Original subtitles

Inocența...

În vreme ce inocența era chipul meu reflectat în râul Kevser,

care se varsă în oceanul Lui,

acum este primul lucru pe care mi l-a luat puterea.

Ce dureros este să-ți aminteşti ! Câtă mâhnire !

Se spune că omul este amintit după modul în care i se sfârşeşte viața.

Oare chiar aşa este ?

Tot ce se termină sângeros, cu dezastru şi durere

este lipsit de fericirea şi de faima din trecutul lui ?

O femeie are multe calități de-a lungul vieții.

Este alta în fiecare etapă a vieții.

Este copilă. Este femeie. Este mamă.

Dacă este isteață şi Domnul o iubeşte, poate deveni chiar şi sultană.

Slavă Domnului, am văzut şi le-am trăit pe toate. Le-am gustat.

Oare cum voi fi amintită ? Ce calitate o să mă definească ?

Ce vor spune despre mine peste veacuri ?

Că am fost o fată inocentă, de chipul căreia sultanul Ahmet s-a îndrăgostit

şi a fost luată de pe insula ei ?

Sau voi fi amintită drept sultana-mamă puternică, mărinimoasă,

care a dat dinastiei patru prinți, a ținut în picioare statul,

a hrănit la fundația ei 20 de mii de oameni ?

Sau voi fi amintită drept o tirană care n-a avut milă

nici măcar de copiii ei, de dragul sultanatului, mânată de ambiție ?

KÖSEM Seria 2, episodul 30

UCIDEREA SULTANEI-MAMĂ...

Ajunge !

Ajunge ! Ajunge !

Pentru Dumnezeu, scoateți-mă de aici !

Pentru numele Domnului, scoateți-mă !

Gărzi, vă implor, auziți-mă ! Mi-e tare frică.

Gărzi, eu v-am dat o pâine. Vă implor !

Nu mă aude niciun slujitor ? Pentru Dumnezeu, scoateți-mă !

Ajutați-mă, vă rog ! Vă implor, ajunge ! Nu mai rezist.

Pentru Dumnezeu, scoateți-mă de aici ! Vă implor ! Ajunge !

Ajunge ! Vă implor, scoateți-mă ! Pentru Dumnezeu !

Vă rog, scoateți-mă ! Vă rog !

Vă implor, scoateți-mă de aici ! Deschideți, vă rog !

Gărzi, vă rog ! Gărzi !

Mi-e tare frică. Deschideți, gărzi !

Nu mă aude niciun slujitor ? Nu mă aude nimeni ?

Pentru Dumnezeu, scoateți-mă ! Deschideți, vă rog ! Gărzi !

Gărzi, vă rog ! Gărzi ! Niciun slujitor nu mă ajută ?

Gărzi, eu v-am dat o pâine.

Pentru Dumnezeu, scoateți-mă ! Vă implor ! Ajutați-mă, vă rog !

Vă implor ! Ajunge ! Gata, nu mai rezist !

Pentru Dumnezeu, scoateți-mă ! Vă implor ! Vă rog, scoateți-mă !

Ajunge ! Nu mai rezist. Vă rog, scoateți-mă.

Vă implor, scoateți-mă de aici ! Deschideți, vă rog !

Gărzi, vă implor, deschideți !

Ajunge ! Ajunge ! Ajunge ! Ajunge !

Gărzi, vă implor, deschideți ! V-am dat o pâine. Deschideți !

Gărzi, vă implor, deschideți.

- Ibrahim ! - Atike ! Atike, tu eşti ?

Eu sunt, frate. Am venit să te salvez.

O să te scot de aici. O să ieşi.

Ştiam. Ştiam, Atike.

Dumnezeu mi-e martor. Ştiam că o să vii.

Ai crezut că mă lasă inima să te ştiu aici, Ibrahim ?

Gărzile o să spargă uşa acum. Să nu te temi, da ?

Nu mă tem. S-o spargă ! Nu mă tem.

Repede !

Atike ?

Nu, lasă-i ! Nu ! Lasă-i !

Ce faci ? Ți-ai pierdut mințile ?

Fac ceea ce trebuie să fac, mamă. O să-l scot pe Ibrahim de aici.

Potrivit înțelegerii, nu poți. Trebuie să rămână aici.

Nu eu am făcut acea înțelegere, ci tu, mamă.

Cum ai trecut cu vederea ? Cum ai acceptat ?

În spatele acestei uşi nu este un duşman, ci fiul tău.

- Fiul tău, Ibrahim ! - Am făcut-o ca să apăr rânduiala.

Rânduiala asta nu este altceva decât dorința ta pentru sultanat.

Păcat ! Eşti atât de furioasă, încât nu-l vezi nici măcar pe fiul tău.

Duceți-o în odaia ei ! Nu va mai ieşi de acolo !

Pe mine poți să mă reduci la tăcere, dar conştiința ta ?

Cum o s-o faci să tacă ? Cum o s-o reduci la tăcere ?

Ibrahim va ieşi de aici într-o zi.

Şi va sta din nou pe tronul pe care l-ai luat cu forța.

Iar noi o să dăm firmanul tău. Ție îți luăm viața prima dată.

Atike ! Atike ! Atike !

Nu pleca ! Te implor, nu pleca ! Nu mă lăsa !

Mamă ! Mamă, dacă eu am greşit, nu greşi şi tu !

Te rog, o să fac ce vrei tu. Jur că fac orice vrei tu.

Te rog, scoate-mă de aici. Mamă ! Mamă !

Cum să-i facă o mamă asta fiului ei ? Eu nu sunt copilul tău ?

De ce mă laşi aici ? Mamă, te rog, scoate-mă de aici.

Nici măcar fratele Murat nu m-a chinuit aşa.

Te rog, scoate-mă. Du-mă măcar în odaia-temniță.

Mamă, du-mă în odaia-temniță ! Mi-e tare frică aici, te rog.

Mă tem de întuneric, mamă.

Mamă, mi se înfig hangere în cap. Te rog, ajută-mă.

Te rog, mamă ! Te rog ! Te implor, scoate-mă de aici !

Ajunge ! Ajunge ! Mamă, te implor, scoate-mă !

Te implor, scoate-mă de aici, mamă.

Mamă, mi-e tare frică. Te rog, ia-mă de aici. Mamă !

Eu nu sunt copilul tău ? De ce mă laşi aici ?

O să fac tot ce vrei tu. Te rog, scoate-mă. Te rog !

Mamă ! Gărzi ! Gărzi !

Au detronat un padişah şi l-au îngropat de viu.

Strigătele sultanului Ibrahim se aud tocmai de la porțile seraiului.

Răspândiți-vă ! Este trăsura sultanei Kösem !

Veniți şi voi ! Mergem la sultana Kösem.

Stați pe loc, netrebnicilor !

Sultană, oamenii de stat sunt aici. Vă aşteaptă.

Cât va mai continua aşa ?

De ce l-au întemnițat pe sultanul Ibrahim ? Cu ce drept ?

Se mai pierdea cu firea uneori, dar nu era ca sultanul Mustafa.

- Nu ştiu ce pot să fac. - Dar sultana Atike ?

Nici sultana nu are nicio putere. A fost închisă în odaie.

Nici mie nu mi se dă voie s-o văd.

Sultană !

Sultana-mamă vă aşteaptă în odaia sa. Şi pe dv., sultană.

Ce s-a întâmplat ? De ce ne cheamă sultana Kösem ?

Nu sultana Kösem, ci sultana Turhan. O să aflați când mergeți în odaia sa.

Eu nu ştiu nimic.

Ați insistat să ne sfătuim.

Am venit. Spuneți ce aveți de spus.

Problema este clară, sultană.

Poporul este îngrijorat fiindcă sultanul Ibrahim a fost întemnițat.

Astfel că negustorii n-au lucrat azi.

În urmă cu zece zile, au făcut la fel fiindcă era pe tron.

Nu se face treabă pe baza spuselor poporului.

Ar fi bine să fie vorba doar despre negustori şi popor.

Şi spahiii sunt deranjați. Se bazau pe sultana Atike.

E posibil să pregătească altă revoltă.

În acest moment, Atike este închisă în odaia ei.

Spahiii să nu se mai bazeze pe ea.

Dacă vor face o altă alianță ?

Koprulu-Paşa ! Căpetenie Siyavuş !

Care-i motivul insistenței voastre ? Treceți la subiect.

Voi vă bazați pe vorba sultanei Turhan şi vă aşteptați să-mi ucid fiul ?

Asta vreți ?

Pe deasupra, eu mi-am pierdut încrederea în voi.

De ce să vă cred ?

Sultană, dacă nu ne credeți pe noi, ascultați-l pe Sofu Mehmet-Paşa.

Din păcate, sultană, veştile venite nu sunt deloc bune.

Situația din Anatolia e un cazan în clocot, la fel ca aceea din capitală.

Dacă focul se întinde şi acolo,

cei deranjați de situație pot profita şi pot isca o revoltă mare.

Şi nimeni nu poate şti unde se va ajunge.

Oricum am privi situația, vă aşteaptă o decizie grea, sultană.

Decizia mea este clară, Koprulu-Paşa. Nu-i iau viața fiului meu.

Pe deasupra, uciderea unui sultan care a condus statul nu este legală.

Sultană, dacă ne gândim la trecut, sunt multe exemple.

Pe deasupra, noi, ulemalele, ne-am adunat şi am discutat situația.

Ba chiar l-am întrebat şi pe şeicul Abdurrahim.

Aceasta este fetvaua sa.

Întrebarea:

"Detronarea şi uciderea unui sultan care a predat funcțiile ulemalelor"

"şi soldaților unor persoane incompetente care au luat mită"

"şi care au distrus rânduiala statului este legală ?"

Răspunsul: este.

Intră !

Ne-ai chemat, Turhan.

Îi spuneți sultană-mamă. Aşa trebuie să vă adresați.

Ne-ați chemat, sultană-mamă.

Eşti de multă vreme în harem, dar nu te-au educat deloc.

Sper să-ți vină de hac la Seraiul Lacrimilor.

Cum vine asta ? Dv. pe noi...

Ce-ai crezut, Dilaşub ? Că veți rămâne aici pentru totdeauna ?

Drept cadâne favorite ale fostului padişah, potrivit normelor,

vă exilez la Vechiul Serai. Adunați-vă lucrurile imediat !

Sultană, avem prinți.

Nu faceți asta ! Nu mă despărțiți de copilul meu.

Prinții lui Dilaşub şi al lui Muazzez au vârsta la care se descurcă singuri.

Însă Orhan, copilul meu, este în faşă.

Fie-vă milă măcar de copilul meu.

Dați-mi voie să stau cu el măcar cât îl alăptez.

Nu-ți face griji. Prințul Orhan va fi îngrijit foarte bine.

Doicile n-o să-l lase să simtă lipsa ta.

Ştiam că nu aveți milă, dar este prea de tot.

Asta-i tiranie. Cruzime.

Tu nu eşti mamă ?

În loc să înțelegi situația mea, îți bați joc de durerea mea ?

Poți să pleci.

Să nu îndrăzneşti ! Te omor !

Ce mai aştepți ?

Ce contează dacă mor sau trăiesc, dacă mă despart de copilul meu ?

Ce porunciți, sultană ? Eunuci !

Să dea Domnul ca Ibrahim să iasă din odaia aia,

din întunericul în care l-ați închis !

Iar tu, Turhan, o să fii executată împreună cu sultana Kösem.

Aşa să dea Dumnezeu !

- Unde merge trăsura asta ? - În Bursa mergem.

- Boierule, este cadâna mea înăuntru. - Dă-te !

Cadână, coboară !

Ne grăbim. Nu ne reține.

Nu te amesteca ! Cadână, am spus să cobori.

Ce este în trăsura asta ?

Sunt negustor. Car marfă.

Sunt materiale, veşminte. Cuferele sunt pline cu materiale.

Coborâți-le.

Aşadar, veşminte. Astea ce sunt ?

Ia-le, să fie ale tale. Lasă-ne să ne vedem de drum.

Judecătorul Huseyin, Vraciul...

Aşadar, voiai să fugi îmbrăcat ca o cadână.

Şi-mi propui şi mită fără pic de ruşine.

Ai crezut că te las să pleci în schimbul a câțiva galbeni ?

Înseamnă că-i prea puțin. Ia-l pe acesta. Şi pe acelea.

Toate cuferele să fie ale tale. Să ai parte de belşug !

Lasă-ne. Nu mă reține. Haide !

Am mai trecut prin asta. Aceleaşi întrebări m-au sufocat.

Acum mă regăsesc în locul din care am fugit.

Sultanul Murat-Han... Încă vă simțiți vinovată.

Da.

Încă simt pe umeri povara asta. Cum să car alta nouă ?

Cum să accept execuția lui Ibrahim, Arcaşule ?

Doamne, ajută-mă !

E clar că nu e uşor, sultană. Situația sultanului Ibrahim e grea.

Departe de zilele de desfrâu, într-o odaie întunecată.

Trăieşte iadul pe lumea asta. Geme şi urlă cumplit noaptea.

Toți din serai sunt distruşi.

Nu mai suportă.

Ce vrei să spui, Arcaşule ? Să permit uciderea fiului meu ?

Eu spun doar să puneți capăt, sultană.

Puneți capăt durerii dv. şi a lui.

Sultanul Ibrahim trebuie să iasă neapărat din văgăuna aceea.

Fie încoronat din nou,

fie mort.

Alegerea vă aparține.

Tatăl meu, sultanul Ibrahim-Han, cu ajutorul unor adepți, unelteşte.

Pentru a evita ca poporul să pățească ceva rău,

trimiterea lui pe lumea cealaltă este absolut necesară.

Prin firmanul meu, odată cu eliminarea lui,

focul ce mistuie statul şi poporul se va stinge.

Chiar trebuie ca tata să moară ? Să-l lăsăm să trăiască.

Nici eu nu voiam să fie aşa. Dar soarta ne forțează să facem asta.

Huseyin-Paşa, vreau să te întreb ceva de ani buni. Azi mi-a fost dat.

Iartă-mi curiozitatea. De ce ți se spune Nebunul ?

Mai ales că eşti un om tare isteț.

Nebunia mea nu are legătură cu mintea mea, Vraciule.

Priveşte doar curajul şi puterea mea.

Las-o baltă, paşă.

Am să-ți spun două vorbe. Mai exact, o propunere.

Ce anume ?

Galbenii pe care-i am la mine sunt o nimica toată.

Adevărata mea comoară este îngropată. Dacă ai vedea-o...

De fapt, să n-o vezi. Ia-o pe toată, numai lasă-mă să plec.

- Vino, paşă ! - Arcaşul ?

Vraciul are o propunere grozavă.

Dacă-i dau drumul, ne spune unde-i comoara lui ascunsă.

Arcaşule-Paşa, vă ajunge amândurora. Sunt o grămadă de bani.

Sute, mii... Bijuterii. Daruri valoroase.

Ticălosule ! Tu prazi statul de ani buni.

Cui oferi tu banii statului ?

Galbenii mei...

Neruşinatul încă spune că sunt galbenii lui !

Fie-vă milă, paşă ! Eu am greşit, nu greşiți şi voi.

Religia noastră...

Acum ți-ai amintit de religie ? Netrebnicule !

Tu ai băgat ceartă între mamă şi fiu.

Ai supt sângele celor nevinovați ani buni.

Ajută-mă măcar tu, Huseyin-Paşa.

Ai amenințat oamenii întruna,

spunându-le că vorbeşti cu spiritele tale ca să-i atace.

Ai împărțit funcții pe bani. Mita primită nu a avut limită.

Cel mai important, l-ai întors pe sultanul Ibrahim de pe drumul cel bun

şi l-ai îndreptat spre dezastru.

Arcaşule-Paşa, iartă-mă.

Acum e vremea să fii pedepsit. Sultana Kösem îți transmite salutări.

Sultană ! A venit sultana Turhan.

Dacă nu sunteți disponibilă, o trimit de aici.

Ba nu, să intre.

Sultană !

Ai venit pentru Ibrahim ?

Nu a fost de-ajuns ce mi-au făcut Koprulu şi Siyavuş,

acum vrei să-mi dai şi tu bătaie de cap ?

Fiul meu, sultanul, în baza fetvalei şeicului islamului,

a poruncit uciderea tatălui său, sultanul Ibrahim.

Cine a poruncit ? El sau tu ?

Sunteți martoră la cele întâmplate. Revolta va izbucni în curând.

Sultanul Ibrahim va pune mâna pe tron în curând.

Ce se va întâmpla atunci ? Vă spun eu. O să ne ucidă pe toți.

Pe dv., pe mine, pe Mehmet, nepotul dv. nevinovat.

Sultană-mamă, îmi dau seama ce decizie grea este.

Mai ales, pentru o mamă.

Însă, în acelaşi timp, dv. sunteți statul.

În funcție de asta trebuie să decideți.

Drept regenta sultanatului.

Ieşi ! Ieşi !

Lăsați-mă, mamă. Fie azi, fie mâine, ce contează ?

Ce vreți de la mine ? Să trăiesc cu teama călăilor ?

Sau să-mi pierd mințile, precum unchiul Mustafa ?

Ferească Sfântul !

Vă rog, nu mă lăsați pradă acestei temeri. Lăsați-mă să mor.

Uită-te la mine ! Uită-te în ochii mei !

Îți promit. Îmi promit că nu voi permite asta.

Te apăr cu prețul vieții mele, dar nu te dau călăilor.

Atike ! Atike, tu ai venit ?

Eu sunt, fiule.

Mamă ? Dv...

Nu te teme, fiule. O să scapi.

Tot acest chin, această suferință... Se vor sfârşi.

Ştiam eu. Ştiam, mamă. Jur că ştiam.

Ştiam c-o să mă salvați. Jur, ştiam c-o să mă salvați.

Ştiam că n-o să mă lăsați în acest mormânt, mamă.

Jur că ştiam.

Eu...

Eu... Ce naiv sunt, aşa-i ?

Mă luați din acest mormânt ca să mă duceți într-un sicriu adevărat ?

Mama, care m-a apărat cu prețul vieții ei, o să-mi ia viața ?

Ți-ai pregătit sfârşitul renunțând la mine, mamă.

Să nu apuci lumina zilei ! Să nu apuci lumina zilei, mamă !

Tot ce-mi doresc de la Domnul e să ai un sfârşit mai rău decât al meu !

Nu veniți ! Nu veni ! Nu puteți să mă atingeți.

Pe ce vă bazați ca să mă omorâți ? Ticăloşilor !

Fă-o odată !

Nu, nu puteți face asta !

Nu ! Nu vă dau voie !

Nu, nu vă permit ! Nu ! Nu vă las ! Jur că nu vă las !

Sihastrule, nu ne defăima,

Gura noastră rosteşte numele Domnului,

Suflete, suflete...

Gura noastră rosteşte numele Domnului.

Să nu cumva să spui legende,

Drumul nostru duce la Domnul.

Suflete, suflete,

Drumul nostru duce la Domnul.

Nu putem fi socotiți pe degete.

Nu dispărem dacă suntem nimiciți.

Suflete, suflete...

Nu dispărem dacă suntem nimiciți.

Dacă întrebi despre noi,

Nimeni nu ne ştie.

Suflete, suflete... Nimeni nu ne ştie.

Sultană, vă simțiți bine ?

Sunt bine. Mi s-a tăiat răsuflarea o clipă.

Sunt bine, nu-ți face griji.

Eunuci !

- Beți. - Mulțumesc.

- Chemați medicul ! - Eunuci, feriți-vă !

Stai, calfă Melek !

Dă-te ! Este important. Dă-te !

- Sultană ! - Ce s-a întâmplat ?

Sultană Atike...

Din păcate, fratele dv... Sultanul Ibrahim a fost executat.

Intră !

Măria Ta ! Sultană-mamă !

În sfârşit, imperiul nu mai are doi conducători.

- Dumnezeu să-l odihnească ! - Amin !

Amin !

Amin, dar nu se poate spune că nu mai are doi conducători.

Pe de-o parte, sultana-mamă Kösem. Pe de altă parte, sultana Turhan.

Adevărat. Acum am rămas singură cu sultana Kösem.

Dar n-o să ne grăbim. O să avem răbdare.

O să-i săpăm groapa cu unghiile.

Sultana Kösem...

Tu ai câştigat. În sfârşit, s-a întâmplat ce-ai vrut.

Sultanatul este al tău.

Putere, autoritate... Toate sunt ale tale.

Aşa e. Câți padişahi, câți prinți ai sacrificat pe drumul ăsta ?

I-ai sacrificat pe toți frații mei, din dorința de a conduce.

Să ştii că tronul acela este însângerat.

Dacă tu crezi că o să stai liniştită pe el, te înşeli.

În cele din urmă, o să te sufoce şi pe tine.

Eu plec. O iau şi pe Kaya cu mine.

Niciodată n-o să mă mai întorc. Poate că aşa te pedepseşte Domnul.

Adevărat, toți tiranii mor singuri.

Suntem nevoiți să ne gândim la viitorul nostru mereu.

Noi, sultanele, nu avem timp să ținem doliu.

Pentru viitorul imperiului, la nevoie, renunțăm chiar şi la copilul nostru.

Eu n-o să fiu o asemenea sultană. Nu vreau. O să fiu miloasă.

Îți aminteşti ziua aceea ?

Anastasia ?

Vino cu mine !

I-ai promis ceva în pragul morții.

Ți-a lăsat în grijă prinții lui, copiii lui.

Aşa ai avut grijă de ei ?

Osman, Mehmet, Bayezid, Kasim, Murat...

Iar acum, Ibrahim.

Nu am vrut să fie aşa.

Adevărat, tu ai vrut doar să-i aperi.

Singura cale pentru a face asta era să fii puternică.

Însă puterea obținută de tine le-a distrus viețile.

I-a omorât.

Ce ştii tu, Anastasia ? Ce ştii ?

Tu ai trăit dulcea primăvară alături de Ahmet,

iar eu m-am luptat cu furtunile.

Am fost singură în cele mai grele clipe ale vieții mele.

Nimeni nu mi-a fost alături.

Nu trebuia să fie aşa.

Puteai să-ți îmbrățişezi copiii. Puteai să mergi alături de ei.

Însă tu ai ales să fii singură.

Ai iubit puterea. Ai iubit magia puterii.

Magia asta te-a otrăvit. Te-a orbit.

Nu ți-a mai rămas nici conştiință, nici milă.

Nici inocență.

Inocență...

Asta a fost adevărata ta putere, Kösem.

Asta a fost armura ta, arma ta.

Tu ai fost iubirea mamei tale, copila scumpă a tatălui tău,

sora dragă a surorii tale.

Ai fost floarea crudă a insulei, migdalul ce n-a cunoscut furtuna,

marea fără valuri.

Însă acum...

Eşti o tirană.

Ai devenit o criminală.

- Ba nu, n-am devenit. - Ba ai devenit, Kösem.

N-am devenit.

Ai devenit, Kösem. Ai devenit ucigaşă de copii.

- Nu ! - Ai devenit ucigaşă de copii !

- Taci ! - Eşti o ucigaşă de copii !

- Taci ! Taci ! - Ucigaşă de copii !

- Taci ! - Ucigaşă de copii !

Sultană, dv...

Ce-a făcut slujnica asta ? A încercat să vă omoare ?

Nu, nu este slujnică, este Anastasia.

Cică eu sunt ucigaşă de copii. Cică eu sunt o ucigaşă.

Sultană, păstrați-vă cumpătul.

Doar pe dv. vă mai avem. Nu ne speriați !

Uitați, este una dintre slujnicele dv.

Sultană, ați avut o vedenie.

Şi uciderea lui Ibrahim a fost tot o vedenie ?

Şi faptul că sunt o ucigaşă de copii este o vedenie ?

1651

Bună dimineața, mamă !

Măria Sa va participa la primul său Divan astăzi. Eu o să-l însoțesc.

Sunt mândră de tine, fiule. Nu ai uitat ce ți-am spus, da ?

Am reținut. Mehmet-Paşa m-a ajutat să memorez.

Da ? Atunci, spune-mi şi mie.

Am pus capăt regenței sultanei-mamă Kösem.

În locul ei, pe sultana Turhan...

- O desemnez. - O desemnez.

Bine.

Fiule, Mehmet, unii se vor opune acestei decizii.

Mai ales, bunica ta. Va încerca să te sperie ca să renunți.

Să nu cumva să arăți slăbiciune ! Să nu dai înapoi !

De asta depinde viitorul nostru. Ai înțeles ?

Să te apere Domnul ! Du-te ! Să nu întârzii.

Faceți loc ! Măreața sultană Kösem !

Paşilor, înainte de începerea şedinței Divanului,

toată lumea să ştie că am luat o decizie, una importantă.

Faceți loc ! Măreața sultană Kösem, regenta sultanatului !

Bunico ?

Mehmet, mergi în iatacul tău. Voi continua eu.

Dar încă n-am spus decizia mea.

Cum doriți.

Sultană, cum să întrerupeți şedința Divanului Măriei Sale ?

Cum să stați pe tronul său ? Asta înseamnă să-i nesocotiți voința.

Mai înainte de orice, este împotriva normelor noastre.

Fapta dv. nu poate fi acceptată.

Nu mă învățați voi normele.

Voi ați uitat cine conduce acest stat.

Ați luat-o pe căi greşite.

Ați căzut în mocirla nepăsării şi a lipsei unei călăuze.

Cine sunteți voi să convocați Divanul fără ştirea mea,

ca să puneți capăt regenței mele ?

Este adevărat, paşă ? Decizia asta voia s-o anunțe Măria Sa ?

De ce tăceți ? Nu asta era intenția voastră ?

Voiați să încheiați regența mea mai întâi, apoi să cereți firman

pentru uciderea mea, nu-i aşa ?

Păcat ! Iar se vrea să fiu ucisă.

Eu am trăit sub domnia a patru sultani.

Am condus statul atâția ani.

Odată cu moartea mea, lumea nici nu se repară, nici nu se prăbuşeşte.

N-ar îndrăzni, sultană.

Ba da, paşă, ar îndrăzni. Însă nu au suficientă putere.

Eu sunt măreața sultană Kösem. Nimeni nu mă poate înfrunta.

Nici aceşti corbi de leşuri, nici sultana Turhan, care-i hrăneşte.

Acum mergeți şi spuneți-i toate astea micuței sultane-mamă.

Să nu-şi facă iluzii, ca să nu-l lase pe nepotul meu fără mamă.

Duceți-vă !

Sultana Kösem ne-a interzis mie şi celorlalți eunuci credincioşi dv.

să mai intrăm seara în harem.

De acum înainte, nu mai ieşim din odăile eunucilor.

- De ce ? - Aşa a socotit de cuviință.

Dacă a vrut să nu-i stați în cale, situația este gravă.

Să stai cu ochii în patru, boierule Suleyman.

Să-i previi pe toți să fie precauți.

Fiule, de ce ai venit ? Trebuia să fii în Divan.

Eram în Divan.

Tocmai când voiam să anunț decizia mea, a venit bunica.

M-a trimis de acolo.

E clar, a aflat despre regență.

Înseamnă că acesta-i motivul pentru care vrea să controleze haremul.

O să mă atace cu prima ocazie.

Nu vă faceți griji, sultană. Sunteți apărată cu mare grijă.

A mai încercat. Dar n-a reuşit. Nici acum nu va reuşi.

Sultană !

Vino, Dilaşub. Îți alinai dorul de fiul tău ?

Dumnezeu să vă ajute, sultană !

Măcar pot să-l văd uneori şi să-i simt mirosul.

Slavă Domnului, toți nepoții sunt lângă mine.

Ahmet, Suleyman, Mehmet... Era bine să fie şi Orhan.

Domnul l-a luat în rai înainte să împlinească un an.

Humaşah nu şi-a revenit. Din ziua aceea, e ca şi cum ar fi moartă.

E normal. Durerea pierderii propriului copil este diferită.

Domnul să le dea viață lungă nepoților mei !

Amin !

Asta depinde puțin şi de tine, Dilaşub.

Dacă-mi eşti alături şi mi te supui, nu te desparți de fiul tău.

Cine ştie ? Poate-l vezi chiar sultan.

Să nu aveți îndoieli în privința mea, sultană.

O să vă fiu credincioasă mereu. N-o să ies din vorba dv.

- Apără-te, Arcaşule. - M-ați rănit, prințe.

Prințe, nepotul meu viteaz !

Mergi la îndrumătorul tău. Să nu rămâi în urmă cu lecțiile.

Sultană !

Boierul Haci mi-a spus cele întâmplate.

Sultana Turhan a întrecut măsura.

Da, îl otrăveşte pe nepotul meu împotriva mea cu fiecare ocazie.

Aşa ?

Din cauza asta o să-l detronați pe sultanul Mehmet

şi o să-l încoronați pe prințul Suleyman în locul lui ?

Turhan nu mi-a lăsat de ales.

Mai întâi, o să-mi retragă regența,

apoi o să poruncească să fie toți sugrumați, chiar şi eu.

Aceasta-i şi soarta prinților.

Îmi dau seama de situație, sultană.

Însă sultanul Mehmet este abia un copil de nouă ani.

Cum să-l împovărați pe el cu păcatul mamei lui ?

Am încercat totul ca să scap de Turhan. Însă a fost în zadar.

Nu pot lăsa lucrurile în voia sorții.

Sultană, sultanul Mehmet e nepotul dv., un copilaş fără păcat.

Eu am renunțat la propriii mei copii pentru binele imperiului.

Am renunțat la Murat, la Ibrahim.

Crezi că nu pot renunța la nepoții mei ?

Un nepot se duce, altul vine.

Suntem împreună de ani buni, sultană.

Am trecut prin multe morți, prin multe războaie.

N-am ezitat nici măcar o clipă.

V-am fost alături la fiecare decizie luată de dv.

Însă eu nu pot să-mi asum acest păcat.

Îmi doresc ca nici dv. să nu vi-l asumați.

Decizia mea este clară. Fă ce-ți spun !

Şi decizia mea este clară.

N-o să vă îndeplinesc ordinul.

Eu nu mai sunt.

Pleacă ! Pleacă şi tu. Întoarce-mi şi tu spatele.

Eu nu am nevoie de nimeni.

Calfă Lalezar, nu face asta. Te rog.

Măria Sa e doar un copil. Este păcat. O să ardem în iad.

Aşa a poruncit sultana Kösem, boierule Uveys. Ce e de făcut ?

Grăbeşte-te !

Haide, nu e gata ?

- Lalezar, iar eşti la bucătărie. - E gata, poftiți !

Laptele Măriei Sale, calfă Melek. Ştii că nu doarme fără să bea lapte.

I-l duc până nu se răceşte.

Lalezar, stai ! Am treabă cu tine.

Cadână, du-i laptele Măriei Sale. Vino !

Ce se întâmplă, calfă Melek ? Ce e ?

Tu să-mi spui asta. Ce se întâmplă ?

M-am săturat să tot pun sigiliul pe astea. Mi s-a făcut şi somn.

Însă bunica a spus să nu mă culc până nu termin.

Acesta-i ultimul.

Intră !

- Am adus laptele Măriei Sale. - Pune-l aici.

Tu pleacă.

Sultană !

Ce e, calfă Melek ? Ce-ai pățit ?

Sultană, veniți ! Sultana Kösem o să-l otrăvească pe Măria Sa.

În sfârşit, s-au terminat.

E vremea să vă culcați, Măria Ta. Beți laptele, apoi să vă culcați.

Mehmet, ai băut ? Ai băut ? Spune ! Ai băut ?

N-am băut. Ce s-a întâmplat, mamă ?

Slavă Domnului !

Unde e ? Unde este ea ?

Unde eşti, sultană Kösem ?

- Sultană ! - Ieşi ! Unde eşti ?

Sultană, calmați-vă.

O să plătiți cu toții. Cu toții !

Cine şi de ce va plăti ?

Aşa de mult vi s-a întunecat inima ? Încât să vă otrăviți nepotul, da ?

Otravă ?

Taci ! Îl sperii pe nepotul meu. Ce înseamnă asta ? Ce joc e ăsta ?

Ruşine ! Cine îndrăzneşte s-o acuze pe sultana-mamă

cu asemenea minciuni murdare ?

Da ?

Atunci, luați şi beți. Beți, ca să vedem şi noi.

Sultana Atike mi-a spus mai demult.

Cea care n-a avut milă de propriul copil

nu va avea milă nici de copilul tău.

A avut dreptate.

Nu mai aveți pic de milă sau de conştiință. Păcat !

De acum înainte, fiul meu va sta cu mine.

Iar dv. n-o să-l vedeți niciodată.

Dacă mai încercați asta o dată,

o să devin un potop care nu se va potoli până n-o să vă strivească.

Eşti lângă mine de atâția ani.

Ai stat la masa mea, ai intrat la adunarea mea.

Nu ai învățat nimic ?

Potopul provocat de tine nu stinge nici măcar o lumânare de-a mea.

Boierule Suleyman !

Să se pună bostangii în fața iatacului imperial.

Nu va mişca nimic fără ştirea mea.

Am dat indicații, sultană.

Se va face totul pentru ca Măria Sa să fie apărat.

Vom lua măsuri suplimentare şi în harem.

Nu e nevoie.

Nu vom călca în harem până nu vom şti că suntem în siguranță.

O să stau împreună cu fiul meu în iatacul imperial.

V-ați gândit bine, sultană. Sultana Kösem a fost dată în vileag.

N-o să mai îndrăznească să facă asta.

Tocmai de aceea va încerca din nou. Nu mai are altă soluție.

Fie ne omoară pe noi, fie moare ea.

Să se adune imediat consiliul de sfătuire.

Să luăm măsuri înainte ca sultana Kösem să acționeze.

Sultană, boierul Uveys mi-a spus. A văzut-o vorbind cu calfa Melek.

Lalezar, tu ai spus ?

Niciodată nu mi-ar fi trecut prin minte că tu o să mă trădezi.

Nici mie nu mi-ar fi trecut prin minte că puteți sacrifica un copilaş.

Ce conştiință îngăduie asta ? Pe deasupra, ce aveați de câştigat ?

Poate că prinții Suleyman şi Ahmet aveau să trăiască.

Însă, după trădarea ta, se vor îndrepta spre moarte.

I-ai dăruit lui Turhan pe tavă de aur ce voia.

Sultana Turhan are ambiții. Recunosc, a făcut multe greşeli.

Însă încă nu este atât de nemiloasă, încât să ia viața unui copil nevinovat.

Lalezar, revino-ți ! Vorbeşte frumos !

Gata, Haci ! Ca orice trădător, şi ea îşi acoperă trădarea.

Nu vedeți ce pricinuiesc ambițiile dv., sultană ?

I-ați pierdut pe toți cei dragi, pe toți cei care v-au fost alături.

Fetele dv., fiii dv...

Fie au murit blestemând, fie nu vor să vă mai vadă.

Acceptați odată ! Renunțați ! Epoca dv. s-a terminat.

Taci ! Duceți-o şi executați-o !

Apoi puneți-o într-un sac şi aruncați-o în Bosfor.

Eu o să mor cu conştiința împăcată. Dar dv. ?

Duceți-o !

Sultana Turhan şi-a propus să-mi retragă regența şi să mă ucidă.

Va încerca toate căile pentru asta.

Apoi va scrie firman pentru uciderea prinților.

În situația asta, şi poporul, şi ienicerii vor fi distruşi.

Viața prinților şi a noastră depinde de detronarea sultanului Mehmet.

Căpetenie Bektaş, adună la garnizoană oamenii credincioşi mie,

în care ai încredere, şi ocupați Piața Calului.

Înainte de ruga de dimineață, veți ataca seraiul.

Păsărarul Mehmet va deschide uşile haremului.

Sultana Turhan îl apără pe Măria Sa ca pe ochii din cap.

Seraiul este înconjurat de oameni înarmați.

O să le venim de hac. Căpetenie Bektaş, pregătiți armele.

Cum porunciți, paşă.

Boierule Haci, tu şi Păsărarul aveți grijă de harem.

Îi ajutați pe ieniceri.

Huseyin-Paşa, ție îți revine cea mai grea sarcină.

O să-l reții pe sultanul Mehmet.

Cum porunciți, mărită sultană.

O să iau legătura şi cu Arcaşul. Începem pregătirile imediat.

Arcaşul nu mai este. A ales. Drumurile noastre s-au separat.

O să-l închidem pe sultanul Mehmet în odaia-temniță, sultană ?

Nu. După ce-a pățit Ibrahim, nu vreau să se işte iar o revoltă.

Sultanul Mehmet şi sultana-mamă Turhan trebuie ucişi !

Sultana Turhan a făcut scandal mare în harem aseară.

A aflat despre otravă.

- Cum a aflat ? - Cineva a trădat.

Imediat l-a pus sub pază strictă pe sultanul Mehmet.

Iatacul imperial este păzit cu sfințenie.

Ar fi bine să fie doar atât.

Sultana Turhan a alarmat ulemalele şi oamenii de stat.

Pedeapsa pentru atentarea la viața padişahului este clară.

Va cere uciderea sultanei-mamă.

N-o să permitem, Mustafa. Sultana Kösem a dat ordin.

Uşile haremului vor fi deschise ienicerilor în seara asta.

Adepții lui Turhan vor fi ucişi.

Iar mâine-dimineață, sultanul Suleyman va urca pe tron.

Am avertizat-o, Huseyin. Am încercat s-o opresc.

Însă totul a fost în zadar.

După uciderea sultanului Ibrahim, parcă nu mai are suflet.

A devenit un alt om.

Faptul e consumat, Mustafa.

Dacă nu intervenim acum, va curge sânge.

Sultana Turhan n-o să-i lase teferi nici pe sultana Kösem, nici pe prinți.

Este de neînțeles. Cum să îndrăznească sultana Kösem aşa ceva ?

S-a umplut paharul.

Şi-a pregătit propriul sfârşit atacându-l pe Măria Sa.

Şi ea ştie adevărul. Epoca ei s-a terminat.

În seara asta, ienicerii vor ataca seraiul.

Cum este cu putință ? Sunteți sigură, sultană ?

Păsărarule Mehmet, spune-le şi lor ce mi-ai spus mie.

Sultana Kösem a convocat Divanul azi. S-a înțeles cu căpeteniile ienicerilor.

La noapte vor intra în serai şi-i vor ucide pe Măria Sa şi pe sultană.

De unde să ştim că spui adevărul, Păsărarule ?

O slujeşti pe sultana Kösem de ani buni. Dacă este o capcană ?

Sultana Kösem va cădea în capcană în seara asta, paşă.

Chiar eu o să mă ocup de asta. Pentru sângele tatălui meu.

Sultană !

În sfârşit, va fi pedepsită.

Eu am avut încredere în Păsărarul Mehmet.

Să aveți şi voi.

Să vorbim ce măsuri vom lua pentru diseară.

Dacă acționăm primii şi-i ucidem pe prinții Suleyman şi Ahmet,

problema asta se rezolvă din rădăcină, sultană.

Pe cine să mai urce pe tron sultana Kösem ?

Uită de asta !

Dacă voi ucide copii nevinovați, la fel ca sultana Kösem,

cu ce voi fi diferită de ea ?

Câtă vreme voi fi eu în viață, niciun prinț nu va fi ucis.

Haci, iasomiile... Tu le-ai sădit ?

Voința Domnului, sultană. Au apărut singure.

Ce mult vă plăceau !

Sultanul Ahmet a poruncit să fie sădite în toată grădina secretă.

După moartea lui Ahmet, toate s-au veştejit.

Iar eu n-am mai sădit altele. Mirosul lor îmi amintea de cei dragi.

Îmi amintea de familia mea, de casa mea, de iubirea mea.

Credeam că o să-mi treacă dorul dacă nu simt mirosul.

Am crezut că o să uit totul.

Omul poate uita trecutul,

pe cei dragi, sultană ?

- Este cu putință ? - Nu poate uita.

Am vrut ca ultima parte a vieții mele să fie diferită.

Departe de moarte şi de despărțire,

am vrut să vină primăvara peste grădina mea.

Am vrut miros de trandafir. N-a fost să fie.

Sultană !

Ai auzit ce se va întâmpla ?

Dacă ai venit să mă faci să mă răzgândesc este prea târziu.

Am venit să vă spun că vă sunt alături, nu ca să vă fac să vă răzgândiți.

Eu accept orice din partea dv., sultană.

Accept şi furia dv., şi bunăvoința dv.

Ai spus că tu nu mai eşti pe drumul acesta.

Am înțeles că dv. sunteți şi drumul, şi popasul meu.

Pentru mine, nu există viață separată de dv.

În urmă cu mulți ani, ițele sorții m-au legat puternic de dv.

Numai moartea ne poate despărți.

Pământul pe care-l călca era fericirea sufletului meu.

Pământul devenea lan de trandafiri tocmai fiindcă era călcat de ea.

Devenea lan de iasomii.

Sultană, pământul pe care-l calci tu dă rod, dă flori, dă iarbă.

Cum e posibil să ridici capul de la pământul tău ?

Uită-te bine la fiecare bob de pe pământ şi din aer.

Şi ele iubesc nebuneşte o putere, la fel ca noi.

Orice particulă, veselă sau tristă, bună sau rea, se roteşte în jurul tău.

Fiindcă, sultană, soarele chipului tău nu încape în ceruri.

Nu se adăposteşte în suflet, în lume.

Asta fiind situația,

este ciudat cum a venit şi s-a adăpostit în sufletul meu.

A făcut din inima mea sălaşul lui.

- Ce mai aşteptăm, paşă ? - Semnul boierului Haci.

Când totul va fi în ordine,

o candelă se va aprinde în Turnul Dreptății.

Iar noi o să intrăm.

Sultană !

I-am dus sus pe prințul Suleyman şi pe sultana Dilaşub.

- Vor fi mai în siguranță lângă noi. - Bine.

Vino, Haci !

Ia loc.

Câte nopți am petrecut aşa cu tine ?

De câte ori am stat cu sufletul la gură şi ne-am luptat cu moartea ?

O viață nu e de-ajuns să ne amintim, sultană.

Slavă Domnului, de fiecare dată am văzut soarele datorită dv.

Să dea Domnul să-l vedem din nou !

Nu ai obosit ?

Nu te-ai gândit să mă laşi şi tu precum ceilalți şi să pleci ?

Când am venit la serai, am auzit numele dv., sultană.

Nasia, micuța grecoaică.

Spuneau că sunteți o lupoaică sălbatică, greu de îmblânzit.

Focul din privirea dv. încă nu s-a stins.

Arde ca în prima zi.

Ne face pe mine şi pe toți slujitorii să roim în jurul lui, sultană.

Existența ta îmi dă putere.

A venit vremea, sultană.

Sultană !

Mă duc să aprind candela.

Păsărarule Mehmet, tu aşteaptă la uşa haremului.

Când vor intra, tu o să le arăți drumul ienicerilor.

Beşir, să aveți grijă de harem.

Adepții sultanei Kösem stau de veghe în sala de piatră.

Adepții sultanei Turhan dorm nepăsători.

Bine. Toți să fie atenți.

Cea mai mică greşeală ne aduce sfârşitul.

Nu-ți face griji, boierule Haci. Totul va decurge în ordine.

O să trecem cu bine peste asta.

Doamne-ajută ! Victoria să ne fie slăvită !

Boierule Haci, aşadar, a venit vremea.

Să-mi fie iertat, dar n-am înțeles la ce vă referiți.

Nu-ți răci gura de pomană !

Nu e de-ajuns ? Nu v-ați săturat de sânge ?

Câți padişahi o să mai detronați şi o să ucideți ?

Tu ai aruncat prima piatră. Tu ai început războiul, sultană Turhan.

Sultana-mamă te-a iubit ca pe propria ei fată.

A avut încredere în tine mai mult decât în oricine altcineva.

- Însă tu ce-ai făcut ? Ai trădat-o. - Eu nu am trădat.

Aşa cum a făcut sultana Kösem în urmă cu mulți ani,

apăr dinastia şi statul.

De dragul atâtor ani, îți dau o ocazie.

Fie treci de partea mea, fie pieri alături de sultana Kösem.

Decât să mă înec într-un râu mic, prefer să mă înec în ocean.

Candela trebuia să se aprindă. Eu intru.

Mai aşteaptă puțin, paşă.

Dacă te vede cineva, totul va fi distrus.

O pui în pericol pe sultană.

Nu pot să aştept, Huseyin.

Dacă sultana Turhan a aflat, sultana Kösem este în pericol.

Nu pot s-o las singură.

Atunci, vin şi eu. Nu te las singur cu lupii aceia.

Trebuie să găsim un loc pe unde să intrăm fără să atragem atenția.

Tunelul prin care te-am răpit pe tine, paşă. Intrăm pe acolo.

Bine.

Căpetenie Bektaş, noi intrăm în serai. O să vedem care-i situația.

Tu anunță-i pe ieniceri. Mergeți la uşa haremului.

Cum porunciți, paşă.

Boierul Haci ! L-au ucis pe boierul Haci !

Ce se întâmplă, boierule Suleyman ? Ce faceți ?

Este prea târziu pentru boierul Haci. Însă nu şi pentru voi.

Dacă vă supuneți mie, sultanei-mamă, şi padişahului, vă cruț viața.

Sultana Kösem a atentat la viața padişahului.

Avem firman, boierule Beşir.

Predați-ne-o. Dacă nu, vă distrugem pe toți.

Nicidecum nu v-o predăm.

Dacă o vreți pe sultana-mamă,

trebuie să ne striviți pe noi mai întâi.

Atunci, vă strivim, boierule Beşir. Vă strivim !

Nu cruț pe nimeni ! Nu iert ! Nu am milă !

Nu am milă față de nimeni !

Ienicerii ?

Cine altcineva poate să fie ? În sfârşit, vin.

Mamă, ce sunt zgomotele astea ? Ce se întâmplă ?

Nu-i nimic, viteazule. Nu te teme.

Dilaşub, tu culcă-l pe prinț. Să nu pleci de lângă el.

Eunuci !

Huseyin, tu deschide-le uşa ienicerilor.

Eu mă duc la sultana Kösem.

Ai grijă ! Să nu acționezi până nu venim noi.

Arcaşule...

- Domnul să te aibă în pază ! - Şi pe tine, Huseyin !

Amirale...

Ați crezut că puteți intra aşa de uşor să-l detronați pe padişah ?

Ați fost dați în vileag.

S-a scris firmanul morții sultanei Kösem. Şi al Arcaşului.

Însă la tine țin, paşă.

Nu am nimic cu tine. Niciodată n-am avut.

Vezi-ți de drum, salvează-te.

Îți cruț viața.

Nu am nevoie de viața cruțată de tine.

Boierule Beşir, ce s-a întâmplat aici ?

Paşă, Păsărarul ne-a trădat. Ne-au întins o capcană.

Fugi, o s-o ucidă pe sultana Kösem.

Arcaşul este aici. Prindeți-l !

Arcaşul Mustafa...

Până aici a fost. S-a terminat.

În urmă cu mulți ani, sultana Kösem te-a salvat din mâinile noastre.

Însă acum nu mai poate face asta.

- Stai ! Nu poți trece ! - Dă-te, omule !

Au venit ?

Da, sultană, au venit. Veniți în sala de piatră.

Este boierul Suleyman. Să nu cumva să-l lăsați să intre !

Aşadar, aici v-a ascuns sultana Kösem.

Boierule Suleyman, fie-ți milă ! Noi nu avem nicio vină.

Am făcut ce-a spus sultana Kösem.

Luați-i !

Nu, eu n-am făcut nimic. N-am făcut nimic ! N-am făcut nimic !

Noi nu avem nicio vină. Lăsați-ne !

Păsărarule !

Prințul Suleyman şi sultana Dilaşub sunt aici.

Ați găsit-o pe sultana Kösem ?

Nu este aici, boierule. Sultana Kösem a dispărut.

A fugit, e clar.

Era aici puțin mai devreme. Răspândiți-vă şi găsiți-o imediat !

Repede !

Căutați peste tot ! Să nu vă întoarceți până n-o găsiți pe sultana Kösem !

- Păsărarule ? - Sultană Kösem...

Mi-ai cruțat viața şi m-ai trimis în Egipt.

Ai crezut că voi uita trecutul. Că voi uita cum l-ai ucis pe tata !

Ai ticăloşia în sânge. Păcat ! Am avut milă.

Aşadar, aici te-ai ascuns, sultană Kösem.

Vorbeşte frumos ! Cunoaşte-ți lungul nasului !

Eu sunt sultana-mamă Kösem !

Lasă-mă ! Nu mă atinge !

Nu mă atinge ! Lasă-mă ! Lasă-mă !

Lasă-mă ! Nu mă atinge !

Lasă-mă ! Dacă mă lăsați, vă cruț viața.

Ienicerii vor veni în curând. O să vă ia viața dacă eu pățesc ceva.

N-o să vină nimeni, sultană Kösem. N-o să vină nimeni !

Toți au murit. Numai tu ai mai rămas.

Lăsați-mă ! Lasă-mă ! Lasă-mă !

- Mergi, femeie ! - Lasă-mă ! Lăsați-mă !

- Nu mă atinge ! Lasă-mă ! - Mergi, femeie !

Lasă-mă !

Acum, într-o noapte care nu se mai termină,

sunt precum o lumânare care se opune vântului.

Sunt singură.

Habar nu au unde sunt cele mai profunde răni ale mele.

Suferințele care-mi mistuie fiecare parte a trupului, durerile.

Nu ştiu cum tremură în fața ochilor mei fiecare chip pe care l-am pierdut.

Liniştea prieteniei şi a credinței

se veştejeşte precum florile de primăvară ?

Sau rămâne pe vecie ? Are vreo putere ?

Unde-i grămăticul inimii care arde ca o lumânare ?

O să descrie starea noastră ?

Dacă o descrie, cine vede ? Cine aude ?

Tu, cel ce-mi cunoşti inima, pleacă ! Nu mă ține de gură.

Altfel, inima mi se despică, iar sângele va şiroi.

A murit ?

A murit.

Discordie care cauți haos, ridică-te !

Aruncă-ți sufletul în foc !

Hrăneşte-ți focul bucată cu bucată cu mare plăcere.

Focul este fiul tău. Şi i-e sete de sânge.

Haide, ridică-te ! Ridică-te pentru a muri iar şi iar !

Trăieşte. Sultana Kösem trăieşte. Nu a murit.

Moartea-şi întinde mâna şi mă atinge pe frunte acum.

Este rece. Este foarte rece.

Trupul meu se răceşte, sufletul meu, inima mea...

Păcat, am ajuns în cel de-al şaptelea cer de la pământ.

Auziți-mă ! Vedeți-mă ! Cunoaşteți-mă !

Eu sunt măreața sultană-mamă,

liderul celor credincioşi, conducătorul statului,

sultana-mamă cea în vârstă, sultana-mamă ucisă, sultana Kösem !

S-a sfârşit ploaia răcoroasă, căldura gingaşă a primăverii,

mirosul ramurilor verzi. Lumina s-a stins.

Am ieşit. Am plecat din lumea cu şase uşi.

Nici în dreapta, nici în stânga, nici în față, nici în spate,

nici dedesubt, nici deasupra.

Uşile s-au închis. Mă aşteaptă o călătorie necunoscută.

Întâmplările şi personajele din acest serial sunt inspirate din istorie.

SFÂRŞITUL SERIALULUI