Original subtitles

Ce s-a întâmplat ? De ce ai venit ? S-a întâmplat ceva ?

Sultanul Murat-Han... A murit. A trecut în neființă.

Majestatea Ta, sultan Ibrahim-Han,

întregul popor otoman este al dv., măritul nostru padişah.

Este tot un joc de-al mamei, aşa-i ?

Aşa cum i-a făcut lui Kasim,

mă convinge că fratele meu a murit, ca să mă scoată de aici.

De ce să se joace mama dv. ? Fratele dv. a murit. Acesta-i adevărul.

Arcaşule, du-te şi spune-i mamei că nicidecum nu ies de aici.

Eu nu am nevoie de sultanat. Fratele meu să fie sănătos.

Sultană, prințul Ibrahim nu vine.

Nu crede că Măria Sa a murit.

Tot ce i-am spus a fost în zadar. Nu iese din odaie.

Sultană, ce facem acum ?

Yusuf-Paşa !

M-am dus să-l iau pe prințul Crimeii, Inayet Giray.

Însă am ajuns prea târziu. Arcaşul l-a ucis pe prinț.

Nu mai are nicio importanță, Sinan-Paşa.

Tronul este al prințului Ibrahim.

Măria Sa a murit.

Dacă nu mă credeți pe mine, vedeți cu ochii dv. !

Moarte, nu te obosi să vii pe urmele mele,

Pleacă, moarte, vino altă dată.

Oricum o să mă iei cândva, Nu am scăpare.

Pleacă, moarte, vino altă dată.

Încă n-am colindat stepele,

Încă nu mi-am încheiat socotelile cu lumea trecătoare.

Încă nu m-am întâlnit cu familia sau cu prietenii.

V-am spus că este adevărat. Acum, dacă sunteți pregătit,

sultana-mamă vă aşteaptă în iatacul imperial.

Încă nu m-am întâlnit cu familia sau cu prietenii,

Pleacă, moarte, vino altă dată.

Pleacă, moarte, vino altă dată.

Sunteți bine ?

Era bine să nu fie aşa, frate.

Deşi ai făcut atâtea rele,

odihneşte-te în pace !

Acum putem să mergem.

Mamă !

Măria Sa a murit. Condoleanțe !

Dumnezeu să-l odihnească !

Fiul meu nu şi-a găsit liniştea pe lumea asta.

Sper s-o găsească pe lumea cealaltă.

Amin !

Tu o să-ți găseşti liniştea pe lumea asta, Ibrahim.

Nu mai există ceartă. Nu mai există teamă.

Soarele va răsări pentru tine.

Tronul este al tău.

KÖSEM Episodul 27, seria 2

Dacă avea răbdare şi nu ieşea din cuvântul meu,

putea să aibă un viitor strălucit. Păcat !

Aşa este, sultană.

A năzuit la ceva mai bun, dar a pierdut şi ce-a avut.

Ce să facem, sultană ? Ce porunciți ?

Duceți-o la un conac aproape de capitală ! Acolo să nască.

Nu va intra în serai.

Şi dacă va naşte un prinț ?

Nu va fi socotit legitim. Nu va fi trecut în condicile seraiului.

Gulbahar, să ştii că am făcut tot ce-am putut ca să fii răzbunată.

Poate că n-am reuşit să scap de sultana Kösem.

Dar sultanul Murat...

Sultanul Murat, cel care te-a ucis cu mâinile lui, a murit.

- Sinan-Paşa ! - Arcaşul...

A venit vremea să dai socoteală, Sinan-Paşa.

Urlai când eu eram în temniță. Erai foarte curajos.

Aveai mare încredere în tine.

Eu mi-am petrecut toată viața pe marginea pericolului, a morții.

Asta înseamnă să fii spion.

Trebuie să fii curajos, să fii hotărât şi, la nevoie, să mori cu onoare.

Atunci, acum eşti în pragul unei morți onorabile.

Era adevărat ce-am spus, aşa-i ? Asta-i cauza furiei tale.

Aveam dreptate. O iubeşti pe sultana Kösem.

Dar nu uita ceva ! Niciun secret nu rămâne ascuns.

Iar tu, într-o zi, tocmai din cauza asta o să mori.

Accept.

Sultana Kösem îți transmite salutări.

Boierule Haci ?

Medicule Yasef... Sultana Kösem îți transmite salutări.

Yusuf-Paşa...

De ce să mint ? Credeam că ai fugit de mult.

Aşa îți stă în fire.

L-am slujit cu credință pe Măria Sa până în ultima clipă.

Dacă aveam de gând să fug, aşa cum spui, o făceam de mult.

Trădam la fel ca tine.

Eu sunt credincios dinastiei, nu doar padişahului.

Un ordin care să ducă la stârpirea dinastiei nu era legal.

Nu putea fi aplicat.

Acum să trecem la motivul vizitei mele.

Sultana Kösem îți transmite salutări.

Măria Ta !

Nu-ți face griji, fratele meu !

Eu o să-ți fiu alături mereu.

Ştiu, Atike. Nu am nicio îndoială.

Eşti pregătit ?

Mamă !

Slavă Domnului, te-am văzut padişah. Nu a fost uşor să apucăm zilele astea.

Am avut răbdare. Am rezistat.

Sper ca amintirile urâte să ți se şteargă din minte.

Să ai un sultanat plin de fericire, lipsit de griji !

Doamne-ajută, mamă !

Inelul tatălui tău.

Fratele Kasim nu a avut parte de el. Ție ți-a fost dat să-l porți.

Să dea Domnul să fii un sultan drept,

la fel ca tatăl tău, sultanul Ahmet-Han.

Eu o să-ți fiu alături mereu, fiule. Să nu uiți asta !

Măria Ta !

Faceți loc ! Majestatea Sa, sultanul Ibrahim-Han !

Dumnezeule,

i-ai dăruit această funcție unui slujitor slab ca mine.

În vremea sultanatului meu,

fă ca poporul să trăiască în bucurie şi în înțelegere !

Amin ! Amin !

Eu sunt sultanul Ibrahim-Han !

Jur în fața Domnului să fiu un sultan milos, generos şi binevoitor,

să fiu milostiv cu poporul,

să conduc acest stat cu dreptate,

nicidecum...

să nu permit tirania.

Viață lungă sultanului Ibrahim !

Viață lungă sultanului Ibrahim !

Viață lungă sultanului Ibrahim !

Viață lungă sultanului Ibrahim !

Dumnezeu să-i ajute sultanului Ibrahim !

Amin, Melek ! Amin !

Sultană, să nu uitați.

Dv. sunteți singurul ajutor al Măriei Sale de pe lumea asta.

Ca soră geamănă, dv. îi sunteți cea mai apropiată.

Este datoria dv. să-l apărați de pericole.

Mai ales, de mama dv.

- De ce spui asta ? - Iertați-mi îndrăzneala, sultană.

Însă, gândindu-mă la tot ce s-a întâmplat, am vrut să vă previn.

Nu permiteți ca încă un frate al dv. să fie sacrificat de ambiția mamei dv.

1644

Ce-i delăsarea asta ? Măria Sa poate ajunge la serai în orice clipă.

Haideți, grăbiți-vă !

Pregătiți imediat şerbetul sultanei Turhan.

Se spune că nu se întoarce singur din Edirne. Este adevărat ?

Nu întreba ! Iar aduce o cadână.

Cadână ? Ce cadână ?

Tu mai lipseai. Acum este complet.

Dacă ați terminat cu bârfele, întoarceți-vă la treabă !

Ia spuneți-mi ce-i cu cadâna asta !

Ce să fie ? Padişahul a văzut-o şi a plăcut-o.

Asta-i bună ! Se poate ?

Aduce în harem pe oricine găseşte pe drum.

Să dea Domnul să nu fie ca Şivekar ! N-o s-o putem opri. O să ne mănânce.

Ce-o să-i spun eu acum sultanei Turhan ?

Sultană ! V-am adus şerbetul. Preferatul dv.

Pune-l acolo !

Arătați splendid. Dar lipseşte ceva.

Acum sunteți minunată.

Ce bine mă cunoşti !

Vă slujesc de când ați venit la serai, sultană. Măcar atât.

Mehmet, prințe, ai mâncat ?

Am mâncat, mamă.

Beyhan ce are ? Pare puțin cam palidă.

Nu are nimic, sultană. Este sănătoasă, slavă Domnului !

Să se pregătească pentru ospăț.

Spune, boierule Suleyman. E clar că ai ceva pe suflet.

Măria Sa se întoarce cu o cadână din Edirne.

Se va organiza un ospăț

în cinstea întoarcerii Măriei Sale de la vânătoare.

Mai ține-ți şi tu gura. Aşteaptă să mâncăm împreună.

Să aştept ca să mor de foame ?

Pe deasupra, nu-ți bate tu capul cu asemenea lucruri, Dilaşub.

O să mi se facă iar foame până atunci.

Faceți loc !

Iar vine slăbănoaga.

Sultana favorită Turhan !

În loc să râdeți, ajutați-mă să mă ridic.

Ce-a pățit asta iar ? Are o față acră.

N-am înțeles.

Dă-te ! Dă-te !

De ce n-au venit încă galbenii anuali din Egipt ?

Din cauza condițiilor vremii, sultană. Pe deasupra, corsarii ghiauri.

A întârziat pentru siguranță.

Trebuie făcută plata soldaților. Să nu ne înfruntăm cu ei acum.

Nu vă faceți griji !

Datorită măsurilor bune luate de marele-vizir Arcaşul-Paşa,

vistieria noastră este plină. Am pregătit suma necesară.

Arcaşul să fie sănătos ! Mă ajută de câte ori am nevoie.

Intră !

- Sultană, a venit sultana Turhan. - Să intre.

Sultană-mamă !

- Turhan, ce elegantă eşti ! - Sultană, toate pălim în fața dv.

Sultană !

Te supără ceva ? Ia loc aici.

- Măria Sa se întoarce cu o cadână. - Chestiunea asta...

Dv. ştiați ?

Fiul meu a participat la logodna unui negustor care nu este musulman.

A plăcut-o mult pe cadâna care se logodea.

A insistat s-o ia în harem. Desigur, şi cadâna a fost dornică.

Este şi logodită, aşa-i ?

Am aflat fiindcă cel cu care se logodea a venit la serai.

Abia l-am liniştit.

Nu te necăji ! Nu-l ştii pe fiul meu ? Se pierde uneori.

Însă tu ai un loc special în inima lui.

Bine ați venit, Măria Ta ! Este o onoare.

Nu e timpul pentru introducere. Am dureri. Parcă-mi bat cuie în cap.

Mă ocup imediat, Măria Ta. Nu vă faceți griji !

Cadâna mea favorită, Humaşah.

Beți puțin din asta !

Nu veți mai avea nimic în curând.

O să fie bine, da ?

Cred că n-ați auzit despre faima mea.

Am auzit. Măria Sa vă laudă mult. Vi se spune Vraciul.

Se spune că vorbiți cu spiritele şi le cereți ajutorul pentru a vindeca.

Dumnezeu e mare. Aşadar, Măria Sa v-a luat în harem.

Ce pot să spun ? Dumnezeu să vă ajute !

De ce-ați spus asta ?

Haremul imperial nu seamănă cu seraiul Edirne.

Este precum o pădure întunecată. Este plin de pericole.

Mai ales pentru cineva fără experiență, ca dv.

Eu nu mă tem de nimic.

Eu cred că ar trebui să vă temeți. Ca să luați măsuri.

O să aveți rivale puternice.

Rivale care vor aştepta ocazia să vă atace, lipsite de milă.

Şi nici frumusețea, nici mintea nu contează.

Trebuie să fiți curajoasă. Trebuie să fiți vigilentă tot timpul.

Şi, fără să vă dați seama, ajungeți pe fundul Bosforului.

Măria Sa lipseşte de luni bune.

Nu e deloc potrivit ca un sultan să stea aşa de mult departe de capitală.

Slavă Domnului că este aici Arcaşul Mustafa-Paşa

şi treburile nu sunt neglijate !

Într-adevăr, aşa este, Koprulu Mehmet-Paşa,

dar cât de bine este ca un mare vizir să aibă atâta putere ?

Ferească Sfântul, se comportă ca un padişah.

Nimeni nu are nimic de spus, dacă aşa a socotit de cuviință Măria Sa.

Nu născociți intrigi degeaba !

În numele Domnului, declar şedința Divanului deschisă.

Amirale, corsarii maltezi au atacat corăbiile de negoț, aşa am auzit.

Care-i adevărul ?

Din păcate, aşa este, paşă. Însă nu puteau îndrăzni asta singuri.

Veneția... Primesc ajutorul lor.

E clar că trec cu vederea.

De aceea am poruncit să fie adus trimisul venețian Foscarini.

- Dacă sunteți de acord... - Să vină.

Ce sunt zvonurile astea, signor Foscarini ?

Cum îndrăzniți să-i luați sub protecția voastră pe tâlharii maltezi ?

Mare vizir, ce legătură să avem noi cu tâlharii aceia ?

Nu avem nicio legătură. Nu este cu putință.

Ştim fiecare pas pe care-l faceți. Pe cine crezi că păcăleşti tu ?

Du-te şi spune-i dogelui tău că este ultimul meu avertisment.

De acum înainte, dacă o corabie cu steagul nostru va mai fi atacată,

o să vă cer socoteală. Şi o s-o consider motiv de război.

Iertați-mi îndrăzneala, paşă,

însă nu dv., ci sultanul Ibrahim poate decide asta.

Netrebnicule !

În fața ta stă marele vizir al Imperiului Otoman.

Eu reprezint puterea absolută. Cuvântul meu este cuvântul lui !

Iar cuvântul lui este cuvântul meu ! Pleacă din fața mea !

În sfârşit, Măria Sa a sosit. Voi continuați.

Bine ați venit, Măria Ta ! Cum ați întârziat, ne-am îngrijorat.

Sunteți sănătos ?

Abia am venit la serai, Arcaşule. Iar m-a durut capul.

Însă, slavă Domnului, am răsuflat puțin.

Multă sănătate, Măria Ta !

S-a pregătit un ospăț în cinstea dv. în grădina imperială.

- Sultanele vă aşteaptă. - Bine.

După ospăț, doriți să participați la înştiințare ?

Treburile de stat s-au adunat.

Rezolvi tu, Arcaşule. Ce nevoie e de mine ?

Oricum, sunt obosit. Vreau să mă odihnesc.

- Bine ai venit, fiule ! - Bine te-am găsit, mamă !

Ai slăbit puțin ?

Nu prea mănânc. Durerile au crescut.

Mamă, Zarife unde este ? Dar Osman, fiul meu ?

Osman !

Ce bine ! A venit sultana Atike !

Prințul meu viteaz... Pregătiți-vă ! Mergem.

Ce va spune sultana Kösem ?

Nu vă temeți ! Măria Sa s-a întors la serai.

Grozav ! S-a întors tata.

Sunt multe cadâne în harem care încă aşteaptă să le arăți interesul tău.

Încă nu te-ai obişnuit cu Şivekar, dar ai adus-o şi pe asta.

- Cadâna este şi logodită. - Am rupt logodna.

Pe deasupra, de ce sunteți aşa de furioasă ?

Nu dv. spuneați că dinastia are nevoie de prinți ?

Eu vă îndeplinesc dorința.

Aducerea unei cadâne în harem are nişte reguli.

Nu le poți aduce de capul tău. Este împotriva Şariei.

- Haremul Măriei Sale este aglomerat. - Asta nu-i nimic, cadână.

Cine-i sultana principală ? Sultana favorită a sultanului Ibrahim.

Sultana Turhan, mama prințului Mehmet şi a sultanei Beyhan ?

Mai exact, e corect să spunem că este favorita sultanei Kösem.

A educat-o special. Este ca umbra ei. Toți se feresc de ea.

Acelea cine sunt ?

Sultana Dilaşub, mama prințului Suleyman.

Dacă se grăbea, ea era sultana principală acum.

Au născut la diferență de trei luni.

Cea de lângă ea este sultana Muazzez, mama prințului Ahmet.

Şi cadâna aceea grasă ?

Este cadâna favorită a Măriei Sale, Şivekar.

Într-o zi, s-a spus că o cadână, cu cât este mai grasă,

cu atât este mai simpatică şi mai grațioasă.

Măria Sa a poruncit să fie adusă cea mai grasă femeie din capitală.

În cele din urmă, a venit Şivekar.

- Aceea cine este ? - Cadâna Zarife.

A rămas însărcinată când Măria Sa era prinț, deşi este interzis.

- Osman, viteazul meu ! - Tată !

Sultana-mamă n-a iertat-o. A alungat-o de la serai.

Cum nu a născut în harem, fiul ei nu este socotit prinț.

După ce-ai plecat tu, iar ne-au închis în odaia-temniță.

Parcă n-aş fi cadâna ta favorită.

Parcă Osman nu poartă sângele dinastiei.

Astea sunt jocurile sultanei Turhan. Ea o întărâtă şi pe sultana-mamă.

Nu ne vrea. Dacă ai vedea în ce stare suntem... Fără nimeni, neputincioşi.

Turhan ! Vino aici !

- Măria Ta ! - Este adevărat ce-am auzit ?

Tu ai poruncit ca Zarife şi Osman să fie închişi în odaia-temniță ?

A fost decizia sultanei-mamă, nu a mea.

Însă, dacă mă întrebi pe mine, nici acolo nu merită să stea.

Locul lor nu este la acest serai. Însă tu pe ei îi respecți.

La mine nici nu te uiți, dar eşti foarte fericit s-o vezi pe ea.

În loc să te ocupi de Mehmet, te ocupi de fiul ei.

Şi ce-i ciudat în asta ? La fel ca Mehmet, şi Osman e fiul meu.

Ba nu, nu este ! Fiul tău, moştenitorul tău este aici !

Aşadar, moştenitorul meu este aici, da ?

Aşadar, trebuie să mă ocup de Mehmet, da ?

Uite cum mă ocup de el ! Uite !

Ibrahim !

Mehmet !

Fiule, Mehmet ! Suleyman, fă ceva !

Trebuie să-l ducem imediat la medicul-şef.

Repede ! Repede !

Ce-ai făcut ?

Mamă, eu... M-am înfuriat când Turhan a spus aşa.

Nu ştiu ce-am făcut, mamă. Nu ştiu ce-am făcut.

Ibrahim ! Ibrahim, stai ! Unde te duci ?

Ce i-ai spus fiului meu ? Ce i-ai spus ?

Jur că eu nu i-am spus nimic.

Mai şi jură... Dispari din fața mea ! Pleacă !

- Sultană ! Sultană ! - Doamne, ce zile trăim !

Ibrahim, aşteaptă-mă ! Ibrahim ! Ibrahim, am spus să stai !

Gata, a trecut, Ibrahim. Uite, eu sunt aici.

M-am pierdut cu firea, Atike. Eu... Eu n-am ştiut ce fac.

Altfel, crezi că făceam asta ?

Ştiu că n-ai face-o, Ibrahim. O să rezolv eu, nu-ți face griji.

Vino ! Vino !

Mehmet, prințe, fiul meu... Sunt lângă tine. Să nu te temi, da ?

- Unde sunt medicii, Suleyman ? - Îi chem imediat. Imediat.

Medicule-şef !

Ibrahim !

Ibrahim !

Ce faci ? Mehmet este fiul tău. Propriul tău copil.

Cum să-l arunci ? Dacă a pățit ceva ?

Mamă, nu-l mai presați ! Şi-aşa este destul de necăjit.

Pe deasupra, Turhan este de vină. O face intenționat.

- Îl întărâtă pe fratele meu. - Ce spune de-l întărâtă ?

Spune că Osman nu este fiul lui,

că de ce-l iubeşte pe Osman, când îl are pe Mehmet ?

Ba chiar spune că Osman ar trebui alungat din acest serai.

Ce-i neruşinarea asta ?

Adevărat, Osman nu este prinț legitim. Nu se poate plimba pe unde vrea.

Sigur la asta s-a referit Turhan.

Cu ce drept ? Indiferent ce s-ar spune, Osman este un prinț.

Şi toată lumea va accepta asta. Mai ales, dv.

Nu-i aşa, Ibrahim ?

- Ce înseamnă asta ? - Osman este fiul meu.

Fie că acceptați, fie că nu, acesta-i adevărul.

Iar eu o să anunț asta mâine.

Osman va fi prinț moştenitor.

Nu este cu putință aşa ceva. Niciodată n-o să permit.

Nu ne crea iar necazuri. Ce vor spune ulemalele, poporul ?

Niciodată nu vor accepta.

Dv. spuneți asta, care acoperiți totul, mamă ?

Atike, taci ! Ştiu că astea sunt ideile tale.

Mamă, Osman este nepotul dv.

Dv. nu-i arătați iubire, dar lăsați-ne măcar pe noi să-l îngrijim.

Care-i starea lui ?

Slavă Domnului, este sănătos, sultană. Dumnezeu l-a apărat.

I-am dat un somnifer şi a adormit. Altfel, nu rezista la durerea asta.

Rana este adâncă. O să-i rămână semn.

Vezi, nu-i aşa, boierule Suleyman ?

I-a pus viața în pericol lui Mehmet, din cauza pacostei de Zarife.

Slavă Domnului, prințul este sănătos.

Cadâna va fi pedepsită, stați liniştită.

Oricum va fi pedepsită. Chiar eu o s-o pedepsesc.

Intră !

Mare-vizir, a venit sultana-mamă Kösem.

Pofteşte-o înăuntru imediat !

- Sultană, este o mare onoare. - Iar eşti îngropat în treburi.

Nu mă plâng. Erau acte care trebuiau aprobate de Măria Sa.

Şi eu voiam să vin la serai. Dv. sunteți sănătoasă ?

Ibrahim iar a făcut o ispravă.

Ca şi cum nu era de-ajuns că a adus la serai o cadână logodită,

o să-l declare pe Osman prinț moştenitor.

- Cum aşa ? - Atike îl încurajează.

Nu l-am făcut să renunțe. Mâine o să-l prezinte.

Desigur, dacă nu împiedicăm noi asta.

- O să vorbesc eu cu el, sultană. - Degeaba.

O să-i ducem pe cadână şi pe copil departe de capitală.

Să nu ne facă şi mai multe necazuri.

Sunteți sigură, sultană ? În definitiv, este un prinț.

Nu ştiu cât de bine ar fi să stea departe de serai.

Sigur că vom lua măsuri ca să fie în siguranță acolo unde se va duce.

Nepotul meu va fi îngrijit în cel mai bun mod.

Mă ocup eu, sultană.

Mi-e tare frică, Arcaşule.

Dacă şi Ibrahim îmi întoarce spatele, la fel ca răposatul Murat ?

Dacă va renunța la mine ?

Sultană, nu se poate renunța la dv. aşa de uşor.

Intră !

Osman, prințul meu ! Viteazul meu, prințul meu viteaz...

Zarife, am luat nişte decizii. Am vrut să ştii şi tu.

De acum înainte, nimeni nu vă mai poate închide în odaia-temniță.

O să stați în harem.

Bine, dar sultana-mamă ?

Nici mama, nici altcineva, nimeni nu se mai ia de voi.

Mâine voi anunța că Osman este prințul meu.

În sfârşit, ziua aceea a venit. Ibrahim, m-ai făcut nespus de fericită.

Inima şi sufletul meu îți aparțin.

Mamă ? Sunt foarte curioasă de unde veniți în vremea asta târzie.

Cumva, de la seraiul Arcaşului ?

Crezi că-ți dau explicații ție ?

Sincer, sunt curioasă ce e aşa de important,

de nu a putut aştepta până dimineață.

Şi-aşa circulă un zvon. Dv. îl alimentați.

Ce vrei să spui ?

Mă refer la iubirea profundă a paşei față de dv., mamă,

la sentimentele lui interzise.

Iar tu ai crezut ?

În loc să-i pedepseşti pe ticăloşii aceia şi să-i pui la punct,

mă acuzi pe mine.

Sigur că nu am crezut o acuzație aşa de ticăloasă.

Şi nici n-aş crede-o. Eu doar vă avertizez.

Dacă am auzit eu, şi Măria Sa poate auzi.

Numai o asemenea bănuială poate aduce moartea.

Tu ce faci, cadână ? Cine te-a scos din odaia-temniță ?

Cum ai venit aici ?

Ar fi bine să te obişnuieşti, Turhan. O să ne vedem des de acum înainte.

Sultanul Ibrahim a poruncit să se pregătească o odaie

pentru mine şi pentru prințul Osman. O să stăm în harem de acum înainte.

În harem ?

Cu voia Domnului şi la porunca Măriei Sale,

prințul Osman va fi declarat prinț moştenitor mâine.

Şi atunci, ca sultană principală, locul meu va fi lângă prinț.

Nu visa degeaba ! Sultana-mamă nu va permite asta niciodată.

Sultanatul tău s-a sfârşit, Turhan. Acum începe epoca mea.

Drept cel mai mare prinț, fiul meu va urca pe tron.

Atunci, soarta ta şi a fiului tău va sta pe buzele mele.

Prințe !

Măria Ta !

Deciziile luate în Divan astăzi.

Care-i problema asta cu Veneția ?

Nu este prea importantă. Este doar un detaliu politic.

O să rezolvăm în cel mai scurt timp.

Măria Ta, am auzit că vreți să-l prezentați pe prințul Osman.

Mama te-a trimis, Arcaşule ? Nu-ți răci gura de pomană !

Decizia mea este clară.

Măria Ta, iertați-mă, dar este târziu. Nu este deloc potrivit.

Ce nu este potrivit ? Osman este fiul meu.

E normal să aibă parte de respectul meritat.

A împlinit patru ani, Măria Ta. Dacă declarați prinț

un copil care nici nu e trecut în condicile haremului,

nimeni nu va crede.

Cine să îndrăznească asta ?

Dacă e cineva care nu crede, te duci şi-i iei capul.

Măria Ta, este vorba despre dinastia otomană.

Nimeni n-ar trebui să pună la îndoială originea ei.

În caz contrar, rânduiala se strică. Trebuie să respectăm normele.

Normele, aşa-i ?

Pe ce norme se bazează mama în conducerea acestui stat, Arcaşule ?

Nici măcar nu e regentă. Însă ea ia toate deciziile.

Chiar şi pe tine te conduce.

Ce înseamnă asta ?

Normele pot fi încălcate când se vrea, nu-i aşa ?

Nu ai auzit ?

Bine.

Sultană-mamă !

- Ce face Mehmet ? - Slavă Domnului, este sănătos.

Însă fiul meu va purta rana asta toată viața.

Niciodată nu va uita ce-a făcut tatăl lui.

Furia lui, lipsa lui de iubire... Mereu o să-i lipsească ceva.

Cum să nu-l iubească ? Mehmet este fiul lui.

Oricum, regretă mult deja.

De aceea s-a întors Zarife în harem ?

O să-l declare prinț moştenitor pe Osman mâine.

Este puțin şi vina ta, Turhan.

L-ai presat pe fiul meu ca şi cum nu l-ai cunoaşte.

Fiindcă mă doare, sultană-mamă. Vedeți şi dv. Situația este clară.

Pe de-o parte, Zarife. Pe de altă parte, Şivekar.

Acum a apărut şi Humaşah. Vedeți cu cine am de-a face.

Tu sau eu ? Tac, suport doar ca fiul meu să fie fericit,

însă mi-am pierdut răbdarea.

Mai întâi, o să mă ocup de Zarife. Apoi, de celelalte.

Cum, sultană-mamă ? Zarife va deveni sultană favorită mâine.

Nu te necăji ! Tu ocupă-te de prinț. O să rezolv eu restul.

Prințul meu viteaz... Asta-i ziua noastră.

Nu vom mai trăi ascunzându-ne prin colțurile seraiului.

Toți o să-şi plece capul în fața noastră.

Cadână Zarife !

O să-mi spui sultană, boierule Haci. Sultana Zarife.

Sultană, Măria Sa o să-l prezinte pe prinț la garnizoana ienicerilor.

Eu o să vă însoțesc. Trăsura este pregătită. Poftiți !

Să mergem, prințe. Măria Sa şi slujitorii tăi ne aşteaptă.

Sultană, am ajuns.

Boierule Haci, de ce am venit aici ? Măria Sa unde este ?

Măria Sa vă aşteaptă în Uskudar, sultană.

Ai spus că o să-l prezinte la garnizoană.

Ce să căutăm în Uskudar ?

Sultana Kösem v-a trimis, aşa-i ? Ne-ați întins o capcană.

- Lasă-l pe fiul meu ! Lasă-l ! - Lasă-mă ! Lasă-mă !

Lasă-l ! Unde-l duceți pe fiul meu ? Am spus să-l lăsați !

Mamă ! Lasă-mă !

Arcaşule, unde-l duceți pe fiul meu ?

Nu-ți face griji, cadână ! Nu vă omorâm.

Sultana Kösem şi-ar ucide nepotul ? O să mergeți în Egipt.

- Acolo veți sta de acum înainte. - Nu, nu mergem nicăieri.

Nu ! Lasă-mă ! Lasă-mă !

Vă rog, Arcaşule-Paşa. Nu ne trimiteți !

Lăsați-mă ! Lasă-mă !

Sultană, am scăpat şi de necazul ăsta.

Slavă Domnului, corabia pleacă în curând.

Eu nu sunt aşa de sigur, sultană.

Dacă află Măria Sa, poate să-i aducă înapoi pe amândoi.

Şi care-i sfatul tău, Koprulu ?

Am o idee, însă poate să fie periculoasă.

Ce poate fi mai periculos decât întoarcerea lor, Koprulu ?

Faceți tot ce e nevoie. Zarife şi fiul ei nu se vor întoarce.

Măria Ta !

Calfă Lalezar, de ce goliți odaia ? Unde sunt Zarife şi Osman ?

Măria Ta, o să vă explice sultana-mamă.

- Ieşiți, lăsați-ne singuri ! - Haideți !

Unde sunt Zarife şi Osman, mamă ? Iar i-ați închis în odaia-temniță ?

Nu, i-am trimis departe de capitală.

Ce-ați făcut ? Cum să decideți asta fără să mă întrebați ?

Am făcut tot ce-ați vrut până acum.

V-am lăsat să conduceți statul, haremul, totul.

Însă ați depăşit limita de data asta.

Nu-ți face griji, li se va asigura totul.

Osman va fi educat în cel mai bun mod.

Să vă binecuvânteze Domnul ! Trebuia să-i fi lăsat pe stradă.

Fii puțin rezonabil, Ibrahim.

Acest copil s-a născut în taină în alt serai, la patru luni

după ce tu ai urcat pe tron. Şi aşa trebuie să rămână.

Ce se va întâmpla ? Vor ataca seraiul ? O să-mi ia viața ?

Da, asta o să facă. O să-ți ia viața.

Ce repede ai uitat ce-au pățit frații tăi !

N-am uitat, mamă. Totul e proaspăt în mintea mea.

Atunci, o să mă asculți. Tot ce fac eu este ca să te apăr.

Dacă vor pune la îndoială originea dinastiei,

nu vom mai avea nici autoritate, nici sultanat.

Dacă se prăbuşeşte cupola asta, cu toții vom fi prinşi sub ea.

În primul rând, tu.

Intră !

Signor Foscarini, a venit Koprulu Mehmet-Paşa.

Să intre.

Signor Foscarini !

Koprulu-Paşa, bine ați venit ! Este o onoare.

Cărui fapt datorez vizita dv. ? Dacă e despre problema din Divan...

Azi a pornit o corabie spre Egipt. Poartă o comoară importantă.

Să dea Domnul ca maltezii să nu-i țină calea !

Paşă, eu am spus şi în Divan. Noi nu avem legătură cu acei corsari.

Tu mă crezi prost, încât să-ți cad în plasă, dar te înşeli.

Eu am spus ce-am avut de spus. Restul depinde de tine.

Ce este pe corabia aceea ?

- Sultană-mamă ! - Medicule Huseyin !

M-a chemat Măria Sa. Iar îl doare capul. Mi-a trimis veste.

Se va anunța o decizie importantă. Sper că nu e nimic rău.

Era să se dezlănțuie dezastrul. Abia l-am împiedicat.

Măria Sa voia să-l declare pe Osman fiul său legitim.

Şi cum l-ați împiedicat ?

I-am trimis pe Zarife şi pe Osman în Egipt.

Aşadar, de aceea s-a necăjit Măria Sa.

Îşi iubea mult fiul.

Tocmai din cauza acestei iubiri am pățit toate nenorocirile.

Numai prezența acelui copil la serai este un mare pericol.

În fiecare noapte îmi pierea somnul, gândindu-mă că va afla cineva.

Acum mă tem că o să-i aducă înapoi tocmai când am scăpat de ei.

Medicule Huseyin, vorbeşte cu el ! Pe tine te ascultă. Să renunțe.

Nu vă faceți griji, sultană !

O să vorbesc eu cu Măria Sa şi o să-l împac.

Bine.

Intră !

Vino, Vraciule ! Durerile astea o să mă omoare.

Numai din cauza supărării. Luați !

- Ai auzit ce mi-au făcut, Vraciule ? - Am auzit.

Sultana-mamă i-a trimis pe Zarife şi pe fiul dv. în Egipt.

- În Egipt ? - Nu ştiați ?

A spus că i-a trimis departe. Aşadar, în Egipt.

La capătul lumii. Ce-o să facă acolo ? Ce se va alege de ei ?

Doamne, apără-mi mințile !

Nu se poate aşa ceva.

Nu înțeleg cum a putut sultana să facă asta.

Nu o ştii pe mama ? Ea face tot ce vrea.

Nimeni nu o poate împiedica. Oricum, ea ia toate deciziile.

Cică a făcut-o pentru binele meu.

Ferească Sfântul, poate izbucni o revoltă.

Slujitorii mei pot să mă omoare.

Şi dv. ați crezut, Măria Ta ?

Minte ?

Nu e minciună, ferească Domnul ! Însă a exagerat puțin.

- Ştiu eu cine i-a dat ideile astea. - Cine ?

Arcaşul Mustafa-Paşa. Îi ia mințile sultanei.

Vrea să preia frâiele şi să conducă statul singur.

Trufia l-a orbit.

Să-mi fie iertat, însă socoteşte că este egalul dv.

Adică se consideră padişah ?

Toată lumea se plânge de el. Însă dv. sunteți padişahul.

Sunteți singurul stăpân al poporului otoman.

Dacă dv. vreți, orice este posibil.

Ba nu este, nu este. Mi-au răpit chiar şi fiul.

E de-ajuns să dați ordin. Porunciți să fie adus înapoi !

Ai dreptate.

Eu sunt padişah. Trebuie să facă ce le spun eu.

Numai tu mă înțelegi, Vraciule. Îmi vindeci sufletul.

De acum înainte, o să-mi fii alături tot timpul.

Nici eu nu-mi doresc mai mult, Măria Ta.

Însă toți sunt cu ochii pe mine. Unii sunt deranjați că vin la serai.

Poate, dacă aş avea o funcție oficială, le-am închide gura.

Iar eu o să vă fiu alături tot timpul.

Zarife şi fiul ei au plecat din harem.

Se spune că sultana Kösem i-a surghiunit în Egipt.

Cocoşului care cântă prea devreme i se taie capul.

Aseară o provoca pe sultana Turhan.

Uită-te la sultana slăbănoagă !

A scăpat de Zarife, iar acum se plimbă trufaşă prin harem.

- Sultana Turhan a făcut asta ? - Sigur că da, ce credeai ?

Cine ştie ce i-a spus sultanei-mamă, de a alungat-o pe cadână de la serai ?

Măcar să-i facă halva, să mâncăm şi noi.

Ascultă ! Să te aperi şi tu, blondo.

Kaya, te faci tot mai frumoasă pe zi ce trece. Să-ți ajute Domnul !

Dacă-mi permiteți, mâine vreau să merg la mormântul tatălui meu.

Sigur că da, vin şi eu.

Mi-e tare dor de el, sultană. Uneori îl visez noaptea.

Şi mie mi-e dor de el, fata mea. Foarte dor.

Odihnească-se în pace !

Mamă ! Kaya, mergi în odaia ta !

Ce ai ? Iar eşti furioasă.

Ştiți foarte bine motivul. Cum ați putut să faceți asta ?

De ce ați trimis un copilaş la capătul lumii ?

În loc să-i arăți fratelui tău calea cea bună, îl împingi la greşeală.

Eu îl ajut să-şi îndrepte greşeala.

Poate că dv. sunteți cea mai mare greşeală, mamă. Existența dv.

Sper să îndreptăm greşeala asta într-o zi.

Papa Urban a murit. În locul lui, a fost ales Papa Inocențiu.

Imediat cum a fost pus în funcție, a solicitat întâlniri cu regii,

pentru a încheia războiul care continuă în Europa.

Războiul dintre ghiauri trebuie să continue.

Dacă se sfârşeşte... va fi în defavoarea noastră.

Se va organiza o nouă cruciadă, iar noi nu putem îngădui asta.

Faceți loc ! Majestatea Sa, sultanul Ibrahim-Han !

- Amirale Huseyin-Paşa ! - Măria Ta !

Opriți corabia care se duce spre Egipt.

Aduceți-i înapoi pe sultana Zarife şi pe prințul Osman.

Cum porunciți, Măria Ta. Căpitanii mei se vor ocupa imediat.

Arcaşule Mustafa-Paşa !

Eu voi conduce şedința astăzi. Am luat decizii importante.

- Sper că este de bine, Măria Ta. - Da, este de bine.

Îl numesc pe medicul Huseyin hoge al sultanului.

Măria Ta, medicul Huseyin nu a fost educat într-o medresă.

Un hoge cu un grad aşa de mic să vină într-o funcție aşa de importantă

nu este potrivit.

Da ?

Bine.

Dacă e aşa...

renunț la numirea medicului Huseyin ca hoge al sultanului.

Ar fi bine, Măria Ta.

Tu ce funcție ai ?

Eu sunt slujitorul dv. Şamizade, judecătorul militar al Anatoliei.

Bine. Bine...

Atunci, te demit. În locul tău îl numesc pe Vraci.

Să fie cu noroc !

Să fie, Măria Ta, să fie cu noroc !

Dv. ştiți ce-i cel mai bine, dar...

Dacă vrei, îl numesc în locul tău.

Huseyin-Paşa ! Tot aici eşti ? Adu-l imediat pe prințul meu !

Cum porunciți, Măria Ta.

Mamă, de ce suntem aici ? Vreau să mă întorc la serai.

O să ne întoarcem, prințe. Stai liniştit, o să ne întoarcem.

Osman, vino repede cu mine ! Trebuie să ne ascundem. Intră !

Căutați peste tot !

Luați galbeni, bijuterii, toate lucrurile de preț.

Repede ! Grăbiți-vă !

Corăbiile otomane sunt pe urmele noastre.

După ce terminați, ardeți corabia.

Cine sunteți ? Ce vreți de la noi ?

- Vino aici ! - Lasă-l pe fiul meu !

Mamă !

Luați-i !

Nu faceți asta, vă rog ! Nu ne omorâți !

Facem parte din dinastia otomană. Fiul meu este prinț. Prinț otoman.

Aşadar, prinț otoman. Aici era adevărata bijuterie.

Foscarini nu ne-a trimis degeaba aici.

Nu se poate aşa ceva. Este o tiranie din partea mamei.

Acum îi face lui Ibrahim ceea ce i-a făcut fratelui Murat mai demult.

O să-l facă şi pe el duşmanul ei.

La ce vă aşteptați, sultană ? Năravul nu se schimbă.

Din păcate, sultana Kösem ne împinge iar la dezastru.

Ştiu, Melek. Eu vreau s-o opresc, dar nu ştiu ce pot să fac.

Faceți ce face ea, sultană. Îşi ia puterea de la Măria Sa.

Decide în numele lui.

De ce să nu vă asculte pe dv., în loc să-i asculte pe ceilalți ?

Pe deasupra, are încredere în dv. Face tot ce-i spuneți.

Credeți-mă, este singurul mod de a-l apăra pe fratele dv.

Măria Ta, să-mi fie iertat,

dar cum să numiți judecător militar al Anatoliei pe cineva

care nu este din rândul ulemalelor ?

Trebuia să mă întrebați mai întâi, să ne sfătuim.

De ce, Arcaşule ? Eu nu pot lua decizii fără să te întreb ?

Eu nu sunt padişah ?

Deciziile mele trebuie respectate fără întrebări. Nu-i aşa ?

În calitate de mare vizir, este datoria mea să vă previn.

Nebunul acela de Vraci nu poate îndeplini această funcție.

Pe deasupra, asta este o decizie împotriva ulemalelor.

Iar asta vă pune sultanatul în pericol.

Asta vă doriți, Măria Ta ?

Măria Ta, slujnicele v-au pregătit hamamul. Odihniți-vă !

Oricum, am terminat treaba.

- Sultană ! - Tu rămâi, Arcaşule.

Am auzit ce-ai spus mai devreme. Cine eşti tu ?

Cine eşti tu, de vorbeşti aşa cu padişahul nostru ?

Cine-ți dă acest curaj ? Mama ?

Sultană, eu sunt împuternicitul absolut al Măriei Sale.

Ne sfătuiam în privința treburilor de stat.

Aşa îl sfătuieşti ?

Uitându-ți locul, limita, uitând că eşti slugă şi certându-l ?

Nici vorbă, eu...

Adevăratul tău padişah este mama. Ea este călăuza ta.

Sentimentele față de ea te-au orbit. Ai devenit sluga ei iubitoare.

Ce tot spuneți, sultană ? Este cu putință aşa ceva ?

Tocmai asta spun şi eu, Arcaşule. Aşa ceva nu este posibil.

Ai grijă de acum înainte !

La cea mai mică greşeală a ta, Măria Sa află totul.

Nu-ți mai rămân nici numele, nici trupul. O să fii nimicit.

Poți să te retragi.

Intră !

Măria Ta, a venit judecătorul Huseyin. Aşteaptă să-l primiți.

Să intre.

- Măria Ta ! - Ce s-a întâmplat în toiul nopții ?

Iertați-mă că n-am aşteptat până dimineață.

Nu e dreptul meu, însă vreau să vă înmânez un dar.

Ce-i asta ?

Blană de samur.

Nu e demnă de dv., dar m-ați face fericit s-o primiți.

Bine.

M-ați numit judecător militar al Anatoliei. Ați binevoit.

Mi-ai cerut o funcție, aşa că ți-am dat.

Nu am cerut-o pentru mine. Am cerut-o pentru dv.

Ca să fiu lângă dv. O să vă fiu alături şi în Divan.

Poți să te retragi.

Boierule Haci, sper că e de bine.

Bine sau rău, tu o să-mi spui, Vraciule.

Sultană-mamă, ce se întâmplă ? Ori am greşit cu ceva fără să ştiu ?

Îmi amintesc ziua în care ai venit la serai.

Stăteai într-un loc vechi, plin de mucegai.

Ți-am dăruit un mare conac doar fiindcă l-ai vindecat pe fiul meu.

Am făcut tot ce-ai vrut. Ți-am dăruit o viață.

Tu, în loc să te supui, ce-ai făcut ?

Ai născocit intrigi şi ai alergat după funcții.

Se poate aşa ceva, sultană ? Eu vă sunt credincios.

Măria Sa a binevoit să mă numească judecător militar.

Sunt la fel de mirat ca dv.

Mai şi minte privindu-mă în ochi.

Aşa cum te-am ridicat în ceruri, ştiu să te bag şi în adâncul pământului.

De ce să-ți dea funcția asta din senin, fără s-o ceri tu ?

Vă faceți păcate, sultană.

Cum să-i spun eu Măriei Sale ce să facă ?

Mă confundați cu alții.

Cu cine te confund ? Spune direct !

Arcaşul-Paşa. El îl face pe Măria Sa să facă tot ce vrea.

Să-mi fie iertat, dar spune multe şi despre dv.

Ce spune ?

Că el poartă toată povara imperiului.

Nu-i pasă nici de cuvântul dv., nici de cuvântul Măriei Sale.

Decide singur în chestiunile de stat.

Ba chiar este cuprins de trufie. Se consideră padişah.

Nu întrece măsura !

Cel pe care-l acuzi este un vizir credincios statului şi dinastiei.

Îți interzic să vorbeşti despre el. Altfel, îți smulg limba.

Ieşi ! Pleacă !

Măria Ta !

Am venit să-mi văd copilul. A adormit ?

Să nu se trezească acum. L-am adormit foarte greu. Are dureri.

Tu... Pe cine de cine aperi ?

Este fiul meu.

- De aceea l-ai aruncat ? - Din cauza ta.

Ca de obicei, iar m-ai scos din minți.

Ce ți-am spus ? Şi Mehmet este copilul tău.

Te-am întrebat de ce nu-l iubeşti. Asta-i vina mea ?

Pe mine de ce nu mă vrei ?

Ce greşeală am făcut fără să ştiu, de ispăşesc pedeapsa acum ?

E cu putință să faci tu ceva fără să ştii, Turhan ?

Tu te gândeşti la tot în detaliu, te sfătuieşti cu sultana-mamă,

apoi faci.

Ați vorbit şi despre Zarife ? Tu i-ai dat ideea mamei ?

Tu l-ai alungat pe fiul meu ?

Nu mă întreba pe mine asta, ci pe sultana-mamă.

Desigur, dacă ai curaj.

În loc să stai lângă mine,

ai stat sub fusta mamei mele şi te-ai luat după ea.

Faci numai ce spune ea, iar acum îmi vorbeşti despre curaj ?

Nu ai deloc inima lui Zarife.

Ea mi-a fost alături în cele mai grele momente.

A fost întemnițată ani buni, dar n-a plecat capul nici măcar o dată.

Nu a ales puterea.

Însă tu eşti doar o laşă care i s-a supus mamei mele.

Humaşah ? Ce cauți aici ?

Dv. m-ați chemat, Măria Ta. Ați vrut să vin.

Adevărat. Am uitat pentru o clipă.

Ce faci cu blana aceea ?

Blană de samur. Îmi place mult. Este foarte moale, călduroasă.

Sultanele poartă o asemenea blană. O pun la gât şi se plimbă cu fală.

Pe deasupra, blana de samur are chiar şi o poveste.

Da ? Ia spune-mi-o, să vedem ce fel de poveste este.

Ahmet-Pur, padişahul țării Mihriban,

a poruncit să se facă un serai pentru iubita lui, sultana Hayal.

A acoperit pereții acelui serai cu blană de samur.

Podelele, mindirele, saltelele, pernele, slugile, slujnicele...

Totul era acoperit cu blană de samur.

Asta-i bună ! De ce ?

Fiindcă se credea că blana de samur îi apără de moarte.

Se credea că, dacă totul este acoperit cu blană de samur,

vor fi nemuritori.

Nemurire, da ?

Intră !

Măria Ta !

Care-i situația, Huseyin-Paşa ? Unde-i prințul meu ? Unde-i Zarife ?

De ce nu i-ai adus încă ?

Măria Ta, am venit să vă dau o veste în această privință.

Corabia pe care erau cadâna Zarife şi prințul...

A fost atacată de corsarii maltezi.

Prințul meu ?

Din păcate, prințul este în mâinile lor.

Mare vizir !

Netrebnicule ! Te-am avertizat.

Ți-am spus să-i opreşti pe corsarii maltezi.

În loc să-i opreşti, le-ai cerut să-l răpească pe prințul Măriei Sale.

Ce spuneți, paşă ? Eu nu ştiu nimic. Ce corsar ? Ce prinț ?

Veneția a întrecut de tot măsura.

Foscarini, fie ni-l predați pe prinț, fie venim noi să-l luăm.

Nu ştiu ce s-a întâmplat. Dar o să aflu şi o să vă anunț.

Tu ştii foarte bine ce s-a întâmplat. Ai înțeles şi ce vreau să spun.

Dumnezeu mi-e martor.

Dacă prințul nu se întoarce, distrug întreaga Veneție.

O fac una cu pământul. M-ai înțeles ?

Cum vine asta, paşă ? Cum să nu-i împiedicați ?

Cine ? Cum ? Cum să îndrăznească să-mi răpească prințul ?

Măria Ta, orice-ați spune, aveți dreptate.

I-au atacat în largul insulei Rodos. Am primit vestea pe drum.

Oricum, ticăloşii ne atacă de multă vreme corăbiile.

Paşă, nu ştiu cum faci, dar îi aduci înapoi pe Zarife şi pe prinț.

Ai înțeles ? O să-i aduci înapoi !

Olacii noştri au pornit deja spre Veneția şi spre Malta.

Dacă nu-l predau pe prinț, ştiu ce vor păți.

Intră !

Măria Ta, vă deranjez, dar sunt acte pe care trebuie să le aprobați.

Sultana-mamă le-a trimis.

Sultana-mamă a trimis acte, aşa-i ?

Sultană Turhan !

Am scăpat pentru totdeauna de cadâna Zarife şi de fiul ei, Osman.

Este imposibil să se mai întoarcă.

Am fost nevoită să fac asta pentru viitorul fiului meu.

De fapt, suntem abia la începutul drumului.

Sunt multe obstacole de trecut.

De pildă, sultanul Ibrahim. Nu mai am încredere în el.

A încercat să-l ucidă pe prințul meu. Poate s-o facă din nou.

Îl neglijează pe fiul meu doar din cauza furiei lui față de mine.

Trebuie să-l apărăm pe fiul meu de el.

Nu vă faceți griji, sultană ! Sigur că o să-l apărăm.

Există o singură cale, boierule Suleyman. Tronul.

Fiul meu trebuie să urce pe tron când o să vină vremea.

Iar eu trebuie să fiu sultană-mamă.

Detronarea sultanului Ibrahim nu seamănă cu răpirea unui copil, sultană.

Mai ales, câtă vreme sultana Kösem este aici.

Orice-ar fi, nu va vrea să renunțe la fiul ei.

El este motivul existenței ei.

Nici eu nu renunț la fiul meu, Koprulu.

Mehmet este motivul existenței mele.

Fără îndoială. Însă asta ar însemna să-i declarați război sultanei Kösem.

Iar asta nu putem şti ce ne aduce.

Nu uitați, sultana Kösem este un platan măreț, care-a văzut patru domnii.

Ne striveşte pe toți ca pe nişte furnici la cea mai mică greşeală.

Toți mă socotesc umbra ei. Cred că mă ascund sub fusta ei.

Că sunt o laşă.

Însă eu nu fac decât să stau aproape de duşmanul meu.

Şi, când va veni vremea, o să-l dobor cu propria lui armă.

Fiindcă eu ştiu ceva. Dacă vrei să fii cel mai puternic,

trebuie să-l înfrângi pe cel mai puternic.

Ieşiți ! Ieşiți cu toții !

Sper că nu e nimic rău.

Iar ai trimis acte. Vrei să le aprob ?

- Fiule, care-i cauza furiei tale ? - Să-ți spun eu cauza.

Corsarii au atacat corabia cu care i-ai trimis în Egipt pe Zarife şi pe prinț.

Amândoi au ajuns în mâinile duşmanilor.

De unde era să ştiu că aşa va fi ? Ca să te apăr pe tine şi dinastia...

Aceeaşi vorbă de atâția ani.

Orice-ți spune cineva, tu spui că ți-ai apărat copiii.

Uită-te în jur ! Te rog, uită-te !

Cine mai e lângă tine, în afară de mine ? Cine e ?

Osman, Mehmet, Bayezid, Kasim, Murat...

Toți au murit. Toți sunt morți.

Frații mei au murit rând pe rând.

Numai eu mai sunt. Doar eu mai trăiesc.

Dacă asta se poate numi viață...

Nu fi nedrept !

Îți spun chiar prea puțin.

La început, n-am crezut. Nici nu m-am gândit la asta.

Însă fratele Murat avea dreptate.

Mi-a spus că o să înțeleg când o să fiu padişah.

Tot ce vrei tu este sultanatul.

Iar pentru asta poți renunța la tot, la absolut tot.

Chiar şi la copiii tăi.

- Ibrahim ! - S-a terminat !

S-a terminat !

Nici tu, nici vorba ta nu mai aveți vreo importanță.

Aşa cum tu mi-ai surghiunit fiul, şi eu te surghiunesc în Egipt.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 27, SERIA 2

Întâmplările şi personajele din acest serial sunt inspirate din istorie.