Original subtitles

DIN ÎNREGISTRĂILE LUI MURAD BEY AUGUST 1875, RUMELIA.

CĂDEREA PUTERII CENTRALE A DEVENIT IREPARABILĂ.

PÂNĂ ŞI ÎN PROVINICIA MEA

UN EXILAT LOCAL CUTREIERĂ SATELE

RECRUTÂND TINERI.

PÂNĂ ACUM ACEST LUCRU A FOST INOFENSIV.

SUNT UN GRUP MIC CU PUŢINĂ PREGĂTIRE MILITARĂ.

PUTEREA LOR MOTIVAŢIONALĂ ÎNGRIJOREAZĂ. LIPSA DE FRICĂ,

DORINŢA LOR NAIVĂ PENTRU INDEPENDENŢĂ.

DACĂ ASTA ÎI VA FACE MAI PUTERNICI

ŞI VOR MAI ATRAGE CÂTEVA ZECI DE RECRUŢI,

SAU DACĂ SE VOR UCIDE ÎNTRE EI,

SE VA VEDEA ÎN TIMP.

Foc pentru sfârşit. Cenuşă pentru început.

Doar cei fără suflet se feresc de flacără.

Iubeşte pentru a fi iubit.

Iubeşti doar în tăciunii adormiţi

pentru că ştii cum e să fii iubit.

Shibil, aşa e, suntem pui de lup.

Nu pui de lup, ci lupi, ruşine !

Mai sălbatici decât cei din pădure.

Lasă sângele să curgă, e un semn.

Chiar trebuia să-l ucidem ?

Da, trebuia,

la fel trebuia să fie cu cel pe care l-ai cruţat.

Dumnezeu dă, Dumnezeu ia.

Jan-Jun, dă-ne nişte apă.

Să-l spălăm pe ochi.

Bishe, ai luat cât ai luat.

Să mergem !

Rada, dă-mi ulciorul, îmi e sete.

Nu ai băut îndeajuns ?

Nu, nu am băut

şi mi se face sete când mă uit la tine.

Dă-l aici.

Ce anume,

secera sau ulciorul ?

Secera ?

Am muncit mai mult ca tine ! Trădătoareo ! Dă-mi ulciorul acum.

Dă-mi ulciorul.

Bea, Elitsa !

Apa te reîmprospătează şi potoleşte spiritul pădurii.

Nu trebuia să i-l dai.

A trebuit !

Parazita tace din gură doar când bea sau mănâncă.

Îţi dau acest colier,

să ţi-l pui la gât.

Şi nu mă întreba de la cine e şi pentru cine.

Ţi-l dau ţie din iubire de tată.

Mâine,

la crăpat de ziuă,

te trimit la secerat cu fetele.

Lăsaţi-mi fetele în pace !

Am spus !

Lăsaţi-mi fetele în pace !

De ce nu le spui despre puii de lup ?

Lupi, ruşine !

Lupi, fraţi !

Lupi, târfă !

Le voi atinge !

De unde ai asta, secerătoareo ?

Dacă eram secerătoare, te omoram.

Îmi place. Îl iau.

Haide, mai dă-mi. Am prea puţin !

Trebuie să-ţi coşi mâneca, e ruptă.

- Coşi ? - Nu !

Nici eu.

Ucizi ?

Da,

ucid.

Ce vei alege ?

E gol.

Atunci aleg acul.

- Dă-mi voie să-ţi cos... - Ce ?

Mintea.

Vine miezul zilei.

Amiaza începe să caute amurgul.

Fata i-a cusut mintea, în timp ce el se uita.

Pe vremea când erau copii şi tatăl lui era în viaţă,

îmi amintesc cum îl blestemau...

să fie bântuit de incurabil...

şi ce e mai incurabil

decât iubirea ?

A găsit o femeie,

o femeie diavol.

Mă iei ?

Nu vreau un tâlhar.

Ce e rău la un tâlhar ?

Alergi prin văi, îţi legi şireturile, ucizi.

Şi tu faci asta !

Pentru nimic.

Pentru tot !

Şi ce înseamnă tot ?

Iubire.

Iubire ?

Bine...

Atunci te iau...

Să nu-ţi mai rupi mâneca, dacă am cusut-o.

Descalecă !

Descalecă, bogătaşule !

Nu eşti tu norocosul care a scăpat în vară ?

Cu mine nu vei avea parte de noroc !

Haide ! Punga cu bani !

Vrei să miroşi praful de puşcă, omule ?

Eu sunt un lup

şi tu eşti o vulpe.

Ai sărit din lac în puţ, nu ?

Ei bine...

Aş spune din lac în lac, Efendi !

Ce zice ? Lac ?

Sunt un lup, Efendi !

Shibil, lasă-mă să-i fac pielea...

Cât au luat de la tine ?

Două pungi.

Ce ?

Mincinosule !

Nu mi-a dat nimic.

Ei bine, îţi voi da trei.

Din ce familie faci parte ?

Din clanul lui Veliko Kekhaya,

sunt nepotul lui.

Ai vreo croitoreasă ?

Nu !

Una cu un colier ?

Doar fata lui Kekhaya poartă coliere.

E cea mai nobilă,

cea mai frumoasă...

- ... cea mai căutată. - Da, un diavol !

Atunci dă-i acest inel.

Nu ştiu dacă are inel. Nu spera prea mult.

Un peţitor tâlhar ?

Peţitor ? Suntem logodiţi.

Du-te la Veliko Kekhaya.

Fugi !

Unde ai stat ascuns ?

Iubirea, Altun !

Iubirea sau atracţia ?

Ambele !

Şi ceilalţi ştiu.

Nu i-am oprit.

E păcat în legea tălharilor.

Nu e păcat. E o normă.

Nu te judec, amice.

Nici eu nu mă judec.

Dar aduce ură printre membrii.

Îmi amintesc ce zicea tata.

Iubeşte pentru a fi iubit !

Doar asta mai ştiu.

Ce spunea mama, cenuşă.

Tu eşti cenuşă, Shibil.

Deci, cenuşa e păcatul.

Nu e păcat să iubeşti.

Mi-am amintit altceva.

Iubeşti fiindcă ştii cum e să fii iubit.

- Tatăl tău ţi-a zis asta ? - Nu.

Asta am visat.

Dar visele sunt diferite mereu.

Sunt diferite, dar am un singur vis.

Ascultă, Shibil,

merg în sat deoarece sora mea e bolnavă.

Îi voi da nişte monede din partea mea.

Lasă-i toată punga.

Ai grijă de tine !

O împuşc pe Rada sau o bat pe Kalinna ?

Bate-o pe Kalinna.

Nu te lovesc. De ce ai întârziat ?

Unde e Rada ?

Rada e cu tatăl ei. Nu vine astăzi.

Ca să vezi !

Dă-o !

Rada nu e aici ?

Nu ai noroc.

Veliko e aici ?

Tot nenorocos.

Îmi cer scuze,

Stefan, că te-am abordat.

Mie să-mi ceri scuze,

pentru că doar Lilka a venit la timp.

Dar Lilka locuieşte aici, acasă.

Elitsa, ai văzut-o pe Rada ?

Dar pe tatăl ei ?

Aer, mai mult aer, trebuie mai mult aer în aluat, fetelor.

Ştii că un tâlhar e îndrăgostit de Rada ?

Şi că s-au logodit ?

Pentru căsătorie ?

Ştii că e foarte probabil ca Rada

- ... să-l iubească, să-l dezbrace ? - Da,

iubirea e ingredientul important.

Se cheamă Shibil.

Mare, puternic, erou tânăr cu faţă de porc.

Stefan, nimeni nu e mai mare decât pâinea !

Ştiu cine i-a dat naştere, nu judeca !

Ieşi afară !

Shibil a osândit pe toată lumea, nu doar pe el.

Îţi aminteşti de Sava ?

Altun, se crede de aur, dar e victimă.

Tatăl lui l-a renegat.

Doar sora lui îl mai iubeşte,

dar ea e pe patul de moarte.

Iar lui Dragan orfanul

i se spune Jan-Jun. Din turcă, un suflet viu.

Îi spun viu deoarece el nu crede

că va trăi să fie numit bărbat.

Şi au luat şi un străin.

Bishe, o creatură mică şi urâtă.

O bestie adevărată. Vrea să mă omoare.

A întrebat direct de tine, Lily ?

- Şi Sava ăla ? - Aşa stau lucrurile.

Însetat de libertate, a plecat la apel.

- Urăşte turcii, dar e bun cu oamenii lui. - Ah...

Nu e pentru libertate, ucid pentru glorie şi aur, aceşti...

„Aceştia” sunt nişte spintecători de gâturi.

- Sunt nişte copii confuzi. - Copii ?

Ce copii ?

Nu mi-au lăsat un sfanţ.

Vor să atace negustorii lui Bey ! Trei în ultimele trei luni.

Luptă doar pentru speranţele lor, nu-i aşa ?

Nu !

Vor muri singuri !

A răpit doi şi a mai găsit unul !

Lasă-i să moară, să fie în dureri, să sufere,

să lupte pentru idealuri şi pentru banii

şi sângele care ţâşneşte din alţii.

Ajunge !

Ieşi afară !

Mă duc la Veliko Kekhaya.

După cum se spune,

te întâmpină cu pâine şi la sosire şi la plecare.

În orice femeie puternică, chiar şi într-o servitoare, există mereu o nevoie

şi mult loc pentru suferinţă.

Lacrimile sunt ca sarea,

deşteaptă, dor,

uneori când sunt multe, ard.

Asta e soarta noastră, Kalinna.

Haide,

pune pâinea în cuptor.

Unchiule, un tâlhar i-a trimis Radei un cadou !

Tâlhar ? Şi ce i-a trimis ?

Ceva preţios.

Greu.

Unchiule, am văzut iubire în ochii lui.

Iubire spui, nu ?

Vino aici !

Vino, hai să vorbim puţin despre...

iubirea asta.

Deci ?

E pregătit să renunţe la tot ?

La el însuşi ?

Iubirea asta e imposibilă.

Serios ?

Imposibilă ?

E foarte posibilă !

O dai pe Rada unui tâlhar ?

De ce n-aş da-o ?

Sunt un tată modern.

Pentru o posibilă iubire.

Fraţi ! Suntem fraţi ?

Mai mult decât atât.

Frăţia e protecţie.

Shibil, te simţi protejat ?

Altun, pui de lup, ce părere ai,

Shibil se simte protejat ?

Eşti protejat, Shibil.

Ne-ai lăsat în haos,

pregătindu-ne să răsplătim un trădător şi un mincinos.

Ne faci să ucidem, să devenim nişte bestii

şi tu te pui deasupra şi devii un salvator.

Nu suntem trădători, Shibil !

Suntem ce eşti tu.

Sufletele noastre sunt învăţate să nu simtă,

să nu iubească, în timp ce tu iubeşti.

Nu tâlhăria era soarta ta ?

Nu era datoria ta ?

Pentru că încă e a noastră.

Priveşte-mă în ochi !

Diavol, cară diavolii ! Diavolul ia diavolii !

Priveşte-mă în ochi !

Frate, ne-ai trădat !

Frăţia e iubire şi protecţie.

Ce iubire, ticălosule ?

Iubirea e imposibilă, frăţia e o datorie.

E imposibilă fiindcă n-ai iubit niciodată.

Da.

Dar încă pot ucide.

Vorbeşte !

Bijuteria a fost dată, Efendi !

Şi ?

Mi-au returnat inelul.

Cu o declaraţie de dragoste.

Şi ?

Şi scopul e clar. Shibil e pregătit.

Să se dea bătut ?

Să o caute pe Rada.

Noapte bună, fraţilor !

Ce fraţi, Shibil ?

Nu l-ai susţinut pe tatăl tău.

Nu ai adunat forţa ca să-l răzbuni.

Şi spui că ne vei proteja ?

Nu vorbi despre tata !

Eu sunt cauza morţii lui, dar nu o voi cauza pe a ta.

Drumurile noastre se despart aici.

Să aveţi o soartă uşoară, fraţilor.

Sperăm să fie la fel pentru toţi,

fraţi la datorie, nu de sânge.

Staţi departe de sălbăticie.

Sunteţi departe acum de foc !

Ei bine ?

Capcana e pregătită, dar nu avem un plan.

Planul nostru trebuie să rămână secret.

Avem nevoie de răbdare.

Şi voi aştepta să-l prind.

Să-l prinzi ?

Da.

Shibil e capul nostru.

A fost.

Ce vrei să spui ?

Vom tăia capul.

- Când ? - Acum.

Unde ?

Am ucis destul. Stai departe de mine.

Ca să nu fii tu.

Da, tu vei fi.

De ce eu ?

Pentru că îl iubeşti.

Eşti înclinat spre iubire.

Bine, aşa să fie !

Cum ?

Cum crezi tu de cuviinţă.

Laşii preferă noaptea.

Somnul.

Visele încep şi se termină.

Iar el visează mult.

Îl vom prinde şi vom da mâna.

Fiecare strop de cafea e un singur gând, aşa spun oamenii noştri.

Şi fiecare cană, o persoană cu multe feţe.

Baza, laterala şi marginea.

Baza e problema.

Laterala, sunt eu şi planul.

Marginea, eşti tu.

Tu şi tot ce depinde de tine şi...

de oamenii tăi...

Ce avem aici ? Ce vezi, Efendi ?

Vorbeşte ! Ce vezi ?

Cana nu arată ce e în sedimentul de dedesubt.

Şi acolo e... Rada ?

Toamna s-a încheiat. Vine iarna.

Rada ?

Rada, de ce eşti trează ?

Rada, de ce m-ai trezit ?

Rada ?

Nu dorm, mamă.

Nu am mai dormit de ceva timp.

De ce ?

Mamă, doar pe tine te am şi tata mă ignoră.

Nu ştiu...

Nu ştiam cui să-i spun.

De asta te-am trezit.

Rada !

Spune-mi !

Mamă, l-am văzut la geam azi.

Stând, aşteptându-mă deasupra satului...

Stând, m-a văzut cu privirea de şoim.

Nu mi-a făcut cu mâna, nu a zâmbit.

Dar se uita la mine.

Mă ţintea cu privirea.

Dar nu te-a lovit !

De cât timp ?

Ce ?

Cine e acel bărbat ? Pe acel vârf de deal ?

Face parte din tâlharii pădurii.

Dar apoi mă luminez la privirea lui aspră. Pentru ochii lui.

Te luminezi ? Săraca de tine ! Te...

Te luminez eu, sub fustă, te luminez !

Rada !

Nu e de glumă.

Sună înfricoşător.

Acest şoim ţinteşte la altceva.

- Dar mamă ? - Nu !

- Nu, mamă ! - Nu !

Sunt îndrăgostită !

E târziu.

Mă gândesc la el.

Te opreşti acum !

Rada !

Ascultă-mă, copilă.

În viaţă nu există sentimente, iubiri.

Doar suferinţă.

Uită-te la mine. Uită-te la tatăl tău.

Şi era diferit acum ceva timp.

Iubirea e oarbă, hidoasă, dizgraţioasă.

Eu sunt doar o umbră şi o servitoare în ochii soţului.

Nu te îndrăgosti.

Îţi interzic.

Nu există dragoste.

Mergi la somn !

Foc de sfârşit. Cenuşă de început.

Doar cei fără suflet

se feresc de flacără.

Iubeşte pentru a fi iubit.

Iubeşti doar în cenuşa adormită,

pentru că ştii cum e să fii iubit.

Nu a fost omul,

ci Dumnezeu a salvat crucea din foc.

Doamne, m-am îndrăgostit.

Am renunţat la ceilalţi.

Din mine.

S-au rupt de mine.

Sufletul a fost întunecat puţin timp,

am ucis doi sau trei.

Am mai rămas doar eu şi sufletul meu.

Dacă mă destăinui ?

M-am destăinuit.

Am renunţat la tot, m-am declarat păcătos.

Îmi vei da un voal alb nou pentru sufletul meu ?

Îmi voi ascunde ochii în spatele lui.

Voi crea, dar nu voi distruge.

Voi avea grijă.

Voi iubi.

O voi iubi, cum şi ea mă iubeşte.

Dar dacă nu mă iubeşte ?

Voi iubi aşa cum m-ai blestemat.

Promit.

Promit,

dar promite-mi că sufletul meu va fi alb din nou.

Şi aşa s-a osândit singur la durere.

Eu am stat pe margine, nu am simpatizat

şi am simţit durere.

S-a rupt de păcat.

A îmbrăţişat iertarea.

Moartea nu are teamă.

Se temea pentru sufletul lui.

Pentru că doar ea simţea.

Iar el...

a simţit pentru prima dată.

Doamne Dumnezeule.

Vezi cât e lumea de mică de sus ?

Ochii tăi sunt imenşi, oneşti şi umani.

Iar ai mei sunt plini de tandreţe şi de speranţă.

Doamne, m-am îndrăgostit.

Sava.

Pentru Sfântul Sava,

pe care oamenii tăi îl numeau lupul de pază

şi cu finul său care îţi este drag.

Unul dintre puţinii bărbaţi.

Uite.

Nu-ţi cer iertare, ci protecţie

pentru el.

Nu pentru mine.

Ne ascundem ?

Ce secret vrei să-mi spui ?

Kalinna ?

Urma să sfârşim împreună...

Într-o zi când a simţit că vine sfârşitul urma să sărim de pe culme.

Şi până atunci, iubire, fericire şi copii.

Kalinna, nu înţeleg, ce spui acolo ?

Rava,

Îl iubesc pe Sava.

Tâlharul.

De când ?

De la seceriş.

De la seceriş ?

E mort, Rada !

Iar acum nici iubire,

nici fericire.

Dragostea ta...

E descrisă ca fiind imposibilă,

dar va continua şi pe cealaltă parte.

Moartea e doar un prag, sari prin el şi devii eternă.

Te simţi eternă ?

Trebuie.

Pleacă.

Nu am venit să caut alinare.

Atunci de ce ai venit ?

Iubirea ta, Rada, nu e imposibilă !

Nu suferi, zâmbeşte !

Ştiu că îl iubeşti.

Dumnezeu dă, Dumnezeu ia.

De asta sunt aici să te ajut.

Ca să nu repeţi greşelile mele !

Îl voi face să se întoarcă,

să renunţe, cât mai e timp, cât încă se mai poate.

El te iubeşte !

Dă-mi binecuvântarea ta şi o voi lua.

Rada !

Vin !

Te căutam, da !

Nu te cunosc.

Şi dacă nu te cunosc, de ce mă cauţi ?

Îţi aduc iubirea.

Adică îmi aduci moartea.

Îţi aduc iubirea Radei.

A cui iubire ?

A fetei care ţi-a cusut mintea.

Ea...

O cheamă Rada ?

Şi pe tine ?

Kalinna.

Prietena Radei de sânge, iubire şi sentimente.

Eşti cea pe care o iubeşte Sava.

A devenit un trădător.

Nu te-a trădat, te-a salvat.

Sava nu mai e printre cei vii.

Sava ?

Nu e aici ?

L-ai ascuns ?

Sau l-ai lăsat să scape ?

Întoarce-te !

Tu, pui de lup ?

E o nimica toată.

Nu-ţi voi face rău.

Lasă-mă să-ţi văd vesta.

Ei bine, religios,

dar fără cruce ?

Hai să ne iertăm !

Am încercat gustul vieţii ?

A mea sau a ta ?

Eu pe a ta, tu pe a mea.

Doar asta vrei !

Vrei ?

Mai am amintirile.

Trăieşte cu amintirile.

Eu vreau.

Ce ?

O ţigară.

Ştiu.

Ai mai visat şi altceva ?

Da. Am visat.

Deci acum ştii cine e.

Ştiu.

Nu voi căuta răzbunare.

Nu are rost acum.

Era un om cu principii.

L-au măcinat regulile tale.

A jurat pe reguli, nu pe datorie !

Dar şi-a făcut datoria.

Faţă de tine.

Faţă de Rada.

Şi faţă de mine.

Am dedicat asta şi am dat-o cu dragoste.

Îngroap-o.

Apa o poate dezgropa,

vântul o poate purta sau pământul o poate înghiţi.

Dar îngroap-o în pădure, undeva frumos,

ca să aibă odihnă uşoară.

Va avea.

Voi jura pe cruce.

Cum m-ai găsit ?

Sava a spus că dacă voi avea nevoie, calul mă va aduce la tine.

A pierdut multe.

Şi durerea a crescut.

Un trandafir înverşunat în pieptul lui.

Răzbunarea e sete şi iubirea e foame.

Dar gândul la Rada le-a satisfăcut repede.

Sava.

M-ai învăţat să cred,

dar n-am devenit religios,

ci doar un spectator.

Aveam în sânge crimele, până m-ai învăţat să fiu milostiv.

Lasă totul să fie simplu, Sava.

Odihneşte-te în pace.

Cum ai putut ?

Nu ai fost tu ? Dar Bishe ?

Spune-mi unde e ?

Şi îţi voi cruţa viaţa.

Ştii, Sava ?

Tot suntem creştini

şi ca atare,

avem datoria de a îngropa şi trădătorii.

Ridică-te !

Ridică-te ! Shibil aşteaptă.

Caută un corp !

Sava !

Nu e aici !

Jan-Jun !

Îţi place acest palton ? Ia-l !

Dacă stai cu mine,

vei avea totul la îndemână.

Refuzi ?

Vei îmbrăţişa acel cadavru.

Aşa va fi.

Dar...

tu eşti ca mine...

nefericit şi plin de sânge.

Nu eu l-am ucis pe Sava,

ci tu !

Iar eu am fost după tine.

Ăsta e adevărul ?

Sau o minciună ?

Chiar şi aşa, l-ai fi putut opri.

Eu o pun, tu o îngropi.

N-am venit pentru inel.

Ea l-a refuzat.

L-a luat Veliko Kekhaya.

Vei primi binecuvântarea cu o condiţie.

Văd că mă urmăreşti.

Dar ascultă-mă bine.

Vei veni în sat.

Şi vei sta singur în faţa lui Veliko Kekhaya.

Îţi vei renega trecutul, îi vei săruta mâna.

Şi el ţi-o va da pe ea,

pe fata lui.

Asta e binecuvântarea tatălui.

Stai...

eşti grăbit.

Deci e clar. E a mea mai întâi. Apoi a ta.

Rada.

Diferenţa dintre rozariul meu şi al tău e

că al meu are 99 de mărgele de lemn.

Şi al tău are doar 33.

Al meu are mai multe.

Dar îl vreau pe cel cu 33 de mărgele.

Jură pe iubirea ta !

E a ta.

Dar o voi avea înainte.

Jur pe iubirea mea.

Am ce tu nu ai.

Eşti norocos !

Satul te aşteaptă.

Fiul tău m-a enervat mult în ultima vreme.

Am venit, deci mi-l vei da.

Eu, pe fiul meu ?

Ca să trăiască.

Nu-l voi da pe Mustafa.

Nu mai e Mustafa.

I se spune Shibil.

E liderul unei trupe de rebeli, de bulgari botezaţi.

Sângele apă nu se face, tot tâlhari sunteţi.

E mai bine să ni-l dai, vei pierde lupta asta.

Nu am nimic de pierdut.

Am pierdut tot ce am avut.

Sunt eu, Mustafa.

Mamă, eu sunt.

Eşti curat acum, ştiu.

Vei pleca, nu-i aşa ?

Da, voi pleca.

Mâine dimineaţă.

Vei pleca şi vei cădea victimă.

Nu voi vărsa lacrimi

fiindcă ele îi vindecă pe cei vii. Şi tu vei fi mort.

Întoarce-te către foc.

De ce ?

Te-am avertizat, te va proteja.

Iartă-mă.

Sper să te ierte şi să-ţi duci crucea.

Lasă-ţi somnul să fie prins în pământ.

Îndoiala e un cuvânt străin, Efendi !

Uneori e bine să te îndoieşti.

Ei bine, aşa e, dar...

Acum simt îndoiala tot mai rar.

Îl vom prinde.

Să bem pentru asta !

Efendi, eşti ca o sugativă.

Ştiu.

Şi fata ta, ştie ?

Da, ştie.

Dacă ştie, cheam-o atunci, ca să-i fie clar planul.

Maria ?

Cheam-o pe fata noastră.

E aici şi ea.

Dragă.

Bijuteria mea.

De ce acolo ?

Stai pe scaun, în faţa mesei.

De ce ?

Avem un oaspete important.

Te rog, stai aici cu noi.

Efendi !

Căni goale ?

Căni goale ?

Nu-mi vine să cred ce văd, dar interiorul meu îmi spune da.

Această Rada e mai frumoasă decât mi-au şoptit.

Mă crezi sau nu, fata lui Veliko Kekhaya, dar...

aproape l-am convins pe tatăl tău

să facă posibilă iubirea ta.

Chiar şi aşa, o dau.

O dai pentru o iubire care cred că e imposibilă.

Acum e posibilă.

I-o dau lui.

Iar el ? Pe el cine cui i-l dă ?

Ştii ? Eşti norocos că ai dat-o.

Ai dat-o.

Altfel ţi-aş fi cerut-o eu.

Şi nu ar fi fost o ruşine, ci frică.

Aşa cum spunem noi şi oamenii tăi...

Dumnezeu dă şi Dumnezeu ia.

Să bem pentru asta.

Cer pentru ultima dată.

Arde-o.

Foc pentru sfârşit, cenuşă de început.

Doar cei fără suflet se feresc de flacără.

Iubeşte

pentru a fi iubit.

Iubeşti doar

în cenuşa adormită.

Pentru că ştii cum e

să fii iubit.

Nu-l lua de lângă mine.

Shibil.

Shibil, sufletul meu creşte,

dar sunt la strânsoare.

Uite.

Cerul şi focul, care se trezesc dimineaţa.

Cine acceptă cenuşa, acceptă focul.

Şi tu eşti focul.

Tată ?

Iubeşte pentru a fi iubit.

Iubeşti doar în cenuşa adormită,

pentru că ştii cum e să fii iubit.

Şi nu uita, fiule.

O singură iubire imposibilă arde cu adevărat.

Iar oriunde o rădăcină se aprinde,

va fi un foc etern.

Urmează focul din ceruri.

Asta e prevestirea ta.

Îţi aduc gălbenele mângâiate de razele apusului.

Va veni ?

Ce păr nearanjat ai.

Va veni, nu-i aşa ?

Cu ce te-ai pieptănat ?

Va veni.

Va veni, nu-i aşa ?

Să vadă că nu te-ai pieptănat ?

Stai jos şi te uită pe geam.

Soarele arde.

Păsările cântă. Ea are o părere proastă despre mine.

Gata ! Va veni.

Nu se va sfârşi.

Te rog, ia-ţi o perie nouă.

Mă răneşti cu asta.

Iubirea cere timp.

Te implor...

Ia o perie nouă !

E timp.

Şi va veni.

Nu e timp.

Nu e timp deloc.

Nu e timp deloc.

Nu e timp deloc.

Nu e timp deloc.

Nu va veni !

Am fost înşelat.

Cu alte cuvinte, tu

m-ai înşelat !

Stai, Efendi. Vine cineva.

Mama lui nenorocită !

Kalinna, era timpul.

Timpul trece.

Ascultă, ştiu că încă e timp dar...

Rada !

Fata preferată a băiatului meu.

Oferă-ne iertarea ta.

Pentru mine, pentru tatăl tău.

Rada,

fecioară frumoasă,

nu te pot înzestra cu dragoste de mamă

cât timp mâinile tale albe şi mici ascund cuţitul unui ucigaş.

Tu şi ei sunteţi prinşi într-o capcană.

El va muri din cauza iubirii tale.

Şi tu vei muri !

Pentru că îl iubeşti în mod imposibil.

Fugi !

Nu te mai întoarce !

Fugi !

Fugi !

Fugi !

Fugi !

Fugi !

Fugi !

Spune-mi unde e !

Unde e sau te omor !

M-ai omorât deja.

El nu avea arme.

Nu avea nici voinţă să-şi renege sufletul.

Nu căuta să-şi salveze trupul, ci ceea ce mai rămăsese...

în el.

El nu părăsea...

ci salva.

De ce te-ai întors ?

Vine, Efendi.

Mama lui nenorocită a fost aici şi va veni şi el.

Bravo, mă bucur să aud asta.

Cum rămâne cu şerveţelele ?

Punem masa, îl distrăm sau îl capturăm ?

De ce nu aprinzi o ţigară ?

Nu fumez.

Deci, alb pentru milă, roşu pentru moarte.

Dar nu va vedea alb până nu-i vor străpunge pieptul trei gloanţe.

Nu asta am hotărât să facem.

Cursă, capcană şi sfârşit. Nu am luat moartea în calcul.

Ei bine, acum mă gândesc la asta.

Dacă îndrăzneşti să ridici şerveţelul roşu

nu vei mai vedea lumina zilei în afara morţii.

Acum vine.

Aici e ruşinea care mi-a luat tot.

Îl vom captura pe vecie.

Pe vecie ? Această vecie nu e egală cu moartea.

Pentru tine, Shibil !

Uită-te la tine, Rada.

Nu trageţi în mine ! Trageţi în ruşinea mea.

Ridică-te...

Rada !

Rada !

Rada ! Rada, ascultă-mă !

Nu, Rada ! Rada, ascultă-mă !

Rada, nu !

Shibil !

Şi-a întins braţele să-l protejeze.

El, în timp ce o îmbrăţişa.

Moartea.

Veliko Kekhaya era mort.

A pierdut tot,

a susţinut principiile inumanităţii şi şi-a atras ruşinea.

Şi Kalinna e ca şi moartă.

A pierdut tot şi pe toţi pentru iubirea imposibilă.

Însă Dumnezeu nu avea ce să îi ierte.

Mama a murit cu naşterea lui Shibil.

A pierdut ce a creat.

Guvernatorul.

Medita la ce fel de martiri eram noi,

ce străini şi suflete pierdute eram,

care transformă iubirea în durere

şi durerea în iubire.

Asta am auzit despre ei.

Şi am plecat să-i găsesc.

I-am promis lui Shibil să fiu fidel.

Nu veşnic, ci fidel.

Şi am îndurat.

M-am transformat în duh.

Sufletul lui Shibil.

Îmi voi aminti de tine, Shibil.

Te iubesc cel mai mult.

Asta ne va duce sufletul.

Am depus jurământ în faţa ta, ţi-am fost devotat,

i-am promis tatălui tău

că te transform în flacără

care devine foc

şi îndrăzneşte a iubi.

I-am găsit, printre tâlhari era o femeie.

Rada.

I-am dus dincolo de moarte

pentru că e doar un prag şi iubirea e veşnică.

Şi iubirea lor a rămas veşnică.

Când munţii îşi aduc aminte de el,

eu galopez,

vântul geme şi bate,

eu nechez şi creez frică

şi unde e nevoie de iubire, acolo sunt eu

s-o propovăduiesc.