Original subtitles

Uită-te la sărăcia grădinii de trandafiri.

S-a năpustit iarna nebună.

Frumusețile verzi s-au mutat din grădină în casă.

Odată cu plecarea acelor frumuseți, grădina viei s-a îngălbenit.

Grădina de trandafiri s-a transformat în cimitir.

Iar conacul seamănă cu o temniță.

- Mamă ! Ajutați-ne ! - Kasim !

- Ajutați-ne ! - Ibrahim !

Mamă, ajutați-ne !

Uite, frumusețile cu chip de zână vor să pornească în bejanie acum.

Ca să scape de prădarea fiecărui străin,

s-au îndreptat spre adăpostul de iarnă.

Când vor reveni aceste frumuseți din adăpostul de iarnă ?

Când vor ieşi din colțul ruinei precum o comoară ?

Când vor veni aceşti bețivi fragezi, frumoşi, bucuroşi şi voioşi

în grădina de trandafiri ?

Hambarul se goleşte. Ulcica se umple.

Lumea aceea este hambarul, iar lumea asta este ulcica.

Dacă ulcica se goleşte, trebuie să cauți hambarul ca s-o umpli.

Acel hambar secret. Acolo nu putrezeşte nimic.

Sultană !

Ce fac Kasim şi Ibrahim ? Prinții mei au pățit ceva ?

Nu, sultană, n-au nimic, slavă Domnului.

- Însă prinții cei mici... - Ce-au pățit nepoții mei ?

Nu au dat niciun semn de vindecare.

Ba chiar starea lor s-a agravat în seara asta.

Măria Ta, Domnul i-a luat pe prinți în Ceruri. Condoleanțe !

Murat !

Uneori, moartea-mi apare în cale asemenea unui frate.

Alteori, precum un copil.

Parcă ține o sabie invizibilă în mână.

De câte ori ridic capul, ia un suflet din sufletul meu.

Apoi se năpusteşte ca un vultur pe pieptul meu.

Îmi sfâşie carnea. Mă face bucăți.

Iar eu... Nările mi se umplu de sânge, mamă.

Iar eu mor. Mă înec în propriul meu sânge.

- Murat ! - Sultană, nu vă apropiați !

Murat, fiule... Medicii !

Fiule, fiule...

Sultană, nu vă apropiați.

Spune ce are !

Sultană, trebuie dus în carantină. Din păcate, a luat boala.

Măria Sa s-a molipsit cu ciumă.

KÖSEM Seria 2, episodul 23

Unde sunt acum frații mei Selim şi Suleyman ?

Frații tău s-au dus în rai, sultana mea cu chip de lună.

Ne privesc de acolo.

Şi tata o să se ducă ? Şi el o să moară ?

Eu o să rămân singură.

Nu, îngeraşul meu inocent. Tatăl tău n-o să plece nicăieri.

N-o să te lase. Nu-i aşa, Madam ?

Sigur că da, sultană.

Măria Sa este bolnav, dar o să se facă bine.

O să fie din nou lângă dv. Nu vă necăjiți, da ?

Vino la mine ! Vino !

- Ce faci ? - Medicule-şef !

Chiar dacă arată semne de ciumă, limba încă nu i s-a înnegrit.

- E clar că nu a strâns sânge. - Adică ?

Adică eu nu sunt la fel de sigur ca dv. că Măria Sa are ciumă.

Yasef, dacă tot nu eşti sigur, atunci, spune.

Cum explici sângerările masive, febra care nu mai scade şi petele de pe trup ?

Nu ştiu. Poate suferă de o boală pe care n-o ştim.

Prinții au murit de ciumă. Ce mai poate fi ?

Sultană, se spune că tot răul este spre bine.

În cazul acesta, binele este că n-ați fost nevoită să luptați

împotriva fiului dv. şi să-l detronați.

Este jocul lui Gulbahar. Ăsta era planul ei de la început.

Să-mi îmbolnăvească nepoții şi să ne târască pe toți spre moarte.

Trebuia să-i iau viața când am avut ocazia.

Nu vă învinuiți, sultană.

Nimeni nu putea să ştie că se va ajunge aici.

Nu este vremea să jelim. Trebuie să fim puternici.

Mai ales, dv. Zvonul s-a răspândit.

Toți spun că sultanul Murat are ciumă.

Ienicerii, spahiii sunt greu de stăpânit.

Capitala este ca o oală în clocot. Trebuie să găsim o soluție în curând.

Da, trebuie să le arătăm încredere poporului şi soldaților.

M-am gândit. Mâine o să mă duc la garnizoană împreună cu prinții.

Tu să-i anunți pe oamenii de stat. Prietenii şi duşmanii să ştie.

Când se va împlini sorocul, prințul Kasim va urca pe tron.

Cum porunciți.

Sultană, vreau să ştiți că singura mea alinare

este că dv. nu v-ați molipsit de boala asta.

Iertați-mă, paşă.

Iertați-mă fiindcă n-am putut s-o opresc pe sultana Gulbahar.

Cum o să mă iert pe mine, Yakup ?

Eu sunt de vină.

Trebuia s-o iau şi s-o duc de aici mai demult.

Departe de toți şi de toate. Să fim fericiți împreună.

Însă ea şi-a sacrificat viața pentru a se răzbuna.

Ştii ce-i cel mai greu ?

Am fost martor. Şi n-am putut să fac nimic.

Nu va rămâne nerăzbunată, paşă.

Sultanul Murat a căzut în ghearele morții la fel ca micii prinți.

O să moară în curând.

Dar nu sunt sigur că o să fie în folosul nostru.

De ce, paşă ? Nu pentru asta a fost răspândită boala ?

Noi am vrut ca ciuma să cuprindă tot seraiul.

Dar n-a fost aşa. Sultana Kösem şi fiii ei sunt teferi.

În situația asta, doar ei îi foloseşte moartea sultanului Murat.

O să capete şi mai multă putere urcându-l pe tron pe prințul Kasim.

În situația asta,

Gulbahar a murit degeaba. Iar eu nu pot accepta.

Ce se întâmplă, paşă ?

De ce ne-a chemat sultana Kösem la garnizoană ?

Ferească Sfântul, e posibil să fi murit Măria Sa, şi să ne ascundă ?

Măria Sa trăieşte, paşilor !

Dar se pare că cineva şi-a pierdut speranța în privința lui de mult.

Cine a scăpat de ciumă ?

Mai devreme sau mai târziu se va întâmpla.

Sultana Kösem a luat măsuri pentru a apăra statul şi dinastia.

Însă ție, Yusuf-Paşa, fiindcă-ți curge sânge safavid prin vene,

ți-e greu să înțelegi asta.

Chiar dacă vin din ținutul persan,

e clar că-i sunt mai credincios sultanului Murat decât dv.

Să fugă cine vrea !

Eu îi sunt alături padişahului până la ultima suflare.

- Dacă ți-e frig, să intrăm. - Bine.

Mamă !

- E vreo veste despre Măria Sa ? - Care-i situația ?

Din păcate, medicii n-au nicio speranță.

Măria Sa o să moară ?

Mâine o să mergem împreună la garnizoană.

O să apărem în fața soldaților şi a oamenilor de stat.

Să vă vadă, ca să tacă. Să nu aprindă scânteia unei revolte.

Nu am de gând să fug, mamă. Sunt pregătit să fac ce se cade.

De ce ne grăbim aşa de mult ? Dacă Măria Sa se face bine ?

Ce-o să facem atunci ? Cum o să-i explicăm ?

Ibrahim, ştiu că este greu de acceptat.

Şi pentru mine este greu.

Dumnezeu mi-e martor. Niciodată nu i-am vrut răul lui Murat.

Mai ales, moartea lui. Niciodată.

E fiul meu, sufletul meu.

Însă, din păcate, nimeni nu scapă de ciumă.

- Paşă ! - Medicule Yasef !

Condica în care notez zilnic starea bolii sultanului Murat.

Ce scrie aici ? Nu înțeleg nimic.

- Paşă, nu ştiu cum să spun. - Spune întocmai, Yasef.

Când e vorba despre sănătatea Măriei Sale, nimic nu mai contează.

Am câteva bănuieli despre boala Măriei Sale, paşă.

I-am spus medicului-şef.

Însă trufia l-a orbit. Nu mă ascultă. Nu are încredere în spusele mele.

Ce bănuială ai ? Nu este bolnav ?

Ba este bolnav, dar nu are ciumă. Este altă boală.

Eşti sigur, medicule Yasef ?

Sultană !

Ce face fratele meu ? A arătat vreun semn de vindecare ?

Din păcate, nu, sultană. Măria Sa încă nu şi-a revenit.

Dacă e să spun adevărul, m-ați surprins.

V-am surprins ?

Când ați venit prima dată aici, am avut bănuieli în privința dv.

De ce să mint ? Mi s-a părut ciudat că fratele meu v-a luat.

Veneați din alte ținuturi. Erați membrul altei dinastii.

Însă doar dv. ați rămas lângă el acum.

Nici dv., sultană. Nici dv. nu l-ați lăsat singur.

Speranța moare ultima.

Măria Sa are un trup puternic.

Eu sunt sigur că Măria Sa va ieşi învingător şi din lupta cu boala.

- Doamne-ajută, paşă ! - Doamne-ajută !

Sultană !

Sinan-Paşa !

Azi i-ați spus Arcaşului Mustafa-Paşa ceea ce nimeni n-a îndrăznit.

Iar eu am înțeles că pot avea încredere în dv.

Sper că este de bine.

Am vorbit cu unul dintre medici.

Chiar dacă medicul-şef spune altceva,

el susține că Măria Sa nu are ciumă.

Cum aşa ? Şi boala asta ce este ?

Nu ştie. Trebuie să-l mai consulte cineva pe Măria Sa.

Dacă nu are ciumă, ci altă boală, e posibil să-l trateze greşit.

În cine putem avea încredere ?

Mă gândesc la cineva. Emir Celebi.

A fost unul dintre medicii seraiului mai demult.

După moartea soției sale, şi-a dat demisia şi a plecat de la serai.

Se spune că nu mai profesează şi că s-a necăjit pe viață.

Însă nu există medic mai iscusit decât el în toată capitala.

Atunci, de ce mai stăm, Sinan-Paşa ? Să-l găsim imediat pe acest medic.

- Asta-i cârciuma lui Agop ? - Da, dar cine sunteți ?

Ce credeți că faceți ? Ieşiți !

Emir Celebi este aici ?

Emir Celebi ! Emir Celebi !

A luat afion. O să-şi revină cu greu.

Ce se întâmplă ? Voi cine mai sunteți ?

Lasă vorbăria. Venim de la serai. Măria Sa este bolnav.

Trebuie să-l consulți.

Ce consult ? Eu m-am lăsat de treburile astea.

- Este un ordin. Mişcă ! Vii cu noi. - Bine.

Viteazule ?

Sunt aici.

Selim ? Suleyman ?

I-am dus la mormântul tatălui tău. Odihnească-se în pace !

Ai pregătit şi locul meu, mamă ?

O să mă duci şi pe mine lângă ei în curând.

Nu spune asta, fiule. Ferească sfântul ! Nu spune asta.

Nu ăsta-i adevărul, mamă ? Scapi de mine.

Îl urci pe Kasim pe tron. Îl joci pe degete.

Exact cum ai vrut tu. Conduci statul singură.

Norocul este de partea ta.

Frații tăi sunt închişi. Nepoții mei au murit unul câte unul.

Tu te-ai îmbolnăvit. Asta se numeşte noroc ?

Te înşeli, fiule.

Rugile mele şi inima mea sunt alături de tine.

Tu eşti fiul meu.

Tu eşti copilaşul meu din scutec, puiul meu din leagănul de perle.

Mi te-au dat când erai de-o şchioapă.

Erai un prinț care alerga prin grădinile seraiului,

dar ai crescut şi ai devenit un sultan cât un munte.

Asta am urmărit.

Iar acum, aşa...

Starea ta mă distruge. Mă distruge.

Mama s-a hotărât de mult, Atike. Mâine mergem împreună la garnizoană.

Aşadar, îl prezintă pe Kasim, în vreme ce Măria Sa este în pragul morții.

Nu mai ştiu pentru care să sufăr.

Pentru starea Măriei Sale sau pentru nepăsarea lui Kasim şi a mamei ?

Am o presimțire rea, Atike.

Nu trebuia să ieşim din odaia-temniță.

Fratele meu o să se trezească. Fratele meu o să se trezească.

- Fratele meu o să se trezească şi... - Ibrahim ! Ibrahim, stai !

Fratele meu o să se trezească !

Bea asta. Bea ! Ibrahim, calmează-te.

Ibrahim, uită-te la mine !

Tu nu ai nicio vină, Ibrahim. Bine ? Tu nu ai nicio vină, Ibrahim.

Dacă cineva săvârşeşte un păcat, nu tu eşti acela.

Ce faci, omule ?

Nu vă faceți griji, paşă. Nu vă temeți. Nu-i nimic.

Sultanul Murat nu are ciumă.

Atunci, ce boală este asta ? Are leac, da ?

Slavă Ție, Doamne !

Nu vă bucurați imediat, paşă. Nu este ciumă,

însă o altă boală l-a țintuit la pat pe padişah.

Leacul este greu, dificil.

Important este să se ridice în picioare. Facem tot ce e nevoie.

O să pregătesc un leac ca să-şi revină imediat.

Să chemăm medicii să ne ajute.

Spune-mi mie de ce ai nevoie. Îți aduc eu.

Nimeni nu trebuie să afle. Nici medicii, nici sultana Kösem.

Absolut nimeni. O să împiedice asta.

De ce ?

Nu vor ca Măria Sa să se facă bine. Haide, grăbeşte-te.

Majestatea Sa, sultanul Kasim-Han.

- Kasim, prințe ! - Mamă !

Cu voia Domnului, azi o să te prezint.

Astăzi, la garnizoană, trebuie să le inspiri tuturor încredere,

să le arăți că poți duce povara tronului, să stai drept.

- Eşti pregătit ? - Sunt pregătit, mamă.

Mai ales, dacă îmi sunteți alături. Prezența dv. îmi dă putere.

Inelul răposatului tău tată, sultanul Ahmet.

Tu îi semeni cel mai mult. Chipul tău îmi aminteşte de el.

Zâmbetul tău, privirea ta îmi amintesc de el.

Dumnezeu să-ți ajute ! Să nu te priveze de răsuflarea Lui !

Amin !

Chiar dacă nimeni nu ştie ce-ați trăit, eu ştiu, mamă.

V-ați luptat mult pentru Murat.

Ați avut visuri mari legate de el.

Însă el v-a dezamăgit.

Să nu aveți îndoieli în privința mea.

Eu nu sunt ca el.

Dacă dv. mă țineți de mână, eu nicidecum n-o să vă dau drumul.

Sper.

Faceți loc ! Măritul prinț Kasim ! Măritul prinț Ibrahim !

Măreața sultană-mamă Kösem !

- Ştiai că vin şi prinții, Arcaşule ? - Ştiam.

E cu putință aşa ceva, cât Măria Sa e încă în viață ?

Sultană-mamă ! Prinților !

Bine ați venit la garnizoană ! Este o mare onoare.

- Paşă, legea e încălcată. - Nu este deloc încălcată.

Sultana Kösem face ceea ce trebuie pentru binele dinastiei otomane.

Arcaşule, eşti prietenul meu, tovarăşul meu de atâția ani.

Este datoria mea să te avertizez. E clar că o prețuieşti pe sultană.

Nici măcar nu vezi ce greşeală săvârşeşti.

Ai grijă ! Nu este războiul tău.

Doamne sfinte ! În numele Domnului !

Mâna însângerată, Sabia însângerată,

Pieptul gol, Sufletul înflăcărat,

Înaintăm pe calea Domnului.

Mâhnirea şi furia noastră, Năpasta duşmanului.

Nu ne-am temut de duşman Şi niciodată n-o să ne temem.

Domnul făgăduieşte victoria în Coran,

Pentru binele lumii islamice,

Pentru dăinuirea statului nostru,

Pentru victoriile armatei noastre,

Pentru slava celor sfinți,

Pentru Profetul Mahomed,

Pentru sfinți, Pentru Haci Bektaş Veli,

Glorie acestei epoci !

Glorie !

Oameni de stat şi ieniceri...

Din păcate, zvonul este adevărat. Fiul meu este în ghearele ciumei.

Medicii caută leac. Ne punem speranța în Domnul.

Să dea Domnul să învingem şi nenorocirea asta.

Însă, dacă se va împlini sorocul, nimeni să nu se îngrijoreze.

Acest stat nu este lipsit de stăpân.

Drept cel mai mare prinț, Kasim va urca pe tron.

Viață lungă prințului Kasim !

Viață lungă prințului Kasim ! Viață lungă prințului Kasim !

Iar eu, ca de obicei,

voi fi la conducerea voastră şi a statului.

Viață lungă sultanei Kösem !

Viață lungă sultanei Kösem ! Viață lungă sultanei Kösem !

Viață lungă sultanului Kasim !

Viață lungă sultanului Kasim ! Viață lungă sultanului Kasim !

Viață lungă sultanului Kasim ! Viață lungă sultanului Kasim !

Faceți loc !

Majestatea Sa, sultanul Murat-Han !

Inimile noastre bucuroase, Tainele noastre ascunse,

Chipul nostru înfloritor, Pieptul nostru luminos...

În vreme ce eu zăceam bolnav şi mă luptam cu moartea,

voi m-ați pus în mormânt.

V-ați ales padişahul.

V-ați supus lui. Aşa-i ?

Cine sunteți voi ?

E dreptul vostru să alegeți urmaş la tron înainte ca eu să mor ?

Nici vorbă, Măria Ta. Nicidecum n-am avut intenția asta.

Noi am vrut doar să ne arătăm credința față de dinastia otomană.

Eu sunt unicul stăpân al întregii lumi otomane !

Văd că unii dintre voi au îndoieli în privința asta.

Dacă prințul Kasim vrea să fie padişah,

trebuie să-mi ia viața mai întâi.

Nici vorbă, Măria Ta, eu...

Ibrahim !

Tu vrei să-mi iei capul ?

Murat, fiule, situația nu este aşa cum crezi.

Situația este exact aşa cum cred eu, mamă. Am auzit ce-ai spus.

Dacă tu eşti mereu la conducerea statului,

spune-le slujitorilor tăi să mă atace cu toții odată.

Haide !

Nici vorbă, fiule. Cine să îndrăznească să scoată sabia la padişah ?

Şi eu, şi prinții, şi ienicerii

suntem credincioşi padişahului.

Credință absolută.

Eu nu semăn nici cu sultanul Osman,

nici cu sultanul Mustafa, unchiul nebun.

Dacă vreți să mă detronați,

să ştiți că eu mă lupt.

Niciodată nu voi capitula !

Şi vă îngrop sub ruinele acestei garnizoane !

Nu las piatră pe piatră şi cap pe umeri !

Capul gol, pieptul rănit, Sabia însângerată.

Durerea şi sabia noastră, Năpasta duşmanului.

Capul gol, pieptul rănit, Sabia însângerată.

Durerea şi sabia noastră, Năpasta duşmanului.

Ibrahim, tu du-te în odaie !

Mai demult,

l-ai acuzat pe Bayezid că ținteşte tronul meu, Kasim.

Eu am crezut că fratele meu vrea să mă apere.

Dar se pare că tu voiai doar să rămâi cel mai mare dintre prinți

ca să faci acelaşi lucru.

Măria Ta, iertați-mă. N-am avut nicio intenție ascunsă.

Au spus că sunteți bolnav, că aveți ciumă, că nu vă mai vindecați.

Cum poporul şi soldații erau îngrijorați, eu...

Tu... Tu cine eşti, Kasim ?

E datoria ta să-i linişteşti ?

Mama-ți dă curajul ăsta ? Pe ea te bazezi ?

Nicidecum să nu te bazezi.

În ziua în care am luat puterea, sultanatul,

doar în ea am avut încredere. Am crezut că o să mă susțină mereu.

Dar vezi şi tu că tot ce vrea şi tot ce prețuieşte este tronul.

Îi striveşte pe toți pentru tron, Kasim.

Nu contează că eşti fiul ei.

La mine a renunțat. Va renunța şi la tine, Kasim.

Kasim,

nu te feri de lumina mea, adăpostindu-te la umbra mamei tale.

Raiul promis de ea să nu fie iadul.

Intră !

Inimile noastre bucuroase, Tainele noastre ascunse,

Chipul nostru înfloritor, Pieptul nostru luminos...

Întâmplările de azi au vreo explicație, Huseyin-Paşa ?

- Aşa apărați statul în lipsa mea ? - Nici vorbă, Măria Ta.

Decât să pierd încrederea dv., mai bine-mi pierd viața.

De aceea, în vreme ce mama mi-a nesocotit voința

şi l-a prezentat pe prințul Kasim ienicerilor...

Ai tăcut. Şi chiar te-ai supus.

Dumnezeu mi-e martor. Nu ştiam că-l va prezenta pe prinț.

A fost porunca sultanei Kösem.

Eu m-am dus doar să văd despre ce e vorba.

Arcaşul mi-e martor.

Adevărat, Măria Ta.

Huseyin-Paşa şi ceilalți paşi nu ştiau despre ce este vorba.

Dar tu ? Tu ştiai, aşa-i ?

Măria Ta, soldații şi poporul erau îngrijorați

că a venit sfârşitul dinastiei din cauza bolii dv.

Sultana-mamă s-a temut că va izbucni o revoltă.

A vrut să-i prezinte pe prinți şi să-i reducă pe toți la tăcere.

Vocile acelea au tăcut, Măria Ta.

Nici şoaptele nu se mai aud.

Toți au văzut încă o dată cui îi aparține sultanatul.

Datorită ție, Yusuf-Paşa.

Dacă tu şi Sinan-Paşa nu găseați leacul bolii mele,

poate că eram mort de mult.

Să dea Domnul să avem parte de dv., Măria Ta.

Nimeni, indiferent de motiv,

nu poate umbri puterea şi voința mea.

Dacă se mai întâmplă aşa ceva,

nici cel ce face, nici cel ce tace nu vor fi iertați !

În urmă cu mulți ani,

când tatăl meu s-a îmbolnăvit de variolă,

toți îşi pierduseră speranța. S-au luptat pentru tron.

Numai tu nu ai avut încredere în cuvântul nimănui.

Pentru a-l salva, ai renunțat la viața ta şi a celor dragi.

Dar acum ?

I-ai întors spatele fiului tău. Tu ai renunțat prima la mine.

Păcat ! Nici măcar atâta valoare nu am în ochii tăi ?

- Fiule, pot să-ți explic. - Ce să-mi explici, mamă ?

Până şi Yusuf-Paşa, pe care-l numeşti ticălos persan,

s-a luptat să mă salveze, tu ce-ai făcut ?

Îți spun eu.

Ai spus că Murat se duce, dar vine Kasim.

Dacă se duce Kasim, vine Ibrahim. Aşa-i ?

Fiule, viitorul dinastiei şi al statului e mai important decât noi.

Ca sultană-mamă, nu este cu putință să fac altceva.

Însă, ca mamă, doar eu şi Domnul ştim cât am suferit.

Dacă acum eşti în fața mea, dacă nu ai ciumă,

crede-mă, nimeni nu se bucură mai mult decât mine.

Te cred. Ba chiar nu am nicio îndoială în privința spuselor tale.

Fiindcă tu nu vrei viața mea, ci tronul meu.

Îți aminteşti că mergeam împreună în grădina imperială când eram mic ?

Doar pe mine mă luai cu tine.

În vreme ce tu tăiai trandafirii cu foarfeca,

eu stăteam şi te priveam cu admirație.

Trandafirii păleau în fața ta.

Erai mai frumoasă decât aerul, decât apa, decât soarele.

Pentru mine, erai precum un înger coborât pe pământ sub chip de om.

Nimeni nu vedea, nu ştia, dar eu îți vedeam aripile.

Mă apărai de zăpadă, de iarnă, de ploaie, de furtună.

Asta, până când eu am decis să zbor cu propriile mele aripi.

Mi-ai frânt aripile pe loc. Mi-ai smuls penele.

În momentul acela am înțeles. Tu nu ți-ai apărat fiul, ci puterea.

Eu nu am nevoie nici de iubirea ta, nici de mila ta.

De acum, suntem în tabere diferite.

Murat...

Ştiu că eşti furios pe mine.

Dar nu-i pedepsi pe frații tăi din cauza furiei față de mine.

Ei nu au nicio vină.

Urmează primăvara. Se apropie expediția.

Imediat cum mă fac bine, o să înaintez spre Bagdad.

Frații mei vor veni cu mine. Amândoi.

Şi-ți interzic să-i mai vezi până în ziua aceea.

Poți să te retragi.

- Fiule, tu... - Pleacă !

Măria Ta, vă simțiți bine ? Imediat medicii...

Cheamă-l pe şeicul Islamului, nu medicii. O să-i cer fetva.

E singura cale de a o opri pe mama. O să-mi scot frații de sub influența ei.

Mi-a interzis să-i mai văd pe Kasim şi pe Ibrahim.

O să-i ia şi pe ei în expediție. Cine ştie ce plan are...

La ce vă aşteptați, mamă ?

Aşa se întâmplă dacă-mi lăsați fratele singur, în agonie şi râvniți la tron.

- Ce vrei să spui ? - Nu-i adevărat ?

Trebuia să vă gândiți măcar puțin şi la sănătatea fratelui meu.

Măcar cât s-a gândit Yusuf-Paşa.

Eu am dus statul în spate atâția ani.

Nici tu, nici frații tăi u erați lângă mine.

Mi-am pus viața în joc pentru ca voi să nu pățiți nimic.

Iar acum îmi vorbeşti aşa.

Eu doar mă gândesc la Ibrahim şi la Kasim, mamă.

I-ați pus în pericol cu fapta dv.

Ieşi ! Ieşi !

Mărite şeic, Măria Sa vă aşteaptă.

Nu vă temeți. Nu are ciumă.

Nesimțirea întruchipată.

Vai de noi ! Neruşinatul !

- Sultană-mamă ! - Ştiai, nu-i aşa ?

Ştiai de aseară că fiul meu nu are ciumă, dar nu mi-ai spus în mod voit.

Ai vrut să vină şi să ne găsească la garnizoană.

Nici vorbă, cum să îndrăznesc ?

N-am vrut să dau speranțe nimănui înainte ca Măria Sa să deschidă ochii.

Pe cine păcăleşti tu ? Şahul persan te-a trimis aici ?

Vrei să cucereşti cetatea din interior ?

O mie de ani de s-ar fi chinuit,

tot n-ar fi reuşit să strecoare un trădător ca tine printre noi.

Vorbiți cu păcat, sultană.

Yusuf e unul dintre cei mai credincioşi slujitori ai Imperiului Otoman.

Slujitor...

Tu ştii doar să organizezi chefuri şi beții.

L-ai îmbolnăvit pe fiul meu.

Are ficatul distrus de la atâta vin băut dimineața şi seara.

Boala Măriei Sale nu are legătură cu vinul, sultană.

Ci cu trădarea celor dragi.

Măsoară-ți vorbele, Yusuf-Paşa !

Altfel, vei fi găsit mort într-o bună dimineață.

La fel ca pe silihtarul Mustafa-Paşa.

Muftiule ?

Ce s-a întâmplat aşa de târziu ? Sper să fie de bine.

Măria Sa a vrut să mă vadă.

Cu ocazia asta, i-am urat şi eu sănătate.

Cu toții să trecem cu bine. Am depăşit o mare nenorocire.

Ce e aşa de important, de nu a putut aştepta până dimineață ?

Spuneți-mi adevărul. Fiul meu v-a cerut fetva pentru frații lui ?

De ce spuneți asta, sultană ?

Măria Sa doar mi-a cerut sfatul într-o chestiune importantă.

Eu i-am spus sfatul meu din punct de vedere al legii.

Dumnezeu să-i apere pe prinți ! Cu permisiunea dv.

Kasim, e adevărat ce-am auzit ?

Măria Sa ne ia în expediție ?

Ce expediție, Ibrahim ? E doar o chestiune de fațadă.

I-a interzis mamei să mai vină aici.

O să ne sugrume cu prima ocazie.

V-am spus să nu ieşim. Nu m-ați ascultat.

Vrei atât de mult să fii padişah, încât nici nu vezi consecințele.

Mă socoteşte şi pe mine duşman din cauza ta.

- Ambiția ta ne va nenoroci pe amândoi. - Deschide ochii, Ibrahim !

El nu se luptă cu noi, ci cu mama.

Şi, pentru a învinge, n-o să stea o clipă pe gânduri. O să ne omoare.

Spui că nu avem scăpare, da ?

Spun să-mi fii alături.

Singura cale pentru a rămâne în viață este ca eu să urc pe tron.

Cum poți să mai spui asta, după ce s-a întâmplat azi ?

Nu ai văzut că toți se tem de el ? Nimeni nu îndrăzneşte să-l înfrunte.

Nici n-are suficientă putere.

Eu am încredere în mama, nu în ei.

Dacă vrea, îl detronează pe fratele meu într-o noapte.

- Atunci, de ce nu face asta ? - Fiindcă nu-l socoteşte duşman.

La fel ca noi, este copilul ei, sufletul ei.

Sentimentele o opresc cumva...

Iubirea o împiedică.

Caută o soluție ca fratele nostru să nu sufere.

Tocmai asta-i şi teama mea.

Noi o să ne pierdem viața din cauza şovăielii ei.

Cum să faci o asemenea greşeală, medicule-şef ?

Spunând că am ciumă,

ai pus în pericol sultanatul meu şi chiar viitorul imperiului.

Iertați-mă, Măria Ta.

Boala a evoluat precum ciuma. I-am pierdut pe prinți din cauza ei.

M-am înşelat.

Tu eşti medicul-şef. Trebuie să ai în vedere toate posibilitățile.

Pe deasupra, medicul Yasef te-a avertizat.

Slavă Domnului, Sinan-Paşa l-a ascultat.

Sinan-Paşa, îți datorez viața. Cere-mi ce vrei.

Pentru mine, prețuirea Măriei Sale este mai importantă decât orice.

Am greşit punându-mi viața în mâinile tale. Eşti concediat. Dispari !

Emir Celebi !

De acum înainte, eşti medicul-şef.

Îl las în grija ta pe acest tânăr iscusit.

- Învață-l şi pe el ştiința ta. - Sunt onorat.

Ați binevoit, Măria Ta.

Acum, spune, Emir Celebi. Ce-i boala asta ?

Ciroză, Măria Ta.

Este o boală periculoasă. Este un fel de puroi.

Dacă nu se iau măsuri, se va răspândi şi vă va distruge ficatul.

- Boala asta nu are leac ? - Din păcate, nu, paşă.

Însă am descoperit-o devreme.

Dacă luați medicamentele date de mine şi sunteți cumpătat,

o împiedicăm să se răspândească.

În primul rând, nu trebuie să beți vin.

Chiar şi o picătură este otravă.

Sultană, sunteți sigură ?

De ce l-ar fi mai chemat în miez de noapte ?

Pe deasupra, era clar din atitudinea muftiului.

Nu i-a dat fetva, dar i-a spus legea.

Legile noastre sunt suficiente pentru fratricid.

Nu este nevoie de fetva, sultană.

De aceea îi ia pe fiii mei în expediție.

Nu poate în fața mea, aşa că le va lua viața în expediție.

Sultană, socotesc potrivit să fim prudenți.

După cele întâmplate azi, cea mai mică greşeală va fi sfârşitul nostru.

Atunci, n-o să greşim, Arcaşule.

Sunt nevoită să fac asta pentru ca prinții mei să rămână în viață.

O să-l detronăm pe fiul meu.

Am vorbit cu gărzile de la odaia-temniță. I-am prevenit.

O să-mi spună tot ce mişcă acolo. Tu anunță ienicerii. Să fie pregătiți.

Garnizoana este la ordinul dv., sultană.

Mai ales, azi, după ce Măria Sa i-a amenințat, toți sunt de partea dv.

Bine.

Arcaşule, eu te cunosc. Doar în tine am încredere.

Nicidecum nu se va atenta la viața fiului meu sultan.

Sultană, să-mi fie iertat, însă îndrăznim să facem ceva ce...

Trebuie să fim pregătiți pentru orice şi dispuşi să acceptăm totul.

Nici vorbă.

Nu uita, eu am pornit pe drumul ăsta pentru a-mi apăra fiii.

Ce rost are să vărs sângele unuia dintre ei ?

Vă înțeleg sentimentele, sultană.

Însă noi nu apărăm doar un fiu împotriva celuilalt, ci şi imperiul.

Nici dv. să nu uitați asta.

Cine-i femeia care acoperă chipul mamei tale, Murat ?

Este un diavol care a renunțat chiar şi la fiul ei pentru putere ?

Sau un înger care, când îi simți adierea, aduce primăvara,

te face să zâmbeşti,

îți şterge lacrimile şi-ți alungă mâhnirea din inimă ?

Care este adevărat ?

Ochii mei, treziți-vă din reverie.

Nu ştiți că îngerul morții ținteşte sufletul ?

Tu ai văzut iadul pe lumea asta.

Fereşte-te de îngerul morții din lume.

Ochii mamei tale sunt orbiți de ambiția puterii.

Ea a renunțat la tine. Renunță şi tu la ea.

Adierea ce o simți este străină.

Brațele în care-ți regăseai liniştea sunt departe.

Doamne, cum de mă duşmănesc cu sufletul sufletului meu ?

Măria Ta !

Adu-mi vin, Yusuf.

Măria Ta, ați auzit ce-a spus Emir Celebi.

Pentru sănătatea dv., nu trebuie să beți vin.

Există altă cale, Yusuf ?

Există altă cale de a ierta şi de a uita

trădarea fraților şi a mamei mele ?

Dacă iertarea este intenția dv., negreşit există o cale, Măria Ta.

Ascultați-vă inima. O să vă arate calea cea dreaptă.

Intră !

Sultană, a venit judecătorul militar al Rumeliei, Omer.

Sultană-mamă !

Ați spus că doriți să vorbiți cu mine o chestiune importantă.

Bine ai venit, judecătorule Omer ! O să-ți spun deschis.

E vorba despre fiul meu, sultanul.

Ne face tuturor zile negre cu deciziile lui.

Ultima lui decizie a fost să-i ceară şeicului fetva pentru a-i ucide

pe prinții Kasim şi Ibrahim.

Sultană, aşa ceva nu se poate. Fiii Măriei Sale au murit.

Dacă, ferească sfântul, pățeşte ceva măria sa, ce se alege de imperiu ?

Tocmai de aceea te-am chemat, judecătorule !

Măria Sa nu se simte bine.

Nu mai gândeşte limpede din cauza întâmplărilor triste trăite.

Dacă nu-l împiedic, va veni sfârşitul dinastiei.

Sau...

Se va schimba sultanul. Prințul Kasim va urca pe tron.

Durerile din trecut se ştiu.

După ce-a pățit sultanul Osman, nu acceptăm să mai fie ucis un padişah.

Nu ! Cum să te gândeşti că o să-mi ucid fiul ?

Tu auzi ce spui ? Fiul meu nu va păți niciun rău !

Va fi închis într-o odaie potrivit normelor.

Înțeleg, sultană. Ce pot eu să fac ?

Oamenii de stat şi soldații sunt de partea mea.

Am nevoie de ajutorul ulemalelor.

Vreau o fetva potrivit căreia fiul meu nu poate să-şi exercite funcția.

Şi tu vei scrie această fetva.

Măria Ta, în armurăriile din Erzurum, din Van şi din Musul se fac tunuri noi

şi mai puternice pentru expediție.

Cu voia Domnului, toate vor fi gata înainte să ajungeți dv.

Bine.

Să se pregătească praf de puşcă şi muniție suplimentară.

Trebuie să avansăm repede.

Nici cortul meu n-o să-l ridic. La nevoie, dorm în şa.

Marele-vizir Bayram-Paşa va ajunge înaintea noastră.

Va pregăti tunurile şi toată armata. Măria Ta...

Asta-i cetatea Bagdadului. Chiar eu am fortificat-o.

Este cea mai solidă şi mai puternică cetate din lume.

Bagdad...

Dacă tovarăşul tău este teafăr, Bagdadul este aproape.

Aşa spunea Mustafa.

În cele mai grele momente, în revolte ce ne amenințau cu moartea,

acest vis ne ținea în picioare. Ne dădea putere.

Eu mi-am pierdut tovarăşul, Yusuf. Acum o să merg fără el.

Sunt eu, Măria Ta.

Şi o să vă fiu alături până la ultima picătură de sânge.

Domnul mi-a luat un tovarăş.

Însă mă iubeşte şi mi-a dăruit alt tovarăş.

Sultană !

Am vorbit cu judecătorul Omer. Am luat fetva.

Halil-Paşa, nu mai pierde vremea. Vorbeşte cu zarafii.

Să pregătească banii pentru încoronare până mâine. Mâine-seară acționăm.

Cum porunciți, sultană.

Doamne, ajută-ne !

Sultană, dacă spusele mele de aseară v-au necăjit,

iertați-mă. Nu acesta a fost scopul meu.

Să dea Domnul ca Măria Sa să nu pățească niciun rău.

O să rezolvăm cu bine.

Am purtat multe lupte până acum.

Am fost rănită, am sângerat, am suferit...

Slavă Domnului, mereu am ieşit învingătoare.

Însă cel mai aprig război este cel împotriva celui care-ți poartă sângele.

Eu sunt deja învinsă. Mi-am pierdut fiul.

Nici pentru mine nu este uşor, sultană.

În definitiv, este trădare față de sultanul căruia i-am jurat credință.

Gândul mă răneşte.

Mă frământă, sultană. Mă tem.

Mă tem că o să mă simt ruşinat când o să-l privesc pe Măria Sa în ochi.

Rânduiala imperiului nu s-a făcut în trei zile.

Este lucrarea magnifică a unei minți colective care datează de secole.

Dacă noi nu facem dreptate acum, o s-o facă alții.

Iar eu am mai văzut asta.

Acest popor a bătut cu pietre un padişah şi l-a omorât.

Dacă eşti un tiran care nu ascultă, acesta ți-e sfârşitul.

Vreau să spun să nu-ți faci griji. Nu comitem trădare.

Noi apărăm statul şi padişahul.

Intră !

- În sfârşit, a venit unul dintre voi. - Prințe !

Ce se întâmplă ?

Am vrut să-i trimit vorbă mamei, dar mi-au spus că este interzis.

Sunt închis aici, fără să ştiu nimic din ce se întâmplă.

Prințe, Măria Sa a dat poruncă.

Nu aveți voie să luați legătura cu sultana-mamă.

Am auzit. Ne ia şi pe noi în expediție.

E clar, s-a decis în privința noastră. O să ne ucidă înainte de expediție, nu ?

Ferească sfântul, Alteță ! Nu vă faceți griji.

Nu va avea ocazia să facă asta.

Mâine-seară, sultanul Murat va fi detronat,

iar dv. veți urca pe tron.

Ibrahim ! Ibrahim !

Ibrahim ! Ce ți-ai făcut ?

Eunuci ! Boierule Haci, chemați medicii imediat ! Imediat !

Ibrahim, gata, nu te teme. Sunt aici, o să fii bine, da ?

Eu sunt aici, nu te teme.

Lasă-l să curgă, Kasim. Să-mi curgă sângele.

Nu asta-i cauza tuturor nenorocirilor prin care am trecut ?

Blestematul sânge al dinastiei.

Eu nu vreau să fiu prinț. Nu vreau să fiu sultan.

Ibrahim, încetează !

Ține asta.

Uită-te la mine. Uită-te în ochii mei !

Îți promit, Măria Sa n-o să-ți facă niciun rău. M-ai auzit ?

Mama a plănuit totul.

Mâine-seară se va sfârşi acest coşmar. Măria Sa va fi închis în odaia-temniță.

Iar eu o să urc pe tron.

Ai încredere în mine, frate, da ? Ai încredere în mine.

Mâine este ziua în care scăpăm de temerile noastre şi de captivitate.

O să scăpăm.

Linişteşte-te. Eunuci !

Ce-i aşa de important, Yakup ?

Halil-Paşa, la ordinul sultanei Kösem, adună o sumă mare de bani de la zarafi.

Vistieria sultanei Kösem e de-ajuns pentru întreaga capitală.

Nu a mai avut loc să-şi pună galbenii. A făcut un adăpost pentru ei.

- Ce-o să facă cu banii aceştia ? - Din păcate, n-am aflat nimic, paşă.

Însă Halil-Paşa se duce des într-un secret local de perdiție.

Se duce la o cadână pe nume Eleni. Poate o să ne dea ea informații.

Unde-i casa asta ?

De ce te fâstâceşti ? Spune ce ai de spus.

Sultană, eu...

Nu ştiu cum să spun.

Spune întocmai.

Măritul prinț Ibrahim...

După ultimele incidente, este stăpânit de frică şi...

Sultană, a vrut să-şi ia viața.

Doamne, apără-mi mințile ! Acum îmi spui ? În ce stare e ?

E teafăr, sultană. Medicii au acționat imediat.

Slavă Domnului, nu aveți de ce să vă temeți.

- Trebuie să-l văd. - Nici vorbă, sultană. Nu aveți voie.

Dacă află Măria Sa, situația se va înrăutăți.

Sultana Atike este lângă prinț. Nu vă faceți griji.

Sultană, este frig. O să răciți.

De câte ori ninge peste oraş, mă doare sufletul.

Prima dată l-am pierdut pe Ahmet într-o zi de iarnă.

În grădina noastră secretă.

S-a stins în brațele mele. Totul era acoperit de zăpadă.

Apoi l-am pierdut pe Mehmet, pe fiul meu.

Exact aşa ningea.

Parcă întreaga lume înghețase, numai inima mea ardea.

- Odihnească-se în pace, sultană ! - Amin !

Noaptea trecută am avut un coşmar. Totul era alb, ca acum.

Am auzit un țipăt. "Mamă, ajută-mă !" Aşa țipau.

Nu mi-am dat seama cine era, Kasim sau Ibrahim.

Am fugit imediat la odaia-temniță.

Am intrat în odaia prinților, dar nu era nimeni.

Am ieşit în grădină.

În grădină, în zăpadă, stătea întins un cadavru.

L-am întors cu fața.

L-am întors şi l-am văzut pe...

Cine era, sultană ?

Kasim.

Kasim... Kasim, viteazul meu... Zăcea acolo.

Sultană, trecem prin zile grele.

Temerile vă stăpânesc visele.

Dar stați liniştită. Dv. ați trecut peste toate.

O să treceți şi peste asta.

M-ai speriat rău, Ibrahim. Dacă pățeai ceva ?

Nu te-ai gândit deloc la noi ?

Ibrahim, să nu cumva să mai încerci să-ți iei viața !

N-o să mai fac asta, Atike. Nu va mai fi nevoie.

O să ies pentru totdeauna de aici după ce Kasim va urca pe tron.

Sunt ultimele noastre zile în odaia-temniță.

- Ce înseamnă asta ? - Ibrahim !

Ce are ? Să ştie şi Atike. În definitiv, este sora noastră.

Este sora mea geamănă. Eu nu-i ascund nimic.

Kasim ? Mama o să-l detroneze pe fratele nostru ?

Ieşiți ! Lăsați-ne singure ! Mamă !

Ce se întâmplă aici ?

De fapt, ce aveți dv., mamă ? Cum să faceți aşa ceva ?

Cum să îndrăzniți să-l detronați pe fratele meu ?

Taci ! Cum vorbeşti ?! Ce înseamnă asta ?

Să nu cumva să negați ! Vin de la odaia-temniță.

Am aflat totul. Ştiu.

Ai aflat şi ce-a făcut Măria Sa ?

Are de gând să le ia viața fraților lui.

Iar eu o să împiedic asta cu orice preț.

O să fac totul ca frații tăi să rămână în viață.

Aşa o să-i țineți pe frații mei în viață ?

O să-i apărați punându-i în pericol ?

Cum să vă imaginați aşa ceva ? Cum să vă treacă prin minte ?

Asta aduce doar moartea. Doamne...

Mamă, dv. găsiți mereu o cale de a arăta că aveți dreptate.

Tocmai asta încercați să faceți spunând că Măria Sa o să-i ucidă pe frații mei.

Încercați să arătați că aveți dreptate. Însă eu nu cred asta.

Nu ştii nimic. Habar nu ai de nimic, dar vii la mine şi-mi spui vorbe mari.

Atunci, de ce l-a chemat fratele tău pe şeicul Islamului ?

De ce i-a cerut fetva ?

Măria Sa... Pentru uciderea fraților mei ?

Da. A fost tare furios după ce ne-a văzut la garnizoană.

Atât de furios, încât să ceară firmanele morții.

Nu ! Nu, o să vorbesc eu cu el. N-o să facă aşa ceva.

Atike, n-o să vorbeşti. Din contră, o să taci.

Dacă vrei ca frații tăi să trăiască, o să taci.

Şi Măria Sa ? El ce va păți ? Ce-o să-i faceți ?

Îți promit, n-o să i se facă nici cel mai mic rău.

Fata mea, aşa este cel mai bine.

Aşa este cel mai bine pentru Ibrahim, pentru Kasim şi chiar pentru Murat.

Ridică-te, paşă, vino să te culc. Ai băut mult în noaptea asta. Haide !

- Cadână... - Vino aici, vino !

Ce mi-ai făcut ?

Stai. Vino aici.

Paşă !

Sper să nu se trezească.

Nu se trezeşte. I-am pus somnifer în vin.

Bine. Ai făcut o treabă bună, Eleni.

M-ai forțat. Altfel, nu făceam.

Fă ce ai de făcut şi pleacă !

- Paşă ! - Ai găsit ceva ?

Am văzut un ordin scris căpeteniei ienicerilor Cafer.

Aşa cum am bănuit, sultana Kösem pune la cale o revoltă.

Mâine-seară o să-l detroneze pe sultanul Murat.

Aşadar, Halil-Paşa strânge bani pentru răsplata încoronării.

Foarte bine. În sfârşit, sultana Kösem este la mâna noastră.

Paşă, eu zic să tăcem.

Orice-ar fi, sultanul Murat n-o să-şi sacrifice mama sau frații.

Ba chiar o să vă ia viața pentru denunț.

Şi dacă se întâmplă invers, Yakup ?

Dacă o să-i execute pe sultana Kösem şi pe frații lui ?

E vorba despre sultanul Murat. Este în stare de orice.

Vă rog, sultană... V-am pregătit mâncarea dv. preferată.

Nici nu v-ați atins de ea. Haide !

Nu mănânc. Nu vreau !

Kaya, nu te mai smiorcăi. Mănâncă odată !

Sultană, am vrut să vă întreb de când ați venit, dar am ezitat.

Ce aveți ? Ce vă supără ?

Nu mai am aer, Madam. Mă sufoc în serai.

Aş vrea să pot pleca şi să nu mă mai întorc.

S-a întâmplat ceva rău ?

Faceți loc ! Majestatea Sa, sultanul Murat-Han !

- Tată ! Tată ! - Kaya, sultana mea frumoasă.

Mi-a fost dor de tine. De ce nu vii ?

- Uite că am venit. - Bine că ați venit, Măria Ta.

În zadar ne-am străduit. Nu vrea să mănânce.

Kaya, de ce o superi pe sultana Atike ? Treci la masă.

Atike, eşti palidă. Ce-ai pățit ?

Nimic, Măria Ta. Nu prea mai dorm. Sunt sub efectul celor întâmplate.

Mă simt epuizată.

Atike, să nu cumva să te necăjeşti ! Tu eşti tot ce am mai scump.

Să ai grijă de tine, ca să fii sănătoasă.

Frate, tu să ai grijă de tine.

Te-ai vindecat de curând.

Kasim...

Ibrahim...

Cum te simți ? Ți-au trecut durerile ?

Nu-ți face griji, sunt sănătos.

Încă porți inelul tatei.

Îmi amintesc chipul lui ca prin vis.

Eram mici când a murit.

Însă toți spuneau că a fost un sultan bun,

cu inimă bună, milos.

În ciuda atâtor lucruri, nu i-a luat viața unchiului Mustafa.

Nu a rănit pe nimeni.

Ştii că şi eu vreau să fiu ca el ? Exact ca el.

Milos, drept...

Aşa spunea şi fratele Murat înainte să urce pe tron.

O să conduc statul cu dreptate. Apoi a uitat.

S-a schimbat după ce-a urcat pe tron. A devenit tiran.

Sper că tu n-o să te schimbi, frate.

Îți promit, frate !

Eu nu voi apuca pe calea tiraniei.

N-o să fiu ca fratele Murat.

Apropo, ai avut dreptate. Ce-ai văzut erau nori de zăpadă.

Grădina noastră a început de mult să se umple cu zăpadă.

Dar nu-ți face griji. Primăvara noastră se apropie.

E mai aproape ca oricând.

Doamne-ajută, frate ! Doamne-ajută !

Să reluăm totul. Nu vreau nicio greşeală.

Nu vă faceți griji, sultană. Totul e gândit în cele mai mici detalii.

Ne-am gândit, dar...

Era bine ca sultana Atike să nu fi aflat

- Dacă ne dă în vileag... - N-o să ne dea.

Sunteți sigură, sultană ? Poate trebuie să aşteptăm.

Va prefera ca fratele ei să fie închis, în loc ca frații ei să fie ucişi.

E clar, va fi o noapte grea, sultană. Însă, cu voia Domnului, vom izbândi.

Mai întâi, căpetenia Cafer şi ienicerii din subordinea sa

vor intra în serai prin harem şi se vor duce în iatacul imperial.

În acest timp, Măria Sa va dormi.

Yusuf-Paşa, vipera persană, unde o să fie ?

Se va duce la grădina Feridun-Paşa. Nu va fi la serai în seara asta.

Însă gărzile stau la uşa Măriei Sale.

Când vor intra în iatac, o să-l rețină pe Măria Sa.

Sigur că nu va fi uşor.

Însă rezistența sultanului Murat se va frânge.

Va fi închis o vreme în odaia unchiului său, sultanul Mustafa.

În vremea asta, eu voi aştepta veste pe corabie.

Când voi vedea semnalul luminos, o să înțeleg că totul este în ordine.

Ca să nu se işte o revoltă, o să plec cu oamenii mei.

Sultană,

Măria Sa a fost închis în odaia sultanului Mustafa.

Le-am cerut să dea semnalul.

Bine.

A venit vremea ca prinții Kasim şi Ibrahim să iasă din odaia-temniță.

Sultanul Murat...

Sper că e de bine în miezul nopții.

Te-au aruncat şi pe tine aici ?

Mama, sultana Kösem...

Aşa cum ți-a făcut ție în urmă cu mulți ani,

m-a închis aici ca să pună mâna pe tron, unchiule.

Ți-a săpat groapa şi a căzut în ea.

Cum ți-ai dat seama ?

Fiindcă uitându-mă la tine

nu-mi pare că am în față un padişah înlăturat de pe tron.

Trebuie să luați măsuri, Măria Ta.

Altfel, cu ajutorul ienicerilor sultana Kösem vă va detrona la noapte.

Cu Dumnezeu înainte !

Mă faci pe mine nebun,

dar tu te-ai dovedit mai nebun ca mine, Murat.

Nimeni nu te poate răpune. Nici măcar sultana Kösem.

Foarte bine. Foarte plăcut.

Dar ce se va întâmpla acum ?

Nu ştiu.

Mai bine mi-aş fi pierdut mințile, ca tine. Să uit totul.

Să nu-mi pese de nimic.

Adevărat, mi-am pierdut mințile. Dar nu şi memoria.

Tot ce-am trăit sub bolta cerească este aici.

De pildă, aceste castane.

Când au venit călăii să mă omoare,

li le-am întins lor.

Minte de copil...

M-am gândit că le vor lua şi nu mă vor mai ucide.

Dar a venit fratele meu mai mare. Fratele meu m-a salvat.

M-am bucurat nespus de mult. Am fost foarte fericit.

Fratele meu viteaz !

Însă fratele meu dăduse ordin să fiu ucis.

Călăii sunt padişahi.

Îşi ucid frații ca să stea liniştiți pe tron.

Asta o să faci şi tu, nu-i aşa ?

Huseyin, ce cauți aici ?

Şi tu eşti implicat. Aşa-i ?

Ce încerci să spui ?

Sultana-mamă a fost dată în vileag, Mustafa.

Sultanul Murat a aflat totul. Şi a luat măsuri.

Renunță la ce ai de gând să faci !

Nu te duce la serai. Altfel, nimeni nu te mai salvează.

Nu pot s-o abandonez pe sultana Kösem.

Iartă-mă, paşă.

Este pentru binele tău.

Ce se întâmplă aici ?

Măria Sa îşi apără sultanatul.

Ați greşit, sultană. Ați greşit mult trădând.

Kasim... Ibrahim...

Kasim ! Kasim ! Kasim, umbrele ! Vino aici !

- Ieşi, să ne ascundem ! - Ce e, Ibrahim ?

Să ieşim de aici. Să ne ascundem undeva.

Umbrele ! Vin umbrele ! Ieşi imediat, să ne ascundem !

Iar ai început să vezi umbre ? Nu e nicio umbră. Născoceşti tu.

Kasim, ți-am spus că vin. Kasim, să ieşim, te rog ! Grăbeşte-te.

Bine, Ibrahim, linişteşte-te. Ce-ai mai pățit ? De ce te temi ?

- Nu e nicio umbră, gata ! -Ți-am spus că le-am văzut.

Haide, grăbeşte-te, să ieşim de aici !

Ibrahim, să zicem că umbrele, călăii, vin peste noi.

Unde să fugim ? Ce să facem ?

Kasim, ți-am spus că le-am văzut. Vin !

- Ibrahim, gata, linişteşte-te. - Grăbeşte-te, să ieşim de aici.

Nu te teme.

- Kasim, nu face asta, te rog. - Lasă-mă, vreau să stau singur.

Kasim, ți-am spus că vin umbrele. Kasim, vino ! Ieşi, să ne ascundem.

Kasim, vin umbrele. Ieşi de acolo imediat. Kasim !

kasîm, vin umbrele ! Ieşi repede de acolo !

Kasim, vin umbrele ! Kasim, vin umbrele ! Vin umbrele !

Încetează odată, mă superi. Ibrahim !

- Kasim ! - Calmează-te.

- Hai, că îngheți. Şi-aşa sunt furios. - Crede-mă, Kasim !

Lăsați-mă ! Lăsați-mă !

Mamă ! Lasă-mă !

- Sultană-mamă ! - Deschideți !

- Este interzis. - Cum să fie interzis ?

Kasim !

Kasim !

Kasim !

Ibrahim... Ibrahim...

Ibrahim !

Ibrahim !

Ibrahim ! Ibrahim, unde eşti ?

Ibrahim ! Ibrahim !

Mamă, sunt aici. Mamă...

Ibrahim !

Sunt aici, mamă.

Ibrahim ! Ibrahim !

Mamă ! Mamă, sunt aici. Sunt aici.

- Kasim... Kasim... - Ibrahim...

Fiule...

- Mamă ! - Sunt aici, nu te teme.

- Mamă, o să mă omoare. - Nu ! Uită-te la mine !

- Nu ! - O să mă omoare.

Ce-am spus eu ? Am spus că te apăr cu viața mea.

- Mamă, o să mă omoare ca pe Kasim. - Nu ! Vino !

O să mă omoare şi pe mine.

- O să mă omoare şi pe mine... - Vino ! Ibrahim, vino !

Opriți-vă ! Opriți-vă, altfel, vă iau capul tuturor !

Murat, câine ticălos !

Cum să-l ucizi pe Kasim ? Cum să-ți ucizi fratele ?

Pe Ibrahim nu poți să-l ucizi !

Mai întâi ia-mi mie viața, dacă ai curaj !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 23, SERIA 2

Serial inspirat din întâmplări istorice.