Original subtitles

Bayezid !

Ce se întâmplă ? Explică !

Nu e nimic, Măria Ta. Ne antrenam.

Aşa vă antrenați ? Uitați-vă la voi !

Parcă ați fi duşmani, nu frați !

Care-i motivul urii din privirea voastră ?

Nimic important, Măria Ta.

Cred că ne-am înfierbântat în antrenament.

Nu ştiu ce s-a întâmplat între voi, dar nu trec cu vederea aşa ceva.

Voi vă întoarceți în odăile voastre. Bayezid, tu vii cu mine.

Sultană ?

Ce faceți aici ?

Hanzade a insistat s-o vadă pe sultana-mamă.

Am aşteptat crezând că vine. Dar n-a mai venit.

Nu v-au spus eunucii ?

Sultana-mamă s-a dus la lăcaş împreună cu sultanele.

Nu se întorc înainte de chindie.

Da ?

Atunci, plecăm. Hanzade este pe terasă.

Hanzade, sultana-mamă nu vine încă. Să mergem. Venim diseară din nou.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, sultană !

Cadână Ester, s-a întâmplat ceva ?

Am rămas cu privirea la batista dv.

E foarte frumoasă, elegantă !

La fel ca dv.

De dimineață am ieşit deghizat în târg să inspectez negustorii.

Se plâng mult.

Unii ieniceri s-au abătut de la calea cea dreaptă.

Îi pradă.

Sigur că vor fi pedepsiți.

La fel ca aceia care țintesc sultanatul meu. Nu-i aşa, Bayezid ?

Măria Ta, cine ar îndrăzni ?

Ura are o singură voce, Bayezid. N-ai fost martor ?

Nu au venit la uşa mea de două ori ?

Nu au strigat numele tău ?

Viață lungă prințului Bayezid !

Viață lungă prințului Bayezid !

Nu-mi pasă ce-au spus netrebnicii. Eu v-am fost credincios întotdeauna.

Am stat lângă dv.

Măria Ta, care-i sensul acestor vorbe ? Ori mă bănuiți ?

Sigur că nu te bănuiesc, Bayezid.

Dar de ce-ți strigă numele de fiecare dată ?

Trebuie să mă gândesc şi la asta. Nu-i aşa ?

Scopul lor e clar. Vor să bage discordie între frați.

Ai dreptate.

Dar, când situația e aşa, de ce nu eşti atent la ce paşi faci, frate ?

Măria Ta, iertați-mă. Am greşit fără să-mi dau seama ?

Chiar în dimineața asta ai fost văzut vorbind cu şeicul Ahizade.

Ce treabă ai tu cu muftiul, Bayezid ? Ce-ați vorbit ?

Ne-am întâlnit din întâmplare, Măria Ta.

M-a întrebat de sănătate. Asta-i tot.

Nu e deloc plăcut să fiți văzuți împreună, Bayezid.

Cunoaşte-ți limita şi păstrează distanța.

Altfel, nimeni n-o să te mai întrebe de sănătate.

KÖSEM Episodul 11, seria 2

Măria Ta !

Aşa cum ați poruncit, am cercetat la garnizoana ienicerilor.

Cine sunt netrebnicii, Arcaşule ? Ai aflat ?

Încă nu i-au găsit.

Măria Ta, m-am plimbat şi printre negustori.

Nimeni nu ştie numele lor.

Chestiunea asta trebuie luată în serios. Fiți foarte atenți.

- Altceva ? - Altceva, Măria Ta...

Sultana Kösem s-a ocupat de problemele ienicerilor.

S-au împărțit bani la garnizoană.

Potrivit obiceiului, mama a început să acționeze fără ştirea mea.

Măria Ta, e clar că sultana a fost îngrijorată din cauza situației.

- A vrut să ia o măsură. - Măsură ?

Măsură înseamnă să le împartă bani ienicerilor ?

Poate că a fost nevoită în trecut, însă eu am sfârşit epoca aceea.

Fiecare va accepta ceea ce i se cuvine.

Cine ținteşte mai mult înseamnă că ținteşte tronul meu.

V-am adus ce-ați cerut.

Acum suntem chit.

Să nu-mi mai cereți nimic de acum înainte.

De ce spui asta, Ayşe ? Se ştie ce-ți aduce soarta ?

Poate o să mai fac ceva pentru tine.

Te ajut cu mare plăcere.

Nu vreau.

Orice puneți la cale, nu cumva să mă implicați !

Prințe !

V-am spus să renunțați la ce aveți de gând să faceți.

Acum mă bănuiesc şi pe mine din cauza dv.

Cine ? Ce spui, prințe ?

Vin de la Măria Sa.

M-a întrebat ce-am vorbit cu şeicul Ahizade.

E clar că i-a spus Kasim imediat.

Vedeți, mamă, da ?

M-ați implicat într-un război fără ca măcar să ştiu.

Tu te-ai născut în mijlocul acestui război. Înțelege odată !

Uite ce s-a întâmplat fiindcă ai vorbit cu şeicul.

Fratele tău i-a spus imediat.

Dumnezeu ştie cât a înflorit !

- Iar Măria Sa a interpretat negativ. - Şi nu e ?

Chiar dacă ei nu ştiu, credeți că eu nu ştiu cu cine vă aliați ?

Nu ştii, fiule.

Nu vezi unde mergem, încotro ne îndreptăm.

Cu cât Măria Sa prinde putere, cu atât tu te îndrepți spre moarte.

Ce aştepți ? Să stau şi să privesc ?

Bayezid, viteazul meu...

Dumnezeu mi-e martor.

Vreau doar să rămâi în viață.

De ce a venit viteazul meu ?

Nu ştiu, sultană. A venit puțin mai devreme.

Bine, lăsați-ne singuri.

Veniți cu mine !

Bine ai venit, viteazule !

Bine ați venit dv., mamă ! Ați terminat treburile ?

Am trecut pe la lăcaşul de binefacere. Atike şi Gevherhan au venit cu mine.

Şi Faria.

Am ascultat necazurile poporului.

După cum ştii, s-a făcut ceea ce trebuie.

Bine.

Ca sultană-mamă, e normal să vă ocupați de treburile astea.

Însă totul are o limită.

Nu-i aşa ?

Mamă...

Cu ce drept şi în ce calitate interveniți la garnizoană ?

Le împărțiți bani ienicerilor.

- Fiule, eu nicidecum... - Să nu îndrăzniți să negați.

Arcaşul a aflat.

Chiar el a venit şi mi-a spus.

Acum, explicați-mi.

Sigur că am o explicație.

Vocea ienicerilor este puternică. Nu seamănă cu cea a spahiilor.

Răsună îndată în toată capitala.

Am făcut asta din precauție, ca să nu se revolte.

Ca să nu işte o revoltă...

E treaba dv. să luați măsuri, câtă vreme eu sunt aici ?

De fiecare dată spun că mama nu ar face asta.

De fiecare dată sper să n-o faceți.

Şi de fiecare dată mă dezamăgiți.

Din păcate, nu mai am încredere în dv.

Ce era să fac ? Să urmăresc cum te duci spre dezastru ?

Încă n-ați înțeles, aşa-i ?

Eu sunt adevăratul dezastru.

Eu sunt dezastrul tuturor celor care-mi pun la îndoială voința.

Eunuci !

Stai jos, am amețit.

Nu înțeleg cum poți să fii aşa de liniştit.

Nu eşti deloc curios ce-a vorbit Măria Sa cu Bayezid ?

Nu. Sigur dă socoteală pentru ce-a făcut.

Ce înseamnă asta ? Ce-a făcut Bayezid ?

După părerea mea, pune ceva la cale împotriva Măriei Sale.

Ce anume ?

Nu.

Fratele Bayezid a făcut greşeli.

Dar nu cred că ar face asta.

Nu l-ar trăda pe Măria Sa.

Pe mine nu m-a trădat ?

N-a jucat un joc şi m-a închis în colivie ?

Ba da. Asta nu se poate accepta.

Dar nu uita ceva, Kasim. Tu ai fost victima propriului păcat.

Ți-ai ispăşit pedeapsa. S-a terminat.

Stai departe de treburile astea.

Şi dacă e adevărat, Ibrahim ?

Dacă pune la cale o trădare ?

Atunci, Măria Sa, eu, tu...

Mama...

Cu toții suntem în pericol.

Măria Ta, boierul Beynam mi-a adus o veste importantă.

I-am zis să vă spună dv.

Spune.

Măria Ta, să-mi fie iertat.

Un prieten are o prăvălie.

Sultana Kösem mi-a dat voie să mă asociez cu el.

Însă ce mi-a fost dat să văd azi, când m-am dus acolo ?

Câțiva ieniceri au dat buzna şi au adunat taxe.

Diseară o să vină din nou.

Dacă nu le dau banii pe care-i cer, o să le dărâme prăvălia în cap.

Le cer bani tuturor negustorilor. Îi jefuiesc.

Noi îi căutam, dar au venit singuri la noi.

Să vină...

Măria Ta !

Bine ați venit, conaşule !

Nu mai sta aici, cadână. Treci la locul tău.

Fiul meu avea ceva diferit în privire astăzi.

Parcă furia şi ura i-au acoperit ochii.

Vede totul din spatele acestei perdele.

Măria Sa e furios de mult.

Dar o să-i treacă cu timpul.

Doamne-ajută !

Cum a aflat, sultană ? Halil-Paşa a fost precaut.

Arcaşul i-a spus.

Cadână Kalika, sper că ai pregătit banii.

Ienicerule !

Vino. Banii tăi sunt la mine.

Tu cine mai eşti ?

Moartea ta.

Nu cumva să vă apropiați ! Altfel, o omor !

Mulțumesc.

Vă sunt recunoscătoare.

Faria, ce s-a întâmplat ?

De ce eşti necăjită iar ?

Fiindcă Ayşe a rămas însărcinată ?

Am primit scrisoare de la mama.

S-a bucurat mult de sarcina mea.

A fost foarte entuziasmată.

Când am citit ce-a scris, durerea mea s-a adâncit.

Şi eu am venit să vorbim despre asta. E o femeie vindecătoare.

Am chemat-o. O să vină mâine.

Cine ştie, poate ea deține leacul problemei tale.

- Cum ? Chiar poate face asta ? - Doamne-ajută !

A vindecat multe femei cărora li s-a spus că nu pot rămâne însărcinate.

Haide, zâmbeşte !

Sultană...

Sigiliul sultanei Kösem. Am luat forma acestuia.

Dacă nu e nicio problemă, cum ați reuşit să faceți asta ?

Sultana Ayşe şi-a achitat datoria pe care o avea la mine.

Nu prea aveam speranțe, dar a fost mai iscusită decât credeam.

Frica împinge omul să facă orice. De restul te ocupi tu, Sinan-Paşa.

Voi pregăti imediat scrisorile.

Când va veni vremea, toate vor merge la destinatari.

Bine. Să ai mare grijă.

Nimeni nu trebuie să bănuiască.

Nu vă faceți griji, sultană.

De data asta, totul va merge aşa cum vrem noi.

Mamă !

Ce faci ? Te-ai certat cu Bayezid.

Erai tăcut de multă vreme. Nu era un semn bun.

Eu nu am nicio vină.

Înțeleg furia ta față de Bayezid.

Asta mă îngrijorează mult.

Furia duce omul pe căi greşite. Îl împinge la greşeală.

Nu atrage furia Măriei Sale.

Fac aşa cum doriți dv.

Nu ies din cuvântul dv.

Însă vreau să ştiți ceva.

Prințul Bayezid nu este inocent.

Ce înseamnă asta ? Dacă ştii ceva, spune.

Astăzi l-am văzut vorbind cu şeicul.

Au tăcut când m-am apropiat.

I-ai spus Măriei Sale ?

I-am spus-o cu frumosul. Trebuia să ştie.

E clar că are un scop ascuns.

Kasim, prințe...

Gândeşte-te de două ori înainte să acuzi pe cineva.

Dacă nu ai dovada potrivită, tu vei avea de suferit.

- Mamă... - Taci şi ascultă-mă.

Dacă ai spus că mă asculți, n-o să ieşi din cuvântul meu.

Orice auzi, orice vezi, vii şi-mi spui mie imediat.

Am văzut ce pricinuiesc lucrurile pe care mi le ascunzi.

Ai înțeles ?

Am înțeles.

Faceți loc ! Majestatea Sa, sultanul Murat-Han !

Majestatea Ta, fiți binecuvântat !

E o mare onoare.

Netrebnicii aceştia au uitat regulile garnizoanei.

Le-au luat taxe oamenilor pe care trebuie să-i apere.

Voi, ienicerii, slujitorii mei,

cum ați adăpostit printre voi asemenea tâlhari ?

Fie, ați uitat regulile garnizoanei.

Dar ați uitat şi jurământul făcut cu mâna pe Coran ?

Ferească Sfântul, Măria Ta !

Noi nu ne încălcăm jurământul.

Amintiți-vă Divizia 65, cea care l-a ucis pe fratele Osman.

Amintiți-vă ce-au pățit ei !

Luați aminte de la ei !

Luați exemplu, ca să nu ajungeți un exemplu !

Noi suntem credincioşi regulilor garnizoanei, Majestății Tale

şi dinastiei.

Ne dăm viața pentru dv. !

Capul gol, pieptul rănit, Sabia însângerată...

Durerea şi sabia noastră, Năpasta duşmanului.

Capul gol, pieptul rănit, Sabia însângerată.

Durerea şi sabia noastră, Năpasta duşmanului.

Capul gol, pieptul rănit, Sabia însângerată.

Durerea şi sabia noastră, Năpasta duşmanului.

Capul gol, pieptul rănit, Sabia însângerată.

Durerea şi sabia noastră, Năpasta duşmanului.

Ce-i asta, onorabile ? Se aude din partea cealaltă a capitalei.

Lasă vorbăria, Evliya. Am treabă.

Ce e ? Faci aripi din lemn, precum Cevheri ?

Nu, fac un podeț.

Aşa ! Ai renunțat la cer, aşa-i ? O să ne întindem spre mare acum.

Nu. Vreau să-l agăț de turn. Ascultă. O să leg podețul de turn.

Apoi o să fie un gol între mine şi perete.

Eu o să profit de acest gol.

O să alerg câțiva paşi, apoi o să mă arunc în gol.

- În cimitir. - Tu să nu mă crezi.

- Apoi am nevoie de un singur lucru. - De giulgiu.

Nu. Am nevoie de un vânt puternic, cum ar fi austrul.

- Nu mă mai reține. Am ceva aici. - Sicriu.

Nu. Pleacă ! Nu mai vorbi prostii.

Nu dormim în noaptea asta.

Doamne sfinte !

Murat !

Murat !

Ai avut un coşmar ? Spune-mi, ca să se lumineze.

E complicat, mamă. Îți spun altă dată.

Ai adormit aici. Ferească Sfântul, te îmbolnăveşti.

- S-a răcorit. - Vântul nu conteneşte în capitală.

Aşa-i. Se spune că vine austrul.

Nu-mi place deloc. Nu degeaba se spune că aduce plâns.

Domnul să vă apere pe tine şi pe copiii tăi !

Doamne-ajută, mamă !

Boierule Beynam, ți-aş ura să fie de bun augur,

dar cui i-a făcut bine o cârciumă ? Uite ce situație !

Nu-i strica entuziasmul omului.

Şi-aşa ienicerii au dat buzna din prima zi.

Am scăpat ieftin, Învățatule.

Slavă Domnului, Măria Sa ne-a salvat din mâinile prădătorilor.

Slavă Domnului !

Gazanfer, spuneai că vii diseară. Unde sunt peştii ?

Nu e niciun peşte, boierule. Asta am vrut să te anunț.

Cum să nu fie ?

Vremea e cumplită. S-a pornit un austru năprasnic.

Lumea şi-a tras bărcile pe mal.

Abia am scăpat cu viață. Cu greu am venit aici.

Era să zbor şi eu. Serios !

Ce-a spus ? A spus austru ?

S-a pornit austrul. Aşa se întâmplă.

Când începe, lumea îşi trage bărcile pe mal.

Ce mi-am amintit când ai spus despre austru... Eram atât de mic !

Mergeam spre Enderun cu tata, Domnul să-i dea viață lungă !

M-am desprins din mâna lui.

Ferească Sfântul, vă spun pe cuvânt,

a suflat austrul să mă zboare...

Sigur că da, austrul !

Tata m-a prins de mână. Austrul...

- Doamne ! - Austrul... Aoleu !

Chiar bate austrul. Oameni buni, adunați-vă !

Chiar bate austrul.

- Astăzi, după ruga de la chindie... - O să-l îngropăm pe Învățatul Ahmet.

Oameni buni, să audă toată lumea !

E ultima dată când îl vedeți în viață.

Taci ! Stai !

Oameni buni, după ruga de azi, o să mă arunc de pe turnul Galata

şi o să mă înalț spre cer cu aripile făcute de mine.

Cine vrea să vadă minunea asta să nu-şi ia ochii de la cer !

Doamne ! Austrul !

Intră !

Sultană, răvaşul pentru Abaza Mehmet-Paşa e pregătit.

Ce-i asta ? De ce arată aşa sigiliul meu ?

Asta-i bună ! Cum este posibil ?

N-am înțeles, sultană.

A rămas ceară pe el, sultană.

Da, asta spun şi eu. E posibil aşa ceva ?

Cine şi de ce să pună mâna pe sigiliul meu ? Investigați imediat.

- Am înțeles. - Cum porunciți.

Boierule Yakup, scrisorile vor fi transmise tuturor din mână.

Şi dacă vor bănui, paşă ? Dacă vor încerca să confirme ?

E de-ajuns să vadă sigiliul.

Vor fi convinşi că scrisorile vin de la sultana Kösem.

Când e vorba despre sultana-mamă, apele curgătoare se opresc în loc.

Şi banii ?

Vor merge la prietenii noştri ieniceri.

Ştiu ei ce au de făcut.

N-am acest drept, dar sunt dator să vă avertizez.

Trimitem aceşti bani, dar să nu intrăm în vreun necaz.

Situația noastră e clară. Trecem prin momente grele.

Nu-ți face griji pentru asta, Yakup.

Oamenii sultanei Kösem vor aduce o avere,

aşa că zilele grele vor rămâne în urmă.

Care-i situația ? Există vreo speranță ?

Sultană, speranța este la Domnul.

Însă doar printr-o minune poate rămâne însărcinată.

Faria ? Sper că e de bine. Ori eşti bolnavă ?

Nu, eu...

Am chemat o femeie vindecătoare ca să văd dacă poate rămâne grea.

A consultat-o pe Faria. Cu permisiunea dv.

Doar printr-o minune pot rămâne însărcinată. Aşa a spus.

Faria, de unde a apărut chestiunea asta ?

- Din cauza lui Ayşe ? - Nu !

Ba da. Ayşe e însărcinată. O să-ți mai dăruiască un copil.

Însă eu n-o să-ți dăruiesc niciodată.

Ştiu... Ştiu că mă iubeşti mult.

Văd în ochii tăi.

Dar după aceea ? Dacă într-o zi...

E posibil. Dacă iubirea ta se termină într-o zi ?

Faria, nici azi, nici mâine nu se va schimba nimic pentru mine.

Tu eşti cadâna mea favorită în cele două lumi.

Şi aşa vei rămâne mereu.

Sultană !

Eu...

Ştiu de ce m-ați chemat.

Fiindcă i-am spus Măriei Sale despre chestiunea cu ienicerii.

Credeți-mă...

Slujitorul dv. Arcaşul a fost cel mai rănit.

Iertați-mă, dar nu puteam să-i ascund o asemenea situație Măriei Sale.

Nu face nimic. Sunt obişnuită.

Cine ştie câte ierni şi câte primăveri am petrecut în acest serai ?

Pe lângă durere şi suferință, am avut şi momente de fericire.

De pildă, am avut prieteni.

Am avut oameni credincioşi mie.

Am avut persoane pe care le-am iubit.

Pe majoritatea i-am îngropat cu mâinile mele.

Sufletul lor să se odihnească în pace !

Amin !

Ştii ceva, Arcaşule ?

Uneori, e mai uşor să mori decât să ai încredere în cineva.

E greu să ai pe cineva de încredere în jurul tău.

Prima dată după mulți ani...

Am avut încredere în cineva.

L-am socotit tovarăş de drum.

La fel ca pe cei pierduți.

M-am înşelat. Tu nu eşti unul dintre ei.

Cadâna asta a vindecat multe femei până acum.

Şi ea a spus că pot rămâne însărcinată doar printr-o minune.

Ce repede ați uitat ce-ați trăit până acum, sultană !

Câte necazuri ați pățit... Şi tot ați scăpat.

Faptul că sunteți aici astăzi nu e tot o minune ?

Eu cred în minuni. Credeți şi dv.

Am auzit că ai chemat o cadână vindecătoare.

Păcat de tine !

Speri la ajutorul vrăjiloarei ca să rămâi grea ?

Te plimbi prea mult fiind însărcinată.

În locul tău, n-aş ieşi din odaie.

E plin de pericole în jur.

Nu uita, şi eu eram însărcinată.

Apoi am fost atacată şi am pierdut sarcina.

Ai grijă ! Să n-o pierzi şi tu.

Tu mă ameninți ?

Poate că n-o să mai am copii niciodată.

Poate o să-mi petrec restul vieții căutând leacuri.

Însă niciodată nu voi fi la fel de neputincioasă ca tine.

Necazul tău nici măcar nu are leac.

Care-i necazul meu ? Ce înseamnă asta ?

Sultanul Murat, orice-ai face,

n-o să te iubească niciodată aşa cum mă iubeşte pe mine.

Evliya, ce faci acolo ?

Stimabile, nu este cu putință.

Nu te las să mergi la moarte cu bună ştiință. Ai înțeles ?

După ce trece austrul, vedem ce facem. Uite cum facem !

Ne liniştim, mâncăm o ciorbă şi vorbim despre asta, da ?

Crezi că o să renunț după ce trece austrul ?

- N-o să renunți ? - N-o să renunț, Evliya.

Dacă e să mor, mor zburând, de dragul visului meu.

Iar tu o să scrii despre mine.

Am cunoscut un om, i se spunea Învățatul.

Era cult, inventator, dar era nebun.

Sigur că scriu. Sunt multe poveşti. Ştiu destule.

Dar un prieten, un apropiat, un tovarăş ca tine

nu se găseşte uşor.

Ştiu, Evliya.

Dar ştiu şi că mă înțelegi.

Aşadar, spui că decizia ta e luată.

Sultană-mamă ! Sultană !

E cu putință aşa ceva ? O să zboare de pe turnul Galata, da ?

Se spune că şi-a făcut aripi, sultană.

Ca o pasăre, aşa-i ? Înseamnă că a înnebunit.

Aşa e.

Mamă, se spune că Învățatul o să zboare.

Dumnezeu să-i dea minte ! Ce pot să spun ?

- Haci ! - Sultană !

Ai aflat ceva legat de sigiliu ?

I-am întrebat pe toți.

N-am obținut nicio informație.

Nici eu n-am înțeles.

O să se arunce de pe turnul Galata ?

Nici mie nu mi-a venit să cred. Însă e adevărat.

Evliya Celebi a trimis veste. N-a putut să-l potolească.

Faptele Învățatului sunt greu de înțeles, Măria Ta.

Dacă doriți, îl oprim.

Ați întârziat. Uitați, a urcat în vârful turnului.

- Binecuvântează-mă, Evliya. - Fii binecuvântat, Învățatule !

- Hezarfen, binecuvântează-mă şi tu. - Fii binecuvântat !

- Hezarfen ! - Ce e ?

- Ți-ai făcut abluțiile ? - Le-am făcut.

Asta e bine. E important.

Doamne, nu mă face de ruşine...

Dacă am ajuns la capătul drumului, iartă-mi păcatele, te rog.

Doamne-ajută !

Mamă !

Zbor !

Nu degeaba i se spune inventatorul. A făcut ce-a spus. Zboară.

Învățatul zboară !

Învățatul...

Spunea întruna că o să zboare. Chiar zboară.

Doamne sfinte !

O să se dezlănțuie dezastrul.

Ce-i asta ? O să plouă cu pietre peste noi.

- E o minune. - Ferească Sfântul !

Minunea Domnului.

Doamne, apără-mi mințile !

Sultană !

Am venit să-l văd pe Măria Sa.

A plecat, sultană.

Cu permisiunea dv.

- Învățatule ! - Prietene !

- Visătorule ! - Sunt aici. Urmați vocea mea !

E acolo. I-am auzit vocea. Trăieşte.

- Învățatule ! - Sunt aici !

Eşti bine ? Eşti bine ?

Te căutam prin cer, dar te-am găsit în copac.

Învățatule, eşti de temut. Ai zburat pe cer ca o pasăre.

Chiar am zburat, nu-i aşa ?

Ai zburat, stimabile. Cum să nu zbori ?

Toată capitala te-a urmărit. Ai trecut strâmtoarea. E lucru puțin ?

Ai zburat până în Uskudar !

A zburat şi a aterizat. E foarte important.

A aterizat în copac. Dacă ar fi căzut pe pământ ?

Dar a socotit totul în privința aripilor. Nu a căzut.

- Nu a pățit nimic. A socotit... - L-a apărat Domnul.

Prieteni ! Coborâți-mă ! M-am făcut una cu copacul.

- Gata, am venit. - Sari, te prind eu.

Nu pot, m-am blocat. S-au agățat aripile aici.

- Îți stă bine. - Nu-i aşa ?

Să-ți spun.

Când ai păşit pe podețul din turn, eu mi-am închipuit întâmplarea aşa.

Ăsta o să sară acum. Bine ?

Apoi...

- Ce-i asta ? - Sunetul izbirii tale de pământ.

Dar ce s-a întâmplat ? Tu te-ai încordat şi ai sărit.

Ai coborât uşor, iar apoi vântul ți-a umflat aripile.

Te-ai înălțat precum păsările. Să trăiască norii !

Ştiam că eşti curajos, dar nici chiar aşa, Învățatule.

- Bravo ție ! - N-a fost deloc uşor.

Cel mai greu a fost să suport gura lui Evliya.

Omul nu tace. Nu ştie să tacă.

Şi spunea întruna că nu pot zbura, că nu pot ateriza.

N-a tăcut o clipă.

Stimabile, eu sunt dintre oamenii care vorbesc cel mai puțin.

Boierule, spune tu. Tu credeai că ăsta o să zboare ?

De ce să mint ? Absolut deloc. Lumea spune că eu sunt nebun,

dar tu eşti adevăratul nebun.

- Să vedem ce-o să spună Măria Sa. - Să vedem.

Mă duc şi eu zburând la Măria Sa.

O scrisoare va ajunge la Silahtar,

iar cealaltă, la sultana Gevherhan.

Am încercat de nenumărate ori să vorbesc cu Silahtar.

Nici măcar nu se uită la mine, darămite să vorbească.

Sultană, iertați-mă, dar nu asta voiați şi dv. ?

Intră !

Sultană, Silahtarul v-a trimis scrisoarea aceasta.

Sultană, trebuie să vorbesc cu dv. E important.

Vă aştept diseară la Conacul de Marmură.

- Şeful slugilor e înăuntru ? - Da.

Intră !

Şef al slugilor, vi s-a trimis asta.

O să te aştept la Conacul de Marmură diseară.

Intră !

Sultană !

Ce cauți aici ?

Vreți să aflați pe cine iubeşte Silahtar, sultană ?

Ce tot spui ? Nu există o asemenea persoană.

Ba da. Mergeți diseară unde vă spun eu.

O să se vadă acolo cu iubirea lui ascunsă.

E culmea ! Dumnezeu ştie ce vom mai păți...

Unde s-a mai văzut ca un om să zboare ?

Ai dreptate, Dilaver-Paşa.

Să dea Domnul să nu fie un semn al sfârşitului !

Ferească Sfântul ! O să plouă cu pietre peste noi.

Învățatule...

- Treaba nu merge bine. - De ce ?

Mai şi întrebi ? Uită-te la paşi cum te privesc.

Ne omoară din priviri fiindcă tu ai zburat.

E de-ajuns să mă aprecieze Măria Sa.

Măria Sa o să te aprecieze.

Dar să spunem că nu face asta şi zice să ți se taie capul imediat.

- Atunci, se adevereşte ce-am spus eu. - Ce anume ?

Mori. Nu mori zburând, dar tot mori în cele din urmă.

În cele din urmă, o să mor, dar şi tu o să mori, Evliya.

- Amândoi o să murim. - Ferească Sfântul !

Chiar dacă ar fi aşa, nu contează.

- Eu am zburat şi am şi aterizat. - Mai încet !

- O să mor împăcat. - Evliya ! Învățatule !

- Boierule ! - Vă aşteaptă Măria Sa.

Omul acesta e de temut.

Orice-şi propune reuşeşte.

Ați binevoit...

Măria Ta, să-mi fie iertat.

Eu mereu am avut încredere în el.

Mereu l-am susținut. Mereu am stat în spatele lui.

El e aici.

Datorită dv., Măria Ta.

M-ați protejat. M-ați susținut.

Darul Măriei Sale. Răsplata curajului tău.

Pe deasupra, o să vi se dea bani pentru drum.

Bani pentru drum ?

Gata cu zborul, Învățatule.

Ştiți problema. Situația din Anatolia e complicată.

Am înăbuşit revolta paşei Ilyas,

dar se pare că persanii nu vor sta potoliți.

Tu şi Evliya, fără să pierdeți vremea, o să mergeți în Anatolia.

În Anatolia ?

O să-mi trimiteți informații din toate vilaietele mele.

Veți fi ochii şi urechile mele din Anatolia.

Cum porunciți, Măria Ta.

Prieteni !

- Drum bun ! - Mulțumim, boierule.

- Ce zici despre treaba asta, Evliya ? - Ce să spun ? Anatolia...

Dumnezeule !

Gândeşte-te, o să ne plimbăm prin Anatolia.

Poate, aşa cum ai spus, o să scriu multe cărți. Tu ce zici ?

N-o să scap niciodată de tine ? Mereu o să vorbeşti aşa ?

Cum vorbesc, pentru Dumnezeu ? Mergem în Anatolia.

Vedem locuri noi, cunoaştem oameni,

ne plimbăm, mâncăm... Pentru Dumnezeu !

Silahtar...

Ai avut dreptate.

Nu avem altă soluție în afară de noi înşine.

Nu trece nici măcar o clipă în care să nu mă gândesc la tine.

Nu am putere să stau departe.

Putem păți orice.

Nu poate fi mai greu decât să trăiesc fără tine.

Sultană, am auzit vorbele astea de la dv.

Viața mea poate să fie distrusă.

Însă eu am încredere.

La fel ca toți ceilalți, şi Măria Sa va respecta iubirea asta.

Va accepta.

Vă promit. O să găsesc o cale.

Şi o să fim fericiți.

Ştii de ce ne-a chemat sultana Kösem aici ?

Nu, dar sigur există un motiv. O să aflăm în curând.

De ce ați închis aici ? Ce se întâmplă ? Băiete !

Pregătiți-vă !

Dați foc corabiei.

- Ce faceți ? - Au dat foc corabiei !

Ardem ! Ajutor !

- Sultană ! - Ce s-a întâmplat ?

A venit Halil-Paşa.

I-am spus că nu se poate, dar e urgent. Trebuie să vorbească cu dv.

Sultană ? Sunteți bine ?

Ce ciudat !

Credeam că n-o să mai fiu fericită niciodată.

M-am înşelat.

Iubirea lui Silahtar s-a făcut şuvoi. A nimicit toate temerile mele.

Să-mi fie iertată curiozitatea, sultană.

O să vorbiți cu sultana Atike ?

Nu ne grăbim. O să aşteptăm.

Nimeni nu va şti despre asta până când Atike nu-şi pierde speranța.

Cum să-mi facă asta ? Cum ?

Cum ? Cum să facă asta ?

Cum să facă asta ?

Cum să facă asta ?

Gevherhan...

Cum să facă asta ? Cum ?

Halil-Paşa, vrei să-mi stea inima în toiul nopții ?

Nu prea e de bine, sultană.

Boierul Omer, credincios dv., a venit la mine.

Aşa cum ați poruncit, s-a dus în port. Însă a întârziat puțin.

Când a ajuns în port, a văzut cum ardea corabia.

Ce poruncă ? Ce corabie ?

Erau cei mai de încredere oameni ai noştri. I-au ars de vii.

I-au ars ?

Ce se întâmplă ? Ce spui ? Eu n-am dat nicio poruncă nimănui.

Aşa cum am bănuit... Ticăloşii au întins o capcană.

Boierul Omer spune că a primit scrisoare de la dv.

Ce scrisoare ? Eu n-am scris nimănui !

Ştiu, sultană,

dar n-am înțeles ceva.

Scrisoarea asta poartă sigiliul dv.

Cine eşti ?

Cine eşti ?

- Măria Ta ! - Ce-i asta, Mustafa ? Ce se întâmplă ?

A izbucnit un foc în port. Se întinde.

Dacă nu acționăm, capitala se face cenuşă.

În sfârşit, războiul a început, Zeynel.

A venit clipa pe care o aştept de ani buni.

Lupta să ne fie slăvită !

Amin, sultană !

Sultană !

Ce e ?

Sultana-mamă vă aşteaptă în odaia sa.

- Nu pot să vin acum. Ieşi ! - Sultană, trebuie să veniți.

A izbucnit un incendiu în capitală. Poate ajunge şi la serai.

Sultană, v-a chemat sultana-mamă. A spus să veniți imediat.

Ce s-a întâmplat ?

De ce mă cheamă mama la ora asta târzie în noapte ?

Sultană, cum să vă spun ?

- A izbucnit un incendiu. - E puternic. Doamne, apără-ne !

- Ce facem ? - Incendiu ! Fugiți !

- Sultană ! - Madam, sultana Kösem m-a chemat.

Ştii dacă Măria Sa a plecat ?

Nu ştiu, nu l-am văzut. Situația e complicată.

Sigur a ieşit. El nu ar sta. Să ai grijă şi tu, da ?

Dv. să aveți. Nu stați cu grija mea.

I-am anunțat pe sultane şi pe prinți. Vin.

Trezeşte bostangiii şi baltagiii.

Toate conacele şi chioşcurile de lângă serai vor fi golite şi dărâmate.

Incendiul nu va ajunge la serai.

Pe cei rămaşi fără case îi trimiteți la lăcaşul meu.

Cum porunciți.

Ce dezastru, sultană ! Să dea Domnul să nu ajungă la serai !

Dumnezeule, cu ce ne pui la încercare ?

N-ai înțeles ? Nu e un dezastru. Au făcut copie după sigiliul meu !

Le-au trimis scrisori oamenilor mei. Apoi i-au ars de vii.

Apoi, oraşul a fost cuprins de flăcări.

Capitala arde, însă noi suntem adevărata țintă !

Nu înțeleg, sultană. Cum au intrat ticăloşii în odaia dv. ?

E imposibil fără ajutorul cuiva dinăuntru.

E clar că Gulbahar a găsit o cale !

E cu putință, sultană ?

Cei mai de încredere eunuci şi slujnice slujesc aici.

Nimeni nu poate intra aici în afară de ei.

Darmite sultana Gulbahar şi oamenii ei. Nicidecum !

Au intrat. Cineva dinăuntru ne-a trădat.

O să aflăm cine e după stingerea incendiului.

Şi va mărturisi. Va mărturisi că a primit poruncă de la Gulbahar.

Casa noastră a ars, Măria Ta !

Nu mai aşteptați aici ! Ajutați-ne !

Măria Ta, facem noi ceea ce trebuie. E fum peste tot. Nu se vede nimic.

Ar fi bine să vă întoarceți la serai, pentru siguranța dv.

Nu pot să stau în serai în vreme ce capitala mea arde.

Nimeni să nu stea degeaba. Să sară toți în ajutor.

Cum porunciți, Măria Ta.

Ajutor ! Ardem !

Lăsați-mă ! Fiul meu a rămas înăuntru. Ajutați-l !

Măria Ta, vă rog, ajutați-mă ! Fiul meu a rămas înăuntru !

- Unde ? Care casă ? - Sus ! Acolo !

Mamă, luați-mă de aici ! Mamă !

Mamă, scoateți-mă de aici ! Mamă !

- Unde eşti ? - Aici !

Măria Sa a plecat de mult.

Sultana-mamă a spus ca toți copiii ei să-i fie alături.

- A venit şi Gevherhan ? - Sigur că da.

Sultană, sunteți foarte palidă. Vă simțiți bine ?

Sunt bine. Nu am nimic.

Atike, unde ai fost ? Ne-am făcut griji.

Am venit, mamă.

Focul a izbucnit în port, Atike.

Situația e gravă.

Bate şi austrul. Se va răspândi cu viteză.

Doamne, fereşte-ne !

Nu vă îngrijorați. Am luat măsurile necesare.

Focul va fi stins înainte să ajungă la serai.

Nu avem decât să ne rugăm.

Mamă, dați-mi voie să plec. Vreau să-i ajut pe bostangii.

Măria Sa nu m-a ascultat şi a plecat. N-o să-mi fac griji şi pentru tine.

Mamă, măcar să ajut la măsurile luate la serai.

Bine, dar să nu ieşi din serai.

- Atike ! - Atike, eşti bine ? Atike !

Fata mea, Atike, eşti bine ?

Atike !

Măria Sa ! Măria Sa !

Unde e ? Măria Sa !

Unde-i Măria Sa ?

Măria Ta !

Măria Ta ! Măria Ta...

- Fiule ! Puiul meu ! - Mamă !

Puiule ! Măria Ta, Dumnezeu să vă binecuvânteze !

Sultanatul dv. să fie veşnic ! Dumnezeu să vă binecuvânteze !

Cine eşti ?

Măria Ta !

Bayezid, ce cauți aici ? Cum să pleci de la serai ?

Măria Ta, cum să stau la serai ?

N-am rezistat când am aflat că ați plecat. Am venit şi eu.

Bine. Dacă tot eşti aici, o să ne ajuți şi tu.

Arcaşule, condu bostangiii. Eliberați toate casele din jur.

Cum porunciți, Măria Ta.

- Nebunule ! - Măria Ta !

- Bayezid ! - Porunciți, Măria Ta.

Noi ne răspândim şi ajutăm poporul.

Trebuie să stingem incendiul imediat.

Cum porunciți, Măria Ta.

Când Bayezid a aflat despre incendiu, s-a dus după Măria Sa.

N-au putut să-l oprească.

Găseşte-l pe prințul meu, Sinan-Paşa. Să nu pățească ceva.

Nu vă temeți, sultană. O să fac ceea ce trebuie.

Care-i situația ? Totul merge bine ?

Aşa cum am bănuit.

Toți cei care au primit scrisori de la sultana Kösem au ars pe corabie.

Tuturor ulemalelor şi oamenilor de stat

credincioşi sultanei Kösem li s-au incendiat conacele.

Bine. Banii au ajuns la căpeteniile ienicerilor ?

Au ajuns. Li s-au deschis ochii datorită capturii.

Multe căpetenii sunt pregătite să vi se supună dv. şi prințului.

Acest incendiu nu va mistui doar capitala,

ci şi sultanatul padişahului Murat.

Ai făcut o treabă bună, paşă.

Existența ta îmi dă putere.

Dv., sultană...

Dv. sunteți sursa puterii mele.

Nu vă faceți griji pentru prinț.

O să-l aduc la serai imediat.

Doamne, apără-mi mințile...

Toate relele vin una după alta.

- Ce face Atike ? - Nu vă faceți griji. Starea ei e bună.

Medicii sunt lângă ea. I-au dat leacuri. Se va odihni.

Trebuie s-o fi afectat incidentul.

Slavă Domnului !

Să se stingă odată incendiul, să se întoarcă fiul meu...

Unde s-a dus Măria Sa ? Ce poate să facă în fața incendiului ?

Şi-aşa situația e complicată. Dacă se întâmplă ceva, noi ce facem ?

Doamne, ajută-ne !

Nu mai cobi ! Cum vorbeşti în prezența copiilor ?

Ahmet, Hanzade...

Selim, vino lângă mine.

Am văzut-o pe sultana Atike înainte să vină vestea incendiului.

Nu era deloc bine.

Am întrebat-o dacă se simte bine, dar a trecut fără să-mi răspundă.

Acest inel... Madam ?

E inelul dinastiei. Trebuie să conțină otravă.

S-a otrăvit.

Atike ! Atike, ce-ai făcut ?

- Respiră. - Sultană, trebuie s-o facem să vomite.

Rezolv eu. Tu adu un vas şi apă. Atike !

Ridică-te, trebuie să vomiți. Vino !

- Trebuie să vomiți. - Haideți, sultană !

Mă doare rău !

Ajutor !

Să mă ajute cineva !

Kalika ?

Prințe Bayezid !

Ce căutați aici ?

Am venit să ajutăm poporul. Tu eşti bine ? Ți-a ars prăvălia ?

Eu sunt bine. Boierul Beynam... Starea lui este gravă.

Am dărâmat o casă, ca să nu se mărească incendiul.

A rămas sub dărâmături. Nu putem să-l scoatem.

Ibrahim...

Cum se simte Atike ?

Au dus-o în odaia ei. Doarme.

Incendiul i-a speriat pe toți.

Situația e gravă.

Am fost în grădină mai devreme. Bostangiii au intervenit.

Toate casele din jurul seraiului sunt dărâmate.

Nu înțeleg cum vine treaba asta.

O nenorocire se termină, iar alta începe.

Nu mai avem linişte.

Poate că acest incendiu e un semn.

Domnul ne arată că trebuie să se schimbe rânduiala.

Ce tot spui, Kasim ?

Nimic. Nu pot să spun nimic, Ibrahim.

O să trăim şi o să vedem ce ne este scris în soartă

şi ce ne aşteaptă în viitor.

Bayezid a plecat în urma Măriei Sale.

Să ajute la stingerea incendiului.

Oricum, îi place eroismul.

Vrea să capete admirația slujitorilor într-o situație aşa de dificilă.

Nu ratează nicio ocazie.

Prințe, Dumnezeu să vă ajute ! Nu ştiu ce făceam fără dv.

Eram nimicit.

Doamne !

Gata.

V-ați ars la mână. Să vă pansez.

Nu-i nimic grav.

Prințe !

V-am căutat peste tot.

Slavă Domnului, sunteți teafăr. Mama dv. e îngrijorată.

De ce ați plecat de la serai ?

Fiule ! Puiul meu !

Nu vezi situația, Sinan-Paşa ? Doar nu stăteam degeaba.

Orice-ar fi, trebuie să vă gândiți la dv. mai întâi.

Nu faceți nimic fără permisiunea Măriei Sale.

Tu-mi spui ce să fac ?

Nici vorbă.

E responsabilitatea mea să vă previn.

Spui că mama te-a trimis.

Paşă, sunt conştient de situație.

I-am spus şi ei. Ascultă şi tu.

Eu îi sunt credincios Măriei Sale.

Nimic nu schimbă asta.

Mi-era dat să văd şi asta...

Parcă mi-au ars inima, nu capitala.

Mi-au ars sufletul.

Uită-te cu atenție, Haci. Ăsta-i incendiul unei epoci.

Să dea Domnul să avem parte de dv. şi de Măria Sa, sultană !

Negreşit, şi acest incendiu se va stinge.

Iar dv., ca de obicei,

veți renaşte din propria cenuşă.

Nu ştiu cât mi-e dat să mai trăiesc pe lumea asta.

Însă, câtă vreme respir,

aici nu va fi sat fără câini.

Ticăloşii aceştia pot să vină cu foc, cu tunuri, cu arme, nu contează.

Îi iau viața celui care-mi arde sufletul.

Doamne, ce noapte grea ! Parcă nu se mai sfârşea.

Să ne rugăm să se fi terminat.

Nu se ştie ce urmează după asemenea nenorociri.

- Ce se mai poate întâmpla ? - Mii de oameni sunt năpăstuiți.

Şi-aşa poporul caută motiv să se revolte.

Nu e nici locul, nici momentul să vorbim despre astea.

Să meargă toți în odăile lor. Măria Sa va sosi în curând.

Eu mă duc la Atike.

Doarme, sultană.

Dacă doriți, mergeți mai târziu.

Conacul meu a fost învăluit de flăcări dintr-odată.

Am încercat să stingem focul, dar degeaba.

Ca şi cum nu era de-ajuns, am fost înconjurată de tâlhari.

Dacă nu era Silahtar, poate că eram moartă.

Să treci cu bine peste asta, Ester.

Bine că te-a ajutat Silahtar...

Era şi Măria Sa acolo. I-au ajutat pe toți trup şi suflet.

Parcă se dezlănțuise iadul pe pământ. Flăcările au cuprins totul.

Nu se vedea nimic.

Tipetele femeilor, ale copiilor...

Încă le aud.

Bine că s-a sfârşit coşmarul... Focul s-a stins.

Sigur că rănile nu vor fi oblojite. într-o zi.

Vom face tot ce ne stă în putință.

Stabiliți ce persoane şi-au pierdut casele şi apropiații.

La nevoie, vom construi din nou capitala.

- Tu vei sta aici o vreme. - Ați binevoit, sultană.

Vă sunt recunoscătoare pentru ce-ați făcut pentru mine.

Pregătiți odaia zarafului Ester. Dacă lipseşte ceva, să se procure.

Sultană...

Flăcările n-au ajuns la serai.

Dar suferințele şi lacrimile poporului vor ajunge, Zeynel.

Va nimici totul în cale, precum un şuvoi.

În lipsa mea, cineva a intrat în odaie şi mi-a folosit sigiliul.

Să spună imediat cine a făcut asta !

Eu n-am făcut asta, sultană. Nu ştiu nimic.

Cine să îndrăznească, sultană-mamă ? Nici nu l-am atins. Nimeni nu-l atinge.

Nu ştiu cum s-a întâmplat, sultană.

Cum să nu ştiți ? Intră altcineva în odaia asta în afară de voi ?

Gândiți-vă bine.

Chiar dacă n-ați făcut-o voi, sigur ați văzut ceva.

Nu există iertare.

Spuneți dacă ştiți ceva. Dacă nu, veți fi pedepsiți toți.

Boierule Haci, închide-i undeva. Chestionează-i.

Nu le dai nici apă până nu vor vorbi !

Sultană ?

Ție ce să-ți mai spun, Lalezar ? Te-am avertizat de la bun început.

Eşti responsabilă pentru odaia mea !

Aşa mă aperi ? Azi mi-au luat sigiliul, mâine o să-mi ia viața.

Sultană, ce vorbă-i asta ? Ferească Sfântul !

Cel care a făcut asta a profitat de lipsa dv.

Dacă sunteți la serai sau dacă dormiți... Nu se poate.

Însă nici când lipsiți nu este posibil.

În ziua aceea...

Ce e ? Spune.

Nu vreau să-mi fac păcate, sultană.

Nici nu cred că e cu putință, însă...

Spune odată !

În ziua în care ați mers la lăcaş, sultana a venit în vizită la dv.

- Gulbahar ? - Sultana Ayşe.

Uitasem condica pentru a le da simbriile slujnicelor.

Când m-am întors să o iau, ea era înăuntru.

Atike, în sfârşit, te-ai trezit. Nu te ridica.

Incendiul ? Ce s-a întâmplat ?

A fost stins. Nu-ți face griji, toți sunt bine.

Mai puțin tu.

Ce-ai făcut, Atike ? Cum să-ți iei viața ?

Bine că nu ştie nimeni...

Numai eu ştiu.

Mă simt foarte rău, Faria. Nu ştiu ce-o să fac.

Vreau să mor.

Ce-ai pățit, Atike ? Cine te-a rănit aşa de mult ?

Silahtar ?

A venit Ester.

Mi-a spus să merg la Conacul de Marmură,

să aflu pe cine iubeşte Silahtar.

La început, n-am crezut. Am spus că minte.

Apoi am început să mă frământ. M-am dus.

Mai bine nu mă duceam, Faria...

E Gevherhan.

Femeia din inima lui e sora mea.

Aşadar, ai aflat...

Cum aşa ? Tu ştiai ?

Am aflat din întâmplare.

Am vrut să-ți spun, dar cum se poate spune aşa ceva ?

N-am vrut să suferi şi mai mult.

M-au mințit privindu-mă în ochi atâta timp, Faria.

Ca şi cum şi-ar bate joc...

Aş vrea să intru în pământ.

Cum a putut Gevherhan să-mi facă asta, Faria ?

Eu am avut încredere în ea, mi-am deschis inima în fața ei, iar ea...

Gata.

E greu, ştiu că e greu.

Dar acesta-i adevărul.

Renunță la Silahtar. Uită-l.

Să facă ce vor.

Renunță. Renunță odată, Atike.

Nu, nu e aşa de uşor.

Vor plăti pentru suferința pe care mi-au pricinuit-o.

Nu ştiu cum,

însă Kösem a observat devreme că i-am copiat sigiliul.

I-a chestionat pe toți cei care au intrat în odaia ei.

Dacă Ayşe mărturiseşte, Kösem n-o să mă lase teafără.

Dacă sultana Ayşe mărturiseşte, va ieşi la iveală şi păcatul ei.

Aşa-i.

Însă, dacă o presează, Ayşe o să se sperie.

Şi, când se sperie...

Să ne rugăm ca Ayşe să nu deschidă gura.

Trebuie să ne gândim la toate posibilitățile, fetelor.

Dacă Kösem află că eu sunt în spatele acestui incident,

veți face ceea ce trebuie.

O să dărâmați seraiul peste ei.

Sultană-mamă !

Aveți vreo veste despre Măria Sa ? Încă nu s-a întors la serai.

Slavă Domnului, incendiul a fost stins.

Am primit veste. Viteazul meu e bine. Vine în curând.

Am zis să te întreb eu înainte să ajungă el.

Iertați-mă, dar n-am înțeles.

Ce să mă întrebați ?

Ai venit în odaia mea în ziua în care eu am mers la lăcaş.

Voiam să te întreb de ce ai venit.

Nu ştiam că ați plecat. Hanzade a vrut să vă vadă.

Am spus să venim în vizită.

Când vă aşteptam, a venit calfa Lalezar.

Când a spus că ați plecat la lăcaş, ne-am întors.

Ce s-a întâmplat, sultană-mamă ? De ce m-ați întrebat ?

Ayşe...

Cineva mi-a copiat sigiliul.

Le-a trimis scrisori

multor persoane credincioase dinastiei şi statului.

I-a adunat pe o corabie în port

şi i-a ars de vii.

Aşa a izbucnit incendiul.

Apoi s-a răspândit în capitală.

Au ucis mulți oameni nevinovați.

Dumnezeule !

Cine şi de ce să facă aşa ceva ?

Nu cred că ai legătură cu o asemenea ticăloşie.

Însă gravitatea situației e clară.

E o trădare.

O revoltă pusă la cale împotriva tronului sultanului Murat.

Adică împotriva tatălui copiilor tăi.

Dacă ştii ceva despre acest incident, spune.

Sultane Murat ! Sultane Murat !

Lăsați-o să treacă.

Eu am pierdut totul.

I-am pierdut pe toți cei dragi.

Soțul meu, fata mea, fiul meu... Toți au murit.

Tot ce-am avut a ars, s-a făcut cenuşă.

De când ai urcat tu pe tron,

poporul ăsta nu a fost liniştit nici măcar o zi.

Revoltele şi morțile n-au mai contenit !

N-ai putut să ne aperi.

N-ai putut să ne aperi !

Cel care nu poate alina suferințele şi chinurile poporului e padişah ?

Este ?

Mai bine stătea prințul pe tron, nu tu !

N-ai putut să ne aperi ! Nu ne-ai apărat !

Tu nu meriți să stai pe tronul acela ! Nu meriți !

Nu meriți !

Nu meriți !

SFÂRŞITUL EPISODULUI 11, SERIA 2