Original subtitles

MAGIE DE CRÃCIUN

Marie, redactorul meu angelic ! Ți-a plăcut mâncarea ?

A fost delicioasă, maestre Marcel. Mersi pentru tratamentul de gală.

Mersi că mi-ai promovat cartea de bucate ! Suntem pe Epicurious !

- Fantastic ! Bravo ! - VÃ trimit cafea și desert.

- Crăciun fericit ! - Mulțumesc.

- l-ai împlinit dorința de Crăciun. - Avantajul de a edita nonficțiune.

Mănânci la cel mai tare local din New York. Noroc !

Credeam că mă vrăjești ca să nu vii la petrecerea mea de Crăciun.

Cândva, erai regina Crăciunului.

- Odată ai făcut portarul să plângă ! - Avea alergie.

l-ai făcut ștrudelul regretatei lui mame. A plâns cu sughițuri.

Ideea e că iubeai Crăciunul și-l făceai magic pentru toți.

La ultimul, am crezut că iubitul îmi cere mâna, dar mi-a frânt inima.

Am învățat pe pielea mea că magia e doar în basme, nu și-n viața reală.

Clark a fost acum patru ani. Readu-ți în viață magia Crăciunului.

Uneltești cu mama ? Mi-a dat toată ziua mesaje. Uite aici.

Fiecare lot cu pomi de Crăciun din oraș.

Poate e cazul să-ți iei unul ! Ți-ai restabili credința în Crăciun.

Credeam că nonficțiunea nu va dura. Tot asta fac și după doi ani.

Cu o carte de bucate de succes, Henry nu mă lasă să editez ficțiune.

Ficțiunea e punctul tău forte, iar Henry o știe.

L-ai găsit pe marele JP Presley. E pasiunea ta !

De pasiunea mea se alege praful.

Trebuie să-ți urmezi visul ! Uite-ți șansa. În spate.

Andi și Marie.

Ce local fantastic !

Cartea de bucate are succes, se vinde. Nu vă place Crăciunul ?

Ba da. Marie chiar îmi povestea despre o idee nouă de-a ei.

Una strategică, pentru trimestrul viitor. Dar putem discuta mâine.

Super ! Ne întâlnim dimineață.

- O seară frumoasă, doamnelor ! - Mulțumesc.

- Nu puteai fi și mai vagă ? - Vreau să mă pregătesc.

În plus, presimt că voi fi dezamăgită.

Întreabă-l de Crăciun. Ai două săptămâni să-ți faci curaj.

Și-apoi poți să-ți iei pom. Consideră-l un deodorant uriaș.

Aromaterapie Pace pe Pământ !

- Poftim. - E un semn !

- Și pentru dv. Poftă bună ! - Mulțumim !

Henry, după cum știi, am pus trup și suflet în firmă și ador scrisul.

Vreau să trec iar la ficțiune.

- Simt că e atuul meu și... - Deja primești cadouri.

- Cred că Moșu' te place. - Moșu' e mama.

- Tare ! - Nu la propriu.

Ea mi le-a trimis. De când stai aici ?

- Nu de mult. Sunt Nate. - Marie.

Te-am mai văzut, mă bucur să-ți aflu și numele.

- Încântată ! - E primul meu Crăciun la New York.

- Ești de-aici ? - Da, din Albany. Ai mei stau acolo.

Sunt din Florida. În orașul meu ornăm palmieri, nu brazi.

Aici sunt brazi la orice colț. Bun venit la New York !

Speram la mai multă zăpadă. Mereu mi-am dorit un Crăciun alb.

Mereu l-am rugat pe Moșu' să ningă.

N-am avut parte decât de înghețată la pahar. Dar tu ?

- Ce-ți dorești ? De Crăciun. - Ce-mi doresc ?

Mi-aș dori să-mi fac vecinul să dea mai încet colindele alea siropoase.

- Îți cunoști vecinii ? - Nu. E mare clădirea.

Îmi lipsește chestia asta de la orașele mici.

ÎN consider pe Sinatra clasic, nu siropos.

Trebuie că ai ștacheta cam sus.

- Scuze, pereții-s subțiri și nu... - Nu-ți plac colindele ?

Toate încep să sune la fel.

Poate le mai schimbi. Cu un cântec din deceniul ăsta.

Dacă mai ai cereri, pune-mi-le pe ușă.

Bine.

Salut, Sammy ! Mi-a fost dor de tine ! Îți datorez ceva bun.

Vino ! Ce băiat cuminte !

Poftim !

Ce enervant !

- Bună, iubito ! Mă vezi ? - Da, nu mai face cu mâna.

Bine ! Ai primit pachetul ?

- Da, mersi pentru daruri. - Deschide-l !

- Să n-aștept Crăciunul ? - Nu, e important

- Bine. Te las jos o secundă, bine ? - Bine, iubito.

O să-l deschidă acum. Arată bine !

Cred că a fost plecată. Sper c-a fost la o întâlnire.

N-am fost. Îmi pare rău să te dezamăgesc.

Tatăl tău întreba și el. Credeam că...

L-ai deschis ?

De-asta ai vrut să-mi iau brad ? Să atârn în el o podoabă ?

Citește biletul !

Bine.

"Un înger dintr-un Crăciun trecut, ”

atârnă-l sus, să primești magia ce-a așternut."

E Aurora ! Îți aduci aminte ?

Când erai mică, aveai grijă să fie prima podoabă din pom.

Ai jurat că e singura care poate face magia de Crăciun.

Fiindcă-mi închipuiam că era autoarea aurorei boreale.

Întotdeauna ai avut imaginație !

Hai, iubito, nu strica bucuria. Acordă-i o șansă !

- Fă-o fiindcă-ți iubești mama. - Și tatăl.

- Da, pentru noi. - Bine. O cocoț pe raft.

Bine. E-n regulă, deocamdată.

Închid. Se dă It's A Wonderful Life. Te iubesc !

- Te iubesc. Pa! - Pa!

Ce părere ai ?

Nu ne dă pace dacă nu o punem undeva, sus.

E frumoasă!

Bun, Aurora, dacă a mai rămas ceva magie în tine,

convinge-l pe Henry să mă transfere.

Și dovedește-mi că există finaluri fericite.

Nu numai în basme, ci și în viață.

Dacă m-ai ajuta cu asta, ar fi nemaipomenit !

Hai la culcare ! Noapte bună !

Bună, Marie ! Îți lăsam asta la ușă, e fragilă. Nu prea e loc în cutie.

- Crăciun fericit ! - Mulțumesc. Mai vedem.

Mulțumesc !

EDITURA LIONSRUN

Sunt fantastice cifrele !

Au crescut vânzările fizice. E un miracol în era e-bookurilor.

Mersi.

Am pus în cartea de bucate o zonă pentru note și marcatoare de pagini.

- Puriștii adoră așa ceva. - De-asta ești cea mai bună.

- Îți rămân dator. - Henry, m-am gândit...

- Nu mai vreau la nonficțiune. - Vrei să repeți ?

În ultimii doi ani am trudit să relansez secția de nonficțiune.

Cifrele arată c-am reușit.

Dar pasiunea mea e să găsesc subiecte și scriitori geniali.

Cartea lui JP Presley e încă în top. L-am promovat în ciuda tuturor.

Am nevoie de-o provocare. Nu o găsesc la cărți

ca Afaceri mai bune cu Bitcoin.

- L-ai întrebat ? - A fost de acord.

- Minunat ! - Cu o condiție.

Sunt redactorul următoarei cărți de nonficțiune.

Acceptă că sunt valoroasă și mă sprijină,

dar nu pot părăsi nonficțiunea. Nu încă. Trebuie să mă reafirm.

O carte azi, secția, mâine.

Contează că mergi în direcția bună. Sunt mândră de tine !

Da, parcă m-ar fi împins ceva.

- Ce? - Nimic, nimic.

Ai dreptate, să sărbătorim ! Luăm prânzul ?

Nu pot. Ne asociem cu St Ambrose, la colecta lor de jucării din iarnă.

Le pozez secția de pediatrie pentru comunicatul de presă.

Daruri de Crăciun ?

Știu. Amabilitatea mamei mele.

Sigur nu e pom de Crăciun.

Cum vrea Linda să-ți redea spiritul de Crăciun ?

Nu știu.

E festiv și oarecum ciudat.

"Știi când a venit Moșu, chiar dacă ți-ai rupt mâna ?”

"Grație veseliei și al Crăciunului elan, am mai sărbătorit un an."

Când eram fetiță, mă jucam Cu Verișoara mea în zăpadă, în Ajun.

Am alunecat și mi-am rupt mâna. Mi-am petrecut noaptea la Urgențe.

Ne temeam că Moșu' o să uite de noi fiindcă nu eram în paturile noastre.

Asistentele mi-au făcut asta.

Au zis: "De presari bucurie de Crăciun și pui podoaba în pom,"

"Moșu' Își va aminti să revină să ne aducă darurile."

S-a întâmplat demult.

E ca o rețetă pentru magia Crăciunului.

Da, cam așa o nerozie.

Stai, e un semn. Fii atentă !

Merg la spital, vino și tu !

Să stau la Urgențe ?

Am vorbit despre un Crăciun, să-l și retrăiesc ?

Nu, vino la pediatrie. Ne ocupăm de colecta de jucării.

Te-ai mai pus în pielea copiilor.

Poate îi vei face să spere că Moșu' nu uită de dorințele de Crăciun.

Dacă mă iei așa...

Să fie clar, nu merg decât pentru copii.

Dovadă că Moșu-și ține cuvântul.

- Pe aici, doamnelor. - Mulțumesc.

- Faceți câte fotografii vreți. - Super, mulțumesc !

- Pot s-arunc o privire înăuntru ? - Vă rog.

- Bună! Ce citești ? - Călătorie în timp.

- Îmi place mult. - Și mie. Am citit-o de patru ori.

De patru ori ? Ești mare pasionată !

Îmi place să citesc. Mă ajută să uit unele lucruri.

Și mie-mi place să citesc. Bună, sunt Marie !

Skylar. Ce ai pe mână ?

E puțină veselie de Crăciun din podoaba mea. Vezi ?

- Îl cunoști pe Moșu' ? - Da, oarecum.

Dacă ți-aș spune dorința mea de Crăciun, i-ai transmite-o ?

Aș face-o chiar eu, dar nu mă deplasez ușor.

- Când vei ajunge acasă ? - Nu știu.

Mi-am rupt rău piciorul, la gimnastică.

- Ce-ți dorești de Crăciun ? - Mai multe cărți.

S-a făcut ! li voi duce chiar eu mesajul.

Î rogi să-mi aducă o mașină de curse ?

Sigur ! Mai sunt dorințe de Crăciun ?

- Unde-ai dispărut ? - Am vorbit cu niște copii.

Am o idee.

Să punem pozele copiilor pe podoabe și dorințele de Crăciun pe spate.

Minunată idee !

Le punem în pomul firmei și angajații vor ști ce să doneze.

Îl putem numi "pomul darnic". Ai aranjat colecta de jucării.

Copiii ți-au insuflat puțină magie de Crăciun ?

Nu vreau să piardă fiindcă sunt internați, asta e tot.

În plus, facem o colectă de jucării. Le putem da exact ce vor, nu ?

Da. Trebuie să mai fac niște poze.

Continuă să notezi cererile pentru Moșu'.

- Dar ți-ar trebui un carnețel. - Da.

Mă scuzați !

- Bună, vecino ! - Bună!

- Regret, nu pot controla muzica. - O merit !

Ce faci aici ? Strigi: "Ce nerozie" ?

Bună poanta. Nu, am venit cu daruri. Lucrez la editura Lionsrun.

- Coordonezi colecta de jucării ? - Nu-ți ascunzi surprinderea.

Fac o listă pentru Moșu”. E prea lungă pentru hârtia asta.

- Dă-mi voie. Poftim. - Perfect, mulțumesc !

Văd că rafturile din camera de recreere sunt cam goale.

Am mai cerut niște cărți, dar se pare că nu au bani pentru ele.

Am terminat cu pozele pentru podoabe. Deranjez ?

Nu. Vorbeam cu Nate. Suntem vecini de hol.

- Salut ! Sunt Andi. - Bună.

- Abia te-ai mutat ? - De șase luni. Am venit la muncă.

De șase luni ? Cum de nu ne-am văzut ?

Mai ridică și tu nasul din telefon.

Faceți podoabe ?

Fiecare are o poză pe față și lista dorințelor pe spate. Ideea ei.

Arată-i podoaba ta. Hai !

Drăguț!

L le trimite mama ei, să-i reinsufle spiritul de sărbători.

- Și poate să-și ia și un pom. - Nu ai pom ?

- Încă nu. - E Crăciunul ! Cum să n-ai pom ?

Știi complexul de vizavi ? Au un pom și îi văd luminițele pe geam.

- Văd Crăciunul oricând mă uit. - Ai dreptate.

Nu-ți place sărbătoarea. Ți-a stricat cineva Crăciunul.

- Mă cheamă. Trebuie să plec. - Pa!l

Nu-i purta ranchiună. Nu știa.

Pare foarte simpatic. Încearcă să-l cunoști.

Nu pot ieși cu un vecin. În plus, dacă n-ar merge,

ar fi jenant să ne întâlnim în clădire. Ar trebui să mă mut.

- Dragostea merită riscul. - Nu și când ai chirie mică.

- Și e prea idealist pentru mine. - Întocmai !

- Nu. - Cum vrei.

Bună ! Voiam să-ți las un bilet. Scuze dacă te-am jignit mai devreme.

- Mi-ai luat brad ? - În semn de pace.

Și am citit că podoabele cu veselie de Crăciun au nevoie de crengi.

- O coroniță e mai practică. - Dar n-are farmec să fii practic.

- Deci trebuie să-l păstrez. - Da, doamnă.

Bine. Mama va fi încântată.

Perfect. Dar sper să-ți aducă și ție puțină magie de Crăciun.

- Mulțumesc. - Pot să...

Nu, mulțumesc. Mă descurc.

- Noapte bună ! - Noapte bună !

Stai ! Nu, Sammy, nu.

Nu! Nu e pentru tine.

Bine, fie !

Mă omoară mama dacă o sparg.

Așa!

Stai liniștit, nu va fi ca urâțenia de vizavi.

Luminile alea...

Nu-l ținem decât câteva săptămâni.

- Încă un pachet ! - Mulțumesc !

"Tata lângă foc poezii citește și speranțe și visuri ne trezește.”

"Evocă-ți citatul îndrăgit din Emily și gândește-te că totul e posibil.”"

- Ce drăguț! - Tata mi-a dat-o când eram studentă.

Emily Dickinson rămâne preferata mea.

- Mama se străduiește din răsputeri. - Recunoaște că se pricepe.

Încep să devin sentimentală.

Scuze dacă deranjez, dar eram în cartier.

Glumești ? Intră !

- Ce mă bucur să te văd, JP ! - Da!

- Vă las să stați de vorbă. - Nu trebuie să pleci.

Am treabă. Planificăm serbarea de Crăciun de la Lionsrun.

- Excelent ! Anul ăsta, voi veni. - Grozav !

Fantastic ! Ne vedem acolo. La revedere !

la loc, intră !

- Ai venit în oraș de Crăciun ? - Da.

Zici că e vară la LA, iar mie îmi plac zăpada și Crăciunul.

Nimeni nu serbează ca la New York. Soția adoră cumpărăturile.

Să-ți dau o veste. Mă întorc în mod oficial la ficțiune.

Adică, e în lucru. Câte o carte o dată, dar...

E formidabil ! La următoarea mea carte, îmi vei fi redactor ?

- Întâi trebuie să o termini. - Emisiunea TV îmi răpește mult timp.

- Nu-ți vita rădăcinile literare. - Niciodată !

Dar m-am gândit la alte idei.

La direcții noi.

- Ai să-mi împărtășești ceva ? - Poate mai târziu.

Văd că nu ai abandonat Crăciunul.

Mama încearcă să mă atragă înapoi.

Îmi tot trimite podoabe. Îmi retrezește amintirile.

Asta e bine. Amintirile sunt puntea dintre minte și inimă.

Trebuie păstrate ca bunuri de preț.

Ține minte asta pentru următoarea carte.

Îți plăcea Crăciunul. De ce continui să îl respingi ?

- Știi de ce. - Tipul de la NYU.

Mi-ai interzis să merg la podcastul lui.

Din păcate, spiritul Crăciunului nu vindecă o inimă frântă.

Și îmi e mai ușor să nu mă implic în toată tevatura Crăciunului.

Nu pot să uit cum m-a făcut să mă simt.

Trebuie să te detașezi.

Folosește-ți energia pentru ceva pozitiv.

Nu cred că e posibil.

Fitilul posibilului e aprins de imaginație.

Emily Dickinson.

Arată ciudat fără luminițe, dar o luăm treptat, da ?

- Bună, iubito ! - Bună, mamă !

- Ai primit pachetele ? - Da.

- Nu-mi mai trimite atâtea fleacuri. - Când îți lei pom ?

Ți-ai luat deja ! Alex, vino să vezi bradul !

- Nu văd nimic. - Stai puțin.

- Î vezi ? - De ce e așa golaș ?

- Am doar trei podoabe. - N-ai primit cutia ?

- Ce cutie ? - Alex, unde ai trimis cutia ?

- Acasă la ea. - Dragule, nu e acolo.

O sarcină ai avut și tu. Am scris adresa cite[.

Închid. Mamă, sună-mă. Mai bine dă-mi un mesaj când o găsești.

- Bine, iubito. - Vă iubesc, pa !

Curierul a greșit apartamentul. Scuze, m-am gândit să ți-o aduc eu.

L-ai scăpat pe tata de o săpuneală de-a mamei.

Mă bucur să fiu erou. Presupun că sunt tot podoabe.

Erou și detectiv, pe toate le știi.

Așa și trebuie, în domeniul meu.

- Ce face bradul ? - Bine.

- Vrei să intri să-l vezi ? - Desigur.

- Cine e băiețelul ? - Sam, dar îi spun Sammy.

- Am avut un câine pe nume Sam. - Serios ?

Da. Întreabă-l pe Frodo Baggins.

Citești romane fantastice ?

Nu mă omor cu cititul, dar îmi plac filmele.

Pune-mi un maraton cu Stăpânul inelelor și sunt al tău.

Te-am întrerupt din împodobit ?

Nu, am terminat.

Poate mai adaugi ceva de aici.

Să vedem ce avem.

"Colind de Crăciun e prima ta carte preferată. Ai citit-o în iunie."

- E și cartea mea preferată. - Parcă nu te omorai cu cititul.

Nu, dar bunicul ne citea Colind de Crăciun în fiecare an.

Mi-a plăcut. Tim Degețel era preferatul meu.

M-a făcut să urmez Medicina, să ajut oamenii.

Am acasă niște luminițe și ghirlande în plus.

Te pot ajuta să-l împodobești. Sigur, de ce nu ?

Crede-mă, nu-i plăcut să-l împodobești singură.

- Hai! - Bine.

Asta-i drăguț !

Cât pe ce să uităm !

Poftim !

Atârnă-l tu pe Tim Degețel, e preferatul tău.

- Vrei să-ți spun un secret ? - Sigur.

La sfârșitul nuvelei, bunicul mă lăsa să spun celebra replică a lui Tim.

În ciuda verilor mei, îmi dădea voie. E amintirea mea favorită de Crăciun.

Hai, spune-o !

- Acum ? - Da.

Nu, zilele mele de actorie s-au dus.

- Haide ! - Nu! Dar tu?

Ai secrete de Crăciun ?

Bradul. Încă nu știu ce cred despre el.

- Mereu te-ai purtat ca Scrooge ? - Nu, mă implicam în sărbătoare.

Dar ce s-a întâmplat ?

Nu știu. Nu mai simt spiritul Crăciunului.

O despărțire urâtă ? Toți am trecut prin asta.

Poate nu de Crăciun, dar uită. Nu-ți strica un întreg sezon.

- Zise cel fără inima frântă. - Ba am pățit-o.

Cu ultima iubită, în Florida.

Dar nu o condamn. Am dat întâietate carierei.

Nu mi-am făcut timp pentru altceva. Cine vrea un iubit absent ?

- De-asta te-ai mutat la New York ? - În parte.

St Ambrose conduce în pediatrie, mi-am încercat șansa.

Deci cariera a câștigat iar.

Nu ! Mi-am promis că, dacă mă mut, îmi voi echilibra viața.

Voi încerca lucruri noi, mă voi distra.

Voi accepta și altceva în afara turelor duble.

Da? Și ai reușit ?

Mai lucrez la detalii.

Despărțirile nu sunt ușoare. Dor.

Dar nu te poți ascunde după durere, căci blochezi tot ce e bun.

- Ar trebui să plec. - Da.

- A fost o seară plăcută. - Într-adevăr.

- Mulțumesc pentru podoabe. - Da.

Pot să-ți ofer o cafea sau, poate, ceva muzică nouă ?

Hai să patinăm ! N-am patinat de mic. E un patinoar la două străzi de-aici.

Ți-ar plăcea ?

Te avertizez că e posibil să aibă colinde.

Așa ceva m-ar pune pe fugă. Dar cred că pot face o excepție.

- Îți bat la ușă pe la ora 18:00. - Bine.

Ce faci ?

Termină, ce faci ?

"Tatăl tău m-a dus la clătite la prima întâlnire,"

"m-a sărutat pe patine și mi-a cerut mâna la far.”

"Iubirea te poate găsi oriunde.”

Nu e chiar întâlnire. Doar mergem să patinăm.

- Ascultă, Marie ! Încă un pachet. - Mulțumesc.

- Și Crăciun fericit ! - Asemenea !

Crăciun fericit !

"Din vacanțele noastre de vară în soare și nisip."

"Căutai comori îngropate, dar cea mai mare comoară e în inima ta."

Dacă e magie de Crăciun, oare găsim o comoară ?

Așa sper !

Sunt perfecte !

Nu le pot pune pe toate, fiindcă lumea trage cu ochiul.

Se întâmplă ceva cu podoabele. Ceva magic.

- E Crăciunul, toți îi simt magia. - E altceva.

Întâi, flaconul de medicamente și spitalul.

Apoi, JP a citat-o pe Emily Dickinson.

Apoi, primesc o patină pentru pom și aseară Nate m-a invitat la patinaj.

- Ai de gând să te duci ? - Trebuie. Mi-a luat brad.

Nu e întâlnire, suntem vecini care ne plimbăm prin cartier.

Ideea e... Să fie doar o coincidență ?

Nu. E un noroc. E soarta. Accept-o !

Ai primit o podoabă azi ?

Un cufăr. Nu cred să găsesc o comoară îngropată sub pom.

Rămâi deschisă. Orice e posibil.

- Alo, Marie. Bună, ce mai faci ? - Sunt bine, ba chiar excelent.

Am în mână Aventura comorii de Crăciun în clipa de față.

- Îți place ? Ți-am zis că am idei. - Îmi place fa nebunie !

E o poveste atât de drăguță și de promițătoare.

E darul meu de Crăciun pentru tine.

Știu că e alt gen, dar sunt sigur că vei ști ce să faci cu ea.

Mulțumesc. Promit să nu te dezamăgesc.

- Niciodată nu o faci. Mai vorbim. - Pa!l

Bine, pa!

Tocmai voiam să te chem.

Vești bune ! Următorul bestseller al lui JP Presley !

Cum să reintru mai bine în lumea ficțiunii ?

Mă bucur că JP ne-a adus noul lui proiect,

dar nu mai publicăm literatură pentru copii.

Nu putem face o excepție ? Îți promit că voi munci pe rupte.

Nu munca e buba, cifrele nu-s bune. Dar ți-am găsit autorul de ficțiune.

E profesor de engleză la NYU.

E la primul roman, dar a publicat destule nuvele, deci nu e novice.

Dar are un podcast popular pe care fiică-mea și amicele ei îl adoră.

- Deci are deja publicul lui ? - Da, de aici și războiul ofertelor.

- Cum îl cheamă ? - Uite-l aici. Să ți-l prezint !

Clark Hausman...

- Henry. - Ce mai faci ?

Bună!

Ai zice că o structură masivă ca Machu Picchu s-ar vedea.

Ghidul nostru greșește drumul și ne rătăcim în Anzi.

Văd păianjeni cât pisica și-mi spun că nu vreau să mor așa.

Scot busola și, în zece minute, suntem la intrarea în oraș.

Ghidul mi-a dat cea mai bună lamă. N-am reușit s-o trec de pază.

Interesantă poveste ! Excursia ți-a servit ca inspirație pentru roman ?

Nu. Poate pentru următorul.

Clark spune că romanul e inspirat din viața lui. La fel ca podcastul.

Mi-au plăcut aventurile și filmulețele tale,

dar sunt curioasă în privința cărții. De pildă, care e subiectul ?

- Dragostea. - Dragostea...

Vrei să dezvolți subiectul ?

Am venit la o simplă întâlnire, nu am o prezentare.

Nicio problemă ! E evident că ești un povestitor înzestrat.

- Marie va fixa altă întâlnire. - Dar adu pagini.

Capitole, nu transcrieri ale podcastului.

Asta-mi place la Marie, tenacitatea. Îmi place să fiu înghiontit

- Am visat să te înghiontesc, Clark. - Probabil într-o prăpastie, nu ?

Vă cunoașteți ?

- Iubiți din colegiu. Și puțin după. - Și e clar că nu mai suntem.

Asta va complica romanul ?

Nu, a fost acum patru ani, înainte să vin la Lionsrun.

Trecutul e îngropat.

- Pe curând ! Henry. - Mi-a părut bine.

- Ne vedem în două săptămâni. - Da.

- Era cumva... ? - Clark, da.

Întoarcerea mea la ficțiune se face via Hausman.

Ți se strecoară așa în viață ? Ar fi trebuit să existe semne.

- Au existat. E vina mea. - Cum așa?

Podoabele. Ți-am zis că sunt vrăjite.

Azi am primit un cufăr.

JP Îmi trimite cartea lui, Aventura comorii de Crăciun.

Cum apare Clark în viața ta ca prin farmec ?

Mama mi-a trimis acest far ca ornament.

Tata i-a cerut mâna într-unul, în Maine, unde mergem în vacanțe.

Și?

A fost întotdeauna simbolul iubirii.

Acolo mi-am petrecut ultimul Crăciun cu Clark.

Eu am insistat, el a ezitat și...

- Acolo... - Ți-a frânt inima.

Știam eu ! Nu trebuia să-l pun în pom.

Să vedem semnele. Ai primit farul și patinele în același timp, da ?

Și clătitele.

- Ce-i cu clătitele ? - Prima întâlnire a părinților mei.

Farul înseamnă că iubirea există și patinele ți-l aduc pe Nate.

Să nu ne ambalăm prea tare.

Gândește pozitiv. Poate înseamnă altceva.

Poate e o metaforă care-ți luminează calea ?

Sau e o sirenă de ceață care încearcă să mă avertizeze.

Farul e special pentru familia ta. Așa e?

Ca amintire specială, poate îți arată direcția bună.

Am petrecut vacanțe minunate acolo.

Vezi ? E tot ce contează.

Vino încoace !

- Te simți bine ? - Da.

S-o luăm încet. N-am patinat de mult.

Te vei descurca. E ca mersul pe bicicletă.

Da, trebuie să retrezesc copilul din mine. Reușesc eu.

Să-ți ții echilibrul.

- Mă descurc. - Excelent !

Nu, nu, nu! Am uitat cum se virează !

- Doamne, nu ! Ești teafăr ? - Da.

E-n regulă ! Nu te-au văzut mulți.

Bine. Salvatoarea mea !

- Te-am salvat doar de stânjeneală. - Contează, totuși.

Bine. Ține-mă de mână. O luăm încetișor, uite.

Dreptul, stângul, dreptul. Te descurci de minune !

- Faci progrese mari. - Da.

- Bine. - Ce notă îmi dai ?

- Aș zice că șase. - Șase ?!

Ai putea face mai strâns pirueta.

Bine. Dar, dacă la asta iau șapte, mergem să luăm cina.

Dacă iei opt, te las să alegi restaurantul.

- Cât Îmi dai pentru asta ? - Unde vrei să mâncăm ?

- Cum ți se pare ? - E foarte... clasic.

- Ce au bun ? - Cheeseburgeri. l-aș mânca oricând.

lau clătite de Crăciun cu lapte de pasăre.

- Clătite ? - Sunt prea de Crăciun ?

Clătite de Crăciun, vă rog. Marie ?

Ce naiba ! La fel și eu.

- De ce te-ai făcut asistent ? - Voiam să mă fac doctor.

Am luat examenul și urma să încep Medicina.

- Dar s-a îmbolnăvit bunicul. Cancer. - Îmi pare rău.

A fost greu, dar i-am rămas alături pe întreaga durată a tratamentului.

Deși apreciez ce au făcut medicii, asistentele i-au dat...

Ne-au dat putere să continuăm lupta.

L-au ținut tot timpul de mână

și au încurajat când a sunat pentru ultima repriză de chemoterapie.

Au avut grijă să nu se simțim singuri.

Sunt sigur că de asta e azi în viață.

- Nu scrii rețete pentru așa ceva. - Așa este.

Când i-am mulțumit asistentei-șefe, mi-a spus că așa e normal.

- Pe loc, mi-am aflat vocația. - Mi-ar plăcea să am așa un curaj.

Cum așa ? Îți trăiești visul.

De doi ani sunt de bunăvoie în purgatoriul nonficțiunii.

- Nu e tocmai un vis împlinit. - De ce ?

M-am împotmolit.

N-am vrut să-mi dezamăgesc șeful.

Mi-a lăudat reușita, m-a avansat.

Am crezut că va fi suficient.

Dar nu e, și mă simt vinovată din cauza asta.

Nu te simți vinovată din cauză că ești nefericită.

Gândește-te că e un indicator care îți spune să o iei în altă direcție.

Sunt pe cale s-o fac.

Am contractat un scriitor de ficțiune și sunt redactorul cărții.

- Formidabil ! - Da, e un pas bun.

- Îl placi ? - Nu e preferatul meu.

Dar șeful îl place și vrea ca romanul să aibă succes.

- Dar tu ce vrei ? - Același lucru.

- Pare că inima-ți spune altceva. - Inima mea se bucură de succes.

Firește, dar care ți-e marele vis ? Cel care vine din inimă.

Sincer ?

Mi-ar plăcea să-mi deschid o mică editură

și să descopăr scriitori talentați.

Să găsesc diamante neșlefuite.

Și să dezvolt subiecte incredibile, la care te raportezi prin imaginație.

Asta e. Promite-mi că-ți urmezi visul, propria ta editură.

- Lumea mă va crede nebună. - Nu contează decât ce faci.

De asta-și aduce aminte lumea.

Bine, promit.

- Mulțumesc ! - Excelent !

S-a întâmplat ceva ?

Leslie tocmai îmi trimite vești de la spital.

Skylar are nevoie de încă un RMN.

- Vai, se simte bine ? - Cred că și-a mai rupt un ligament.

Nu se știe, biata copilă.

Îmi pare rău. Cum ziceam, nu-mi părăsesc niciodată munca.

Vino ! Am o idee.

- Nate ! Voiam să-ți scriu. - Despre RMN-ul lui Skylar ? Cum e ?

- Ea e Marie. Marie, Leslie. - Bună ! li sunt vecină.

- Crezi că putem s-o vedem ? - Da, i-ar plăcea să te vadă.

Știu că nu e program de vizită, dar primești musafiri ?

Da, intrați !

Am auzit vestea bună.

Nu mă operează. Mama îi anunță pe toți. Poate plec acasă.

- Da, vom face tot posibilul. - Ți-am adus un dar de Crăciun.

Nu am citit-o ! Nu am văzut decât filmul.

Îți va plăcea. Nimeni nu povestește mai bine decât Charles Dickens.

- Pot să ascult și eu ? - Da. intră!

Dă-mi-o !

Capitolul întâi, "Fantoma lui Marley”.

- Mersi pentru patinaj. - M-am distrat.

Și eu. Mulțumesc și pentru Colind de Crăciun, a fost frumos.

Păcat c-au adormit până să-ți spui replica.

Știi ce ? Prietena mea Andi dă sâmbătă o petrecere de Crăciun.

Nu prea merg la așa ceva, dar seara asta mi-a creat dispoziția.

Vii cu mine ?

De obicei fac ture suplimentare la spital sâmbăta.

- Sunt nou și vreau să mă afirm. - Înțeleg perfect.

Lucrez de ani buni la Lionsrun și încă încerc să mă afirm.

Dar să știi că nu m-am mai distrat la New York ca-n seara asta.

Mulțumesc din nou. Ne-ai creat tuturor o seară deosebită.

Sammy !

Ți-a fost dor de mine ?

- Eu plec. Mâine încep devreme. - Bine.

Noapte bună !

Ce se întâmplă ?

Ce zici ?

Ești un narator înnăscut, dar deja o știam.

Vezi tu... Datorită ție am îmbrățișat scrisul.

Ai fost o critică bună. Datorită ție am semnat cu Lionsrun.

Cum merge cartea ? Conveniserăm să vii cu niște capitole.

O mai ajustez puțin și ți-o aduc acasă în weekend. Bine ?

Nu. Am petrecere de Crăciun în weekend.

- Mai bine dă-mi un e-mail. - Bine.

Până atunci, prezintă-mi un rezumat al poveștii.

- E noua carte a lui JP ? - Da.

Speram să relansez secția pentru copii cu ea, dar Henry nu vrea.

Era visul tău dintotdeauna. Să inspiri viitorul azi.

- Nu era deviza ta ? - Îți aduci aminte de ea ?

Vă caută Nate Thomas.

- Merg să văd ce vrea. Revin imediat. - Desigur.

Ce surpriză plăcută !

Am primit cărți, am zis să le adăugăm la colecta de jucării.

- Le oferim copiilor de la spital. - Firește, îmi place ideea !

Podoabele... Au funcționat !

- Te las să te întorci la muncă. - Ar trebui să mă întorc.

Ascultă ! Petrecerea de Crăciun a lui Andi, mâine ?

- Mai vrei însoțitor ? - Nu ai de lucru ?

Mi-am promis să mai fac și altele. E important să te ții de cuvânt.

- Sau deja ai pe cineva ? - Nu, pe nimeni. Tu ești acela.

Cel care mă-nsoțește, care vine și el.

- Bine ! - Bine.

Scuze ! Finaliștii sunt Nate și Marie, contra lui Lucy și Bryan !

Câștigătorul primește una din pungile cu cadouri !

- Noi suntem ăștia. - Jucăm serios !

Au rămas preparatele și activitățile de Crăciun.

Mâncare, da, iubito ? Mâncare.

Ne descurcăm, iubitule !

- N-arată bine pentru noi. - A băut ceva, deci avem o șansă.

Am vorbit prea tare ?

Dă-i drumul !

Gata ! Sunt roșii și albe și mentolate.

- Acadele ! - Da!

- E un loc ? - Manhattan, Singapore, Anglia...

E și câine.

E ca un pechinez. Micul... Snuffles ! Snuffles, micul...

- Budincă Yorkshire ! - Ai zece secunde.

- Iubito. Glu-glu. - Curcan ! Curcan!

- Glu-glu, mac-mac, piu-piu. - Curcan, rață, pui ?

- Dar toate la un loc ! - Era curcan umplut cu rață și pui !

- Nu ! Cine mănâncă așa ceva ? - Nate, Marie, urmați.

- Și poți să câștigi cu trei. - Bine, trei.

- Putem să învingem ! - A fost bine.

- Succes, multă baftă ! - Bun așa.

- Trebuie să faci o fandare întâi ! - Ce faci ?

- Bun așa! - Bine, gata ? Te descurci ?

- Ne descurcăm. - Start !

Moșu' a făcut-o, o face în fiecare ajun de Crăciun.

- Aduce daruri. - Nu, că e pe acoperiș.

- Aterizează cu sania ? - Nu!

- Cum intră în casă ? - Pe coș !

Am făcut chestia asta alaltăieri seară.

- Patinaj, patinaj ! - Da, da, bine așa!

- Sufragerie ! - Sufragerie ? Pom ? Împodobire ?

- Dar e ce pui în pom, e Tim Degețel. - Podoabe !

Da! Am câștigat !

Iar acum, premiile.

- Sper să vă placă, eu le-am ales. - Mulțumesc !

- Ce? - Îmi place !

E... Vai, Doamne !

- Știam că o să-ți placă. - Mulțumesc din suflet !

- Ce frumos ! - O să-ți vină bine.

- Te bucuri de roadele victoriei. - Victoria arată mai bine ca oricând.

E de la muncă, trebuie să răspund. Leslie, ce este ?

Păreți să aveți o legătură bună.

- Da, devenim prieteni buni. - "Prieteni” ?

E singurul tip care ne ajută. Crezi că fiindcă-i place să facă curat ?

Îl placi, recunoaște !

- E fermecător. - Și arată bine. Nu-i rău !

- Nu e Clark, nu ? Sper că nu... - Nu, nici vorbă.

E ciudat să lucrez cu el, mă face să mă gândesc la trecut.

Și la greșelile mele. Dar nu.

- Nate nu e Clark. - Știu.

Dar... L-a sunat o tipă, Leslie.

Sunt colegi, e drăguță. Nu vreau să presupun nimic.

Pare un apel legat de muncă. Nu trebuie să-ți faci griji.

Știu, nu vreau să presupun. Nu vreau să mă prindă magia Crăciunului,

să-mi proiectez ideea unei idile și să o transform în ceva inexistent.

Ai spus "magia Crăciunului” ?

Da, nu știu ce am. Nu știu.

Știu că pare o nebunie, dar să zicem că podoabele sunt magice.

Ce se petrece după Crăciun ? El dispare ?

Îmi trebuie un semn clar, de la univers, că totul e real.

Esența Crăciunului e să crezi. Pur și simplu ascultă-ți inima.

Trebuia să pun vâsc În sacoșă.

- Mai ai ? - Poate.

Știu, am noroc că-mi vine. Îmi vine perfect. Nu, e excelent.

- Oprește-ți puloverul, te rog. - Nicio șansă !

- A fost frumos. Ai amici simpatici. - Bryan nu-ți va ierta victoria.

l-am trimis lista mea cu melodii de Crăciun. Începe să mă placă.

- Zău, i-ai trimis lista ta ? - Unora încă le plac clasicii.

Vii cu mine la o lecție de făcut turtă dulce ?

- Serios ? - Avem permise.

Știu că sună ridicol, așa credeam și eu,

dar m-am gândit să mă mai distrez și m-am întrebat dacă nu vrei și tu.

În fine, e la o zi după petrecerea de la Lionsrun, poate e prea muli.

- Mi-ar plăcea mult. - Da?

- Nu mai strâmbăm din nas ? - Am aflat că, făcând nazuri, pierzi.

- Ce siropos ! - Ba amuzant !

CELE MAI FRUMOASE CLIPE

Cum ai îndrăznit ?

Bună, scuze de întârziere. Ultimele pregătiri înainte de Crăciun...

Cum a fost la petrecere ?

- Deci ai citit capitolele. - Vorbești serios ?

- Ai descris relația noastră. Totul. - Ce pot să spun ? Ești muza mea.

Nu pot, nu retrăiesc trecutul cu tine.

Marie, ești redactorul ideal. Cunoști povestea.

Vreau să surprind toate emoțiile primei iubiri.

- Uimirea, durerea... - Și promisiunile încălcate ?

La tinerețe, e mai ușor să promiți decât să te ții de cuvânt.

Avem altă vârstă acum. Suntem mai înțelepți.

Ți-ai bătut joc de mine.

Ai promis că ne vom logodi.

Știu, și îmi pare rău.

- N-am vrut s-o rup de Ajun. - Voiai s-aștepți dimineața ?

Nu. Nu știu. Când e momentul potrivit să rupi o relație ?

- Tu ai vrut să mergem la far. - E vina mea ?

Nu, dar...

Voiai să te măriți. Voiai un inel de Crăciun și nu eram pregătit.

Pentru că întâlniseși pe altcineva ?

Marie, eram tânăr.

Nu știam ce aveam... Și eram ușor de distras.

Am știut-o mereu, doar n-am vrut să accept.

Ascultă... Nu te-am înșelat.

Lumea e imensă !

Trebuia explorată și ne datoram reciproc să facem acest lucru.

Băiatul din cartea aceea... te-a iubit foarte mult.

Vreau să scriu cartea asta cu tine.

Să aibă un final fericit, chiar dacă e ficțiune.

Bine.

- Ți-am adus corespondența. - Mulțumesc.

Ce magie mai are mama ta pentru tine ?

Asta e de la tata. Îl recunosc după scris.

Când s-a mai ocupat de poștă, pachetul a ajuns greșit.

De-asta l-a trimis la birou, să fie sigur.

- Nu-l deschizi ? - Ba da. Mă uit mai târziu.

Unde te grăbești ?

Îl vizitez pe Nate la spital, la prânz.

Simpli prieteni, zici ? Cum să nu !

- Bună! - Bună ! Nate este ?

E cu un pacient. Te așteaptă ?

- Nu, aștept. - S-ar putea să dureze.

- Aș putea s-o salut pe Skylar ? - Da, e în camera de recreere.

"la-mă de-aici !"

"Ți-am zis, acestea sunt doar umbrele celor care au fost, spuse fantoma.”

- Marie ! - Eram în zonă, am zis să te salut.

Ai vorbit cu Moșu' ?

Da. Are tot ce vă doriți, inclusiv cărți noi pentru bibliotecă.

Moșu' ți-a trimis cutia ?

- Nu, e de la tata. - Deschide-o!

Vrei să o deschizi tu ?

- Are un bilet. - Poți să-l citești.

"Capitolele se termină și încep, dar povestea ta nu are sfârșit.”

"Mergi înainte și pietrele nestatornice vor fi pietre de hotar.”

Ce înseamnă ?

Că furtunile sunt însoțite de curcubeie. Doar trebuie să crezi.

Bună!

Capitol încheiat.

Mulțumesc ! Uite câte donații am primit !

- Păcat că nu-i Nate, să vadă. - Știu, a trebuit să-și dubleze tura.

Sunt nou în familia Lionsrun, dar m-am gândit să contribui.

- Mulțumesc ! Ești foarte generos. - E plăcerea mea.

Pot îndrăzni să-ți cer un dans ?

Ca prieteni. Să-i arătăm lui Henry că putem să ne înțelegem.

- Sigur ! Da. - Da?

Ești superbă. La fel de frumoasă ca prima dată când te-am văzut.

- Ți-am dat e-mail cu note. - Da, le-am primit.

- Mă gândesc să schimb sfârșitul. - Zău?

- Da, e prea trist să se despartă. - E realitatea.

La final, după ce tipul are succes, se întoarce la ea.

Îi spune că a fost nesăbuit după care o dă pe spate.

Mai vedem cum evoluează povestea.

Tipul în halat, cu care vorbeai în hol, alaltăieri.

A adus o cutie. Nu sunteți împreună, nu-i așa ?

Poate că da. De ce ?

L-am văzut în garaj alaltăieri, plecând cu o blondă frumoasă.

Și ea era în halat ? E Leslie, sunt colegi de muncă.

Bine. Păreau destul de apropiați. Aproape ca un cuplu. Așa că...

Scuze, pot să-l răpesc pe Clark ?

- Șefii vor să cunoască noua vedetă. - Mă scuzi.

- Iată-l ! - Bună ziua, tuturor.

- Îmi pare bine ! - Marele Pete !

Arătați bine. Soția mea adoră să cumpere pentru copii. Mulțumesc.

- Mai avem două sacoșe în mașină. - Arată minunat !

Aș vrea să le dau un exemplar al cărții tale.

Dar Henry nu se lasă convins ușor.

Dar e-n regulă, sunt dedicată cauzei. Promit.

Clark mi-a venit cu ideea de a lansa o colecție de autori pentru copii

și a zis că i-a vândut lui Henry ideea.

Mă întorc imediat.

Pot să scriu în somn o carte pentru copii.

Putem lua anonimi, dacă scriitorii sunt ocupați.

Să atragem cititorii de mici, să-i avem pe Viață. Inspirăm viitorul azi.

- Îmi place ! - E o mină de aur.

Mi-ai furat și ideea, și deviza ? Chiar așa ?

Ai vrut să-i vând lui Henry ideea. Am reușit.

E exact ce voiai. E pentru tine.

Nu vezi decât banii. Nu-i vorba de făcut bani.

Copiii merită povești cu imaginație, nu scrise în somn. E real pentru ei.

Mai vorbim, dar lui Henry îi pasă de vânzări.

Vorbesc pe limba lui. De-asta facem echipă bună, acceptă.

Nu te las să murdărești totul cu marje de profit. Spune-i adevărul !

- Spune-i... - E petrecere. Ce este, Marie ?

Marie nu se aștepta să prezint colecția pentru copii așa repede.

- Henry, nu e adevărat. Am... - Îți fac un dar de Crăciun, Marie.

Nu. Nu așa.

Marie !

Salutări ! Bun venit la bucătăria Moșului ! Începem imediat.

Aveți baie ? Să mă spăl pe mâini.

Îmi plac spiridușii responsabili La capătul holului.

- Ești bine ? - Da, doar probleme de serviciu.

- Nu trebuie să stăm. - Nu, mă simt bine.

Mereu am vrut să fiu spiriduș responsabil. Caută un post de lucru.

- Bună, Leslie ! - Bună, Marie ! Ce faci aici ?

- M-a invitat Nate. - Super ! Ne vedem la oră.

Să ne ridicăm spiritul de Crăciun ! Să facem case de turtă dulce !

Nu știu despre ce vorbești.

Ce drăguț! Ce ? Ești!

- Bună! - Bună.

- Mă străduiesc. - Dă-te, e bine.

- Va merge ? Tot cade. - Vezi?

- Așa ! Chiar arată bine. - Așa e, nu ?

Măi să fie ! Lipsesc acadelele.

- Uite, Nate. Am eu. - Îți rămân dator.

Odată și-odată îmi vei plăti toate favorurile.

- Uite, uite ! Suntem chit. - Frumos.

- Aoleu ! - Ești bine ? Stai să văd.

- Sunt bine, doar m-am ars. - Dă-mi voie să mă uit. Stai.

Gata. E mai bine ?

Ai grijă, și dulciurile te pot arde.

Am nevoie de aer.

Stai ! Ce se întâmplă ?

Nu știu ce facem.

- Nu facem case de turtă dulce ? - Sigur. Mai bine plec.

- Stai ! De ce ? - Fiindcă totul e nou în viața ta.

Cariera, totul, iar eu nu sunt decât vecina căreia nu-i place Crăciunul.

- Doar nu crezi asta cu adevărat ! - E adevărul.

Ascultă, știu că ai avut inima frântă.

- Dar nu trebuie să te temi. - Crezi că mă tem ?

Da, fiindcă eu mă tem. Dar măcar sunt dispus să încerc.

Bine, pot să te întreb un lucru ?

Leslie era cu tine Când ai lăsat cărțile ?

La Lionsrun ? Da, și ?

Mă ajuta. Așa fac prietenii.

Nu pot să fac asta.

Nu iar. Nu mai risc să mă ard, fiindcă doare prea rău.

Stai, stai, Marie, te rog, nu pleca. Nu pleca, bine ?

Hai să ieșim doar noi doi. Fără distrageri.

Problema e că mereu există distrageri.

Mai bine închidem acest capitol înainte să ne frângem inimile.

Pur și simplu renunți ?

E mai bine așa.

- Te-am sunat. - Știu, l-am văzut sunând.

Știai că mă reped cu mașina până aici.

Cred că aveam nevoie să te văd.

Hai, iubito, spune-mi ce te macină.

Mulțumesc.

Așadar, asta-i povestea.

Ți-ai sabotat cariera și-apoi relația cu vecinul tău chipeș.

Acum vii acasă și strici bradul.

Am crezut că podoabele sunt magice.

Că îmi vor lumina viața, amintindu-mi că există și finaluri fericite.

Iubito, întotdeauna există magie în Crăciun.

Tatăl tău mi-a dat asta când ne-am căsătorit.

Doamne !

E frumoasă, nu ? O simplă inimă deschisă.

Sau scobită. Ar putea fi scobită.

În asta constă frumusețea vieții Se schimbă după cum o vedem.

Dacă o vei vedea ca inimă scobită, viața va trece pe lângă tine.

Dar, dacă îi dai voie să fie o inimă deschisă,

te vei mira nu numai de câtă iubire va veni la tine,

ci și de câtă vei da înapoi.

Din așa ceva sunt plămădite visele. Ca magia.

- Magia nu există. - Există, dacă tu crezi.

- Bună dimineața ! - Bună dimineața.

- Ce scenă ai făcut alaltăieri seară. - Îmi pare rău.

Am neînțelegerile mele cu Clark, dar nu trebuia să-l înfrunt la petrecere.

Am vrut să îți iau cartea.

Dar Clark s-a opus.

Spune că ești cel mai bun redactor cu care a lucrat, că ești pasionată.

Că știi să încurajezi scriitorii. Și sunt de acord.

Avem trei zile până la Crăciun.

Aștept să-ți rezolvi problemele cu Clark și să reintri în joc.

Îi apreciez cuvintele, dar vreau să relansez secția pentru copii.

- Cu cartea lui JP. E deosebită ! - Cărțile pentru copii nu se discută.

- Nu sunt o investiție bună. - Nu ne trebuie o colecție.

Putem începe cu JP. Deja avem contract.

- Vrei sau nu la ficțiune ? - Da.

Atunci ocupă-te de cartea lui Clark !

Dacă JP își termină romanul, te ocupi de el.

Marie, ne-am înțeles ?

Nu. Demisionez.

- Consideră-l ca preaviz de 14 zile. - Marie...

- Mersi pentru tot. Am învățat multe. - Fii serioasă...

E timpul să-mi ascult inima.

- Bine. - Bine !

- Clark! - Te-am căutat tot weekendul.

- Cu petrecerea nu-ți face griji. - Am vorbit cu Henry.

- Și? - Am demisionat.

- E vina mea. - Nu, a fost decizia mea.

Îmi pare rău pentru tot !

Iar ți-am stricat Crăciunul.

Nimeni nu poate să-mi strice Crăciunul.

Pot să-ți cer o ultimă părere ?

Da. Femeia din carte nu are nevoie să fie salvată.

Se salvează singură și e un final mai fericit. Crăciun fericit, Clark !

- Acum ce vei face ? - E Crăciunul!

Voi răspândi magie de Crăciun.

- Avem nevoie de loc pentru daruri. - Asta e sala de ședințe.

- E liberă? - Da, n-avem nimic până în ianuarie.

Perfect !

"Multe au văzut, departe au mers și multe cămine au vizitat,”

"dar întotdeauna cu un sfârșit fericit."

"Duhul stătea la căpătâiul bolnavilor și ei se înveseleau în țări străine, "

"lângă cei care luptau răbdători, lângă săraci, și se simțeau bogați."

"În aziluri, spitale și închisori, în adăposturile celor necăjiți,”

"unde omul vanitos nu încuiase ușa, lăsându-l pe duh pe afară.”

- Bună! - Bună.

- Admiram superbul pom de vizavi. - Da, e foarte frumos.

Te duci la muncă ?

Nu, fac cumpărături pentru familie.

Mâine e Ajunul. Stai doar o noapte ?

Nu, am avion mâine, la ora 09:00.

- Cum rămâne cu Crăciunul alb ? - Poate la anul.

Nu știu, voi schimba zăpada cu plajele albe și nisipoase.

Dar tot festiv va fi. Ai mei dau o petrecere la restaurantul lor.

Farul local are lumină roșie și verde. Cam ca acel brad.

Ai spus "far" ?

Da, am crescut pe insula Sanibel. Farul e mândria noastră.

Părinții mei și-au numit restaurantul după el.

Mi-a venit mașina.

Crăciun fericit, Marie !

Crăciun fericit !

Bun așa...

Te rog să mai ai puțină magie.

Dragă Nate, îmi pare rău că te-am speriat...

Dragă Nate... Inimile frânte sunt, adesea, inimi pierdute.

Doar o lumină specială poate alunga teama care voia să le cufunde...

- Marie, îți cauți corespondența ? - Nu, pe Nate Thomas. L-ai văzut ?

A plecat de câteva minute. Face Crăciunul în Florida. Ce noroc !

- Marie, scuză-mi întârzierea. - Nicio problemă.

Tata, zis Moșu', trebuie să apară pentru copii.

L-ai invitat pe Nate ?

Da. Pleacă în Florida.

- De-acolo e ? - Da, din insula Sanibel.

Familia lui are un restaurant care se cheamă Farul.

- Nate e farul ? - Și-acum e prea târziu.

Nu-ți face griji. E Crăciunul, nu se poate-ntâmpla nimic rău.

- Gata ? - Da!

Intrați, copii !

- Crăciun fericit ! - Crăciun fericit !

Deschideți darurile ! Bun venit în tărâmul fermecat al Crăciunului !

Ce drăguț !

- Moșu' a adus toate astea ? - Du-te și-l întreabă !

Crăciun fericit !

- Nu se poate ! - E Moșu'!

Crăciun fericit !

"Copiii se băgară în pat.”

"Înainte să adoarmă, băiatul mai puse o întrebare."

"Promiți că o vom face și la anul ?”

"Steaua maiestuoasă se roti și șopti blând: 'Promit.”

- De unde luăm cartea asta ? - Sper că de la mine.

Îmi deschid propria editură.

Cu acordul lui JP, Aventura comorii de Crăciun va fi prima mea carte.

Da, da ! Dar doar dacă mutrișoarele astea vor primi câte un exemplar.

Categoric !

Când ți-a venit minunata idee și de ce ți-a luat atâta timp ?

Mi-a amintit odată cineva că fitilul posibilului e aprins de imaginație.

Credeam că pleci în Florida.

Urma să plec, dar am primit asta.

Iartă-mi purtarea, am greșit. Nădăjduiesc că mă vei ierta.

Între două Crăciunuri, am înțeles ce vreau pentru viitorul meu.

E pentru tine.

Tim Degețel nutrea speranță, nu teamă, iar acum știu cât contează.

Am inima deschisă datorită ție.

După lecție, după ce ne-am certat, aproape nu mai credeam în tine.

În noi. Aproape.

Când ne-am cunoscut, ai întrebat ce vreau de Crăciun.

Cunosc răspunsul. Pe tine te vreau.

E cel mai mare dar care-mi putea fi oferit.

- Deci petreci Crăciunul cu mine ? - Mi-ar plăcea.

La ce te gândești ?

La faptul că finalurile fericite chiar există.

Subtitrare: Retail www.filmeserialeonline.org