braț ! Dă-mi drumul !

Stai departe de Hasan, Davud !

Să trăieşti, fratele meu !

Nu era nevoie să mă ajuți. Rezolvam eu.

Boierule Reyhan !

Te-am aşteptat mult. Bine ai venit, boierule Mustafa !

Bine v-am găsit !

De acum înainte, o să-mi spuneți pelerinul Haci.

Am fost în pelerinaj la Mecca. Am împietrit diavolul.

Mie tot boierul Bulbul mi se spune. Nu am avansat la gradul de vultur.

Sper că eşti sănătos. Cum a fost în Egipt ?

Egiptul e rai întotdeauna.

Însă, când eşti surghiunit pe nedrept, chiar şi raiul devine iad.

Am auzit că situația este complicată aici.

E multă treabă, clar. Bine că m-am întors !

Boierule Reyhan !

Iar a venit porcul blestemat.

Nu spune asta. A mers în pelerinaj. A devenit pelerin.

O să te trăsnească Domnul.

Pelerin ? Pentru Dumnezeu, devii pelerin doar mergând la Mecca ?

Măgarul devine derviş cărând pietre la lăcaş ?

Pelerin...

Aşa ne era dat să ne revedem, pelerinule Haci.

Mi-ai dăruit toate frumusețile Egiptului.

Dacă puteam, luam stelele şi vi le aduceam, sultană.

M-am rugat pentru dv. în fiecare clipă.

Slavă Domnului, am trăit să vă văd şi sultană-mamă.

Dacă ai şti ce greutăți avem de când Ahmet a urcat pe tron...

Le-am depăşit pe toate. A mai rămas răsplata încoronării.

Slavă Domnului, ne-ai venit în ajutor cu tezaurul Egiptului.

Din păcate, sultană-mamă,

tezaurul Egiptului nu a venit cu convoiul.

Cum să nu vină, Yavuz Ali-Paşa ? Cum să nu aduci tezaurul ?

Din cauza amenințării corsarilor. Suma era mare, după cum ştiți.

De 12 ori câte o sută de mii de galbeni.

Ce corsari, mărite paşă ? La ce amenințare vă referiți ?

Eu îi dau socoteală doar Măriei Sale, boierule Derviş.

Răspunde-i la întrebare.

Marea Mediterană e plină de corsari. Atacă orice corabie văd.

De aceea am socotit potrivit ca tezaurul să fie adus pe uscat.

Soldații aşteaptă răsplata încoronării, paşă.

Mai ieri au dat buzna la uşa noastră.

Le-am promis ceva. Cum să le spun acum că nu se poate ?

Nu vor spune că i-am dus cu vorba, că i-am păcălit ?

Faceți loc ! Sultana Safiye !

Te-ai dus cu bine, te-ai întors cu bine, Yavuz Ali-Paşa.

Ne-ai dovedit încă o dată credința ta. Cere-mi orice.

Aprecierea dv. este mai prețioasă decât orice.

Tezaurul Egiptului este în capitală de câteva zile.

Pot să le spun să-l aducă oricând doriți.

Să aştepte.

Kasim-Paşa, sper că pregătirile pentru divanul plății sunt gata.

Nu vă faceți griji, sultană.

Ienicerii credincioşi dv. şi căpeteniile spahiilor

aşteaptă cu nerăbdare să vă îndeplinească porunca.

Cum răsplata nu va fi acordată,

se vor înflăcăra ca un puhoi turbat şi vor nimici tot ce le iese în cale.

O singură putere îi poate opri. Dumneavoastră, sultană.

Chiar dacă târziu, Măria Sa va înțelege asta.

Doamne-ajută ! Asta sper şi eu.

Aveți grijă. Mâine vom trece prin cercul de foc.

Însă noi vom decide cine va arde şi cine nu.

I-am sugerat paşei Yavuz Ali să aduc eu tezaurul,

însă nu a avut încredere în mine.

E clar, paşa încă îi este supus sultanei Safiye.

La fel precum ceilalți paşi.

Boierule Haci, ai scris o scrisoare.

Ai spus că ai îndoieli în privința morții tatălui meu.

Ai dovezi ?

Din păcate, nu, Măria Ta. Însă cunosc bine boala lui.

Nu era gravă. După părerea mea, medicul-şef este implicat.

Nu cred. Măria Sa i-a poruncit să facă investigații.

Nu a mai dat niciun semn de mult, Derviş.

Trimite veste să vină medicul-şef.

Nu trebuie să rezolvăm altă chestiune mai întâi, voinicule ?

Mâine este divanul plății.

Dacă soldații nu primesc ce vor, cum o să-i mai stăpânim ?

Măria Ta, dacă doriți, vizitez corpul ienicerilor.

Vorbesc cu căpeteniile lor, ca măsură de siguranță.

Mergem împreună la chindie, Derviş.

Să respir şi eu. Simt că mă sufoc.

Nu fugi ! Te prind !

Văd cum vă bate inima, cum vă temeți.

Cum să se ducă în mijlocul soldaților furioşi, Derviş ?

Spune ceva, împiedică-l.

Nu vă faceți griji. Nu ienicerii fac probleme, ci spahiii.

Suntem înconjurați de vipere.

Stau la pândă ca să-l învenineze pe viteazul meu.

Zâmbiți, sultană.

Ascundeți-vă temerea, ca să n-o socotească slăbiciune.

Şi să nu cumva să uitați ! Dacă ei au o socoteală, şi eu am.

De la bun început.

Mereu mi-ai dat putere cu prezența ta.

Isteț bărbat, Derviş... Şi e şi brunet.

Toate femeile frumoase se ceartă pentru el, sultană.

A frânt multe inimi.

E clar că e viclean.

Îi domină şi pe padişah, şi pe sultană.

Mărite padişah, în sfârşit, ne-ați onorat cu prezența la garnizoană.

Mă gândeam de mult la asta. Sper să vin mai des de acum înainte.

Să ne fie iertat, Măria Ta !

Am fost anunțați că veniți cu puțin timp în urmă.

Nu v-am întâmpinat cum trebuia.

Eu am vrut să fie aşa. E o chestiune importantă.

Davud...

Iskender, stai !

Marele-vizir s-a întors din Egipt.

După ce se rezolvă cu răsplata, se va instaura pacea, Măria Ta.

Paşa s-a întors de întors, însă tezaurul nu a venit încă.

Va mai întârzia o vreme.

Din cauza corsarilor de pe Marea Mediterană.

A vrut să ia măsuri de siguranță. Însă banii vor fi împărțiți mâine.

Nu aveți de ce să vă îngrijorați.

E vremea să vă arătați credința.

Sigur că slujitorii sunt credincioşi.

Însă, dacă într-un taler al balanței stă credința,

celălalt taler nu poate fi lăsat gol.

Davud ! Te omor !

Netrebnicule ! Fii cuviincios ! Măria Ta este în fața ta !

Te-ai luptat straşnic, ageamiule.

Pregătiți groapa cu nisip. O să exersez cu ageamiul.

Calfă Cinnet !

Nu Cinnet, Cennet mă cheamă. Paradis. Ai înțeles ?

Am înțeles, paradis. Ți se potriveşte acest nume.

Se spune că bătaia e ruptă din rai. Ai înțeles şi asta ?

I-am scris familiei mele. Trimite-o şi pe asta.

S-o trimit şi pe asta...

Tu mă crezi porumbel, micuțo.

Haideți !

Iskender, să nu uiți cine e în fața ta.

Orice-ar fi, te laşi învins.

Viață lungă padişahului ! Sabia fie-i binecuvântată !

Viață lungă padişahului ! Sabia fie-i binecuvântată !

Viață lungă padişahului ! Sabia fie-i binecuvântată !

Măria Ta, iertați-l ! Nu cunoaşte procedurile.

O să i se dea pedeapsa necesară.

Ai întrecut măsura, ageamiule. O să-ți pierzi capul.

De unde să ştiu ? Am uitat că e padişah.

Deschide temnița ! Mişcă !

Intră !

Intră !

- Ce e aici ? Ce-o să-mi faceți ? - Treci înăuntru !

Închide !

Măria Ta, am adus veşti despre medicul-şef.

Ce veşti, Nasuh ? Ți-am poruncit să-l aduci.

Medicul-şef nu mai este. Am întrebat. Nimeni nu ştie.

Se pare că a fugit.

A fugit... Înseamnă că el e ticălosul.

Nu ştiu care-i vina lui,

dar, potrivit portarului-şef, ultima dată a fost văzut intrând la serai.

Însă nimeni nu l-a văzut ieşind.

Hainii se plimbă în voie prin seraiul meu, Derviş.

- Află imediat ce-a pățit medicul-şef. - Cum porunciți, Măria Ta.

Ce e, Derviş ? Ce vină are medicul-şef ?

Cine şi ce să aibă cu un bătrân ?

Tu vezi-ți de treaba ta, Nasuh ! Du-te la sultana Safiye.

Sigur are ordine importante pe care trebuie să le îndeplineşti.

Te joci cu focul, Derviş. Nu te mai juca.

Nu-ți distruge viitorul degeaba.

Cine a mai ajuns mâna dreaptă a sultanului, din simplu bostangiu ?

Vorbim ?

Mă gândesc de câteva zile. Însă nu am scos-o la capăt.

Eu m-am străduit din greu să te apăr ani buni, să-ți apăr viitorul.

Însă tu pui toate astea în pericol pentru o femeie, aşa-i ?

- Nu e o femeie oarecare. - Categoric. Este o sultană.

Ba chiar fata sultanei Safiye, care nu ne are deloc la inimă.

Ştiu cine este, Şahin. Ştiu şi ce simt pentru ea.

Inima mea îi aparține. Iar mie îmi aparține inima ei.

Este foarte sigur pe el. A găsit o soluție.

O soluție să fim împreună.

Mă tot gândesc din ziua aceea. Oare ce-o fi ?

Ferească Sfântul, sultană ! Să nu încerce să vă răpească !

Ce bine ar fi să putem trăi departe de serai, fără reguli, doar noi !

Aş pleca cu el fără să stau pe gânduri.

Nu se spune "amin" după o rugă care nu se va înfăptui, frate.

Regulile dinastiei otomane sunt clare. Renunță la iubirea asta cât mai poți.

Niciodată. Nu tu îmi vorbeai despre visuri ?

Acesta este visul meu.

Pe deasupra, nu este atât de imposibil ca al tău.

Mehmet...

Regulile la care te referi stau pe buzele padişahului, Şahin.

Dacă el vrea, orice e posibil. Nu se poate ?

Şi mai spui că eu mi-am pierdut mințile... Ce te gândeşti să faci ?

Te duci la padişah să-i ceri mâna sultanei ?

Nu eu, Şahin, tu.

L-ai prins pe prințul Mustafa şi i l-ai predat.

O să facă tot ce vrei în schimb. A promis.

Renunți la tronul Crimeii de dragul unei femei ?

Tot nu înțelegi, Şahin ? Renunț şi la viața mea pentru ea.

La ce te aştepți, frate ?

Eu o cer, iar padişahul acceptă ?

E singura mea speranță.

E singura speranță de a fi fericit alături de ea.

Pentru mine, Şahin.

Fă-o.

Nu m-am întristat că ai plecat, Mustafa.

De ce să mă bucur că ai venit ?

Mereu v-am admirat sinceritatea, sultană.

În locul tău, rămâneam în Egipt şi mă bucuram de viață.

Nimeni nu are linişte sub această cupolă.

- A venit sultana Halime. - Să intre.

Sultană !

Mi s-a spus că nu prea stai la serai noaptea, ci prin cârciumi.

Văd că nu prea ai timp.

Nu mă plâng, însă, dacă ați venit la ora asta, dv. aveți.

N-am putut să te felicit din cauza incidentelor.

Sunt sigură că o să-l aperi foarte bine pe Măria Sa.

Însă am unele îndoieli.

Ce-i drept, mă surprinde că ai atât de multă încredere în Şahin Giray.

Poate, fiindcă v-a prins pe dv.

De ce m-a prins ? Ce speră să obțină ?

Te-ai gândit la astea ?

Poate că are multe motive personale. De pildă, să stea pe tronul Crimeii.

Măria Sa decide cine va fi hanul Crimeii.

Eu l-am privit în ochi, Derviş. E precum o prăpastie fără fund.

Niciodată nu poți şti ce e înăuntru.

Sultană, dacă asta e tot...

Mâine e ziua plății.

În locul dv., găseam banii şi-i împărțeam.

E o minune că soldații au aşteptat atât.

Ei simt primii mirosul neputinței.

- Nasia ! - Ai vrut să mă vezi.

Stai lângă mine în noaptea asta. Vreau să dormi lângă mine.

Ca să ştiu că nu sunt singur pe lumea asta.

- Ce-i asta ? - O piatră prețioasă.

- Asta ? - Pentru mine, da.

E prima piatră aruncată spre mine. Prima jignire care mi se aduce.

O s-o păstrez. Altfel, omul uită.

Uită ce pățeşte.

Ce păcat ! Eu nu am nicio piatră.

Dar nu pot să uit.

Nu pot uita ce mi-au făcut.

Credeam că dormi cu Matidruz în noaptea asta.

- Mahfiruz. - În fine...

Credeam că, atunci când devii padişah, regulile şi obligațiile se termină.

Credeam că o să trăiesc liber.

Dar nu este deloc aşa. Asta e una dintre ele.

Trebuie să dovedesc că eu duc neamul mai departe.

- Ți-e frică ? - Ce frică ?

Eu sunt padişah. Nu mă tem de nimic.

Ahmet, porți o mare povară pe umeri.

N-o căra şi pe asta.

La trei.

Unu, doi, trei...

Cine sunt aceştia ? De ce s-au adunat toți ?

Soldaților li se dă simbria o dată la trei luni.

Îi spunem "divanul plății".

Li se dau şi străchini cu carne, pilaf, orez cu şofran.

Iar ei împart mâncărurile. O numim "prădarea străchinii".

Dacă soldații participă mâncând cu poftă

înseamnă că toți sunt mulțumiți.

Dacă nu bagă lingura în pilaf,

toți ştiu că este semnul răzvrătirii.

Măria Ta, vă implor ! Mai gândiți-vă o dată.

Eu sunt padişah, Derviş. Nu plec capul în fața nimănui.

Deschideți !

Faceți loc ! Majestatea Sa Ahmet-Han !

Spahii şi ieniceri ! Şi înalți funcționari !

Înainte să înceapă divanul plății, toți să ştie că răsplata încoronării,

din motive care nu țin de noi, nu va fi împărțită astăzi.

Însă toți slujitorii să stea liniştiți.

Să dea Domnul să vă primiți dreptul în cel mai scurt timp.

Sultană !

Prădarea străchinii !

Ți-ai pus fiul în pericol doar ca să mă trimiți în surghiun.

Soldat, prădarea străchinii !

Soldați ! Ce înseamnă asta ?

Mărite padişah, ne-ați mai promis. V-am dat un termen.

Acum spuneți iar că nu ne dați.

Noi ne vrem dreptul !

Dacă trebuie să-l luăm cu forța, nu dăm înapoi.

Trădătorilor ! Luați-le capul tuturor !

La ce vă trebuie banii ? Stați !

Ne-am pierdut răbdarea, căpetenie Zulfikar. Înainte !

Sultană, este nepotul dv.

Viitorul dinastiei otomane.

Vă rog să faceți ceva ! Opriți javrele flămânde.

Domnul să-i dea viață lungă nepotului meu.

Ce pot să-mi doresc în afară de fericirea lui ?

Măria Ta, cred că a venit vremea să ne sfătuim.

Rezistă, bostangiu ! Rezistă !

Soldați, stați, ascultați-mă ! Am adus veşti bune.

Soldați, ascultați !

Soldați, Kasim-Paşa are o veste bună. Ascultați ! Tăceți !

Astăzi se vor împărți banii pentru răsplata încoronării.

Spuneai că nu sunt bani, paşă.

Ați auzit ? Intenționat ne-au dus cu vorba.

- Tăceți ! Ascultați-mă ! - Tăceți, ascultați !

Banii voştri sunt dați din vistieria mărinimoasei sultane Safiye,

nu din vistieria statului.

Viață lungă sultanei-mame ! Trăiască sultana Safiye !

Viață lungă sultanei-mame ! Trăiască sultana Safiye !

Prin acest act ne obligăm să restituim întocmai

suma totală de 20 de ori câte o sută de mii de galbeni,

reprezentând răsplata încoronării,

bani dați din vistieria personală a sultanei Safiye.

De asemenea, acest act este garanția

că sultana Safiye va continua să locuiască la seraiul imperial.

Slavă Domnului ! Chiar dacă a fost cu întârziere, totul s-a rezolvat.

Tot răul spre bine.

Eşti fericit, Derviş ? Am făcut ce-ai vrut.

S-o lăsăm pe sultana Safiye să se bucure de victoria de azi.

Mâine va fi o altă zi. O zi total diferită.

Am făcut treabă bună, Baki. Să bem până uităm de noi.

Să bem, Abdi !

Păcat, tronul a rămas în seama unui padişah tânăr şi nepriceput.

Cui îi pasă de padişah, când o avem pe sultana Safiye ?

Noi să ne simțim bine. Vino, cadână !

Ai auzit cele întâmplate, nu-i aşa ?

N-o să credeți, dar m-am întristat. M-am rugat pentru Măria Sa.

Ruga nu-i de-ajuns.

M-am gândit la propunerea ta, Halime.

E timpul să uităm vechile răni şi duşmănii

şi să ne aliem împotriva sultanei Safiye.

Pentru copiii noştri, sultană. Pentru capetele lor frumoase.

O s-o alungăm pe sultana Safiye din acest serai.

Boierule Haci...

Am scris numele tuturor celor credincioşi sultanei Safiye din harem,

pe care-i ştiți sau nu.

Cine sunteți ? Ce vreți ?

Netrebnicule, să stârneşti revoltă şi să vii la uşa seraiului,

să-l jigneşti pe padişah şi să atentezi la viața lui,

şi să rămâi nepedepsit ? Aşa-i ? Aşa-i ?

Golge, m-am tot gândit din ziua aceea.

De ce m-ai salvat ?

Am fugit, Golge. Este un loc secret.

Dar nu am găsit calea.

Apoi am văzut un bărbat.

L-a omorât. L-a omorât pe medicul-şef.

Boierul Reyhan. Este un criminal.

Nu ştiu ce să fac. Ajută-mă.

Intră !

Măria Ta, s-a făcut ceea ce trebuia în privința capilor revoltei.

Altă poruncă aveți ?

Era un băiat ageamiu, Derviş. M-am luptat cu el la garnizoană.

Cel care m-a pus într-o situație grea. Ce s-a întâmplat cu el ?

Nu ştiu, însă vina lui e mare. Negreşit căpeteniile vor da sentința.

Cred că va fi condamnat la moarte.

Adu-l aici. Vreau să dau eu sentința.

Cennet !

E sfârşitul lumii ? Doamne fereşte !

Sultană !

Cennet, de ce nu e nimeni ? Ce-i neruşinarea asta ?

Sultană, e un dezastru, o mare nenorocire.

Toți au plecat. I-au trimis pe toți. Slugi, slujitoare... Toți.

Măria Sa a dat firman azi-noapte. Ne-am împrăştiat ca potârnichile.

Toți au plecat. Toți.

Kasim-Paşa a fost demis şi a fost surghiunit în Bagdad.

Marele-vizir Yavuz Ali-Paşa şi-a păstrat funcția,

însă a fost numit comandantul armatei aflate la granița ungară

şi a fost îndepărtat din capitală.

Şeicul islamului, Ebulmeyamin Mustafa, a fost demis.

În locul lui a fost numit boierul Sunullah.

Sunullah ? Duşmanul nostru de moarte a devenit iar şeicul islamului.

Nu se poate aşa ceva.

Căpetenia spahiilor şi cea a ienicerilor, Abdi şi Baki,

au fost găsiți morți într-o cârciumă azi-noapte.

Am fost legați la ochi, Nasuh ? Cum să nu aflăm ?

Să-mi fie iertat, sultană,

însă tot ce v-am spus s-a întâmplat într-o noapte.

Astea sunt sfaturile boierilor Derviş şi Haci.

Le-au plănuit în secret.

Altceva, Nasuh ? Ce s-a mai decis în vreme ce noi dormeam ?

Pe deasupra, toate activitățile fundației dv. şi construcția geamiei

au fost oprite.

Au fost socotite cheltuieli inutile în vreme de război.

Pe scurt, sultană. Toate căile au fost blocate.

Ei blochează doar ce văd. Avem multe surse neştiute de nimeni.

Dar tu, Nasuh ?

Pe mine m-au surghiunit în capătul lumii.

Am fost numit guvernatorul Alepului.

Trezeşte-te, Iskender. Schimbă-ți hainele. Mergem.

Unde mergem, căpetenie ?

- La moarte, nu-i aşa ? - Măria Sa o să decidă în privința ta.

Căpetenie Zulfikar !

Bagă-l imediat în sân. Repede !

Ce-i asta ?

De la familia mea. De la familia mea adevărată.

Să-l pui în mormântul meu. Să fie îngropat alături de mine.

Adevărata ta familie ?

Iskender !

Ahmet !

Anastasia... Au spus că vrei să mă vezi.

Doar tu îmi spui Anastasia.

Mi se spune "Hatice", "Mahpeyker", "micuțo"...

Ai un nume foarte frumos. Înseamnă "cel care renaşte după moarte".

Fiindcă m-am născut în altă parte. Tata mi-a dat numele.

Însă eu mă tem de moarte.

Ieri m-am temut pentru tine. M-am uitat din Turnul Dreptății.

Mii de soldați... Am crezut că o să te omoare.

Şi eu m-am temut, Nasia. Însă nu de moarte.

Fiindcă moartea a fost în preajma mea de când mă ştiu.

M-am obişnuit.

Ceea ce m-a speriat cu adevărat a fost gândul că o să mor

fără să-mi împlinesc visurile.

Fără să fiu un conducător puternic.

Fără să-mi las amintirea asupra acestui oraş.

Să mor fără să gust iubirea, fericirea sufletului...

Măria Ta !

Personajele şi evenimentele din acest serial sunt inspirate din istorie.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 3