Original subtitles

SCÂNTEI PESTE BROOKLYN

Bună !

- Poftim, Patricia ! - Lidia, eşti sigură ?

Nu ai nevoie de astea pentru restaurant ?

- Ne descurcăm noi. Insist. - Eşti prea bună.

Veverițele astea au avut un adevărat bufet.

Mamă, cred că au luat o gustare şi aici.

Avem câteva şi la restaurant ?

Da, dar pentru ziua lui Allen

voiam ingrediente proaspete, crescute cu iubire.

Trebuia să fie ceva special.

Tu spui că toate rețetele sunt speciale, mamă.

- Ia-o. A mea a fost cruțată. - Nu, nu aş putea.

Ca să citez pe cineva foarte generos, "insist".

Mulțumesc, Patricia.

- Salut-o pe mătuşa ta din partea mea. - Desigur.

E rândul tău, doctor bucătar adjunct.

Mamă, am văzut online un clip despre un restaurantfusion în L.A.,

care te lasă să-ți faci propriile rețete,

punând laolaltă două lucruri din meniu.

Vrei unburrito cu pui cu parmezan ? Bum !

Paella cu grătar ? Nicio problemă !

Ştiu unde vrei să ajungi, iar răspunsul e "nu".

- Dar... - Niciun "dar" !

Meniul nostru e perfect aşa cum e.

Oamenii vin aici pentru tradiție, şi asta le vom da.

Mâncare italienească, pentru a-i apropia de familie şi de trecut.

Nu putem risca să stricăm asta.

Strică să schimbi puțin lucrurile uneori ?

E periculos, micuțo.

Ce faci ?

Sammy !

- Nu o s-o strice, mamă. - Nu, e...

E delicioasă.

Doar pentru că ne place nouă nu înseamnă că o să-i placă şi lui Allen.

O să-i placă, mamă.

Era coadă până după colț. I-am trimis pe toți acasă.

Le-am spus: "E ziua lui Allen azi, veniți altă dată, regret."

Vai...

- Poftă bună ! - Mulțumesc.

Deci... Ce părere ai ?

Comand aceeaşi mâncare săptămânal de aproape 30 de ani,

dar, în seara asta...

E exact cum mi-o făcea mama. Jur că o aud cântând în bucătărie.

E de la fulgii de chili !

E mâna lui Sammy.

Facem cinste în seara asta, Allen. La mulți ani !

E prea mult ! Ce-am făcut să merit asta ?

Haide, după câte ai făcut pentru noi de-a lungul anilor ?

- Fără tine şi comunitatea noastră... - Cine ştie unde am fi ?

Şi unde ar fi comunitatea asta fără voi ?

Mai ales cu Pasta Paradiso dând faliment

şi Fellini's închizându-se luna trecută...

Dar, Elena, când vei decide să intri în lumea minunată a pensiei,

vei lăsa Violetta's pe cele mai bune mâini.

Mulțumesc.

Acum, lăsați-mă să mă bucur de mâncare.

- Poftă bună ! - Mulțumesc.

După tot ce a spus Allen despre Fellini's şi alte restaurante

şi, la cum merg afacerile,

mă întrebam dacă nu putem vorbi despre planurile mele...

Lidia ! Nu am timp să-ți explic. Repede, până nu ne vede cineva.

Stau aici de bunăvoie. Bună şi ție, Kate !

Nu eşti amuzantă deloc. Bună, mătuşă !

Bună, frumoaso !

Elena, vrei să-i spui Lidiei să vină cu mine în oraş ?

Lidia, ieşi în oraş cu prietena ta, Kate.

- Ai auzit-o. - Unde am merge ?

Nu că m-ar interesa, doar întreb.

E un loc la modă, evident,

bazat pe un joc video foarte popular, Cook nu mai ştiu cum...

- CookVille ? - Da. Stai, de unde ştii ?

Sammy îl joacă foarte des. Mătuşă, îmi dai voie ?

Da, Sammy poate rămâne peste noapte.

- Du-te şi distrează-te. - Dar o culci la zece.

Trebuie să mă schimb în ceva mai plăcut.

- Locul ăsta e... - O alegere.

Care e treaba cu aspectul de peşteră subacvatică ?

Se pare că are la bază un nivel popular al jocului.

Toate rețetele astea le poți face în joc.

De unde numele CookVille IRL...

E făcut să atragă cei mai mari fani şi cei mai populari influenceri.

Suntem, practic, publicul-țintă.

Cum merge cabarista ?

Excelent ! Mi-am dorit mereu să lucrez într-o cafenea.

E ceva romantic la ele. Dar arta culatte e grea.

E greu de învățat.

Bine că Steve, colegul meu musculos...

Serios, nu-ți vine doar să-l guşti, îți vine să-l mănânci cu totul.

Îmi arată cum se toarnă cafeaua.

Cred că peste două schimburi o să-l invit în oraş.

Am nevoie de multă reținere ca să nu fotografiez asta.

- E... - Incredibil ?

Voiam să spun "deprimant".

Măcar suntem fani ai jocului !

Stai, o să-l întreb care e meniul de băutură.

- Şi tipul ăla ?Barista ? - Steve ? E doar un flirt la muncă.

Stai, mă întorc imediat. Scuze ! Barman !

Scuzați-mă, puteți să ne faceți o poză ?

- Nu mă prea pricep la selfie-uri. - Da, sigur.

- Ai grijă să nu fie cu bliț. - S-a făcut !

- Şi să fie imaginea clară. - Ştiu să folosesc camera.

- Nu te mai mişca, te rog. - Fă poza, te rog.

Crede-mă, încerc s-o fac cât de repede pot.

Mulțumesc.

- Ce părere ai despre locul ăsta ? - Cred că e o tragedie modernă.

Eu voiam să spun că e ultramodern, de un nivel superior.

Uită-te şi tu, e doar un truc. Să nu mai vorbesc despre mâncare.

- Eşti un critic secret ? - Sunt maestru bucătar.

- Adică ştii ce spui. - Da, puțin.

Experiența mâncării ar trebui să fie mai mult de atât.

Asta e...

- Scuze, ce spuneai ? - Cine eşti ?

Daniel Conner.

O să fie distractiv. Nu ai idee, nu ?

Eu sunt creatorul CookVille şi proprietarul acestui local tragic.

Îmi pare rău.

Nu, apreciez sinceritatea, mai ales, din partea unui bucătar de la...

Violetta's, un mic restaurant italienesc din Brooklyn.

Va trebui să vin uneori, să-mi arăți cum e o experiență adevărată.

Cred că ai fi dezamăgit,

noi ne concentrăm la mâncare, nu la atmosferă.

Vii...

Nu, e drăguț ! Sună-mă.

Da !

Noul update CookVille apare sâmbătă. D-Con e un geniu.

- D-Con ? - Daniel Conner.

Creatorul CookVille. Haide, mamă !

Ai fost la restaurant aseară fără mine, şi tot nu ştii nimic.

Chiar vrei să lucrezi într-un restaurant virtual,

în loc să stai cu noi într-un restaurant adevărat ?

Dar mi-am dat seama cum să primesc o culoare nouă

pentru hainele de bucătar.

Am trişat puțin.

- E totul în regulă ? - Da. E doar tata.

Am vorbit să petrec vara cu el în San Francisco.

Foarte bine. Dar e un timp lung.

Tatăl tău trebuie să-şi dea seama că ai o viață întreagă aici.

O să fie doar câteva luni. Şi a fost ideea mea.

Bine, hai să vorbim mai târziu despre asta...

Trebuie să pregătesc lucrurile pentru restaurant.

Lucrez diseară, o să ai resturi în frigider.

Frigiderul adevărat, nu cel din realitatea virtuală.

Poate că o să fac o rețetăfusion.

- Mereu după Ziua Muncii ! - Aşa e.

Parcă nu înțelege nimeni !

- Paznicul spune: "Unde e pizza ?" - Nu !

Scuze, restaurantul nu e deschis.

Aşa îți întâmpini toți clienții ? Se simte ospitalitatea.

A venit exact la timp. Înnebuneam cu aranjamentele.

Nu, nu, e doar sprijin moral. Ne ajuți şi tu ?

Mă duc să gătesc ceva.

Ovăz nefiltrat ? Ştiu exact ce merge cu asta.

- Ai nevoie de ajutor ? - Nu, e-n regulă.

Simțiți-vă bine. Revin imediat.

- Mai pune. - Cursurile astea de yoga...

Minunat !

Scuze, nu am vrut să te sperii.

- Ce faci aici ? Nu ai voie aici ! - Serios ? De ce ?

În primul rând, e spațiul personal.

În al doilea rând, ai putea fi o "cârtiță", un spion !

Mă vezi ca pe o amenințare deci !

Erai atât de îngâmfată aseară, încât nu mi-am dat seama.

- Unde sunt ceilalți bucătari ? - Sunt doar eu.

- Mă descurc în bucătărie. - Mătuşa ta nu te ajută ?

Da, se oferă, dar îmi place s-o fac singură.

- E multă muncă pentru un singur om. - Aşa îmi place !

Ce e ? Ce e asta ?

Ăsta e un secret de familie. A făcut-o stră-străbunica mea, Lucia.

Se numeşte "Amorietta". Dar, dacă vrei să intrăm în detalii,

e o versiune modificată asugo all' arrabbiata.

E cel mai bun sos pe care l-am gustat vreodată.

Secrete, nu ?

Locul ăsta e incredibil.

Da, e cam dărăpănat, cam învechit,

dar asta contribuie la farmec, care e uluitor.

Oricât ai câştiga aici, la Violetta's,

îți dublez suma dacă vii să conduci bucătăria de la CookVille IRL.

În niciun caz ! Vrei, te rog, să ieşi din bucătăria mea ?

Gândeşte-te la toate rețetele noi pe care le-ai putea crea.

Ştii câte oferte am refuzat de-a lungul anilor ?

De la unele dintre cele mai bune restaurante din oraş.

Am spus exact acelaşi lucru: "Nu !"

Violetta's e şi va fi mereu o parte a vieții mele,

nimic nu va schimba asta.

Chiar crezi că aş pleca de aici, ca să lucrez la un restaurant temporar ?

Teoretic, e temporar, dar are potențial să reziste.

Am pus ochii pe un alt restaurant...

Aş vrea să cumpăr Violetta's. Aici, acum !

Asta e o glumă ?

Nu. Cel mai clar "nu" !

După tot ce mi-a spus mătuşa ta despre cum merge treaba,

ce o să faci ca să-l salvezi când vei conduce restaurantul ?

Crezi că nu mă gândesc la asta zi de zi ?

Locul ăsta e un diamant brut.

Cu influența şi ingeniozitatea mea, cred că-l putem aduce în prim-plan.

Iar începi...

Desigur, ar trebui să fie un element de realitate virtuală,

cerut de acționari.

Îți pui o cască, şi bum, eşti transportat în altă lume.

- Pare distractiv, nu ? - Nu !

Îmi pare rău, dar nu.

Dacă te răzgândeşti... E un cod QR pe spate,

pentru tine sau un membru al familiei, pentru reduceri la Cookville.

Ce aroganță !

De parcă are habar cât de important e Violetta's pentru comunitate...

Pun pariu că nu a fost refuzat în viața lui.

Şi treaba cu realitatea virtuală... Da, nu punem mâncarea pe primul loc !

Lidia, te rog, ia loc.

Ştiu că o să-ți fie greu să auzi asta, dar Dani nu se înşală.

Restaurantul a dus-o greu în ultima vreme,

nu mai e chiar punctul de atracție care era.

Dar nu trebuie să fie totul aşa de rău.

Gândeşte-te la banii pe care îi vei primi după achiziție.

Mătuşa ta se va putea pensiona,

tu ai putea să-ți începi o nouă carieră

sau să deschizi propriul local.

Şi, cel mai important, poți pune bani pentru facultatea lui Sammy.

Mi-am imaginat mereu viața mea într-un anumit fel,

dar sunt atâtea obstacole.

Şi Violetta's a fost mereu aici.

A fost mereu constanta mea.

Eşti cea mai muncitoare persoană pe care o cunosc.

Serios, devotamentul tău față de restaurantul ăsta e incredibil...

Dar o schimbare ar putea fi ceva bun.

Ştiu că tu crezi că viața mea e ridicolă şi turbulentă,

pentru că aşa e, dar e şi distractivă.

Cum altfel l-aş fi cunoscut pe Paul ?

- Paul ? - Barmanul de aseară.

E atât de drăguț ! Trebuie să-ți asta...

Scuze. Vreau să spun că ar putea fi şansa ideală

ca să-ți croieşti un nou drum.

Dacă există o altă opțiune ?

După întâlnirea privind licitația, e o întâlnire cu acționarii,

pentru a discuta paşii următori.

După asta, ne vom întâlni cu organizatorul evenimentului.

Nu va suna doar pentru că te holbezi la telefon.

Lasă-mă să-mi trăiesc visul. Ar putea fi ceva uriaş.

Ce e ?

Mă bucur că te încântă locul ăsta, serios, uite, sunt încântat.

Dar aş vrea să-mi fi spus înainte să fi făcut oferta.

Nu ai destule pe cap cu CookVille IRL ?

Asta facem noi ! Jonglăm cu mai multe mingi.

Iar când eram în industria jocurilor video era în regulă.

Dar, Dani, una e să faci ceva legat de joc.

Dar să investeşti în alt restaurant ?

Jocurile nu sunt acelaşi lucru cu restaurantele.

Infrastructură, strategii de marketing. E o schimbare de carieră.

Ai dreptate, ar fi trebuit să vorbesc cu tine înainte să fac asta.

Între timp, se aude că Brain Waves o să dezvăluie...

- "Sight" ? - Da !

Ştiu că s-au săturat de noi,

dar acesta e următorul salt în tehnologia realității virtuale.

O cască integrată complet, cu cea mai clară imagine.

E ca şi cum te-ai fi uitat într-o altă lume.

Dacă adaugi şi interesul lor în multimedia

şi noua noastră acțiune...

Ăsta e biletul ! Asta am urmărit !

Sunt Lidia. Hai să vorbim ! Vino la Violetta's, la 14.

- Eric, crezi în coincidențe ? - De ce mă bucur ? Cum faci asta ?

Nu am pantofii potriviți.

"Conform acestor parametri,"

"vom menține controlul asupra tuturor deciziilor creative,"

"altfel, luăm măsuri."

Putem schimba "altfel, luăm măsuri" ? Pare un ultimatum.

Cred că e o mişcare care denotă putere.

- Nu te mai furişa aşa ! - Nu mai fi aşa de sperioasă...

Apropo, el e Eric, partenerul meu de afaceri.

Salut ! Eric. Îmi pare bine de cunoştință.

Restaurantul vostru e... Atmosfera e foarte...

- Plăcută ? - Da.

- Trecem la treabă ? - Da.

Vreți să mai discutați sau sunteți pregătite să improvizați ?

Foarte amuzant !

O să vindem restaurantul ție şi companiei tale.

Ştiam eu că o să te răzgândeşti.

O să vindem 49% din valoarea restaurantului.

Eu şi familia mea vom păstra 51% şi vom deține controlul.

Meniul, decorul, orice mai ai pe mânecă,

totul va fi decis de noi.

Şi nu va fi nicio tehnologie implicată.

Scuze că intervin.

Totul e foarte interesant, dar, pentru o decizie aşa de mare,

trebuie să discutăm cu echipa de la Juridic.

Acceptăm.

Dar o să implementăm tehnologie, altfel, luăm măsuri.

Scuze, trebuia să fie o propunere, dar a sunat amenințător.

De acord.

Va trebui să-ți arătăm de ce tehnologia nu e necesară.

Excelent ! Eric, ia legătura cu Juridicul

şi spune-le să redacteze contractul aşa cum cere Lidia.

Cred că putem încheia până la sfârşitul zilei,

iar noi vom începe mâine, da ?

- Cum adică "noi" ? - O să lucrez cu tine la reproiectare.

Îmi place s-o iau de jos, altfel, ce rost are ?

Bine, dar după-masă, pentru că dimineața fac donații.

Ne vedem mâine !

Nu ştiu dacă ar trebui să mă bucur sau să fiu îngrozită.

E "efectul Dani".

Aş zice să vă obişnuiți cu asta, dar nici eu n-am făcut-o.

Vrei câteva fără zâmbet ?

Ştiu că atitudinea mea veselă sugerează altceva,

dar am o figură supărată excelentă.

Eric ! Îmi plac şedințele foto, dar de ce facem asta ?

Nu o să port o bonetă de bucătar.

Tu eşti imaginea companiei.

Îmi pare rău, dar sunt de acord cu acționarii.

Avem nevoie de presă. Fața ta, vocea ta...

E singurul mod în care poți atrage oamenii aici.

Cred că asta e problema când arăți aşa de bine.

Am vorbit cu investitorii.

Nu sunt bucuroşi că ai luat decizia cu Violetta's fără ei.

Spune-le să nu-şi facă griji, vom schimba numele.

Nu asta e problema. Nu ar fi fost de acord.

De aceea cer deschiderea peste o lună.

Peste o lună ?

O lună, sau vor respinge achiziția restaurantului.

Vor rezultate. Şi trebuie să fie implicată tehnologie.

- Sunt cuvintele lor, nu ale mele. - Nu o să împuşc mesagerul.

O să vorbesc cu Lidia, o să rezolv lucrurile.

- Ai încredere în mine, nu ? - Desigur.

Atunci, cu toată viteza înainte în industria restaurantelor !

Haide... Acum eşti şi tu în şedința foto.

- Ce frumos ! - Nu e drăguț ?

Nu e balul. Pentru bal ar fi aşa.

Bine, drăguț.

Sunt mândră de tine, ştii asta ?

Mătuşă, sunt aşa de încăpățânată ! Nu pot renunța la locul ăsta.

Ai moştenit încăpățânarea asta de la tatăl tău.

Când era copil, insista să ne facă cina duminica.

Doar el, fără ajutor. Era sigur că o poate face.

Aşa era el.

Abia când mi-a cerut ajutorul totul a început să se potrivească.

Nu-mi asum meritele. Aveam doar zece ani.

Dar ideea e că ne-am ajutat unul pe celălalt să învățăm.

Fii deschisă la colaborare.

Ştiu ce înseamnă locul ăsta pentru tine, pentru toți.

Dar, cât timp eşti aici, o să fie mereu ce trebuie să fie.

Restul e doar zahăr presărat peste.

- Cioc-cioc ! - Apropo de zahăr...

Scuze, voiam să-mi anunț prezența mai bine de data asta.

- De ce eşti la costum ? - Pentru că arată bine.

Nu mi-am dat seama că trebuie să mă îmbrac într-un fel anume.

Arăți de parcă mergi la o gală MET.

Îți dai seama că ăsta e un compliment, nu ?

- O să donezi toate astea ? - Da. Ce-ar fi să vii mai târziu ?

Nu, acum că suntem parteneri, o să ne ajutăm.

Unde mergem prima oară ?

La revedere !

Eşti o vedetă pe aici.

Eşti invidios ?

Ne-am văzut mult de-a lungul anilor.

În plus, le dau lecții de gătit copiilor.

- Şi e mâncare gratuită. - Eşti prea modestă.

Crezi că pot primi şi eu lecții de gătit ?

Te rog, spune-mi că ştii să găteşti.

Da ! Brânză la grătar, macaroane cu brânză.

Glumesc !

De ce vrei să părăseşti industria jocurilor video ?

De ce îți iei un restaurant ?

Toată lumea de pe forumul CookVille

spune că mâncarea arată aşa de bine, încât ar putea s-o mănânce.

Bum ! Am deschis un restaurant.

O să las astea aici.

- "Bucătăria noastră, bucătăria ta" ? - Da.

Livrarea de la Centrul pentru Tineret ?

Şi asta e o parte. Donăm mâncarea asta săptămânal.

Încerc să înțeleg cum găseşti timp să faci toate astea singură.

Fac orice pentru comunitatea asta. E totul pentru mine.

Aşa rezolvi orice problemă ?

Haide, încă o oprire...

Un cârnat italienesc, cu salată.

Patricia ! O salatăcaprese pentru tine.

- Cum e familia ? - Bine.

Dani Conner ?

Bună, fetelor ! Ce faceți ?

- Poți face o poză cu fetele ? - Desigur.

Jocul tău a schimbat vieți. Fetelor mele le place să gătească acum.

Mă bucur să aud asta, sincer.

Cum de vă cunoaşteți ?

Suntem...

Suntem doar cunoştințe. Abia l-am cunoscut.

Sunt noul coproprietar al Violetta's ! De ieri.

Eu şi Lidia vom moderniza tot restaurantul.

Meniul, decorul, o experiență tehnologică nouă,

proiectată de subsemnatul.

Uitați ultima parte. Violetta's nu pleacă nicăieri.

Dani Conner e doar... E un partener financiar, atât.

Vom redeschide într-o lună, însemnați data în calendar !

Poftim ? De când ?

Am vorbit cu investitorii dimineață. Un termen-limită nu e un lucru rău.

Şi nu te-ai gândit să-mi spui mie ?

Eşti atât de ocupată, încât nu credeam că...

Incredibil !

Dacă vrei să avem vreo şansă, trebuie să comunici cu mine !

Nu poți să-mi ascunzi lucruri !

Nu asta făceam. Trebuie să ai încredere în mine.

Eu să am încredere în tine ? Eu ?

Ştii ceva ?

Trebuie să ne întoarcem la restaurant, pentru că avem mult de lucru.

Bine.

Mi-a părut bine să vă cunosc.

- Ce e cu fața asta ? - Care față ?

- Fața asta. - Eşti obositor.

- Meniul tău e plictisitor. - Poftim ?

Arată-mi un lucru care nu se găseşte la orice alt restaurant italienesc,

care sunt cu sutele în New York.

Amorietta. E rețeta pe care ți-am făcut-o ieri.

Cea creată de stră-străbunica mea.

Ai spus că e o abordare personală a unei rețete clasice.

Aşa pregătim totul ! Asta ne deosebeşte de alții !

Şi cei care nu ți-au încercat mâncarea,

care trec şi îți văd meniul afară, ei de unde să ştie ?

Vin şi încearcă. Se duce vorba. Internetul.

Ştiu că ai clienți regulați, dar nu strică să atragi clienți mai tineri.

Nu aduci pe nimeni nou.

Apropo, când ai spus că sunt doar un partener financiar...

Nu sunt doar atât.

Da, am creat un joc care va deveni un IP de un miliard de dolari,

dar eu sunt mai mult decât bani, creativ vorbind.

Ştiu că pot reface locul ăsta.

Dani, admir părerea ta despre tine, dar, cu tot respectul,

nu ştii nimic despre industria asta.

Sigur, dar văd potențialul pentru o nouă eră,

pentru generațiile de mileniali şi Gen Z. Eu îi înțeleg.

Trebuie doar să vedem cum să combinăm puterea tehnologiei

cu puterea gătitului familiei tale şi o să revenim în forță !

Nu ! Fără tehnologie !

Am stabilit deja o limită, dacă o încălcăm, nu o să ne mai oprim.

Ai vrea să schimbi meniul ? Când ai făcut asta ultima oară ?

Bine. Dar va trebui să mă laşi să mă gândesc.

De acord.

Când eşti pregătită, birourile mele sunt în Manhattan.

Alta ?

Contează răbdarea, momentul, controlul.

Ştiu că asta nu înseamnă nimic, dar aşa mi-a spus Steve.

Ridici şi cobori în timp ce torni. Nu te grăbi.

Simplu ! Glumesc, e foarte greu.

- Pot încerca şi eu ? - Te rog.

- Cum te simți ? - Mă uit la vechi idei de rețete.

Dani vrea să schimb meniul, dar nu sunt de acord.

- Meniul actual e tradițional, nu ? - Da.

Ai putea să te rupi de tradiție fără să faci asta.

Pot să fiu ca tine când cresc ? Nu încă !

Doar dacă putem face schimb de locuri. Aş vrea să nu mă mai duc la şcoală.

Măcar vine vara... Ai vreun plan ?

Da, vreau s-o petrec cu tata.

Da, pare super !

San Francisco e un oraş modern şi foarte scump.

- M-am gândit aseară. - Aşa se pare.

Mâncare italienească.

Mâncarea italienească americanizată e plină de tradiții, nu ?

Rețetele clasice vin din diferite regiuni din Italia.

Dacă ne-am folosi de asta ?

Să mergem în acele regiuni

şi să prezentăm rețete şi culturile de unde vin.

La un preț decent, desigur,

vrem să se bucure de ele cât mai mulți oameni.

Vreau ca Violetta's să fie mai mult decât o fereastră,

vreau să fie ca şi cum am păşi în altă lume.

Cu mâncăruri atât de vii, încât ne duc în Italia.

Şi vreau ca toată lumea să cunoască aşa ceva.

Afară cu vechiul, aducem ceva şi mai vechi.

A sunat mai bine în mintea mea. Scuze.

Nu-mi place să recunosc,

dar sunt rețete pe care aş vrea să le încerc.

Am nevoie doar de ingredientele potrivite.

Vin cu tine.

Nu, stai aici şi documentează-te cu privire la regiuni.

Prostii ! O să comand nişte cărți online

şi le voi primi mâine-dimineață.

Haide !

Atmosfera de aici e magică. E genul de imersiune

pe care o putem implementa la restaurant,

folosind realitatea virtuală.

Îți pui căştile şi eşti în Italia.

Aşa îi vom transporta.

Ai dreptate.

- Bună ! - Bună !

Dani, ea e fiica mea, Sammy. Sammy e un mare fan al...

CookVille ! Joc zilnic.

Mama spune că ar trebui să-mi petrec timpul mai mult cu mâncare adevărată,

dar sunt obsedată.

Doamne, mă port ca o admiratoare ! Exact asta nu voiam să fac !

E-n regulă. Mă bucur că-ți place jocul.

Îmi place mult. Dar am nişte notițe privind ultimul update.

- E foarte avansat. - Serios ?

Da, o să le transmit echipei.

- Pentru ce sunt toate astea ? - Tortelli di Zucca.

Tortellini cu dovleac, din regiunea Lombardia.

Pare delicios.

Mă gândeam să pun nişte ardei iuți, aşa e la modă.

Va fi nota mea personală.

Mâncărurile picante au fost ideea mea.

- Ai dreptate. - Şi e una bună. Nu, e excelentă.

Lidia, la asta mă refeream.

Dacă asta ar fi tema meniului nostru ?

Conservarea culturii italiene cu o abordare modernă ?

Da, da...

Eu mă gândeam la analogia cu fereastra.

Am putea împlini visul cu o tehnologie VR.

De câte ori trebuie să-ți spun că asta atrage atenția de la mâncare ?

Mâncarea ajută la imersiune.

- Tehnologia e super, mamă. - Nu mă ajuți.

Mâncarea va fi lucrul principal, tehnologia va fi de umplutură.

- Ai făcut vreodatătortellini ? - Desigur. În CookVille.

Nu cred că asta se pune. Trebuie să ştiu ce poți face.

- Poți tăia asta egal ? - Desigur.

Ştii ceva ? Lasă-mă pe mine.

Ar trebui să plec, oricum.

E un eveniment la CookVille IRL diseară, trebuie să mă ocup.

Ar trebui să vii şi tu.

Să-i cunoşti pe investitori. La şapte.

Sammy, poți veni şi tu, deşi probabil că va fi plictisitor.

Îmi place mediul plictisitor. Dar am teme de făcut.

Păcat ! Poate, data viitoare. Mi-a părut bine !

Vai de...

Primul meu controler.

E doar o bucată de plastic, dar îmi stârneşte atâtea amintiri...

- Nu credeam că vei veni. - Nici eu.

Astea nu au fost ideea mea.

- Asta şi toate astea ? - Amintiri din viața mea.

Da, ştiu, pare un mare proiect plin de vanitate,

dar, crede-mă, e pentru o cauză bună.

Încasările din seara asta se duc către noii artişti.

Adică...

E o inițiativă nonprofit

pentru copiii care vor să se apuce de artă.

Asta e incredibil.

Care e povestea din spatele ăsteia ?

Mă crezi sau nu, găteam în copilărie.

Ştiu că toată lumea crede că noua direcție e doar un moft, dar nu e.

Am crescut gătind cu mama.

Nu eram foarte bun, după cum ştii, dar asta nu conta pentru ea.

Ea m-a încurajat.

Am fost la cursuri de bucătar până a murit.

Am renunțat.

Nu mai conta. Cred că nu mi-a mai păsat.

Apoi, Eric m-a ajutat să intru în industria jocurilor video,

şi restul e istorie.

Să încerc asta...

E un mod de a-i mulțumi pentru tot.

Vreau să cunoşti nişte oameni.

Lidia, ea e Heidi Fitzgerald, unul dintre principalii investitori.

Îmi pare bine.

Ia te uită ! Lumile se ciocnesc ! Îmi place.

Eric are un atac de panică. Voi două...

Deci...

Dani mi-a spus că munca la restaurant merge bine.

- Tu cum crezi că merge ? - Eu...

Te rog, poți fi sinceră. Dani înfloreşte mereu lucrurile.

De exemplu, când ne-a spus despre farmecul tău şi al restaurantului.

Da.

Începutul a fost mai dificil, dar ne punem pe picioare.

Dani e o creatură de impuls.

A achiziționat restaurantul şi nu vrea să dea înapoi.

Restaurantul temporar nu merge suficient de bine ?

- Nu ți-a spus ? - Cifrele încep să scadă.

De asta am invitat atâția influenceri.

Le-am plătit mesele, ca să ne facă reclamă într-un streaming.

Nu, nu mi-a spus asta.

Ca să ştii, multe depind de achiziția asta.

Nu ne permitem un alt eşec.

Mă duc să discut şi cu alții.

Mi-a părut bine de cunoştință, Lidia. Ciao !

Ştii că la fântâna asta s-au făcut zece cereri în căsătorie ?

Aplicația mi-a arătat asta.

Cred că e un mare potențial pentru restaurant.

Trebuie doar s-o convingem pe Lidia să accepte aşa ceva.

Spune-mi.

Vestea bună, mai întâi: licitația a fost un mare succes.

A venit multă lume, a fost multă publicitate.

Nu am făcut-o pentru reclamă.

Da, dar totuşi, investitorii au fost mulțumiți.

Vor să facă evenimentul anual.

Sau, poate, bienal, trebuie să ne gândim la logistică.

Şi vestea mai puțin bună ?

După ce au cunoscut-o pe Lidia, există temeri cu privire la Violetta's.

Se tem că nu e suficientă comunicare între voi doi, ca să aibă succes.

O lipsă de comunicare ?

Au spus că ea nu ştie de problemele tale cu restaurantul temporar.

- Nu ştiu... Ce importanță are asta ? - Serios ?

Da. Ea ştie ce e în joc.

Toți riscăm pentru tine, te susținem.

Aşteptăm informații de la Brain Waves,

dar implementarea tehnologiei e obligatorie şi...

Şi ce ?

Şi ai primit trei săptămâni să transformi restaurantul,

altfel, se vor retrage.

Sună-i. Spune-le că o facem în două săptămâni.

Poftim ? Nu, de ce ? Gândeşte-te la stresul meu !

Te implor ! De ce să ne împuşcăm singuri în picior ?

Pentru că ne subestimează, Eric. Şi pentru că o putem face.

Bine.

- Lidia, ce mai faci ? - Bună, Allen !

Ştii tu... Sunt multe schimbări la restaurant.

Da, mi-a spus mătuşa mea. O mare vedetă...

Nu mi-ai răspuns la întrebare. Ce mai faci ?

Sunt bine.

- Sunt multe schimbări. - Bucură-te de ele.

Cazi mereu în picioare.

- Ne vedem diseară ? - Da, unde altundeva ai mânca ?

Apusul îți atinge chipul,

în timp ce adierea brizei îți flutură părul.

Stai în fața unei mici cafenele din Portofino,

de unde vezi toată riviera italienească.

Copiii se joacă...

Iartă-mă. Continuă.

Copiii se joacă pe străzile pietruite din spatele tău.

Vapoarele intră şi ies din portul de jos.

Iar tu te gândeşti: poate fi viața mai frumoasă de atât ?

Da. Simțurile tale sunt copleşite de pâinea proaspătă...

Dani !

A fost foarte frumos, serios.

Oamenii vor să râdă împreună, să împărtăşească poveşti.

Asta contează.

- Ai dreptate. - Eşti de acord cu mine ?

Da.

Îmi pare rău că am tot repetat în ultima vreme, dar...

Investitorii vor neapărat implementarea tehnologiei.

Ei cred că nu vorbesc serios cu privire la industria restaurantului,

aşa că propunerea asta pentru VR

vine din imaginea mea de creator de jocuri.

Am mâinile legate.

Desigur, dacă ar fi implicați Brain Waves, aş spune altceva,

dar, acum, nici eu nu vreau să am de-a face cu tehnologia.

- Brain Waves ? - Da.

Compania uriaşă care studiază tehnologia VR.

Încercăm să fim parteneri cu ei de ani de zile.

În clipa asta, ne-au pus să aşteptăm.

Şi cum schimbă asta lucrurile ?

În ciuda a orice, părerea lor contează pentru mine.

La nivel personal.

Ai spus că nu ai nevoie de investitori.

Din păcate, avem nevoie.

Eu şi familia ta am semnat un contract,

aşa că investitorii au cuvântul lor.

În plus, ne-au dat două săptămâni să ne pregătim de redeschidere.

Ştiu că va ieşi perfect.

Nu spui nimic ?

E destul de bună. E gătită cam mult, dar e bună.

M-a ajutat Elena.

Parmezan.

Comunitatea se adună să gătească an de an.

E foarte drăguț, e diseară. Ar trebui să vii şi tu.

Nu-ți faci griji pentru tot ce-am spus ?

Ba da, sunt îngrozită. O să trecem peste asta.

Seara asta o să ne ajute. O să fie bine.

O să fiu acolo, spune-mi ora şi locul.

Bine. Mă duc să aduc parmezan, vrei ceva ?

Nu.

Bună !

Ai găsit locul.

Am intrat la o altă petrecere, la câteva străzi de aici.

Era o reuniune de familie. A fost doar uşor jenant.

Aş vrea să faceți o scurtă pauză,

ca să le mulțumesc celor din familia Arrietta pentru tot ce fac.

Pentru programul "Bucătăria noastră, bucătăria ta".

Şi pentru faptul că organizează acest eveniment an de an.

Toți avem nevoie de ceva care să ne facă plăcere.

Îți mulțumesc din suflet că ne-ai dăruit asta.

Suntem toți o familie.

Corect ?

Pentru Lidia şi pentru Dani. Sunteți o pereche minunată.

Da, desigur.

La bella vita.

Dani Conner, ai vorbit italiană ?

Am citit despre asta într-una dintre cărțile comandate.

E ideea că trebuie să trăim o viață mai lipsită de stres.

Mi-ar plăcea asta.

Violetta's a fost numit după mama mea.

Ea şi tata l-au deschis după ce m-am născut eu.

I-au dedicat toată viața.

Elena l-a preluat şi nu am mai plecat.

Şansele pe care le-am refuzat, viețile pe care le-aş fi putut trăi...

Totul e pentru restaurant.

Pentru ei.

Simt că e singura legătură pe care o am cu ei.

Dar nu e chiar aşa.

Sunt Sammy, Elena... Toate astea.

Vezi ce se întâmplă ?

Vezi cum împart mâncare şi aleg vinul...

- Ce e ? - Cred că ştiu !

Ce să facem cu Violetta's.

Când intri în restaurant, alegi o băutură sau un antreu,

apoi primeşti ca pereche un alt client,

pe baza compatibilității aromelor.

Cred că ar fi un mod distractiv de a baza experiența

pe mâncare şi pe noi prietenii.

Nu trebuie să fie un singur invitat,

putem face asta cu familii, grupuri de prieteni.

Îi pui laolaltă şi e o petrecere !

E ca o sărbătoare plină de bucurie de câte ori te duci acolo.

Iar partea cu tehnologia...

Cred că am putea face o aplicație de realitate virtuală,

când filmezi mâncarea şi primeşti toate informațiile,

tot ce vrei să ştii despre rețetă.

Şi, aşa, implicăm şi conservarea culturală despre care vorbeam.

- Exact ! - O să-i spunem "Perechi".

Am reuşit !

Şi acum ?

O să discut cu investitorii dimineață şi o să le prezint ideea.

- Bună ! - Bună ! Aici, Dani.

Vă mulțumesc că v-ați trezit aşa de devreme,

mai ales celor de pe Coasta de Vest.

Aş vrea să prefațez anunțul

mulțumindu-vă că ați fost alături de mine în această nouă aventură,

mai ales pentru cei din industria jocurilor.

Ați avut încredere în mine de-a lungul anilor

şi ştiu că ultimele luni au fost mai dificile,

dar vă promit că nu o să vă dezamăgesc.

Haide, spune !

Dacă v-aş spune că veți revoluționa experiența unei mese la restaurant ?

Ai vorbit cu tatăl tău ? Despre călătorie.

Puțin. Nu ştiu... Cu cât se apropie vara,

cu atât mă tem mai mult de o plecare atât de lungă.

Sunt sigură că orice decizie vei lua va fi cea potrivită.

Da.

E totul în regulă ? Te porți cam ciudat.

Da, totul e-n regulă.

Totul e bine.

Alo ! Ce au spus ?

Nu ştiu ce se întâmplă.

Pâinea ! Tony o face proaspătă în fiecare dimineață.

Doar mirosul... Nu se compară cu nimic.

Şi brânza... Antonia găseşte cele mai bune surse bio.

Doar cu lapte de la vaci de Jersey.

Să nu mai vorbesc despre unt ! Nu are egal.

Iar acolo sunt mezeluri italieneşti uscate.

Ți se topesc în gură.

Asta îmi doresc ! Vreau ca toată lumea să simtă asemenea arome.

Ce faci ?

Cum adică ? Nu aşa fac profesioniştii ?

Nu.

Şi apoi închizi capetele.

Acum ia furculița. Şi... Marginile.

- Am înțeles. Doar marginile. - Bravo !

Acum ?

- Nu e rău, nu ? - E mai bine.

Crezi că sunt prea apropiate ?

Nu, trebuie să apropiem grupurile.

Da, pot sta unul lângă altul, dar nu unul peste altul.

Asta da, idee !

Să separăm mesele. Să fiela bella vita !

Draperiile alea trebuie să dispară.

Nu sunt suficient de moderne ?

Nu e nici prânzul şi parcă apune soarele.

Asta e !

Veneam aici când eram copil.

Pe baza localizărilor GPS,

utilizatorii pot introduce poveşti şi amintiri legate de un anumit loc.

E super, nu ? De exemplu...

Aici scrie: "Alex, deşi viața ne îndepărtează,"

"vom avea mereu fântâna asta."

"Fântâna e locul unde ne-am cunoscut, unde ne-am ținut de mână,"

"unde am încercat prima oară friptura cu brânză a lui Frank,"

"unde ne-am sărutat prima oară."

E ca o inimă tăiată pe scoarța unui copac

sau un lacăt pe o poartă, doar că, într-un fel, e mai bine.

Toate acele monede sunt amintiri pe care le poți citi aici.

E foarte drăguț.

Dacă am implementa ceva similar în aplicația noastră ?

Pe lângă informațiile despre mâncare şi băutură,

clienții pot să-şi împărtăşească amintirile legate de masă.

Mâncarea poate stârni atâtea amintiri...

Lidia...

Mă înşală urechile sau mi-ai propus o idee tehnologică ?

Să nu spui nimănui !

Dani, am câteva idei pentru aplicație.

Da ? Spune-mi.

Am găsit o cale de a încorpora lucruri mai vechi

fără a afecta experiența principală.

Sammy, e genial !

O să-i scriu lui Eric chiar acum,

să văd dacă poate vorbi cu echipa de programatori.

- Serios ? - Da.

Mi-am atins vârful devreme.

Rămân la mătuşa peste noapte.

Sammy...

Deci...

Cum de a crescut o tocilară ca tine un copil super, ca ea ?

Nu aş putea să-ți spun.

Ştii că e un geniu, nu ?

Programul pe care mi l-a arătat e foarte avansat.

Da, seamănă cu tatăl ei la lucrurile astea.

- Te simți bine ? - Da, sunt bine.

Da, bine... Sammy a vorbit să se ducă la tatăl ei,

în San Francisco, peste vară.

Vreau să se ducă, serios, dar trei luni reprezintă timp lung.

Nu e ca şi cum tatăl ei nu face o treabă bună.

E un tată bun, vreau ca ea să se ducă...

Merită să stea cu ea, dar... Iartă-mă, bat câmpii.

Nu te scuza.

Nu ştiu cum e să fii părinte, dar, cunoscându-vă pe tine, pe Sammy,

cred că o să fie bine.

În plus, există alte modalități de a comunica zilele astea.

CookVille.

- Îți mulțumesc că m-ai ascultat. - Îți mulțumesc că mi-ai spus.

- Vrei să încerci ? - Da.

Învârte cu degetul mare.

Ştii că-mi place să te bat la cap ca un părinte cicălitor,

dar mai sunt două zile până la deschidere.

O să respectăm termenul-limită ?

O să fie bine, punct ! Am terminat.

Apropo, Sammy, fiica Lidiei, are nişte idei pentru joc.

Nu te teme, ai încredere în mine.

Instinctul ei pentru design e mai bun decât al meu acum câțiva ani.

Ce urmăreşti ?

Nu te teme. Pasiunea ei îmi aminteşte de ce facem asta.

Dacă asta te inspiră să ajungi la finiş...

- Vreau să-ți mulțumesc pentru aseară. - De ce ?

Pentru faptul că ai vorbit cu Sammy, ai ascultat-o.

Că ai luat-o în serios.

Încerc să mă apropii de ea, dar nu mă pricep la tehnologie.

Înseamnă mult. Şi pentru ea, şi pentru mine.

Are un viitor strălucitor.

Dacă n-ar fi deja o colaboratoare excelentă.

Când m-am apucat de afacerea asta, mă gândeam numai la mine,

doar la mine şi la imaginea mea.

Am încercat să mă îndepărtez de propria marcă.

Vreau să spun că...

De ani de zile îmi spun că drumul cel mai scurt spre prietenie

e prin colaborare.

Apropo...

Vrei să încerci nişte rețete noi ?

Voi fi doar degustător, da ?

De data asta, o fac eu.

Acum câteva zile, parcă nu puseseşi niciodată mâna pe un cuțit.

În apărarea mea, în parte, pentru că aveam emoții...

... şi, în parte, pentru că eram groaznic.

Dar am făcut nişte cursuri. Am tăiat atâta usturoi,

încât nu cred că apartamentul sau mâinile mele

vor scăpa de mirosul ăsta.

- Continuă ! - Mulțumesc.

Perfect ! 10 din 10.

E foarte bună. Explică-te !

Avea nevoie de ceva mai mult usturoi.

Bine, 9 din 10, accept.

- Unde e Sammy ? - Stă la mătuşa ei.

Se uită la un serial împreună, e ceva serios.

Vrei să facem curat şi să ne plimbăm ?

Sună minunat !

Fii sincer, credeai că va merge ? Aşa cum a mers...

Ar trebui să ştii un lucru despre mine.

Sunt un optimist veşnic.

Dar nu, credeam că vom da greş, evident.

- Se face târziu. - Da, avem mult de lucru.

- Te conduc acasă ? - Da. Bine.

Deci... Tu şi Dani.

Nu-mi poți spune că nu e ceva acolo.

Pot să-ți spun, nu e.

Nu te cred.

Hai, Lidia, când ai fost ultima oară cu cineva ?

O să-ți prindă bine,

e bine şi pentru Sammy să aibă pe cineva ca el în viața ei.

Cineva impulsiv ?

- Nu cred că e bine pentru Sammy. - Bine.

E evident că Sammy îl idolatrizează.

Puțină impulsivitate poate fi un lucru bun.

Ca să echilibreze natura ta conservatoare.

- Natura mea conservatoare ? - E un compliment !

Apropo, spune-mi cât de bună e cafeaua asta.

Nu e chiar mediocră.

Trebuie să vorbim cu Departamentul Juridic.

Întrerup ceva ?

Ştiu că v-am dat motive să vă îndoiți în trecut,

dar promit că eu şi Lidia suntem pe drumul cel bun.

- Dani, nu e vorba despre asta. - Nu ?

E Brain Waves.

Au făcut o ofertă oficială pentru a ne deveni parteneri.

Vor să colaboreze cu noi la noul nostru restaurant.

Am fi primii care ar lucra exclusiv cu tehnologia lor VR.

Prima aventură în spațiul multimedia.

- Nu pot să cred ! - Ştiu !

Voiam să te sunăm, dar voiam să-ți văd mutra.

După atâția ani, se întâmplă, în sfârşit !

Mai trebuie doar să redactăm termenii oficiali.

Suntem gata să punem trenul în mişcare.

Ce facem ? Facem asta ?

Facem asta, nu ?

La bella vita.

Bună !

- Bună, Allen ! Ce mai faci ? - Rezist, iubito, rezist.

- Dă-mi voie să-ți fac un espresso. - Nu, stau doar un minut. Ia loc.

- Ce e asta ? - Deschide-l.

Allen, ce e asta ? Nu înțeleg.

E pentru tine, pentru familia ta.

Nu, nu pot accepta.

- E mai mult decât generos. - Prostii ! Poți accepta.

Sunt nişte bani pe care îi adunam pentru zile negre.

Plus nişte contribuții de la comunitate.

- Dar de ce ? - De ce ? Datorită ție.

Eşti un om bun şi nu vreau să te supere nimeni.

Consideră-l un avans pentru capitolul următor.

Allen, nu pot...

Bună !

- E totul în regulă ? - Da, totul e minunat.

Ai venit foarte devreme. Nu că m-aş plânge.

Da, întâlnirea a fost scurtă. Ascultă...

O să pară o nebunie,

dar ții minte că ți-am tot prezentat ideea realității virtuale,

iar tu mă tot refuzai ?

- Da. - Pentru că...

Pentru că mâncarea stârneşte amintiri.

Da, sunt de acord.

Dar dacă... Ascultă-mă bine.

Dacă am duce oamenii acolo ?

Dincolo de reacția emoțională declanşată de mâncare.

Dani, unde vrei să ajungi ?

Brain Waves vrea să lucreze cu noi.

Poftim ?

Brain Waves, pionierii tehnologiei virtuale.

Ne-au contactat azi-dimineață. Eu şi Eric îi urmărim de ani de zile.

Vor să fie partenerii noştri la restaurant.

Vor să folosească locul ăsta pentru a-şi lansa noua tehnologie,

iar noua lor tehnologie e mai avansată decât orice.

Ştiu că sunt multe, dar, când o să vezi ce putem face...

Nu !

Nu ! De ce crezi că asta vreau ?

Nu aşa ne-am înțeles. Cum rămâne cu "Perechile" ?

- Dani, ce-ai făcut ? - Am...

Am fost deja de acord.

Glumeşti ?

Ai luat decizia asta singur ?

Am crezut că o să te bucuri. E palpitant !

Pentru tine ! E palpitant pentru tine !

Am muncit atâta aici !

Ție nu-ți pasă de nimic, nu ? Asta e problema ta.

Treci de la una la alta

şi te aştepți ca toți să adune după tine.

Asta crezi despre mine ?

Ştii cât de greu mi-a fost să lucrez cu tine ?

Câte compromisuri am făcut ?

Eşti atât de blocată în trecut,

încât nu-ți dai seama că tot ceea ce facem e ceva special.

Uneori e bine să renunți la lucruri.

Exact ! S-a terminat !

Ce e asta ?

Aici sunt mai mulți bani decât am avut toată viața !

Cu ajutorul lor, Violetta's va rămâne aşa cum a fost mereu.

Noi doi, colaborarea asta... S-a terminat !

- Lidia... - Acolo e uşa, te rog, pleacă !

Scumpo, ştiu că acum suferi.

De-a lungul anilor, am văzut cum te-ai dedicat cu totul acestui loc.

Sincer, uneori mi-am făcut griji.

Dar, de când a apărut Dani...

- Parcă s-a ridicat o greutate. - N-aş spune asta.

Nu ? Hai, Lidia...

Pui atâta presiune pe tine,

ca să faci bine pentru restaurant, pentru părinții tăi.

Dar ai uitat ce e bine pentru tine.

Dani a preluat o parte din povara aia.

- Restaurantul nu e o povară. - Nu ?

Ai fost mereu atât de independentă... Nu ai cerut niciodată ajutorul.

Sincer,

nu te-am văzut niciodată mai fericită decât în ultimele zile.

În sfârşit, ai permis cuiva să ia o parte din greutate.

Ce-a fost a fost.

Acum putem face ce vrem cu restaurantul.

Heidi, deşi nu am ajuns la un acord cu Brain Waves privind "Perechile",

nu ne-am pierdut speranța.

Se pare că există un nou interes pentru Cookville.

Discuțiile sunt într-o etapă preliminară,

dar ei sunt dispuşi să discute cu noi pentru a facilita

următorul pas major pentru joc.

O relansare cu realitate virtuală integrată.

Nivelul de imersiune va garanta atracția multor clienți.

Asta înseamnă că putem uita de restaurante, corect ?

Dată fiind starea restaurantului temporar, lucrurile se liniştesc...

- Da sau nu ? - Da.

După ce restaurantul temporar se va închide,

ne putem concentra la CookVille VR.

Excelent ! Am revenit !

Da. Excelentă veste !

Ți-e dor de el, nu-i aşa ?

Ați putea rămâne prieteni.

Nu cred că se poate aşa ceva.

Ştiu că nu e cel mai bun moment, dar e posibil să-i duci tableta asta ?

Am aici fişierele cu ideile pentru CookVille.

Nu, nu...

Desigur.

Fă-ți temele. Mă întorc imediat.

Aici erai ! Ce faci aici ?

Ştiai că am servit halibut cu glazurăpanang ?

- Dani, te simți bine ? - Da.

Munca cu Lidia la restaurant m-a ajutat să văd lucrurile mai bine.

Sunt mândru de tot ce am făcut cu CookVille,

dar cred că e timpul să schimb vitezele.

Şi ce să faci, mai exact ?

Nu ştiu, să gătesc undeva, să predau.

Aş vrea să fiu mai aproape de oameni, să fac ceva mai tangibil.

O să renunț la companie şi...

Aş vrea să ocupi tu locul de director general.

E o glumă ?

Trebuie să fie o glumă.

- Nu e o glumă. - Nu.

Poate că eu sunt imaginea companiei, dar tu eşti sufletul ei.

Nimic nu s-ar fi întâmplat fără tine.

Postul e al tău, dacă îl vrei.

Mulțumesc, Eric, mulțumesc pentru tot.

Bună !

Dani...

- Tot ce-am spus... Nu... - Nu, stai !

Nu te scuza. E numai vina mea.

N-ar fi trebuit să fac aşa ceva pe ascuns.

Am trădat încrederea dintre noi. Pentru ce ?

Pentru un vis din alte vremuri.

Înțeleg dacă nu mai vrei să mă vezi.

Tot ce i-ai spus lui Eric... Ai vorbit serios, nu ?

Da, fiecare vorbă.

Mi-am plănuit mereu viața.

Când am lucrat cu tine

şi am văzut cum te arunci aşa, fără nicio grijă.

Mi-am dat seama că niciunul dintre noi nu ştie ce face.

Lucrurile se schimbă, visurile vin şi pleacă.

Eu trebuia să fiu cel trist.

Treaba asta cu "Perechile", investitorii, Brain Waves...

Toți au mers mai departe. Pentru ei, s-a terminat.

E-n regulă, nu o făceam pentru ei. Vom face noi "Perechi".

Pentru noi, pentru prietenii noştri, pentru toată lumea.

Şi o facem până mâine-seară ?

Grație gurii mele, toată lumea se aşteaptă la deschidere.

Dani... Te îndoieşti de noi ?

Sammy mi-a dat asta, e un fişier codificat

şi a spus că trebuie să te uiți la el.

Mi l-a trimis pe e-mail aseară.

E un copil deştept.

Da.

- Vreau să-ți arăt ceva. - Ce e asta ?

O adăugire de ultim moment.

E o alternativă cu cofeină pentru cei cărora nu le place vinul.

Bine.

Dar nu o să pui oameni care beau cafea fără cofeină

cu oameni care beau un espresso triplu, nu ?

Serios, asta e o rețetă pentru dezastru.

Ce-ai zice să te ocupi de partea asta a restaurantului ?

Să-ți foloseşti talentul.

Să ai cafeneaua la care ai visat mereu.

- Vorbeşti serios ? - Desigur.

- Îl putem numi "Colțul lui Kate". - Termină ! Da, de acord !

Bine.

Incredibil ! Întrece orice imaginație.

- Îți place ? - Dacă îmi place ?

Noroc !

- Sammy ! - D-Con !

Mamă, pot vorbi cu tine o clipă ?

E totul în regulă ?

Mamă...

Dacă nu te superi, aş vrea să-mi petrec vara cu tata.

Putem vorbi zilnic. În plus, nu ar fi aşa de mult.

- Poți veni şi tu în vizită. - Desigur.

Sigur că poți merge la tatăl tău.

Viața trece atât de repede

şi vreau să-mi petrec fiecare clipă cu tine.

Dar e-n regulă,

o să mergi la tatăl tău şi o să te simți nemaipomenit.

- Tu şi tatăl tău meritați asta. - Serios ?

Mulțumesc, mamă !

- Te iubesc, Tortellini ! - Şi eu te iubesc, mamă.

Vino ! Mă ajuți să aduc nişte apă ?

Lidia, trebuie să spun

că nu m-am mai simțit aşa de bine în pielea mea de foarte mult timp.

Mi-ai scris un monolog penibil ?

Da. Am exersat şi în oglindă de câteva ori.

O să se întâmple des, nu ?

- Îți place. - Da. De-asta am scris şi eu unul.

Dani, am crezut mereu că pot face totul singură.

Şi îmi plăcea asta. Până să te cunosc pe tine.

- Nu credeam că... - Pot să-mi termin monologul ?

SFÂRŞIT