Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

N O E L

- Rose? - Debbie Carimichael? - Rose Harrison?

- Nu te-am mai văzut... - Din liceu, desigur.

- Ce faci? - Păi, m-am căsătorit cu...

- Bobby Godecke. - Nu.

Avem patru băieţi incredibili, îţi vine să crezi? Dar povesteşte-mi de tine.

Spune-mi totul.

Sunt căsătorită...

Hal este un avocat de Wall Street, două fete gemene...

Britney şi Ashley şi...

Doamne, e deja şapte. Trebuie să fac mâncare pentru 35 persoane, trebuie să plec.

- Treizeci şi cinci! - Da, da.

Mi-a făcut plăcere să te văd, ar trebui să ne întâlnim.

Sigur, suntem în Pagini Aurii. Unicii Gedecke din Harvard.

Aşa este.

- E incredibil. - Da, da.

- Trebuie să plec. - Ai nevoie de ajutor?

- Nu, nu, merg în această direcţie. - Crăciun Fericit.

La fel. Incredibil.

SPITALUL MOUNT CARMEN

Bună, vroiam să ştiu la ce oră începe petrecerea.

Mă scuzaţi?

Petrecerea ce Crăciun, la ce oră începe?

Acesta e un salon de urgenţe. Nu un salon de dans.

Dar, de obicei aveţi o petrecere de Crăciun, nu ?

De obicei, da, dar doar pentru pacienţi.

Vrei să fii un pacient?

Niciodată nu se ştie.

Foarte frumos.

Bună dimineaţa. Ce faci?

Ghiceşte ce ţi-am adus.

Favoritele tale.

Somon afumat, cu ţelină şi salată.

Şi o prăjitură ca desert.

Sigur că te întrebi cu ce ocazie, ei bine, mâine e Crăciunul.

Şi asta înseamnă că vom petrece ziua împreună. Tu şi cu mine, singurele.

Cum ţi se pare?

Ghiceşte cu cine m-am întâlnit.

Debbie Carimichael.

Bine, Debbie Gedecke, acum e căsătorită cu Bobby şi are patru copii

într-o casă din Connecticut.

E plină de vioiciune şi fericire.

Încearcă somonul.

Îţi place somonul, aminteşte-ţi.

Trebuie să te menţii puternică, mamă. Şi pentru asta trebuie să mănânci.

Nu ai mâncat nimic de ieri. Gustă un pic.

Nu-ţi voi da desertul dacă nu guşti somonul.

Bine.

Ştii ce ?

Încercăm mai târziu.

Bine?

Uite ce am găsit?

Un înger. Ce frumos, nu?

- Bună! - Bună!

Bună, nu mi-am dat seama că mai e cineva aici.

- Doar eu. - Îmi pare rău că am intrat aşa,

dar m-am simţit rău deoarece el niciodată nu primeşte vizitatori.

Şi pare atât de trist.

Cu excepţia dumneavoastră, desigur, dar nu v-am mai văzut înainte.

Şi nu pentru că nu aţi mai fost aici înainte, desigur că da,

doar că nu v-am mai văzut înainte.

E un înger.

E un înger foarte frumos, renascentist.

Mulţumesc, e foarte drăguţ din partea dv.

Păi, e Crăciunul.

Crăciun Fericit!

Trebuie să plec.

Scuzaţi-mă.

- Bună dimineaţa, Roşe. - Doctore Barren.

- O plăcere să te văd. - De asemenea.

Ai vizitat-o pe mama ta?

Da, o vizită foarte frumoasă, dar dumneavoastră?

Tocmai mergeam la ea.

- Se simte bine în dimineaţa asta? - Sigur, sunt o femeie necăsătorită

de 40 ani de Crăciun, dar voi fi bine.

Doar nu trebuie să nu mă apropii de cuţite şi de ferestre deschise

în zilele următoare.

Vorbeai de mama mea, nu este aşa?

Da.

La revedere.

Ascultă.

Ce zici dacă mergem la o plimbare?

Haide, sunt un poliţist.

Nu ai încredere în mine?

Doar că aici e locul unde merg.

Lasă-mă să te duc doar o stradă, apoi te aduc înapoi.

Am mai fost pe-aici.

Nu e nimic ce n-am mai văzut mai înainte.

Căsătoreşte-te cu mine şi te voi duce unde vrei.

Nu-mi spune că un bărbat ca tine e necăsătorit.

Sunt disponibil acum.

Pentru cine?

Pentru tine.

Foarte bine. Dar să fie repede, am doar o oră la dispoziţie.

Îţi dai seama cât de mult te iubesc, dnă Nina Vasquez, pe cale să devină dna Riley?

Nu.

Cât de mult?

Mai mult decât vei ştii vreodată.

Suficient încât să dansezi cu mine?

- Acum nu. - Te rog.

- Nu, acum nu. - Te rog, va trebui să dansezi cu mine

la nuntă.

Bună dimineaţa.

Bună ziua, aproape bună seara.

- Ai imprimat ce te-am rugat? - Da, sunt pe biroul tău.

Crăciun fericit!

- Sper să-ţi placă. - Sunt sigură că o să-mi placă.

Sora ta a sunat şi nu poate să petreacă Crăciunul cu tine,

pentru că nu se simte bine după moartea tatălui tău.

Aşa că îşi va lua un timp ca să mediteze cu nişte călugări budişti în Copskills.

În plus, fostul tău soţ a sunat şi voia să ştie dacă ţi-ar plăcea să petreci seara cu el

şi cu frumoasa lui soţie şi cu copiii lor perfecţi în Connecticut.

Şi psiholoaga ta a sunat, va trebui să amâni sesiunea ta deoarece fostul ei soţ

a surprins-o cu o călătorie fabuloasă la Paris pentru Crăciun.

Asta e tot?

A sunat o dată sau de două ori, dar mi-a fost teamă pentru tine, aşa că nu i-am răspuns.

Ce e aşa de amuzant?

Mi se pare comic ca o femeie care nu a avut copii

să editeze o carte pentru copii.

Poate ar fi indicat pentru mine să lucrez la "Cum să gătesc pentru o persoană"...

"Cum să supravieţuiesc singură de sărbători".

Nu mă privi aşa, sunt bine.

- Vrei sfatul meu? - Nu.

De aproape 10 ani ai grijă de mama ta, da?

- Da. - Înainte de asta, a trebuit să ai grijă de tatăl tău,

şi de asemenea de soţul tău care te-a lăsat în ziua în care mama ta a venit să trăiască

- cu tine şi să nu uităm... - Ce voiai să-mi zici?

E timpul să nu te mai îngrijeşti de alţii şi să începi să te preocupi de tine însăţi.

- Cum zicea doica mea, de ce ai nevoie... - Ştiu, ştiu.

- De cineva care să aibă grijă de mine. - Te înşeli.

Ai nevoie de un sex bun.

- Doica ta a zis asta? - Da.

Şi apropo, te-a căutat din nou Marco.

E atât de delicios.

Tipul ăla e sexi.

- E prea tânăr pentru mine. - Toate femeile din clădire îl doresc.

Eu nu, vreau doar o cafea.

Păi, îţi voi aduce cafea.

Rose, te rog, culcă-te cu el pentru mine.

Nu!

După care îmi vei povesti toate detaliile, îmi va face plăcere.

Adu-mi cafeaua.

Bine.

Nina, nu. Trebuie să plec, nu pot să întârzii.

Ascultă, Dany mă aşteaptă. Trebuie să plec.

Nu pot să întârzii.

Începusem să-mi fac griji.

Ai lipsit ieri de la muncă şi astăzi aproape că n-ai ajuns.

Am crezut că ai fugit în Tahiti şi te-ai căsătorit.

N-aş face niciodată aşa ceva fară să mă consult cu tine înainte.

Desigur.

Când vom merge să cinăm?

Nu ai treburi de terminat sau ceva de genul?

Da, trebuie să mănânc.

Bine.

Când?

- Păi... - Diseară?

Diseară?

- E Crăciunul, m-am gândit că ai putea avea planuri... - Nu, nu, nimic.

- Bine, să mergem. - Bine.

- Diseară. - Da.

După lucru.

- Aşa rămâne atunci. - Bine.

Crăciun Fericit!

- Sunt noi? - Da.

Drăguţi, nu?

Sunt un cadou.

De la cine?

De la dl Brenner.

Dl Brenner.

E normal ca avocaţii să dea cadouri juriştilor?

Da.

- Nu începe, Mike. - Ce?

Trebuie să te simţi măgulită.

De ce? Pentru că bărbatul cu care mă voi căsători e un nebun gelos?

Da.

Ne vedem diseară acasă, bine?

Te iubesc.

- Puteţi să-mi aduceţi o Coca-Cola? - Desigur.

Mă gândesc să petrec Crăciunul în spital.

Poate părea ciudat, ştiu că spitalul este ultimul loc unde cineva

ar vrea să fie, în special în această perioadă a anului.

Mulţumesc.

Dar dintre toate Crăciunurile pe care le-am avut,

îmi amintesc de cel în care am avut un accident la nas,

şi a trebuit să-mi petrec întreaga zi în spital.

- Îmi pare rău. - Dar n-a fost rău, asta încerc să-ţi spun,

deoarece au organizat o petrecere nemaipomenită de Crăciun,

unde infirmierele erau îmbrăcate ca elefanţii şi am cântat cântece şi cu alune şi caramele

şi au făcut câteva cadouri care m-au înveselit.

A fost bestial.

M-am distrat de minune.

Ştiu.

Ştiu, îmi pare rău.

Ştii a câta ceaşcă de cafea e asta? A patra.

- Unde ai fost? - Pregătind nunta, doar ştii.

Doar o ceaşcă şi apoi plecăm.

Cu ce vă servesc?

Doar o cafea.

Bună.

Bună. Doar o cafea. Ne cam grăbim.

Bine.

Ce-a fost asta?

N-am nici cea mai vagă idee.

Îl cunoşti?

- Nu l-am mai văzut niciodată. - Eşti sigur?

Da, sunt sigur.

El te priveşte ca şi cum... ştii tu, într-un mod ciudat.

- Înţelegi? - Nu, la ce te referi?

Aici aveţi cafeaua.

- O vreţi neagră? - Da, neagră.

Şi v-am adus biscuiţi cu gust de lămâie.

Aceştia sunt favoriţii mei.

Ştiu.

Ia te uită, ai un admirator.

Haidem, te soarbe din ochi.

Şi zâmbetul ăla, îl cunosc, l-am folosit şi eu.

E doar un tip sociabil.

Trebuie să fie grec sau ceva de genul.

De-ăia care se sărută între ei.

- Şi cred că are o problemă. - Nu, nu cred.

Cred că tipul are ceva pentru bărbaţii în uniformă, înţelegi?

Doi bărbaţi?

- Se uita la mine, nu la tine. - Se uita şi la mine.

Nu se uita la tine.

Ce vrei să zici? Că tipul ăla nu m-a observat?

Asta zici?

Că atunci când merg pe stradă bărbaţii nu întorc capul după mine?

Nu asta am vrut să zic, doar cred că e interesat de mine, nu de tine.

Uită de asta.

Bine, e doar al tău.

Haide, lasă asta.

- Veţi merge la cumpărături împreună? - Ţi-am zis să nu continui.

Voi lămuri totul acum.

Mike, linişteşte-te.

Eşti un poliţist, încetează.

Linişteşte-te. Eşti un poliţist.

Ai banii mei?

Încă nu.

Haide, dacă vrei să te ajut, trebuie să-mi plăteşti întâi.

Nu e nici o problemă, doar că trebuie să fac nişte treburi,

zi-mi unde să ne întâlnim şi îţi voi aduce banii.

Bine, uite.

Ne întâlnim la teatrul vechi, pe strada Wade la ora zece.

Nu intra fără mine. Aşteaptă-mă.

De ce?

N-ai vrea să-l surprinzi pe un tip ca Arizona.

Bine.

Apreciez că faci asta pentru mine.

Nu-ţi fă griji, e Crăciunul.

Putem să ne vedem mai târziu?

Ce?

Termin la ora nouă, putem să ne vedem? A trecut aşa mult timp.

- De când ce? - De când tu şi cu mine...

Ce?

- De când tu... - Aşteaptă un moment, nu te cunosc.

- Ar fi mai bine să te laşi.... - Mike, Mike.

- Aşteaptă afară. - Ar fi mai bine ca el...

Bine, mă ocup eu.

Aşteaptă afară.

- Nu... - Prietene, vrei să te bag la închisoare?

Nu-l mai provoca pe prietenul meu, te rog.

- Nu înţelegeţi, a trecut atât de mult timp. - Ascultă, ascultă...

Ajunge, te-ai înşelat. Termină.

Bine?

Nu-l viziteaza nimeni niciodata, nici măcar familia lui.

Cu excepţia unui barbat pe care l-am văzut dimineaţă, pe care nu l-am mai văzut înainte.

Aş fi vrut să pot face ceva pentru el, ştii?

E teribil să fii singur şi bolnav de sărbători.

- Asta-mi place la tine, Rose. - Ce?

Te preocupi şi de ceilalţi.

Trebuie să zic că

simt că nu sunt genul tău.

Cred că eu ar trebui să decid lucrul ăsta.

Câteodată mă simt puţin ciudat cu tine.

Linişteşte-te şi distrează-te, Rose.

Asta e tot ce vreau să fac: să mă distrez.

Şi eu.

Nu ţi-am zis? Cea mai bună pizza din oraş.

- Da, e foarte bună. - Da.

Tot timpul vin în acest loc când am puţin timp.

De ce nu ai o iubită? Sau ai una?

Da, dar, ne-am despărţit acum câteva luni.

Ah, îmi pare rău.

Nu-ţi fă griji, este bine că s-a întâmplat.

- Nu aş vrea să gândeşti..... ca - Este brânza.

Brânză?

Da, în gura ta.

- Doamne. - Lasă-mă să o fac.

Păi, acum că te-am salvat de la Pizza's Tony.

Ce facem?

Vrei să vezi un film?

Cred că nu.

Ne plimbăm?

Dar se face frig.

Nu locuieşti în apropiere?

Da.

Am putea merge la tine acasă.

Poate cu un taxi.

- Doar ca eu... - Roşe...

Lucrăm împreună în aceeaşi clădire, ce se întâmpla?

Tu mă cunoşti.

Şi este noaptea de Crăciun.

- Nu am tradiţie cu alunele. - Îmi plac alunele.

Să le facem.

Bine.

Bine.

- Ai familie în oraş? - Nu, sunt singur aici.

Frumos loc.

- Locuieşti singura? - Este casa mamei mele..

Bun, am ajuns.

Voi căuta alunele.

Roşe.

Tu eşti foarte sexy.

Mulţumesc.

Voi căuta alunele.

Nu-ţi plac.

Nu, da

îmi placi.

Cred că aceasta este prea repede.

Bine.

Să începem cu un sărut.

Singurul lucru ce trebuie să-l faci este să mă opreşti şi îl voi face.

Bine.

Bine.

Promiţi?

Da.

Gata.

Bine, aceasta a fost cam repede.

Nu, bine. Eu...

- Cât timp a trecut? - Ce?

De când nu ai mai ieşit cu cineva?

Eşti o femeie frumoasă.

Ar trebui să ai companie.

De cineva ca tine.

Nu te-am văzut niciodată ieşind.

Trebuie să o faci.

Nu cred că ăsta e un lucru rău.

Linişteşte-te.

Doamne, doar ca eu...

asta nu funcţionează.

Ce am zis?

Când îmi zici să mă liniştesc ce fac eu este să mă contrazic şi sunt stresată.

- Mi-a plăcut timpul petrecut cu tine. - Da şi mie.

Am încercat să te simţi mai bine.

Ştiu, ştiu

Dar nu a fost aşa.

Cred că trebuie să plec.

Da.

Bine.

Îmi pare rău.

Nu, nu, îmi pare rău. M-am grăbit puţin.

Nu, nu, nu eşti tu. Sunt eu.

Ai dreptate, tu eşti.

Crăciun Fericit!

Crăciun Fericit!

Te simţi bine?

Am câteva greţuri.

Cred că sunt stresată.

Nina, Poţi să te relaxezi?

Uite, ce glamour.

Bună.

Ce faci aici aşa devreme?

Tu trebuie să fii Mike, surpriza.

Ce faci prostule?

Era o surpriză pentru tine, idiotule!

Ce ţi se întâmpla cu el Nina?

- Vino, te voi curăţa. - Ce dracu caută el în apartament!

- Ai probleme serioase. - Ah da, eu am probleme, ce caută

el aici?

Eşti nebun?

Cine este el, Nina?!

El e prietenul meu.

M-a ajutat să pregătesc o surpriză pentru tine.

- Ce fel de surpriză? - Este un decorator!

Bine, îmi pare rău, am făcut o greşeală.

Tot timpul faci greşeli.

Săptămâna trecută ai aprins focul deoarece ai crezut că era cineva

ce te privea. - El te privea.

Ce este cu privitul? Uită asta.

Îmi pare rău.

A fost o neînţelegere, am înnebunit. Eu v-am văzut vorbind azi...

Vorbind? Când?

Când te-am lăsat azi. Eu te-am lăsat şi v-am văzut.

Mă spionai?

Nu te spionăm.

V-am văzut vorbind.

V-aţi îmbrăţişat şi v-aţi sărutat...

- Îmi sărutai soţia. - Nu este aşa, bine?

Crede-mă. Ea îmi mulţumea.

Mulţumindu-ţi pentru ce?

- Asta este o nebunie... - Pot să clarific tot.

- Aceasta nu este întrebarea... - Sunt gay.

Bine.

Nina, îmi pare rău.

Îmi pare rău, vino.

Sr. Cabot, sr. Cabot.

Sr. Cabot, rata ta a expirat.

Îl voi concedia.

MI-a spus că va rămâne cu tine.

Nu ştiu.

Nu ştiu, uite.

Spune-i că am sunat.

Şi ca o iubesc.

Şi... şi

Spune-i că îmi pare rău.

Pa.

Ce dracu face aici?

Trebuia să te văd. Trebuia să vorbesc cu tine.

Ai ales o zi proastă ca să mă superi. M-ai confundat cu altă persoană.

Am doar nevoie de 5 minute din timpul tău.

Nu îţi voi da nici măcar 10 secunde.

Cer doar 10 minute ca să îţi explic Şi nu te voi mai deranja.

Este noaptea crăciunului, nu? Ai vreun loc unde trebuie să fii?

- Ce vrei? - Doar 10 minute.

Te rog.

Bine, 10 minute.

Haidem, repede.

Asta e pt tine.

Nu este nimic important, este doar ceva

Este un mic. - Mulţumesc.

Ia loc.

Îmi poţi da ceva de băut?

Vrei cafea?

Da, mulţumesc.

Ascultă, nu vroiam să te sperii. Sper să nu o fac dar că îmi era teama

că nu te voi mai vedea. - Cum ţi-am spus, M-ai confundat.

Eu vreau doar să ştiu ce se întâmplă nu este nimic personal sr...

Artie.

Biscuiţi de Lămâie.

Favoriţii tăi, nu-i aşa?

Da.

Pot?

Da, desigur.

Cântăreşte atât de mult.

- Mulţumesc. - Bună, suntem aici!

Vă simţiţi bine?

Poate că sunteţi însărcinată.

Felicitări.

Mulţumesc.

Abia mi-am lăsat logodnicul.

Cu care se presupune că mă voi căsători într-o săptămână şi persoană să o iubesc mult.

Doar că este un psihopat gelos.

Ce crede că fiecare bărbat vrea să se culce cu mine.

Şi asta mă înnebuneşte.

D-voastră trebuie să credeţi că sunt o nebună.

Nu, deloc.

Vreodată trebuie să vorbeşti ca să poţi rezolva tot.

Mulţumesc.

Sunt Nina.

Încântată.

Roşe.

Prietena lui Pedro, de Pittsburgh nu este aşa?

Cina este gata.

Să intrăm.

Cum de ai plâns?

Nu, eşti frumoasă.

- Într-adevăr, eu... - Să mergem să ne distrăm.

- Trebuie să plec, într-adevăr... - Nina, Nina! Te rog, dă-ne o mână de ajutor.

Te rog.

Mulţumesc.

- Pot să folosesc baia? - Da.

Mulţumesc.

Doamne.

Da, este bine.

Aşteaptă Roşe!

Roşe!

Îmi pare atât de rău.

Am fost aşa de proastă, îmi cer scuze.

- Te rugăm, rămâi cu noi. - Spune-le la ai tăi, că îmi pare rău.

- De ce? - Pentru că am stricat cina sa

de Crăciun, pentru că am trecut, pentru că am stricat intimitatea,

pentru că am făcut nebunia asta... - Te rog, intră. Este spaţiu.

- Eşti aţa de dulce dar eu... - Te rog.

Eu nu

nu încap.

Nici eu.

În această noapte nu.

Cunosc un loc aproape de aici poate mergem.

- Şi vorbim. - Dar îţi va simţi lipsa mai puţin.

Mă voi întoarce.

Este bine?

Eşti mai nebună ca mine.

Haidem, se face frig.

Ştiu că mă iubeşte.

Este un bun bărbat, cu o inimă frumoasă.

Dacă nu, nu aş fi cu el.

- Doar că este atât de... - Posesiv?

Da, posesiv.

NU are încredere în noi.

În ceea ce simţim, nu crede.

Eu mă rog ca să se schimbe, nu mai ştiu.

Se presupune că ne căsătorim peste o săptămână şi va fi pentru totdeauna.

NU pot trăi aşa.

Dar nu pot să trăiesc fără el.

Tu îl iubeşti mult.

Da, mult.

Am hotărât să încercăm să avem un copil.

Şi aşa am închiriat un apartament.

Amândoi îl iubim mult.

Chiar dacă el este supărat.

Dar tu eşti însărcinată.

Da, să zic adevărul nu sunt sigură.

Atunci va trebui să-ţi faci un test de sarcina să verifici.

Medicii totdeauna mi-au zis că sunt puţine şanse ca eu să

rămân însărcinată.

Şi m-am gândit că o să rămân după un timp dar a rezultat că nu...

Nu vrei să-mi faci încă o dată testul şi să mă deziluzionezi din nou.

În plus ştiu că sunt foarte obosită de la tot ceea ce se întâmpla.

Scuzaţi-mă d-lor şi d-soarelor, vom avea un mic concurs.

Câştigătorul va lua acest frumos pom de crăciun ce este lângă pian.

Doar veniţi la microfon şi spuneţi-ne de ce uraţi Crăciunurile, poate

Scuza câştiga.

Interesaţii să mă urmeze.

Unicul lucru pe care îl ştiu este ca nimeni nu este perfect şi dacă tu găseşti

o iubire sinceră, nu o pierde pentru o certă proastă.

Da, soţia mea făcea asta cu cafeaua.

Era ca o plăcere, serios.

Să pui puţin brandy în cafea.

Aşa cum o faci tu.

Cine sunteţi d-voastră?

Ai fost foarte agreabil cu mine şi eu îţi datorez o explicaţie.

Este foarte dificil să încep.

Este cineva?

Felicitări!

Ce faceţi?

Ce fac? Vine să te reanime.

Ele sunt Alley şi Merry.

- Maggie. - Maggie, Maggie, înţelegi?

Maggie şi Merry pentru Crăciunuri.

- Acum sunt ocupat. - Fetele erau la colţ.

- Să mergem la baie. - Foarte bine, să mergem.

Ascultă ce vom face.

Trebuie să bei din ăla roşu, bine?

Ce se întâmplă aici, Mike?

Acesta este bărbatul de la cafenea, ce face aici?

- Încerc să văd ce vrea. - Era în apartament?

La ce te gândeşti?

Ar putea fi un nebun.

Nu este nebun, pare să fie foarte dulce.

Dulce?

Mike, ai ceva să-mi zici?

Despre ce vorbeşti? Doar vreau să văd ce se întâmpla cu acest tip.

Ascultă.

Sunt camaradul tău, poţi să-mi spui ce vrei.

Trebuie să vorbim.

Fetelor, vă mulţumesc mult că aţi venit dar, nu mă simt bine.

- Nu am încredere în acest bărbat, ai auzit? - Nu, voi fi bine.

- Să mă suni. - Voi fi bine.

Ce?

Simt că-mi placi foarte mult.

Un moment.

Nu sunt gay.

Nici eu.

- Îmi plac femeile. - Şi mie.

- Nu, chiar îmi plac. - Şi eu de asemenea le iubesc.

Şi mă voi căsători în curând cu o femeie foarte bună, pe care o iubesc mult.

Şi eu am fost căsătorit cu o femeie pe care am iubit-o.

Şi acea femeie ai fost tu.

Scuză-mă?

Nu crezi în reîncarnare?

Când eu te-am privit şi tu m-ai privi, am ştiut că era ea, că era Angeline a mea.

- Soţia mea! - Ieşi de aici.

- Ieşi de aici! - Eşti soţia mea.

- Ieşi de aici! - Nu-mi face asta.

Ce frig este.

Ce ţi se întâmpla? NU mai eşti comic.

Dă-mi o secundă, doar că nu am încredere în tipul ăla.

Nu se întâmpla nimic cu el, este un bărbat, gata.

- Ştiu. - Doar un moment.

Cred că acest bărbat vrea să fie cu perechea mea.

Vorbeşti serios?

Ştiam.

Doamne, ce faceţi?

Uite ce fac prietenele mele. Doamne.

Trebuie să rezolv asta, rămâneţi aici, mă întorc imediat.

Haidem. Întoarce-te la călărit.

Nina.

Ce se întâmpla?

Te iubesc cu adevărat.

Dar geloziile tale mă omoară.

Te agăţi aşa de tare.

- Ca nici nu pot să respir. - O fac deoarece te iubesc mult.

Prea mult.

- Asta este o nebunie. - Nu este.

Trebuie să te schimbi, Mike.

Dacă vrei să funcţioneze, trebuie să te schimbi.

Eu am altă viaţă.

O carieră.

Un serviciu unde sunt nevoită să vorbesc cu bărbaţii.

Nu este nimic rău în asta.

Da, dar toţi vor să te ducă în pat.

Unii încearcă şi ce?

Trebuie să ai încredere în mine.

Cine?

Cine ce?

Cine a încercat?

- Nu. - Nu, îl cunosc?

- Nu am spus asta. - Nu, sunt de la serviciul tău? Îi cunosc?

- Mike, nu ai ascultat nimic. - Cine?

Nu ştiu de ce dracu am mai venit.

Vino ascultă-mă.

Nu voi vorbi cu tine.

Trebuie să vorbească.

- Te rog, ascultă-mă. - Taxi.

- Mike, prietenul tău se ascundea la uşă. - Nu mă ascundeam, am crezut

că puteam să cobor.

Acum nu.

Rămâi aici.

Este numai vina ta.

- De ce continui să-mi faci asta? - Tu eşti viaţa mea.

Te-am avertizat. Îndepărtează-te de mine!

Înţelegi?

Mierda.

Mike, ce faci?

Caută o ambulanţă.

Ultima noastră participanta, Rose Harris.

Urăsc crăciunurile deoarece

ştiţi? Nu le urăsc complet.

Eu... eh...

îmi plac crăciunurile, aceste chestii ce te impresionează...

Bine, îmi pare rău.

Am rămas însărcinată când am împlinit 25 şi nu era ceva ce soţul meu şi

eu am planificat dar tot timpul am vrut un băiat, dar asta

îmi spune că probele arată că era să fie o fetiţă. Am pictat camera,

Am decorat-o şi tot.

Pe urma le-am spus totul bunicilor noştri, totul era bine, sarcina,

contracţiile şi când am născut era perfectă, avea toate degeţelele sale

mici, de la picioare, era blondă şi

nu ştiu ce culoare erau ochii deoarece eu niciodată...

Niciodată nu am văzut ochii ei, deoarece ea

păi ea...

s-a oprit inima şi ni s-a spus că avea probleme şi am încercat să rămân

însărcinată apoi dar nu s-a întâmplat şi cred că de asta urăsc crăciunurile.

Câteodată când mă gândesc la ea.

Este o poveste foarte tristă dar...

ce are de a face cu crăciunurile?

Da, ea s-a născut şi a murit de Crăciun.

Cum ai îndrăznit.

O femeie din Bronx a asasinat pe soţul ei şi apoi a dispărut.

Femeia a lăsat un bilet în care scria, "este ceva ce vroiam să fac eu singurica"

Haide, sparge alunele, mâncaţi toată mâncarea pe care o vreţi, pierdeţi

kilograme, faceţi-vă visul în realitate.

Le vom spune detaliile acestei noi diete, când ne vom întoarce.

Unde dracu locuieşte acest bărbat?

Arizona? Sta unde poate, ca un războinic, în toate locurile.

E adevăr ce ţi-am spus.

Nu sunt sigură de faptul că îmi place.

Ai încredere în mine.

El te va apăra.

- Ce se întâmplă dacă îmi schimb părerea? - Nu îl va interesa de ce faci.

Cine este?

Este Glen.

- Ce vrei? - Am adus pe cineva ce trebuie să te vadă.

Mergi şi îl adu.

- Du-te, eu aştept. - Nu mă însoţeşti?

Nu te îngrijora.

Bună.

Ce poate să facă pentru tine?

Glen am zis că...

Glen am zis că

Glen a spus că d-voastră rupeţi braţe.

Da. Ai dreptate.

De braţele cui e vorba?

Ale mele.

- Ay. - Doamne.

- Îmi pare rău. - Îmi pare rău, nu.

Este vina mea.

- Este totul bine? - Perfect, poate multe petreceri

de Crăciun dar...

Se referea la mine, nu este aşa?

- Aşa este. - Doar mă va.....

Cum este totul?

Presiunea să arterială este puţin mare dar s-a îmbunătăţit de

dimineaţă. - Bine.

Dar, continua să nu mănânce.

Şi mă îngrijorează mult asta.

În această seară trebuie să o facem să mănânce.

Nu vă îngrijoraţi, ea va mânca deoarece avem multe planuri.

Ea şi eu vom face carne de res, vom mânca prăjitura, vom sparge alunele şi vom pune

pomul de Crăciun.

Mi se pare foarte bine.

Ce crezi mama? Va fi distractiv?

Eu cred că da.

Ce frumoasă era!

Încă mai este.

Şi eu eram o copilă aşa de timidă.

În prima mea zi de grădiniţă, m-am speriat de surori şi nu am vrut să intru şi

mama m-a luat de mână şi a intrat cu mine şi a zis că va rămâne şi când am privit

pe fereastra puteam să o văd în timpul orelor şi totul era bine deoarece ştiam că

era acolo.

Şi acu voi fi eu.

Doar ca eu

nu ştiu dacă ea ştie că sunt aici.

Da, ştie, Roşe.

Ştiu că e dificil de perceput, dar ea ştie.

Poate să fie dificil să recunoască lumea dar ea nu şi-a pierdut

emoţiile.

Poate simţi.

Ştiu.

De aceea le spunem familiilor să îi bată.

Să vorbească cu ei.

Nu le spun nimic nou dar, câteodată uita.

Mulţumesc.

Nu aveţi pentru ce.

Mă voi întoarce mai târziu.

Bine, să începem să sărbătorim cu prăjitura.

Aici ai.

O bucăţică.

Haidem.

Te rog.

L-ai ascultat pe doctor, este foarte important să mănânci.

Încearcă, este micuţa.

Te rog.

Haidem, vei mânca ceva?

Uite ce am câştigat.

Un frumos pom pentru a înveseli camera.

Bine.

Îţi place mama? Crăciun Fericit!

Un moment, îl voi aranja.

Ce i s-a întâmplat?

Îl voi aranja, nu te îngrijora.

Draci!

Te iubesc.

Pune-l în sala 2.

Ce se întâmpla?

Un accident la autopsie.

Am nevoie de ajutor.

Vino pe aici.

- Am crezut că trebuia să avem o petrecere. - Nu în această seară, dragă.

Voi vedea dacă au lăsat vreo alună pentru tine.

Asta nu e la fel ca atunci când aveam 14 ani.

Cele mai frumoase Crăciunuri ce le-am avut.

Scuză-mă.

Am stat şi am aşteptat ore întregi.

Se ştie ceva de Arti Venzuela?

Va trebui să vorbesc cu doctorul.

Scuză-mă, vroiam să ştiu despre Arti Venzuela.

Eşti o rudă?

- Nu, singur... - Este sau nu?

Sunt un prieten.

Îmi pare rău, nu vă pot da nici o informaţie.

Este prietenul lui, ştii tu, ca şi "amic amic".

- Cum dacă este preotul sau dar dacă nu este... - Foarte bine, mulţumesc.

- Voi face ce voi putea. - Vă mulţumesc mult.

Adevărul este că nu suntem prieteni.

Într-adevăr?

Bine.

Mi-am dat seama.

Nu ştiu să înot.

Aş fi vrut să pot să învăţ.

- D-voastră sunteţi cel de la spital. - Da, acelaşi şi d-voastră

doamna cu îngerul.

Ce faceţi aici?

- M-aţi urmărit? - Nu.

Nu ştiu.

De ce este aici?

Eu mi-aş pune aceeaşi întrebare.

Vreau să mă lase în pace.

Nu pot, văd o femeie singură ce priveşte, trebuie să ajut.

NU vreau să fiu ajutata.

Dacă sari, va trebui să sar după d-voastră.

Cine a spus ceva de sărit?

Dacă eu voi sări şi d-voastră veţi sări, după ce mi-aţi zis că nu ştiţi să înotaţi?

Da.

- Pentru că este corect. - Totdeauna faci ce este corect?

Da, aşa este.

Este un obicei prost.

Vrei să-mi zici povestea ta tristă?

Sunt bun ascultător.

Sunt numai urechi.

Bine, îţi voi spune povestea mea.

Este Crăciunul şi sunt singur.

Este totul? Eşti singur?

Este tot ce poţi da mai bun?

Mai este.

Sunt preot.

- Într-adevăr? - De 20 ani.

Şi anul trecut am lăsat preoţimea. La dracu cu cerul.

Mi-am început viaţa.

Şi aici sunt.

Familia catolică, distrusă.

Iată.

Vrei să o zic pe a ta?

Fă o încercare.

O femeie atractivă ce a uitat că acest loc e rece.

De sigur.

Nu este nimic să nu ştiu eu.

Vrei să iei un taxi şi nişte ceşti de cafea?

Voi ghici mult mai mult.

După d-voastră.

Trebuie să ghicesc, Roşe?

Eşti o persoană surprinzătoare dar, te ocupi prea mult să-i ajuţi pe ceilalţi.

- Ai grijă de prietenii tăi, nu? - Mulţumesc.

Prietenii apropiaţi?

Ce se întâmpla?

Mă doare stomacul.

Doamne, este atât de incomod.

Nu mă simt bine.

Casa mea nu este departe de aici.

Vrei să mergi?

- Eşti sigură? - Da, şofer.

La a treia stradă a doua la stânga.

- Într-adevăr îţi mulţumesc pentru ceea ce faci. - Ştiu că politica de la spital nu

întotdeauna este în favoarea noastră.

Pot fi puţin severi. Îmi amintesc când iubita mea s-a îmbolnăvit...

Aşteaptă, ai comis o eroare... Randy.

Te-ai înşelat în legătură cu mine şi cu Arti.

Îţi mulţumesc că m-ai adus dar, adevărul este că nu suntem iubiţi.

De fapt, l-am cunoscut ziua trecută. El este chelner la o cafenea.

Ay, doamne, aşa a fost şi când s-au cunoscut părinţii mei.

Mama mea era chelneriţa şi când el cerea un sandwich cu carne şi un ginger.

- Vreau să clarific... - Nu-ţi fă griji.

Secretul tău este sigur cu mine.

Acum este stabil.

Doar are nevoie de o binecuvântare.

Fă-l să ştie că eşti aici.

Cum zice doctorul, "vorbeşte cu el". Spune-i cum te simţi.

El te va asculta.

Trebuie să vorbim.

Au, Doamne.

- Cine este el? - Uita, ce este?

Am fost în staţie şi am obţinut o informaţie.

Ştiai că prietenul tău a ispăşit o sentinţă de 10 ani pentru că a omorât un om?

În 1979?

- El? - Da.

Într-o ceartă.

Aceasta Venzuela a găsit-o pe soţia sa cu alt bărbat dar, nu era iubitul său,

era doar un prieten.

El şi-a pierdut minţile şi l-a acuzat că a fost infidel. Au vorbit ei puţin

şi au început să se certe.

El l-a împins pe bărbat pe scări.

Bărbatului i s-a spart capul.

Şi a murit la spital câteva ore mai târziu.

Dar se face şi mai rău.

Soţia a fugit înainte să vină poliţia, a luat maşina şi a accelerat.

După o mişcare proastă şi a sărit din curbă şi o maşină o loveşte.

A murit pe loc.

Mike.

- Mike, te simţi bine? - Da, sunt bine.

Măcar ştii cât de nebună era.

- Nu, nu este nebun. - Bun, ce ar fi. Vino te voi duce acasă.

Nu, mai rămân puţin.

De ce? Va avea grijă de el. Haidem, să plecăm de aici.

Dennis, Ascultă-mă.

Ceva se întâmpla. Nu ştiu ce este dar, am verificat.

Îţi mulţumesc că ai venit dar, trebuie să verific.

Vei fi bine?

Da, voi fi bine.

Crăciun Fericit.

- Crăciun Fericit. - Au, nu am văzut nimic.

- Ce i se întâmpla? - Nu vreau nici să aud.

Ne mai vedem.

Ai grijă, este caldă.

Este foarte bună pentru stomacul tău.

- Mulţumesc că m-ai lăsat să vin. - Da, desigur.

Ar trebui să fiu eu cel care trebuie ajutat.

- Nu, eu sunt cea care are grijă de ceilalţi... - Da.

- Trebuie să fie ceva de care ai nevoie. - La ce te referi?

Ce este ce ai vrea tu cel mai mult?

Presupun că să petreci bine ar fi agreabil.

Eu pot să ajut.

- Sau trebuie să explic? - Ceva...

- Cred că trebuie să plec. - Nu.

Rămâi.

Eşti sigură?

Da, cu condiţia să-mi spui ce vrei.

Este corect.

Nu vreau să fiu singur, asta e.

Este mult să-ţi cer?

Nu, nu.

- Sigur că el este? - Doctorul a văzut-o în această dimineaţă.

- Crezi că a fost autoprovocat? - Absolut.

Dacă este aşa, trebuie să-l ţinem 24 ore sub observaţie.

Un psihiatru să-l ajute şi apoi îl lăsăm să plece.

Bine.

- Dacă ne va lăsa să facem petrecere, eu voi pleca. - Nu poţi să pleci acum.

- De ce? - Trebuie să te întâlneşti cu alt doctor.

- De ce? - Aşa sunt regulile.

- Nu pot să mă lase aici. - Eu nu.

Dar, el da.

Ia loc.

Poate nu ar trebui să te întreb dar...

... de ce te-ai lăsat de preoţime după 20 de ani?

O întrebare de încredere.

Am început să mă întreb dacă exista D-zeu.

Da, este un preot, asta nu e bine.

Şi aici sunt.

- Îmi pare rău. - Nu-ţi fă griji.

- Şi tu? - Ce este cu mine?

- Ce este de încrederea ta? - Ah, un pic abătută.

De ce?

Mama mea a fost bolnavă de Parkinson şi ea era tipul de persoană ce reunea

toată familia şi acum nu este aşa. Simt ca aproape nu pot comunica cu ea.

Cum se poate întâmpla asta dacă persoana este?

Bun, eu i-am pus poze cu familia în cameră, îi aduc mâncarea ei preferată,

muzica sa preferată, doar că nu găsesc modul în care, chiar şi o secundă

să aibă un moment de claritate că să ştiu eu... că este conştientă.

Funcţionează?

Nu.

Ore?

Nu, nu.

Ştiu cum este.

Încă mai este timp.

De ce?

Ca să te simţi bine azi.

- Nu se vede chiar bine. - Nu pentru 5 ore.

Ar trebui să punem cealaltă caseta.

Cum se simte?

Îmi pare rău.

Uite ce e, vreau să plec acasă chiar acu!

Asta nu este bine, nu este cum ar trebui să fie.

- Liniştiţi-vă dl. Keefer. - Ah, vreţi să mă liniştesc.

- Liniştiţi-vă dl. Keefer. - Vreţi să mă liniştesc, păi nu pot.

Şi acu ce?

Prinde-l!

Am un braţ rupt!

Eu nu am făcut nimic rău.

Dă-mi drumul.

Arti, trebuie să-ţi zic... că îmi pare rău de ceea ce s-a întâmplat la

apartament şi aş vrea să ştii că... nu eram supărat pe tine.

Eu eram supărat

doar ca lucrurile nu stau bine între Nina şi mine.

Poate că da, nu este aşa?

Arti... trebuie să ştiu

dacă ce ziceai azi în legătură cu noi

de soţia ta... este o nebunie, nu este aşa? Este vreo neînţelegere, nu-i aşa?

Cine sunteţi d-voastră?

Sunt un prieten.

Niciodată nu v-am mai văzut înainte.

Paul Venzuela.

Mikey Riley.

Eu l-am adus, sunt poliţist.

Mulţumesc.

Cum se simte?

Este stabil.

Bine, eu voi rămâne cu el. A fost o plăcere să te cunosc.

Da, desigur.

Mike.

Da.

Nu ţi-a spus nici o poveste ca soţia lui s-a reîncarnat în tine, nu?

Ţi-a spus, nu?

El a făcut asta la fiecare crăciun de când a murit ea.

Uite, îţi promit că, atunci când el se însănătoşeşte te anunţ de starea lui, bine?

Da, îţi mulţumesc.

Eşti tot aici.

Aşa că îţi place să zici la lume ca mama ta s-a reîncarnat.

Da, tot timpul la Crăciun.

Îmi pare rău de tot ceea ce s-a întâmplat.

Îţi zic ce s-a întâmplat?

Da, el a menţionat ceva.

Mama mea niciodată nu a vorbit despre asta.

Îmi pare rău.

Pare că nu o poţi uita.

Este un pasaj ce se referă la el.

Nu contează.

Nu contează ce facem, să încercăm să fim cu el

nu putem ajunge la el.

Eu nu pot.

Ştiai că el păstrează un înger de cristal?

Spune că în acest fel îl are prezent.

Un înger de cristal?

Da, mama mea a găsit un înger de cristal lângă pom.

Era o surpriză pentru tata.

Pare că se iubeau mult.

Aşa era.

Tatăl meu vrea să fie iertat neapărat.

- Iertarea cui? - De la ea.

O poartă înăuntru.

Niciodată nu a avut o ocazie ca să o spună.

Voi merge să-l văd.

Mă întorc imediat.

- Voi merge să-l văd. - Da, este bine.

Bună ziua.

Bună ziua.

Cum te simţi?

- Roşe... - Charlie, dacă trebuie să pleci

eu înţeleg. Totul este bine Uită-te ce bine.

Da, aşa este.

Dar, este ceea ce vrei?

Ce se va întâmpla la noapte? Este totul?

Bun, cred că trebuie să mă gândesc la treburile din viaţa mea.

Ah, problemele din viaţa ta.

Eşti prezenta în viaţa unora într-o manieră şi nici măcar nu-ţi dai seama.

- Nu ştiam. - Te-ai băgat şi în viaţa mea.

- Este doar un compliment - Nu este aşa.

Este mai mult de atât.

Tu m-ai salvat, Roşe.

Pentru mine nimic nu avea sens şi apoi ai apărut tu.

În fata patului unui străin spunându-i că îl iubeşti.

Are sens aşa de mult.

Şi apoi am aflat că D-zeu era aici, în camera aceasta, cu tine.

- Eşti acolo? - Da.

De ce ai făcut?

Pentru că părea aşa de singur şi

cred că ştiu cum se simte. - Ştiu.

De aceea mama ta vrea să moară.

Cum?

Mama ta vrea să-ţi trăieşti viaţa ta, Roşe.

Nu o cunoşti pe mama mea.

- Ea ştie că tu o iubeşti. - De ce o faci?

Deoarece mi-a spus că-ţi voi spune.

Nu este comic.

- Şi mă sperii. - Nu, Roşe.

- Nu am mult timp. - Charles, nu vreau să ascult.

- Nu, ascultă, trebuie să-ţi zic ceva. - Nu ascultă, ieşi din casă.

- Nu te mai vreau aici. - Nu voi pleca până nu mă vei asculta

ceea ce trebuie să-ţi zic.

Ea a vorbit cu mine noaptea trecută.

- Voi chema poliţia. - Ştiu că este dificil de crezut.

- Serios Charles, pleacă! - Ştiu cum să o fac fericită.

Fericită?

Fericită!?

Mama mea nici măcar nu ştie că este mama mea.

Nu mă ascultă, nu mă vede, înţelegi? Când te uiţi în ochii ei nu vezi nimic.

Ea nu este, înţelegi? Văd cum mama mea moare puţin câte puţin.

NU-mi mai spune nimic de mama mea!

Ieşi de aici! Pleacă!

Te iubesc, Roşe.

- Ţi-ai făcut asta tu singur? - Nu.

Sunt care zic că da.

Asta este o prostie. Trebuie să trec prin asta?

Dacă vrei să pleci, da.

Bine, perfect.

Tatăl meu a murit când eu eram tânăr, mama mea s-a căsătorit cu alt bărbat şi

nu avea timp pentru mine.

- Şi el o lovea. - Da.

- Mult? - Părea că-i plăcea.

- Mai sunt căsătoriţi? - El a murit de mulţi ani, ceea ce

mă face foarte fericit.

Când a fost ultima dată când ai vorbit cu mama ta?

I-am spus că nu am.

Vreau să te ajut dar, dacă nu îmi zici adevărul, nu pot.

Spune-mi, ţi-ai făcut asta?

Da.

De ce?

La vârsta de 14 ani mă bătea în fiecare zi.

Şi odată a aruncat-o pe mama dintr-o parte a camerei în altă parte.

Atunci i-am zis să se oprească.

A fost tot ceea ce i-am zis, "opreşte-te".

Ştii ce a făcut?

Mi-a spart nasul în trei părţi şi m-a dat afară din casă.

După ce m-au îngrijit, spitalul a chemat-o pe mama mea şi ea niciodată nu a venit.

Niciodată nu a venit să mă ia.

Dacă măcar ea îmi zicea să rămân, ca o interesăm,

rămâneam.

Dar am simţit că l-a preferat pe el şi eu nu am suportat asta.

Poate ea era speriată.

Poate ea era atât de speriată ca tine când ai permis ca aceste lucruri

să ţi se întâmple.

Poate am fost fericit când am fugit deoarece ştiam că el nu îmi va mai face rău.

Poate chiar te iubesc mult.

De ce nu o suni?

Sunt sigură că se va bucura când va auzi de tine.

Nu pot.

Este doar un telefon.

Nimeni nu trebuie să fie ţinut în salonul de urgenţe de Crăciun dacă nu vrea să fie.

Mă întorc în câteva minute.

Am crezut că nu te voi mai vedea.

Bună.

Eşti bine.

Să caut infirmiera?

De ce încă mai eşti aici?

Am simţit că trebuie să rămân.

Mulţumesc mult pentru ajutorul tău.

Sunt foarte mulţumit. - Pentru nimic.

Ascultă-mă.

Vreau să ştii ceva.

Te iert, înţelegi?

Totul s-a sfârşit.

Te iert pentru tot.

Este cineva ce vrea să te vadă.

Bună, fiule.

Bună, tata.

Te simţi bine?

- Nina, draga mea. - Imediat mă întorc.

Nina, vino să vezi ceea ce văd şi eu.

Ce cauţi aici?

Vroiam să vorbesc despre ceea ce ai spus aseară.

Că erai speriat.

- Nu trebuia să spun. - Nu, ştiu la ce te refereai.

Dar te înşeli.

Eu sunt cel care îi este frică, nu tu.

Nu este că nu am avut încredere în tine.

Nu am avut încredere în mine.

De ceea ce vezi la mine.

Sunt doar un poliţist.

Nu vreau o rochie frumoasă, nici o diplomă pe perete, nu am cum să descriu

ceea ce am făcut, mi-ar fi plăcut nu o făceam dar aşa a fost.

Doar vreau să fiu cu el cât mai am de trăit.

Mike...

Dacă nu vrei să te căsătoreşti, bine.

Dacă nu vrei să mă mai vezi, bine.

Dacă nici măcar nu ştii dacă mă iubeşti

va trebui să accept pentru că eşti mai important pentru mine decât noi.

Dar dacă îmi dai încă o şansă.

Ştiu că am mai spus asta înainte dar... de data asta este viaţa mea.

Nu te voi dezamăgi.

Nu o voi face.

Trebuie să mă crezi că m-am schimbat nu mai sunt la fel.

Mike.

Nu spune nimic, vreau să te gândeşti la ceea ce ţi-am spus.

Este cum spuneai tu, gata este.

Pentru totdeauna.

Şi vreau să fii sigură.

Bine?

Şi încă o chestie.

Ceea ce vei decide, să fii fericită. Pentru ca asta este mai important pentru mine.

Scuză-mă, l-am văzut pe dl. că vizita pe acest pacient.

- Nu, te-am văzut niciodată. - El se numeşte Charlie Board şi

l-am văzut ieri dimineaţă aici.

Poate că m-am înşelat, el este Charlie Board şi nimeni nu a venit să-l vadă.

Scuză-mă, trebuie să continui.

Charlie.

Oh, Doamne, tu eşti.

Charlie.

Bună.

Totul va fi bine.

Voi fi cu tine.

Poţi să fii liniştit, totul este bine.

Ţi-am adus asta.

Mulţumesc, Charlie.

Bună.

POt intra?

Da, intră.

Vroiam să vin să-ţi dau un cadou.

Despre ce este vorba?

Este aici.

Crăciun Fericit!

Într-adevăr?

- Într-adevăr? - Da.

- Te iubesc. - Te căsătoreşti cu mine?

Da.

- Să ne căsătorim! - Doamne.

Te iubesc mult.

Credeţi că fiica d-voastră vă accepta să cineze cu mine?

Am crezut că m-aţi putea ajuta.

Ce crezi?

- Ea este foarte agreabilă... - Mănâncă!

- Roşe. - Mama!

Mănânci, asta e foarte bine, felicitări.

- Eu singur... - D-voastră ii vorbeaţi, ştiu. Ea este foarte

bună ascultătoare. - Da, este.

- Cred că trebuie să continui. - Doctor.

Care este numele tău?

Matthew.

Matthew.

Se numeşte Matthew, mama.

Mă scuzaţi pentru ce am auzit când eu vorbeam cu mama lui...

- Doctorii spun chestii pacienţilor. - Că nu

sunt adevărate. - Nu, nu, doar că câteodată

D-voastră nu vreţi să mă invitaţi la cină. - Nu... vreau să zic, da.

Mi-ar plăcea să te invit la cină.

Foarte bine pentru că

cred că este o bună idee. - Într-adevăr? Ce bine, mi-ar plăcea.

Şi mie de asemenea.

Crăciun Fericit, Roşe.

Crăciun Fericit...

Matthew.

Şi ţie, Helen.

Pare un bun bărbat, ce crezi mamă? Îţi place?

Felicitări mamă.

Traducerea şi adaptarea PiTONE