Original subtitles

Tu, cel ce înduri obida în zadar...

Tu, cel cu ambiție tot mai arzătoare...

Mergi, citeşte versetul acesta...

Multe grădini şi izvoare au părăsit.

Tu, cel plin de furie şi duşmănie până-n adâncul ființei.

Tu, cel ce te implici în necazuri şi discordii.

Eşti printre intestine. Eşti mizerie.

Eşti plăsmuit din înflăcărare şi din ură.

Cine eşti ?

Tu, şeic ocupat cu judecățile,

tu, veşmânt fără noimă,

tu, cel ce eşti o iluzie...

Mergi, citeşte versetul acesta.

Multe grădini şi izvoare au părăsit.

Nu te uita nici la sultanat, nici la stăpânirea ta.

Mori. O să mori.

Dacă mori, vei ajunge sub o grămadă de pământ. Gândeşte-te la asta.

Mergi, citeşte versetul acesta.

Multe grădini şi izvoare au părăsit.

Acea cochetărie, acea obrăznicie, acel interior mizerabil

ți-au putrezit ființa şi au nimicit-o.

Mergi, citeşte versetul acesta.

Multe grădini şi izvoare au părăsit.

Nu-ți atinge obrazul de cel al ființelor gingaşe.

Gândeşte-te cum se va sfârşi.

Obrazul tău, fața ta au putrezit, s-au nimicit.

Mergi, citeşte versetul acesta.

Multe grădini şi izvoare au părăsit.

Grădina ta, conacul tău, seraiul tău...

Ce însemnătate au în fața morții ?

Poți rezista ? Poți înfrânge moartea cu ele ?

Numai să ajungi la mormântul plin de clisă...

Mergi, citeşte versetul acesta.

Multe grădini şi izvoare au părăsit.

Tu, cel ce vezi sicriele oamenilor şi râzi de la depărtare...

Tu, cel ce n-ai deschis încă ochii, mergi, citeşte versetul acesta:

Multe grădini şi izvoare au părăsit.

Nu mai vorbi. Ce speranță ai în vorbă ?

Tu, cel ce măsori vântul şi cumpăneşti apele, mergi, citeşte acest verset !

Multe grădini şi izvoare au părăsit.

Voi nu vă născuserăți încă.

Răposatul tău tată, sultanul Ahmet-Han,

se molipsise de o boală fără leac.

Boala numită variolă.

Toți îşi pierduseră speranța. Toți credeau că va muri.

A venit o femeie.

O femeie care a spus că deține leacul...

Era o femeie bătrână, ciudată.

A spus... Eu am leacul, însă trebuie să plăteşti un preț.

Am acceptat. I-am propus galbeni, bijuterii.

N-a acceptat nimic.

A spus: "E nevoie de o parte din sufletul şi din sângele tău".

I-am spus să-mi ia viața.

Nici asta n-a acceptat.

"Vei merge pe jăratic încins."

"Vei fi martora morții tuturor celor pe care-i iubeşti şi-i vei iubi."

M-a întrebat dacă accept.

I-am spus că accept.

A doua zi, tatăl tău s-a vindecat.

Am fost foarte fericiți împreună mulți ani.

Apoi v-ați născut voi.

Au fost cele mai fericite zile din viața mea.

Prima dată, tatăl tău a plecat dintre noi.

Apoi, fratele tău Mehmet. Apoi, Osman.

Apoi, nepoții mei...

Omer, Mustafa, Zeynep...

Iar acum, fata mea frumoasă.

Gevherhan s-a dus.

- Dumnezeu să-i odihnească în pace ! - Amin !

De câte ori pierd o persoană iubită, îmi amintesc de femeia aceea.

Furia mea, durerea mea, suferința mea se adâncesc şi mai mult.

Murat,

dacă azi suntem aici

şi dacă iar dau pământului o parte din inima mea,

tu ai o mare contribuție.

Din cauza furiei tale care nu ştie să se potolească

şi care ți-a orbit privirea.

Deciziile tale le fac rău persoanelor dragi.

În primul rând, ție.

Nu-ți dai seama, nu accepți...

Însă tu cu tine te lupți, de fapt.

Mă socotiți duşman,

însă cel mai mare duşman al dv. sunteți chiar dv.

Tăiați-i capul !

Statul se menține cu dreptate, nu cu tiranie.

O singură busolă arată calea cea dreaptă, conştiința.

- Trebuie să vă avertizez... - Cine eşti tu ? Cine eşti ?

Tu nu meriți să stai pe tronul acela !

Sultanul Murat e de vină !

Din cauza furiei dv., nu doar dv.,

ci şi statul, şi dinastia sunt târâte spre un hău adânc.

KÖSEM Episodul 16, seria 2

Sultană !

Sultană, ne-a fost teamă că dv. sau copilul veți păți ceva.

După spusele moaşei, a fost o naştere grea.

Copilul meu a simțit ce se întâmplă,

ce va păți mama ei...

N-a vrut să vină pe lumea asta.

Şi-a găsit momentul. Moartea şi naşterea laolaltă.

Să dea Domnul să sfârşim cu bine !

Ce faci, Lalezar ?

Nu aveți de ce să vă temeți. O duc la moaşă s-o consulte.

Apoi o aduc.

Dacă aveam un prinț,

poate că Măria Sa mă ierta.

Însă acum...

N-ați născut un prinț, însă ați născut o sultană frumoasă foc.

Furia padişahului o să se aline în curând. Şi-aşa e în doliu.

Doamne-ajută !

Dacă ne luăm după zvonuri, sultana Gevherhan şi-a luat viața

din cauza sentimentelor ei față de Silahtar.

Iubirea, sultană...

Îl face pe om să rişte totul

şi chiar să renunțe la viață.

Gevherhan era o fire slabă.

Însă nu bănuiam că-şi va lua viața.

Kösem a trăit încă o dată durerea pierderii unui copil.

Fiți sigură, o s-o mai trăiască de multe ori.

- Altceva ? - M-am întâlnit cu trimisul persan.

N-a stat degeaba, a trimis o spioană în harem.

Cadâna a devenit chiar favorita sultanului Murat.

E chiar cea care a încercat să atenteze la viața lui în conacul paşei Yadigar.

Ce spui ? Sarcina acelei cadâne era să-l ucidă pe sultanul Murat ?

Adevărat. Însă persanii au alte socoteli pe care noi nu le ştim.

O s-o folosească pe cadână pentru informații.

Ți-am spus că nu putem avea încredere în persani.

Din cauza lor, totul e distrus.

Aşa e, însă avem nevoie de persani, sultană.

În cazul ăsta, să încercăm să profităm de situație.

Cadâna poate să ne fie de folos.

Mănâncă puțin, nepotul meu viteaz.

Nu vreau să mănânc nimic. Pot să mă întorc în odaia mea ?

Bine.

A rămas fără părinți la vârsta asta...

Ce soartă tristă are prințul !

Să-l trimitem la mătuşa lui.

Ar fi departe de aici, de amintirile dureroase,

iar copiii Fatmei ar vorbi cu el.

Ar fi bine, sultană. O să mă ocup imediat.

Gevherhan mi-a spus că nu e puternică, aşa cum sunt eu.

N-am înțeles cât de neputincioasă e fata mea.

N-am înțeles...

Oricât de mult v-ați învinui, e în zadar, sultană. Încetați.

Nimic n-o s-o aducă înapoi pe sultana Gevherhan.

Aşa i-a fost sortit. O să acceptăm.

Starea ei...

Gevherhan, plină de sânge...

Nu pot să uit.

A lăsat o mare povară în urma ei.

Sunt nevoită să port povara asta până la moarte.

Doar de tine îți pasă, aşa-i ?

Importante sunt viața ta, problemele tale, aşa-i ?

Ibrahim, frate, ce tot spui ?

Nu am spus asta.

Dar ce-ai spus, Atike ? Nu păcăli pe nimeni.

Ştii şi tu că Silahtar nu te iubea.

Cu toate astea, ai făcut tot ce-ai putut ca să-l ai.

Ai nimicit, ai distrus, ai răvăşit.

N-ai ascultat-o pe Gevherhan. I-ai nesocotit durerea.

Acum, după tot ce s-a întâmplat, n-are rost să verşi lacrimi.

Ce ştii tu, Ibrahim ? Ce ştii tu de vorbeşti aşa ?

Moartea lui Gevherhan nu are nicio legătură cu mine.

A fost victima propriilor slăbiciuni, a propriilor greşeli.

Când ai devenit aşa de crudă şi de nepăsătoare, Atike ?

Sau aşa ai fost din naştere şi nu am văzut eu ?

M-a tot frământat grija că vei păți ceva.

Cu greu s-a făcut dimineață...

Printre atâtea răutăți,

doar dv.

şi privirea dv. îmi dau speranțe.

Îmi amintesc că trăiesc.

Măria Ta !

De ce ai venit aici, Mustafa ?

Ca să-mi amintesc să trăiesc, Măria Ta.

Însă am înțeles că nu sunt cu nimic diferit de un mort.

Mama mă socoteşte vinovat pentru ce s-a întâmplat.

"Deciziile tale le fac rău celor din jurul tău."

Aşa a spus.

Cum am mâinile pătate cu sângele surorii mele,

nu se poate spune că nu are dreptate. Nu-i aşa ?

Aşa gândeşti şi tu.

Viețile tuturor vă aparțin. Sunt în grija dv., Măria Ta.

Dacă vreți, o apărați.

Dacă vreți, o luați.

Era bine ca sultana

să întâmpine cu resemnare decizia dv.

şi să nu-şi ia viața.

Dumnezeu s-o ierte !

Însă omul, uneori,

se simte prizonier în temnița numită lume.

Îşi rupe lanțurile odată cu moartea.

Gândind aşa,

e în zadar să te întristezi pentru cei care s-au dus.

Ei se duc spre liniştea şi fericirea veşnică.

Eu sufăr

pentru cei rămaşi în urmă, Măria Ta.

Vor trăi toată viața ca prizonieri ai durerii şi ai tristeții.

La fel ca mine.

Ca noi.

Sultană-mamă, îmi pare rău pentru sultana Gevherhan.

Era o persoană bună, blândă.

Ne-a întristat pe toți. Condoleanțe !

Mamă !

Ahmet ! Hanzade !

Dragii mei, mi-a fost dor de voi.

- Şi nouă ne-a fost dor de tine. - Ne-am rugat.

Copii, veniți s-o vedeți pe sora voastră.

E fată. Mai bine era băiat. Ne jucam împreună.

Eu o să mă joc cu ea.

E prima mea zi din noul meu serai.

Dureros e

că niciodată n-am fost atât de nefericită...

Văd că nu sunt singura.

Toți mă acuză

de moartea lui Gevherhan.

Mama...

Tu...

Ibrahim mi-a spus tot ce i-a venit la gură.

Sunt şi nemiloasă,

şi crudă.

Adevărul e limpede, sultană.

Dv...

N-ați văzut nici măcar ce-au văzut păsările, furnicile.

Nu ați auzit ce-au auzit ele.

Fiindcă nu vă păsa.

Ați vrut să vă răzbunați.

Şi v-ați răzbunat.

Mi-aş fi luat viața, Silahtar.

Am şi încercat.

Însă îți jur...

Nici nu mi-a trecut prin minte

că Gevherhan poate face asta.

Dacă vă trecea prin minte...

Dacă ştiați ce va face, ce se schimba, sultană ?

Nimic.

Ați avut doar o mândrie fără sens.

M-ați vrut pe mine.

Uitați, sunt aici.

Dacă a meritat,

dacă aveți inima împăcată, ce bine !

Eu port toată vina, Silahtar ?

Tu nu ai nicio vină ?

Dacă o iubeai aşa de mult

pe Gevherhan,

de ce n-ai vorbit cu Măria Sa ?

De ce nu te-ai opus ?

De ce nu i-ai spus că nu vrei să te căsătoreşti cu mine,

riscându-ți viața ? De ce ? Ți-a fost frică ?

Sau credința ta a fost mai presus decât marea ta iubire ?

Adevărat.

Eu port cea mai mare vină.

Tocmai de aceea sunt în seraiul dv., sultană.

Ca să-mi ispăşesc pedeapsa.

Numele tău este Ismihan Kaya.

Ismihan Kaya.

Ce nume frumos, Măria Ta !

Ahmet, Hanzade, ajunge. Mergeți în odaia voastră.

Haideți !

Lalezar, duceți-o la doică.

La fel ca pe Ahmet şi pe Hanzade, Ayşe n-o s-o vadă nici pe Kaya.

Măria Ta ! Măria Ta, nu faceți asta.

Pedeapsa asta e mai aprigă decât moartea.

Nu mă despărțiți de copiii mei. Pentru Dumnezeu !

Mi-am învățat lecția. Mi-am ispăşit pedeapsa.

E ultima dată când te văd, Ayşe. Nu vreau să te mai văd în seraiul meu.

O să pleci după ce te faci bine. Te surghiunesc în Amasya.

Măria Ta ! Măria Ta, nu faceți asta !

Sultană-mamă, ajutați-mă.

Gândiți-vă la copiii mei.

Copiii mei vor creşte fără mamă ? Sultană-mamă, ajutați-mă, vă rog.

Ce credeai că se va întâmpla, Ayşe ?

Că o să se uite ce-ai făcut ?

Tu să mulțumeşti Domnului că ți-a cruțat viața.

Aşadar, tu eşti Sanavber.

Iar dv. sunteți Sinan-Paşa.

Sultanul Murat nu trebuia să se întoarcă din Iznik.

Însă tu ai împiedicat asta.

Acceptați, moartea sultanului Murat nu e de niciun folos

câtă vreme sultana Kösem trăieşte.

Chiar şi eu, în perioada scurtă petrecută în harem,

am înțeles acest adevăr.

E clar, eşti isteață. Nu pot spune că n-ai dreptate.

Însă şi ea are slăbiciuni.

Iar noi o ştim pe cea mai mare.

Care anume, paşă ?

O boală numită diabet.

O să rezolvăm când vine vremea.

Desigur, datorită ție.

De aceea trebuie să-i fii alături şi s-o faci să te îndrăgească.

Lăsați asta în seama mea.

Bine.

Când afli o veste importantă, mă anunți cu ajutorul eunucului.

Cum doriți.

Ar fi bine să mă întorc în harem. Să nu trezesc bănuieli.

Măria Ta !

Sigur că dv. ştiți ce-i mai bine.

Însă, întrecând măsura,

vă sfătuiesc să revizuiți decizia asta.

E vorba despre sultana Ayşe, mama copiilor dv.

Nu mai e, Mustafa.

A încetat să mai fie mamă în ziua în care ne-a trădat

pe mine, dinastia, copiii.

În ziua aceea am luat decizia. Nu mai e cale de întoarcere.

Cum porunciți.

Sultană, vi se pregăteşte trăsura. Veți porni la drum după-amiază.

Aşadar, a venit vremea.

Ați fost cruțată, asta-i important.

Eu am încredere că se va rezolva cu timpul.

Poate că va dura luni, ani, însă o să se rezolve.

Doamne-ajută, Narin !

Într-o zi, Măria Sa o să mă vadă în zâmbetul lui Ahmet

sau într-o lacrimă a lui Hanzade.

O să vadă o urmă de la mine.

Şi o să mă vrea lângă el.

Atunci o să revin din nou la viață.

Intră !

Silahtar, sunteți sănătos ?

Sunt bine, Huseyin.

Sunt bine...

Tu de ce ai venit ?

Tatăl dv., boierul Bezirganzade, vrea să discute cu dv.

A insistat mult.

Sultana favorită Ayşe e o ticăloasă care a trădat imperiul şi dinastia.

Ca tuturor trădătorilor, pedeapsa ce i se cuvine este execuția.

Imediat cum părăseşte capitala, să fie executată.

Sultană, după incidentul trist,

n-am putut să vin la dv. să vă prezint condoleanțe.

Condoleanțe !

Şi ție.

În vreme ce eu mă zbat pentru copiii mei, îi pierd unul câte unul.

Nu pot împiedica asta. Nu pot opri moartea.

Sultană, singurul adevăr pe care-l ştim este că toți vom deveni pământ.

Cu toții vom ajunge în pământ într-o zi.

Nimeni nu stă în fața morții. Nu poate sta. N-o poate împiedica.

Condoleanțe din nou !

Sultană, vinovat pentru toate este Silahtar.

Iertați-mi îndrăzneala, însă s-a năpustit precum un nor negru peste noi.

Adevărat.

Mai demult, aşa a fost şi Musa Celebi.

I-a înfruntat pe toți pentru el.

Rezultatul ? S-au iscat două mari revolte.

Un sfătuitor trebuie să dea sfaturi, să arate calea cea dreaptă.

Eu încerc să fiu lângă Măria Sa. Însă povara garnizoanei e mare.

Nu pot să neglijez ienicerii.

Sarcina ta e importantă.

Ienicerii trebuie să fie un singur pumn.

Iar acel pumn va strivi capul duşmanilor.

Să nu aveți vreo îndoială, sultană.

Însă interdicțiile, execuțiile, uciderea şeicului...

Apele nu se mai potolesc.

Nu ştiu cum vom asigura rânduiala în acest ritm, credeți-mă.

Noi vom fi puternici.

Îi vom apăra pe Măria Sa, pe prinți, statul şi dinastia.

Vom sta drepți. Niciodată n-o să ne înclinăm. Ai înțeles ?

Mustafa, am venit de multe ori la uşa ta, dar nu mă lasă să intru.

M-am săturat. De data asta, eram hotărât să nu plec fără să te văd.

Incidentele sunt clare. Nu am timp.

În curând, o să plec. Mă întorc în Bosnia.

Însă, înainte să plec, am o mică rugăminte la tine.

Ascult.

Abaza Mehmet-Paşa este primul dintre ticăloşii care iau mită.

Le-a făcut zile negre oamenilor din Bosnia. Mai ales, mie.

Din motive nefondate, mi-a luat toată averea.

Mi-a luat tot ce-am câştigat prin muncă grea în toți aceşti ani.

Aşadar, de aceea ai venit.

Situația nu e aşa cum crezi, fiule.

Eu şi frații tăi mâncăm pâine uscată.

Dacă intervii tu, poate se va rezolva cu frumosul.

Uite, aici e totul. Averile mele confiscate pe nedrept.

Acuzațiile la adresa paşei şi plângerile poporului sunt aici.

Când te-am văzut în capitală,

m-am gândit că ai venit fiindcă ți-a fost dor de mine.

Însă m-am înşelat.

Ai venit să cerşeşti ajutor ca să-ți salvezi averea.

Se poate aşa ceva, fiule ? Când am aflat de nunta ta...

O să investighez situația.

Aşteaptă veste de la mine.

De ce ai venit ? Să-ți vezi opera ?

Uite, din cauza ta am pierdut totul.

Pe Murat, pe copiii mei.

N-o să-i mai văd niciodată.

Nu acuza pe nimeni.

E pedeapsa pentru atâtea suflete nevinovate şi pentru copilul meu.

Şi copiii mei ?

Ce se va întâmpla cu ei ?

Ahmet, Hanzade...

Kaya e doar un bebeluş.

Vor creşte fără mamă.

Poate că aşa e cel mai bine pentru ei.

Aşa cum ai făcut cu tine, aveai să le distrugi şi lor viața.

Fii sigură, vor fi mult mai fericiți departe de tine.

Să nu îndrăzneşti !

Trebuia să te omor când am avut ocazia.

Dar să nu crezi că ai scăpat.

O să mă întorc într-o bună zi.

Atunci o să iau înapoi tot ce mi-ai furat.

Ziua aceea nu va veni niciodată.

N-o să te mai întorci în acest serai.

Măria Sa a emis firmanul morții tale.

Ce firman ? Ce înseamnă asta ?

Minți.

Murat nu m-ar ucide.

Doar mă trimite în exil.

Aşa am crezut şi eu. Dar se pare că adevărul este altul.

Am văzut cu ochii mei firmanul pe care i l-a dat lui Silahtar.

Vei fi executată imediat cum ieşi din Istanbul.

Mehmet-Paşa !

Vă căutam. Trebuie să vorbim o chestiune importantă.

Ce s-a întâmplat, şef al slugilor ? Despre ce e vorba ?

Cum ştiți, tatăl meu, Bezirganzade Sinan, a venit în capitală.

Mi-a spus despre nişte incidente neplăcute întâmplate între voi.

Din câte spune, i-ați confiscat toată averea.

Aşadar, Bezirganzade m-a reclamat.

Iar tu vii şi-mi ceri socoteală pe baza spuselor lui, aşa-i ?

Nu sunt doar spusele lui, paşă.

Incidentele din Bosnia apar şi în condica de la cadiu.

Am vrut să aud şi părerea dv.

Cine eşti tu ca să-ți dau socoteală ?

Atunci...

O să-i dați socoteală Măriei Sale, paşă.

Nu e vorba doar despre tata.

Poporul din Bosnia e distrus de ploconul cerut de dv.

Toți vorbesc despre sursa averii dv.

Ai grijă, Silahtar !

Te crezi important fiindcă ai devenit ginerele dinastiei.

Să-ți cunoşti lungul nasului, că altfel...

Altfel ? Altfel, ce ?

Ce-o să faceți ? Ce faceți ?

Ce se întâmplă aici ?

Sultană !

Ce-i neruşinarea asta ?

Iertați-mă, sultană. Nu voiam să fiți martora unui asemenea incident.

Silahtar, pe baza vorbelor tatălui lui,

mă acuză fără să ştie situația.

Susține că i-am confiscat averea.

Nu iese fum fără foc, sultană. De ce să-l acuze tata din senin ?

Şi există sute de plângeri la adresa paşei.

Mită, favorizare, multe altele.

- E adevărat ? - E o calomnie, sultană.

Niciodată nu am luat mită

şi nu am favorizat pe nimeni.

Şi tatăl lui ? Ce are cu tine ?

Sultană, când am pornit în expediție în Lehia, am numit un paşă în locul meu.

Au fost neînțelegeri între el şi paşă. Paşa i-a confiscat averea.

Eu am aflat situația când m-am întors.

L-am demis pe paşă. I-am dat pedeapsa meritată.

Însă paşa a vândut averea şi şi-a însuşit câştigul.

Astfel, n-am putut să-l răsplătim din vistierie.

Ne-am judecat. Cadiii mi-au dat dreptate.

Vinovatul şi-a ispăşit pedeapsa, cadiul a dat sentința, gata.

Ce mai scormoneşti tu ?

- Sultană... - Taci !

Subiectul e încheiat. Şi nu se va mai deschide.

Poți să pleci.

Silahtar !

Sultană !

Ce faceți aici ? Mergeți în odaia dv.

E adevărat, Silahtar ?

Măria Sa a dat ordin să fiu ucisă ?

Tu o să-mi iei viața. Aşa-i ?

Dv...

De unde ați scos asta ?

Faria mi-a spus.

A văzut cu ochii ei firmanul morții mele.

E adevărat ?

Ai primit ordin să mă ucizi ?

Nu, sultană, nu există un asemenea ordin.

Decizia în cazul dv. e clară. Veți fi surghiunită.

Atunci, de ce-ți fereşti privirea ?

De ce nu spui:

"Nu, nu este cu putință. Măria Sa nu ar face aşa ceva."

De ce mă priveşti cu milă ?

E adevărat, aşa-i ?

Măria Sa o s-o sacrifice pe mama copiilor lui.

Nu, sultană.

Sultană, de ce faceți asta ?

Nu aveți voie să ieşiți din odaie.

Ferească Sfântul, dacă află Măria Sa...

Ce importanță are, Lalezar ? Faptul e consumat.

Vreau să-mi văd copiii înainte să plec.

Sigur că da. Oricum, sultana-mamă v-a dat voie.

Mergeți în odaia dv. Mă ocup îndată de asta.

Calfă Lalezar, nu plecați de lângă sultană.

Nu cumva s-o lăsați singură ! Nicidecum.

- Mamă ! Mami ! - Hanzade ! Ahmet !

Dragii mei...

Copila mea unde e ?

E cu doica, sultană. O alăptează. O aduc altă dată.

Vreau să rămân singură cu copiii mei.

Sultană...

Pentru ultima dată. Nu mă privați de asta.

Te rog să ieşi, te rog.

Ahmet...

După impunerea interdicțiilor,

negustorii de tutun şi cafea au rămas într-o situație grea, sultană.

Şi-au pierdut cea mai importantă sursă de venit.

Trebuie să luăm măsuri financiare şi politice cât mai repede.

Nu se termină un necaz, că începe altul.

Identificați negustorii aflați la ananghie.

Să fie ajutați din vistieria lăcaşului de binefacere. Apoi vor ajuta ei.

V-ați gândit foarte bine, sultană.

Banii o să-i încurajeze să se apuce de alt negoț.

Datorită dv., vor răsufla uşurați.

Dacă nu facem ceva, vom scăpa statul de sub control.

Furia fiului meu e oarbă.

Nu se gândeşte la consecințele deciziilor lui.

Nu vă faceți griji, sultană.

Vom depăşi aceste zile grele cu ajutorul luminii dv.

În locul oamenilor de stat demişi, să numim persoane de încredere.

Vreau să ştiu fiecare decizie luată, fiecare pas făcut.

Silahtarul nu e de temut. Chiar dacă vrea, nu poate face nimic.

Sper.

Apropo, trebuie mers în vizită la căpeteniile ienicerilor.

Soldații sunt foarte neliniştiți în urma ultimelor incidente.

N-am nicio îndoială în privința lor.

Câtă vreme Arcaşul e la conducerea lor, n-o să iasă din vorba mea.

Nu ştiu câtă încredere putem avea în Arcaş.

Îi e mai credincios Măriei Sale decât dv.

Arcaşul e credincios față de Imperiul Otoman, paşă.

Mustafa, ce-ai făcut ? Ai vorbit cu Măria Sa ?

Am vorbit cu Mehmet-Paşa.

Neagă. Susține că nu e responsabil.

Nu el a confiscat averea, ci reprezentantul lui.

Acesta a fost pedepsit. Iar tu ai pierdut la judecată.

A acoperit lucrurile, desigur.

A dat vina pe acel nevinovat, pe care l-a demis.

Chiar şi aşa, fără dovezi, nu pot acuza un paşă.

Pe deasupra, problema se întinde până la sultana Kösem.

Nu mă surprinde deloc.

Averea paşei o interesează cel mai mult pe sultana Kösem.

Mare parte din mita luată o donează la lăcaşul ei de binefacere.

Ți s-a urât cu viața ? Dacă te aude cineva, îți pierzi capul.

Am pierdut totul. Ce mai contează capul meu ?

O să investighez eu situația asta.

Dacă e adevărat, o să scot adevărul la iveală.

Nu vorbi cu nimeni până atunci.

Întoarce-te în Bosnia şi aşteaptă veste.

Cum să mă întorc, fiule ? Nu mai am nimic.

Trimit pe cineva la hanul la care stai.

O să-ți aducă bani. Îi iei şi pleci.

Mustafa, fiule...

După ziua aceea, fiecare merge pe drumul lui.

Ştiam că n-o să mă laşi de izbelişte.

Nu pleca, mamă. Nu ne lăsa, te rog...

O să vorbesc eu cu tata. Nu te las să pleci.

Nu plângeți.

Fără plâns. Eu n-o să vă las.

Nicidecum n-o să ne despărțim.

O să vă iau şi pe voi cu mine.

O să venim şi noi ?

Cum e Amasya, mamă ? E frumos acolo ?

E foarte frumos. Acolo este raiul nostru.

Sunt câmpii întinse,

îmbrățişate de cerul albastru...

Prințul meu o să meargă călare pe câmpiile acelea.

Nimeni n-o să-l prindă.

Sultanei mele frumoase o să-i fac coronițe din florile din grădină.

O să ne trezim în miros de trandafir, zambilă şi liliac dimineața.

Noaptea, vom privi împreună stelele.

Departe de toate necazurile şi de toate suferințele...

Acolo o să găsim liniştea şi fericirea pe care nu le-am avut în acest serai.

O să vină şi tata cu noi ?

Măria Ta ! Sultana-mamă este în grădină.

- Dacă doriți, o chem. - Nu e nevoie. Vreau să-mi văd copiii.

Iertați-mă, Măria Ta,

însă sunt în odaia sultanei Ayşe.

Sultana-mamă le-a dat voie să-şi vadă mama înainte să plece.

Mamă...

Hanzade, spune, fata mea.

Mi s-a făcut somn.

Dormi, îngeraşul meu.

Şi tu, Ahmet.

Prințul meu viteaz...

Fiule, Ahmet...

Hanzade !

Moarte, nu te osteni Să vii pe urmele mele.

Pleacă, moarte, Vino altă dată.

Nu am scăpare din calea sorții.

Mamă, ce-ați făcut ?

Pleacă, moarte, Vino altă dată.

Nu am scăpare din calea sorții.

Pleacă, moarte, Vino altă dată.

Încă n-am ajuns pe şesuri,

Încă nu m-am socotit cu lumea vremelnică,

Încă nu m-am întâlnit cu familia, Nici cu tovarăşii.

Pleacă, moarte, Vino altă dată.

Încă nu m-am întâlnit cu familia, Nici cu tovarăşii.

Pleacă, moarte, Vino altă dată.

Tu ai fost raiul meu pe lumea asta, Murat.

Când te-am văzut prima dată, fața ta m-a impresionat mai întâi.

Apoi, inima.

Mila pe care n-ai pierdut-o, în ciuda atâtor suferințe.

Am văzut rănile pe care le ascundeai tuturor.

Am auzit ce nu puteai spune.

Liniştea, fericirea, iubirea...

Eu ți-am dăruit tot ce ai pierdut.

Ți-am dăruit copii.

La naşterea fiecăruia,

înverzeam împreună, prindeam viață din nou.

Însă tu m-ai trădat pe mine, ai trădat iubirea noastră.

Faria...

După ce a venit ea, ai uitat trecutul. L-ai nesocotit.

Ai renunțat la noi.

Acum iau înapoi tot ce ți-am dăruit.

Inima mea, sufletul meu...

Îmi iau copiii cu mine.

Nu-i las să fie victimele furiei tale.

Fiindcă ştiu că va veni o zi

în care tu îi vei distruge pe toți cei dragi.

Nu am scăpare din calea sorții.

Pleacă, moarte, Vino altă dată.

Încă n-am ajuns pe şesuri,

Încă nu m-am socotit cu lumea vremelnică,

Încă nu m-am întâlnit cu familia, Nici cu tovarăşii.

Pleacă, moarte, Vino altă dată.

Încă nu m-am întâlnit cu familia, Nici cu tovarăşii.

Pleacă, moarte, Vino altă dată.

Karacaoglan spune Că, trecând din cuib în cuib,

Bând şerbetul morții cu ulcica,

Iar m-ai găsit În vreme ce fugeam de tine.

Pleacă, moarte, Vino altă dată.

Iar m-ai găsit În vreme ce fugeam de tine.

Pleacă, moarte, Vino altă dată.

Luați-l şi pe acesta !

Lume, ascultați !

Coşarul Huseyin, zis şi fumătorul.

Era nesupus.

Duceți-l !

Ascultați, lume !

Acesta este celălalt. Dărăcitorul Uzeyir, zis şi fumătorul.

Era nesupus.

Tăietorul Omer, zis şi fumătorul.

Era nesupus.

Cel ce pierde rânduiala Şariei cu greu mai ajunge la Domnul.

Păcatul cruzimii stă deasupra tuturor. Să dea Domnul să sfârşim cu bine !

În special, discipolii lui Kadîzade au scăpat de sub control.

Pretextează interdicțiile şi atacă lăcaşurile şi sufiştii.

Dacă nu au suficientă putere, îi denunță şi sunt executați.

Cine intră pe calea ignoranței părăseşte calea dreptății.

Fiindcă i-au mai rămas puțină milă şi compasiune.

Predicatorul Kadîzade şi-a ales calea.

Însă noi ştim să stăm în fața lui.

În vreme ce sultanul Murat spera ca, prin aceste interdicții,

poporul să renunțe la păcat şi să revină pe calea dreptății,

ticăloşii s-au stabilit în cârciumi acum.

Voi, cei credincioşi, ascultați. Aceia nu mai au pic de ruşine.

S-au întovărăşit cu diavolul.

Mai multe culte religioase,

mergând pe drumul acestora

sau făcându-se că nu-i văd,

devin părtaşii acestui păcat.

Ai dreptate. Aşa e.

Credincioşilor, voi să nu fiți ca ei.

Nu îngăduiți obiceiurile noi.

Cine cade pradă vinului sau afionului

trebuie bătut cu pietre asemenea diavolului.

Aşa e, are dreptate.

Predicatorule Kadîzade...

Am mai venit aici.

Te-am avertizat cu frumosul.

Însă tu insişti cu discursul radical, departe de cumpătare.

Poporul e chinuit în toate colțurile capitalei.

Din cauza acestui întuneric,

discipolii tăi cruzi şi neştiutori fac pe tiranii.

Ruşine, predicatorule Sivasi ! Ruşine !

Noi, ca apărători ai Şariei,

încercăm să-i aducem pe drumul dreptății

pe cei înclinați spre păcat.

Dacă voi apărați Şaria, vai de noi !

Oamenii nu sunt întorşi pe calea dreptății

ținându-li-se calea, fiind forțați sau chinuiți.

Dacă tu îți făceai datoria şi călăuzeai poporul pe calea cea dreaptă,

nu era nevoie să luăm noi aceste decizii.

Noi nu greşim şi nu neglijăm nimic pe drumul Şariei sau al cultului nostru.

Însă, dacă tu ai de gând să transformi problema într-un război,

noi o să ne înarmăm cu cea mai puternică armă a noastră,

ştiința, cu care vom ieşi în calea voastră.

Ia uite ! E plin în fiecare seară.

Zău că făceam mai puțină treabă la bucătăria imperială.

Să nu fie de deochi, boierule ! Interdicțiile ajută. O să ne îmbogățim.

Nu vreau. Cârciuma e plină cu toți nenorociții.

Banii veniți de la ei nu aduc belşug.

Se strâng în cârciumi şi consumă vin şi afion. Păcătuiesc.

E mai rău decât tutunul. Religia permite asta ?

Nu ! Nu !

Ca şi cum n-ar fi de-ajuns, se îmbată şi se ceartă.

Mergeți ! Să distrugem cârciumile păcătoase !

Nu stați ! Distrugeți totul !

Mai bine-mi pierea graiul şi nu chemam năpasta asta.

- Încetați ! Opriți-vă ! - Vino !

Treci înăuntru imediat !

Calfă Lalezar !

Ce face sultana-mamă ? Sper că e sănătoasă.

Cum să fie ? Am îngropat-o pe sultana Gevherhan.

La mai puțin de 40 de zile, au murit sultana Ayşe şi prințul.

Dumnezeu să-i dea putere !

Sultană, trebuie să beți asta. O să vă simțiți şi mai rău.

Nu vreau nimic. Lăsați-mă singură.

Sultană-mamă, încetați, vă rog.

Mă tem că veți păți ceva.

Lume, ați auzit de ce se înalță rugile acestea ?

Ayşe, sultana favorită a sultanului Murat,

şi copiii ei, prințul Ahmet şi sultana Hanzade, au murit.

De ce au murit ? Ori i-a ucis sultanul Murat ?

Nu ştiu asta. Se spune că au murit de boală.

Ferească Sfântul ! Şi sultana Gevherhan a murit.

Au început să iasă morții unul câte unul din serai.

E blestemul sultanului Murat.

Aşa se întâmplă dacă ucide atâția nevinovați.

Săgețile Domnului sunt îndreptate asupra lui.

Dumnezeu să-i odihnească !

Şef al slugilor !

Huseyin...

În sfârşit, ați venit. Măria Sa ce face ? E în iatac ?

Nu e aici. Iar eu nu ştiu unde e.

A trecut ca o furtună. M-am dus după el, dar nu l-am prins.

L-am pierdut în preajma sălbăticiei Davutpaşa.

Gărzile continuă să-l caute. Eu am venit să anunț.

Măria Sa nu era deloc bine. Eu am aflat de curând.

Prințul, sultanele...

Odihnească-se în pace !

Amin !

Huseyin, anunțați îngrijitorii câinilor de vânătoare. Şi urmăritorii.

Pornim la drum.

Nu vă vindecă necazul, sultană.

Însă vă linişteşte puțin.

Vreau să dorm, cadână.

Să dorm şi să nu mă mai trezesc...

Ferească Domnul !

Cu greu am liniştit-o. Dă-ne voie. Să se odihnească puțin.

E o chestiune importantă. Dă-te !

Sultană-mamă...

Nu ştiu cum să vă spun.

Spune aşa cum e.

Boierul Huseyin s-a întors singur.

Măria Sa nu este. A dispărut.

Nimeni nu ştie unde e. Nu este, sultană, a plecat.

Silahtar, vin şi eu cu voi.

Mai bine rămâi la serai, Arcaşule.

Multe nenorociri se întâmplă în lipsa Măriei Sale.

Duşmanii stau la pândă.

Prinții şi sultanele sunt în grija ta.

Să-mi trimiți veste imediat cum afli ceva.

- Silahtar ! - Sultană !

Unde-i fiul meu ?

Nu ştim, sultană. Voiam să ies ca să conduc căutările.

Cum să-l laşi singur pe fiul meu ?

O să-l aduci teafăr, ai înțeles ?

Dacă pățeşte ceva, vă tai capetele tuturor !

Nu pot uita momentul acela, Madam...

Dacă nu-i spuneam lui Ayşe că va fi executată,

poate că nu-şi ucidea copiii.

Sultană, dv. nu aveți nicio vină.

Cine se gândea că face aşa ceva ?

Să nu spuneți nimănui asta.

O să intrați în necaz.

Eu îmi fac griji pentru Murat.

Cine ştie în ce stare e ? Nu avem nicio veste de ieri.

- Faria ! - Ce s-a întâmplat, Atike ?

Măria Sa nu s-a întors la serai. Silahtar se duce să-l caute.

- Faria ! - Sultană !

Explică ! Ai găsit vreo urmă ?

Din păcate, nu. N-am găsit nicio urmă.

Răspândiți-vă ! Căutați peste tot !

Nu ne întoarcem până nu-l găsim pe Măria Sa !

Sultană Faria, ce căutați aici ? Întoarceți-vă imediat la serai !

Cunoaşte-ți locul ! Tu nu poți să-mi ordoni mie.

Sultană, nu ştim unde şi în ce stare este Măria Sa.

Nu ştim peste ce vom da.

E posibil să nu vă putem apăra de pericol. Întoarceți-vă la serai.

N-am nevoie să mă apere nimeni. Nu-ți răci gura de pomană.

Nu mă întorc la serai până nu-l găsim pe sultanul Murat.

Sultană !

Nu e nicio veste despre Măria Sa de câteva zile.

Oamenii de stat şi paşii au început să fie îngrijorați.

Dacă adevărul iese la iveală, situația se va complica în capitală.

Trebuie să ne gândim la ce-i mai rău şi să luăm măsuri.

Să nu oferim nimănui ocazii.

Doamne-ajută ca fiul meu să se întoarcă teafăr...

Eu voi conduce statul până la întoarcerea lui.

Dv. ştiți ce-i mai bine, sultană.

Apropo, i-am trimis veste şi sultanei Faria.

Dar nu se întoarce. Rămâne la conducerea căutărilor.

Doamne, apără-mi mințile !

Sultană, e o chestiune şi mai importantă.

Azi se va întruni Divanul. Paşii vor întreba din nou.

Sunt acte pe care Măria Sa trebuie să le aprobe.

Boierule Idris, te aştept de zile bune. Unde ai fost ?

Situația e complicată. Abia acum am putut veni. Tu ai aflat ceva ?

Am aflat.

Cadână Sanavber !

Ce cauți aici ?

I-am cerut să-mi aducă ierburi pentru sultana-mamă.

Mă gândeam că o să-i facă bine.

Trebuia să-mi ceri mie. Le spuneam eu să-ți aducă.

Tu eşti ocupată. De aceea n-am venit la tine.

Aşa e, avem parte numai de necazuri.

Dar să-mi spui mie când se întâmplă ceva.

Nu mai sta aici. Întoarce-te în sala de piatră.

- Şeic al islamului ! - Sinan-Paşa !

De mult voiam să vă felicit pentru noua funcție.

Nu am avut deloc ocazia. Să fie cu noroc !

Dumnezeu să ne ajute ! Aşa a socotit de cuviință Măria Sa.

Ca de obicei, a luat cea mai bună decizie.

Imperiul are nevoie de învățați valoroşi ca dv.

În numele Domnului, declar şedința Divanului deschisă !

Mehmet-Paşa, Măria Sa nu va fi prezent astăzi ?

Trebuie să rezolve...

Măria Sa, din motive ştiute, vrea să se odihnească o vreme.

A plecat la vânătoare.

- Aşa ? - Da, muftiule.

Însă numirile în funcții sunt importante. Trebuie rezolvate.

Multe funcții sunt libere, inclusiv cea de cadiu al Istanbulului.

Judecățile sunt neglijate. Dreptatea se face cu întârziere.

Noile nume trebuie aprobate cât mai repede.

Însă nu ştiu cum se va întâmpla asta fără prezența Măriei Sale.

Eu o să le aprob, muftiule.

Cum e cu putință, sultană ? Să-mi fie iertat.

Dv. nu aveți autoritate în această privință.

Ba da. Fiul meu m-a numit regenta sultanatului înainte să plece.

Nu vă faceți griji. Treburile de stat nu vor fi neglijate.

Sultană, sper că Măria Sa e sănătos.

E sănătos. O să se întoarcă imediat cum se va termina doliul.

- Şeic al islamului ! - Sultană !

Vă aştept după şedința Divanului pentru a vorbi despre numiri.

Sinan-Paşa !

Boierule Idris, care-i situația ? Ai vreo veste ?

Da, paşă. Am vorbit cu Sanavber. Sultanul Murat a dispărut.

Nimeni nu ştie unde e, nici măcar sultana Kösem.

Toți îl caută pe padişah.

Eşti sigur ? Mai devreme au spus că a plecat la vânătoare.

Mint, paşă.

Mi s-a părut ciudat...

Cadâna Sanavber a făcut treabă bună.

Ce spuneți, sultană ?

Cum să plece Măria Sa ?

Cum să fie lăsat singur ?

Nu-l cunoşti pe fiul meu, muftiule ?

Dacă spune că pleacă, nimeni nu-l poate opri.

Nu-ți face griji. O să-l găsim.

Padişahul trece prin clipe grele.

Dumnezeu să-i fie alături !

Amin !

Însă e o chestiune importantă. Trebuie să rămână între noi.

Şi-aşa situația e complicată în capitală.

Cum ? Unde e sultanul Murat ?

Nu ştiu. Nici măcar sultana Kösem nu ştie unde este.

A plecat de la serai când sultana Ayşe s-a sinucis împreună cu copiii.

Ayşe s-a sinucis ? Ba chiar împreună cu copiii ?

Dv. nu ştiți ? Nu v-a spus Kalika ?

Nu, nimeni nu-mi spune nimic.

Sunt închisă aici.

Aşadar, Ayşe a primit ce-a meritat. Dar e păcat de copii.

Sultanul Murat nu a suportat.

Eşti sigur că a dispărut ?

Poate că şi-a luat şi el viața, iar Kösem nu spune.

Nu cred, sultană. Am investigat înainte să vin.

Nici Silahtar nu e. S-a dus să-l caute.

Chiar şi sultana Faria s-a dus. Îl caută pe padişah peste tot.

Atunci, să trecem la acțiune înainte să-l găsească.

Tu dă secretul în vileag. Poporul să afle ce-a pățit padişahul.

Mărite prinț !

Mamă, Sinan-Paşa...

Ce se întâmplă aici ?

N-am aflat nimic despre Măria Sa.

- Dacă a pățit ceva ? - Ferească Sfântul !

Nu-i uşor ce-a trăit.

Şi-a pierdut copiii. Odihnească-se în pace !

Amin !

Intră !

Prințe !

Prințul Bayezid a plecat de la serai.

Tu îl urmăreşti pe Bayezid, Kasim ?

Iau măsuri, frate. Uite, nu degeaba.

Dacă a plecat de la serai, iar pune ceva la cale.

Kasim, o să intri în necaz. Dacă află Măria Sa ce faci...

Să afle, Ibrahim. De unde să ştim că n-a pățit nimic ?

Dacă a căzut într-o capcană şi de aceea nu aflăm veşti ?

Dacă Bayezid urcă pe tron, e sfârşitul tuturor. Nu-l las.

Kasim, încetează ! Îi spunem mamei. Găseşte ea o soluție.

Nu înțelegi, Ibrahim ? Toți suntem în pericol. Şi mama.

Dacă-l urmăresc pe Bayezid, pot să aflu ce face.

- Bine, vin şi eu cu tine. - Nu se poate.

Te ajut. Îl găsim mai uşor.

Ibrahim, nu se poate. Tu rămâi aici. Să nu spui nimănui.

Kösem îi minte pe toți, viteazule.

Aşa cum am spus, sultanul Murat nu e.

Nu e cu putință aşa ceva, mamă. Cu siguranță, cineva ştie unde e.

Măria Sa a trăit atâtea necazuri. E posibil să vrea să stea departe.

Nu fi aşa de sigur. Poate a murit şi ascund asta.

Ferească Sfântul !

Ferească Sfântul, mamă !

Dacă ar fi aşa, de ce să ascundă ?

Pentru a câştiga timp. Asta-i Kösem.

Dacă sultanul Murat a murit,

e posibil să ascundă asta doar ca să-l urce pe tron pe Kasim.

Bayezid, nu e deloc un semn bun.

Cu siguranță, Kösem pune ceva la cale.

Oameni buni, deschideți ochii ! Ne mint.

Sultana Ayşe n-a murit de boală.

S-a sinucis împreună cu copiii.

Iar sultanul Murat a plecat.

- Se spune că s-a pierdut. - Nu plecați urechea la ei.

E mărețul padişah. Unde să se ducă de unul singur ?

- E clar, şi el a pățit ceva. - Ba chiar se spune că a murit.

Silahtar !

E inelul lui...

Măria Sa trebuie să fie aici.

Răspândiți-vă imediat ! Căutați peste tot !

- Bostangii, răspândiți-vă ! - Repede ! Grăbiți-vă !

- Căutați în partea asta ! - Haideți !

Lume, padişahul a dispărut ! Să se adune toată lumea !

Adunați-vă ! Să vină toată lumea !

Haide !

Hai, veniți !

Aici e casa Kalikăi, prințe.

Bine, întoarce-te la serai.

Cum porunciți.

Mărite prinț...

Dv...

Cum să intrați aşa ? Ce căutați aici ?

- Unde e ? - Cine ? Pe cine căutați ?

Ştii pe cine caut. Bayezid !

- Kasim. - E înăuntru, aşa-i ?

Ce caută aici ?

Nu ieşi, fiule ! O să le spună tuturor dacă te vede aici.

- Mamă, e clar că a pus să fiu urmărit. - Ieşi !

Dacă nu ies, o să vă găsească şi pe dv.

- Nu e nimeni. - Bayezid !

Nu vă temeți. O să rezolv eu.

Nici vorbă. Nicidecum nu te las.

V-am spus, nu e nimeni.

Prințe ! Prințe, nu e nimeni aici.

Bayezid !

Sultană Gulbahar ?!

Intră !

Sultană !

S-a răspândit zvonul morții Măriei Sale.

Poporul s-a adunat în grădină.

Vor să-l vadă pe padişah.

De ce ne-a fost frică n-am scăpat.

Nu vă faceți griji, sultană. La nevoie, îi trec pe toți prin sabie.

Nu-i las să treacă.

Nu e vremea pentru sabie. S-a vărsat destul sânge.

- O rezolv cu metodele mele. - Cum porunciți.

Silahtar ! Sultană !

E calul Măriei Sale.

- Măria Ta ! Murat ! - Măria Ta !

Murat, unde eşti ? Unde te-ai dus, Murat ?

- Repede ! - Unde te-ai dus ? Murat, unde eşti ?

Unde te-ai dus ?

Unde eşti, Murat ? Unde eşti ?

Cine eşti ?

Mă socotiți duşman,

însă cel mai mare duşman al dv. sunteți chiar dv.

Deciziile tale au început să le facă rău celor dragi.

În primul rând, ție.

Nu-ți dai seama, nu accepți,

dar tu te lupți cu tine însuți.

Iau copiii cu mine. Nu-i las să fie victimele furiei tale.

Fiindcă ştiu că va veni o zi

în care tu îi vei distruge pe toți cei dragi.

Mă rog Domnului să-ți dai ultima suflare în chinuri !

Nimeni să nu mai fie lângă tine !

Nici copiii, nici frații, nici mama !

Să fii neputincios în pragul morții.

Întâmplările şi personajele din serial sunt inspirate din istorie.

SFÂRŞITUL EPISODULUI 16, SERIA 2