Original subtitles

Stop ! Bravo, oameni buni !

Hai să luăm o pauză cât pregătim următoarea scenă.

Care e următoarea scenă ?

- Vulcan cu pădure în flăcări. - Mulțumesc.

Jeff, uită-te la asta !

Fost primar arestat pentru jefuirea băncii locale declară:

"Erau dinozauri !"

- E o glumă, nu ? - Aşa am crezut şi eu.

Dar am făcut cercetări şi se pare

că nu e prima semnalare a dinozaurilor în zonă.

E clar ceva deosebit.

Ne poate oferi o altă abordare pentru documentar.

Parcă văd. "Orăşeni nebuni încă cred că dinozaurii umblă pe Pământ."

- Hai să verificăm ! Fă pregătirile ! - Am făcut-o deja. Plecăm mâine.

PRIETENUL MEU DINOZAUR 3: ÎN SĂLBĂTICIE

Iar ea e sora mea. Fă cu mâna, Madison !

Termină ! Nu vreau să apar în postarea ta idioată.

Hai, Maddy ! Ai o voce grozavă.

Mama ! Ethan iar mă filmează fără permisiunea mea.

Cum vrei să devin celebru singur ?

Ethan, ce ți-am zis de filmarea oamenilor fără permisiunea lor ?

- Îmi dai permisiunea ta ? - Nu.

Încetați ! Trebuie să plec la muncă şi n-am timp de cearta voastră.

- S-a înțeles ? - Da.

Bine. Ne vedem când mă întorc !

- Vă iubesc. - Şi noi te iubim.

Ce zici de o filmare în care cânți ? Dar îți acopăr fața cu animație.

- Încetează ! - Hai, Maddy !

Vorbesc serios. Ar trebui să-ți arăți talentul lumii.

Lasă-mă în pace !

Îmi poți creşte numărul de vizualizări.

Maddy, te pot face celebră.

Trebuie doar să cânți pentru prietenii mei.

- Ştiu că o să ajungă viral. - Nu vreau să ajung virală.

Vrei doar să mă foloseşti ca să devii tu celebru.

Eşti invidioasă.

Nu e vina mea că eşti prea timidă ca să-ți faci prieteni.

Ai dreptate. Sunt invidioasă.

Ne-am mutat aici acum trei luni

şi mă simt la fel de singură ca în fostul oraş.

Îmi pare rău, Maddy.

Dar cred că ai un talent pe care ar trebui să-l arăți lumii.

- Noul telefon apare azi. - Da.

- Vrei să-l vedem ? - Bine.

Sunt aici cu sora mea şi vom vedea noul telefon care e lansat azi.

- Mă iertați. Nu v-am văzut. - Nici eu nu m-am văzut.

Chem o ambulanță.

Aşa.

Da. Bună ziua ! Sunt dl Brown. Am nevoie de o ambulanță, vă rog.

Rapid.

Nu, n-am nimic. E pentru altcineva. E pentru tipul lovit de maşina mea.

Da.

Da, conduceam şi l-am lovit.

Nu ştiu ce stradă e ! Strada principală !

Dacă veniți aici e... Da, chiar e strada principală.

Wendy Jenkins.

Vorbeşte. Înseamnă că n-are nimic. O să-şi revină.

Deci vă rog să vă grăbiți. Stau aici ? Pot pleca acasă ?

Stau aici. Îmi puteți face legătura cu un avocat ?

- N-o deschid. Deschide-o tu ! - Bine.

Un ou.

Unde e...

- E dinozaur ? - Nu.

Nu se poate.

Nu înregistra asta.

Uneori mă simt aşa de mică, Nu cred că o s-o scot la capăt...

Eşti foarte drăguț.

O să-ți spun Țeposul.

Poftim, Țeposule !

- Ce a fost asta ? - Dispozitiv de urmărire.

- De unde ai aşa ceva ? - L-am făcut eu. E un prototip.

Şi funcționează, normal.

Trebuie să înapoiem ce-o fi ăsta la...

- Cum o cheamă ? - Am înregistrat.

Wendy Jenkins.

Poftim !

- Bună ziua ! - Bună !

- Ce ați dori ? - Un espresso dublu, te rog.

- O cafea latte. - Îmi spuneți numele voastre ?

- Jeff. - Vanessa.

Bine. Costă 12,25.

Super ! Păstrează restul !

Mai întâi ne întâlnim cu dr. Jost.

E primul din zonă care susține că a văzut un dinozaur.

Apoi ne întâlnim cu fostul primar, Samuel Patterson.

O să fie interesant. "Dr. Jost, acum vedeți vreun dinozaur ?"

Sau "E vreun dinozaur cu noi în cameră acum ?"

Dinozauri ? Ce-i cu ei ?

Filmăm un documentar care investighează afirmațiile unora

că au văzut dinozauri pe aici. Tocmai am spus asta cu voce tare.

Nu te uita aşa la mine !

- Stai ! Tu ştii ceva despre asta ? - Nu.

Mulțumesc.

Schimbă !

Asta o să mă trezească.

- Unde sunt ? - Domnule, trebuie să stați întins.

Ați avut un accident. Vin imediat cu analgezicele.

A văzut cineva un tip într-un şort cu rățuşte ?

Dr. Holzer este chemat în blocul operator B.

Dr. Holzer, aici erați.

Holzer, da.

- Dr. Schwartz aşteaptă părerea dv. - Da, da.

Pe aici, domnule doctor.

Dr. Holtzer, palpează aici. Ce zici ? Eşti de acord că trebuie scos ?

Domnule doctor ?

Dle doctor Holtzer, vă simțiți bine ?

N-am nimic. Mulțumesc de întrebare.

Operația a reuşit. Mulțumită dv.

Mă bucur să aud asta.

Cred că mi-am terminat treaba aici.

Unde plecați ? Domnule doctor !

Scuzați-mă.

Scuze.

La o parte !

Ajutați-mă !

Domnule doctor, vă mulțumim că vă întâlniți cu noi azi.

E plăcerea mea.

Vă rog să vă spuneți numele şi începem interviul.

Dr. Jost, medic, doctorand, profesor de psihiatrie antropologică, Viena.

Samuel Patterson, primarul acestui oraş frumos.

- Nu e Mason Jenkins actualul primar ? - Nu. Eu sunt.

Un semn tipic de negare.

Dle Jost, ce am spus ? Nu mai aveți licență medicală.

Sunteți pacient, eu sunt doctorul.

E "dr. Jost", iar tu eşti un şarlatan.

Nu suntem egali datorită geniului meu.

Semn tipic de negare.

Eram în plin proces de a aduce dinozaurii înapoi la viață.

Dar n-am reuşit.

- Cum voiați să faceți asta ? - Excelentă întrebare !

Planul meu inițial implica involuția aligatorilor.

Eu am avut un aligator. Femelă. O chema Pickles.

- Pickles. - Pickles... Mi-e aşa dor de tine !

Creatura pe care o aveam era cheia experimentelor mele.

Eram aşa de aproape, aproape îl aveam în mână.

- Ce anume, mai exact ? - Un dinozaur în carne şi oase.

- Am văzut trei. - Trei ?

De câte ori trebuie să-ți spun ?

M-au împiedicat să fug cu banii băncii.

Mi-au mâncat avionul.

Nu poți avea încredere în dinozauri.

În sfârşit ! Ceva la care suntem de acord.

Vă mulțumesc amândurora. Cred că am terminat.

- Stai ! - Vezi tu, dacă...

- Aşa, domnilor. - Combinând ADN-ul unei țestoase...

- Hai să vedem dacă găsim... - Cu ADN-ul unui liliac, obții...

Eu sunt primarul ! Vă spun că sunt dinozauri !

Asta a fost ideea ta ?

Am găsit-o pe Wendy. Lucrează la o cafenea.

Bine. Trebuie să i-l ducem pe Țepos.

Stai ! Un filmuleț. Te rog.

De câte ori ți-am spus că nu putem pune asta pe internet ?

Gândeşte-te ! Putem deveni bogați şi celebri.

Filmulețul o să aibă un milion de vizualizări.

- Nu putem. - Lumea o să vrea să-l vadă.

Nu posta nimic până nu ştim mai multe.

- Tu înțelegi ce avem aici ? - Da, dar nu e al nostru.

N-o să facă rău nimănui, Maddy.

Ai văzut filmele şi ce-i vor face.

O să-l încuie într-o cuşcă şi oamenii vor plăti ca să-l vadă.

- De ce nu putem face noi asta ? - Fiindcă nu e corect !

De unde ştii că tipul de pe stradă şi Wendy nu vor să facă asta ?

Nu asta vor să facă. Vor ca noi să-l protejăm. Simt asta.

Trebuie să-l protejăm pe Țepos.

Un filmuleț rapid, pe cuvânt. Te rog...

E doar un pui. Unde s-a dus ?

- Țeposule ? - Țeposule !

Țeposule !

Doamne, nu ! Se duce spre oraş !

Mason Jenkins Primar

El e Jeff. E cu echipa de filmare despre care ți-am spus.

- Salut, Jeff ! - Domnule primar...

- Bun-venit în oraşul nostru ! - Mulțumim că m-ați primit.

- Aveți un orăşel încântător. - Mulțumesc. Ne place să credem asta.

Eu şi echipa mea vom sta aici câteva zile,

cât filmăm documentarul despre dinozauri.

Am avut privilegiul să-i intervievăm pe dr. Jost

şi pe fostul dv. şef, Samuel Patterson.

Doar nu credeți poveştile lor nebuneşti, nu ?

Mie-mi spuneți ? Dacă aş avea timp să vă arăt filmarea, e comică.

Dar am ajuns până aici şi vrem să câştigăm ce putem din călătorie.

Voiam să vă cer o autorizație de filmare în oraş

şi, poate, să intervievăm câțiva cetățeni.

Sigur. Vorbiți cu asistenta mea.

- Vă va da toate actele necesare. - Perfect.

Şedere plăcută în oraşul nostru ! Deşi cred că vă pierdeți timpul.

Şi eu, la fel.

Scumpo ?

A intrat în cafenea vorbind despre dinozauri.

Am încercat să te sun, dar n-ai răspuns,

aşa că am venit cât de repede am putut.

Îmi pare rău. Am fost la telefon şi în şedințe toată ziua.

- De ce i-ai dat autorizația ? - Am fost nevoit.

Nu vreau să intre la bănuieli, da ? Să creadă că ascundem ceva.

- Da, ai dreptate. - Nu vor găsi nimic.

Luna plină e peste câteva zile.

Portalul e închis, rămâne ascuns. Toți dinozaurii sunt în siguranță.

Bine ?

Vino ! Te conduc.

- Wendy ! Wendy Jenkins ! - Domnule ! Dați-vă înapoi !

- Tu eşti Wendy Jenkins ? - Da.

Trebuie să recuperăm oul ! E aproape lună plină.

Domnule, calmați-vă puțin.

Vă simțiți bine ? Aşa. Despre ce vorbiți ?

Mason ?

Ştiu despre portal şi despre luna plină.

Şi despre dinozauri.

- Cine sunteți ? - Eram prieten bun cu bunica ta.

Eu i-am spus de portal şi despre cum se deschide

şi că trebuie să protejăm dinozaurii.

Ştiam că e o treabă prea importantă pentru un singur om.

- Ştiu asta, credeți-mă. - Da.

Bunica ta mi-a spus despre familia ta încântătoare.

Am încercat s-o contactez, dar n-am dat de ea. E bine ?

Da. Bunica e bine. E cu soția mea şi cu fiul nostru Curtis.

L-au dus la un concurs şcolar. Vor lipsi câteva zile.

- Speram că ne vor ajuta. - Da.

- Sunteți doctor ? - Dacă sunt doctor ?

Nu. Am fost la spital şi mi-au luat hainele fiindcă eram...

Asta e tot ce am putut... Poveste lungă.

Nu avem timp. Ascultă !

Un dinozaur a trecut prin portal la ultima lună plină

şi a făcut un ou aici.

Trebuie să ducem oul dincolo până nu eclozează.

Domnule primar, vă aşteaptă următoarea întâlnire.

Da, sigur. Lasă-mă un minut. Mulțumesc.

Vom găsi o soluție, dar acum trebuie să mă întorc la treabă.

Wendy, du-l la cafenea !

Şi ne gândim la o soluție când ajungem acasă.

Ia ăştia !

Ia-i nişte haine, ca să nu mai iasă în evidență.

Pardon ! N-am nevoie de mila ta. Sunt un om bogat şi distins,

care şi-a lăsat portofelul în ceilalți pantaloni.

Îmi pare foarte rău. O să-ți dau banii înapoi. Promit !

Nicio problemă.

- Ai grijă să treacă neobservat ! - Bine.

Să mergem !

Cred că e din cauza clădirilor. Tot pierd semnalul.

Ce s-a întâmplat cu "sunt un geniu" ?

N-am mai văzut o asemenea costumație din liceu.

Deci căutați un ou ?

Caut oul ăla de când s-a deschis portalul după ultima lună plină.

Îl caut de săptămâni. În sfârşit, l-am găsit !

- Unde e ? - L-am pierdut. Oarecum.

M-a lovit o maşină. N-am nimic.

Dar, înainte să leşin, le-am dat oul unor copii ca să ți-l aducă.

Nu i-am văzut. Cum arătau ?

Erau un băiat şi o fată. Şi arătau ca...

Ei doi !

- Scuze, eşti Wendy Jenkins ? - Da.

Ce ați făcut cu geanta pe care v-am dat-o ?

E la noi acasă.

- Oul e întreg ? - A eclozat.

- Şi puiul a scăpat. - Poftim ?

Dar a mâncat dispozitivul de urmărire pe care i l-am dat.

Asta e bine.

Dar am pierdut semnalul şi nu-l putem găsi.

Asta nu e bine. Nu e bine deloc.

Nu-i nimic. O să-l găsim.

Ai avut vreodată de-a face cu un dinozaur născut aici ?

- Eu am avut. - Portal ?

Poarta secretă spre tărâmul dinozaurilor.

Deci e irascibil fiindcă s-a născut în partea noastră ?

Tu n-ai fi dacă te-ai trezi înconjurată de oameni necunoscuți ?

Stați ! Vocea lui Maddy părea să-l calmeze.

Serios ? Super !

Nu-i nimic. Am mai trecut prin asta şi o să-l găsim.

Să-l găsim ? Asta e uşor. Dar o să sară în ochi.

Asta e partea nu prea uşoară.

Un ou eclozat aici afectează dinozaurul.

- Şi cresc foarte repede. - Cât de repede ?

Dacă a ieşit din ou azi-dimineață, ar fi fost cam atât de mare.

Acum ar fi cam...

- Cât de mare ? - Cam...

Împărțim la trei, ținem pe patru...

Apoi împărțim la ipotenuza şi rădăcina...

- Atât de mare ! - Țeposule !

Trebuie să mergem pe aici.

Nu, dispozitivul meu arată că a luat-o pe aici.

- Eu l-am văzut plecând pe aici. - Stai ! Poate că ai dreptate.

- Am pierdut semnalul ! - Sigur că l-ai pierdut !

- E un prototip, te rog ! - Nu-mi pasă !

Copii ! Aşa, nu ajungem nicăieri.

Trebuie să ne regrupăm şi să facem un plan.

- Avem o căsuță în copac. - E bună.

Veniți !

V25, dubla 15.

Acțiune !

- Shane ? - Ce e ?

Ce e ?

Ai un bilet pentru mine, Jeff ?

După el ! Veniți !

Nu pot să cred ! Poveştile sunt adevărate !

Schimbăm planul. Trebuie să capturăm dinozaurul ăla.

- Nu. - Mişcă-te !

Avem nevoie de un profesionist.

Ai încă unul.

Sunt primarul Mason.

Dră Richards...

Dră Richards, vă rog să vă calmați şi să-mi spuneți ce s-a întâmplat.

Sigur nu era câinele dlui Jackson, Snapper ? Arată cam ciudat.

Nu m-ar mira dacă dl Jackson i-a făcut o frizură originală.

Da. Aveți cuvântul meu. Nu aveți de ce să vă temeți.

O zi frumoasă şi dv., dnă Richards ! Mulțumesc.

E al zecelea apel.

Ştiu. Echipa de filmare a făcut oraşul să vorbească.

- E dinomania. - Cu siguranță.

- Trebuie să-l căutăm în continuare. - Am putea.

Dispozitivul ăsta idiot nu merge.

Nu e vina ta, Ethan. Ai făcut tot ce ai putut. Toți am făcut.

Se întunecă în curând şi se poate ascunde oriunde în pădure.

Sunt sigur că Țeposul va fi în siguranță o noapte.

Şi uitați !

Aici e oraşul. Aici sunt pădurea şi portalul.

Din instinct, Țeposul se va duce la portal şi înapoi acasă.

Cred că putem fi siguri că o să vină pe aici şi...

Auziți ?

O echipă de filmare caută un urmăritor profesionist,

expert în şopârle.

Stați ! O echipă de filmare care vorbea despre dinozauri

a intrat azi în cafenea.

Dacă angajează un profesionist, îl vor găsi înaintea noastră.

Poate avem grijă să angajeze profesionistul potrivit.

Uitați cum facem...

- Când trebuie să vină omul ăsta ? - Cam în 30 de minute.

- Nu i-ai spus de dinozaur, nu ? - Nu.

I-am spus adevărul, oarecum.

Filmăm un documentar şi căutăm şopârle mari.

Aşteaptă cineva un urmăritor ?

- Excelent ! Ai venit mai devreme. - Da.

Sunt Earl Lee. Mă bucur să vă cunosc.

Cum am spus la telefon, am vrea să păstrăm discreția.

Sigur. Atunci, vă recomand să plecăm cât mai repede.

Stai ! Voiai să te plătim înainte.

Da ! Voiam.

Vreau.

Mulțumesc.

Stai ! Nu-i numeri ?

Nu numeri niciodată banii când stai la masă.

Veniți ! Urma se răceşte !

Hai, băieți !

Bună ! Trebuie să mă întâlnesc cu o echipă de filmare

ca să iau urma unor şopârle.

Îmi pare rău. Tocmai au plecat şi mi-au spus că n-au nevoie de dv.

Da, ghinion ! Dar puteți comanda orice doriți, fac eu cinste.

- Trebuie să plec. Îmi ții locul ? - Sigur.

Mulțumesc.

Cu ce vă servesc ?

- O cacao fierbinte cu bombonele. - Sigur.

Poate, şi nişte bezele micuțe, dacă aveți.

Veniți cu mine !

- Bună ! - Bună !

Sunteți pregătiți ? Durează ceva până ajungem la portal.

Da.

Bateria e plină. Dispozitivul de urmărire tot nu merge.

Nu-i nimic. Cam ştim unde se duce.

Frate, trebuie să faci un duş. Aş renunța la usturoi, în locul tău.

- Şopârlă ! - Stai !

- Te simți bine ? - Da, puțin stresată.

O să-l găsim.

Nu e doar asta.

Mă simt ciudat să spun asta, dar uneori sunt invidioasă pe el.

Orice vrea să facă, face. Nu-l sperie nimic.

Mi-ar plăcea să fiu aşa.

Nu trebuie să treci singură prin asta.

Ne ai pe noi. Am trecut prin toate până acum, vom trece şi prin asta.

Uneori nu ştii cât de curajoasă eşti până nu trebuie să fii.

- Te-ai putea surprinde. - Mulțumesc.

A revenit semnalul.

Hai odată ! M-am săturat de atâția copaci şi insecte.

Unde e dinozaurul ?

- Şopârle ! Şopârle mari. - Cred că sunt uriaşe !

- Au ! - Noroc !

Ce faci ?

Ascult.

- Ce ? - Mi-au zis să nu-ți spun.

Credeam că eşti expert.

Sunt expert. Nu arăt a expert ?

Iar începem.

Suntem foarte aproape. Asta e.

Ce faci ? Ai spus că suntem pe urmele şopârlei.

Suntem, dar e ora mesei.

Dacă nu mănânc, mă simt amețit şi derutat.

Nu cred că poți fi mai derutat.

Bună asta !

Bine, hai să luăm o pauză de cinci minute.

Cred că am nevoie de zece.

Aici se deschide portalul.

Nu pricep. Dispozitivul de urmărire arată că Țeposul e chiar aici.

- Ethan ! - Ce e ?

- Unde l-ai găsit pe individul ăsta ? - Pe internet. Avea recomandări bune.

De la cine ? Ne plimbă în cerc.

Țeposule ! Nu !

Unde se duce ?

Ceva nu e bine. E prea devreme !

Devreme ? Ce ?

- Trebuie să plecăm ! - Despre ce vorbeşti ?

- Dă-te înapoi ! - Ce faci ?

- Vanessa ! - Nu ! Nu face asta !

Nu !

Vanessa !

Unde e ? Unde a dispărut ?

Nu pot să cred că ai făcut asta. Te simți bine ?

Sunt bine.

Ai nişte explicații de dat. Ai mai văzut aşa ceva ?

- N-ar trebui să fie aici. - Ce n-ar trebui să fie aici ?

Cine eşti ?

Poate că a mai venit ceva.

Țeposule ?

Salut, prietene !

Uşurel.

Uşurel...

Da.

Da, e bine.

Copii, trebuie să-l scoatem pe Țepos de aici acum.

Țeposule... Nu te teme.

Îți aminteşti de mine ? Nu te teme.

Da.

Aşa, băiete.

Vino, băiete !

Uitați ! Mai e unul !

Țeposule !

Aşteptați !

Hai !

Nu te teme...

- Acum ! - Aveți grijă !

Alex, vezi pe unde calci !

- Țeposule ! - Țeposule !

Ce are ăsta ?

Pe aici !

Pe alee făceai: "Nu, nu pe mine !"

- Nici copiilor nu le era frică. - Bine, ai dreptate.

Nu e aşa de înfricoşător.

Poate că e un pic.

- Ce facem aici ? - Nu ştiu.

E incredibil ! Avem un dinozaur adevărat.

Nimeni n-o să creadă asta. Ai sărit pe el, iar eu eram...

Iar eu voiam să-l apuc de coadă !

Vorbesc serios. Ce facem aici ?

Băieți ! Grăbiți-vă !

Să mergem !

Unde e ? Ce faceți cu el ?

E într-un loc sigur, îți garantez.

- Ei sunt responsabilitatea noastră. - Deci sunt mai mulți.

Nu e al tău şi nu are ce căuta aici. Trebuie să ajungă acasă.

Poate, dar, când te gândeşti la ce şanse ne pot oferi dinozaurii ăştia,

putem schimba lumea.

- Trebuie să fie lângă ai lui. - Înțeleg ce spui, serios.

Dar căutăm asta de atâta timp ! Nu putem rata şansa.

Dar cu ce preț ?

Te rog, gândeşte-te bine ! Eliberează-l !

Nu pot.

Dar, vă promit, n-o să las să i se întâmple nimic rău.

Nu e un obiect. Îl cheamă Țeposul.

Unde te duci ?

Madison ! Gata !

O să-l recuperăm, nu ne putem lupta cu ei.

Mai sunt şi alte complicații. Luați loc !

Trebuie să vă spun o poveste.

Acum câțiva ani, mergeam spre iazul meu preferat ca să pescuiesc.

În drum spre casă, am auzit un sunet pe care nu l-am mai auzit.

M-am dus să văd ce e.

Nu mi-a venit să cred.

În capătul potecii era ceva ce pot doar descrie ca un portal,

o poartă spre alt tărâm.

L-am studiat atent înainte să-mi fac curaj să trec prin el.

Ce am găsit dincolo îmi depăşea imaginația.

Parcă mă întorsesem în timp.

Erau dinozauri de toate formele şi mărimile.

Am pierdut noțiunea timpului cât i-am studiat,

înregistrând fiecare detaliu în jurnalul meu.

Se întuneca şi mi-am dat seama că trebuie să mă întorc acasă.

Dar, când m-am întors la portal, s-a închis chiar înainte să trec.

La naiba !

Ce ați făcut ?

Singurul lucru posibil. Am căutat o explicație.

Dacă portalul s-a deschis o dată, se poate deschide din nou.

Am căutat o lună întreagă fără să văd alt portal.

Am găsit meteoriți cu formațiuni mari de cristale.

Erau împrăştiați pe kilometri.

Nu ştiam de unde au venit sau de cât timp erau acolo,

dar am descoperit că erau speciali.

Noaptea, unul dintre ei a început să strălucească,

luându-şi energia de la lumina lunii pline.

Apoi, chiar în fața mea, ca prin farmec, a apărut portalul.

Acum totul era logic.

O dată pe lună, portalul se deschidea timp de o zi,

permițând dinozaurilor şi oamenilor să treacă dintr-o lume în alta.

Am hotărât să păstrez secretul.

Trebuia să protejez dinozaurii de lumea de acum

şi să am grijă ca trecutul să rămână neatins.

Cu timpul, mi-am dat seama că am nevoie de ajutor.

- Atunci a intervenit bunica mea. - Da.

Dar cum s-a deschis celălalt portal când nu era lună plină ?

Nu sunt sigur. Mai erau alți meteoriți acolo

şi cred că au legătură cu celălalt portal.

Cred că trebuie să-i distrugem pe toți.

- Cum rămâne cu Țeposul ? - Țeposul o să se descurce.

Găsim noi o soluție. Ai încredere în mine.

Acum ar trebui să vă ducem acasă.

Trebuie să dezbinăm şi să cucerim.

Wendy, Madison, voi vă ocupați de partea asta a oraşului.

Eu şi Ethan luăm cealaltă parte.

Sunați dacă vedeți sau auziți orice.

- Ce e ? - Echipa de filmare.

Să-i sun pe băieți ?

Mai întâi trebuie să aflu ce vorbesc.

- Vino ! - Bine.

Nu te uita spre ei !

- Ce faci ? - Nimic.

Te porți ciudat în ultima vreme.

Scuze.

- Şi nici nu trebuie să lucrezi azi. - Da.

Bună dimineața ! Vă pot ajuta ?

Am vrea două cappuccino cu vanilie fără zahăr, vă rog.

- Bine. Numele ? - Agatha.

Bună ziua !

Scuze.

- Ți-i dau înapoi. - Sper.

Să ne înțelegem bine. Asta...

Ne schimbă viața. E ceva formidabil. Schimbă totul.

- Ce o să faceți cu el ? - Lăsați-mă puțin să mă gândesc.

- N-am plănuit asta. - La ce să te gândeşti ?

Asta schimbă totul. Gata cu documentarele cu buget mic.

Echipe reduse. Gata cu motelurile ieftine.

E şansa noastră să dăm lovitura.

- Nu ştiu, da ? - Ce nu ştii ?

Oamenii vor face coadă să ne dea fonduri.

Dar n-ai văzut cât de speriat era de noi ?

Înțeleg, dar trebuie să vedem imaginea de ansamblu.

Cu atâtea fonduri, vom putea să facem mai multe documentare,

să salvăm mai multe specii de animale.

Hai, băieți ! E o şansă imensă.

- Bună ziua, domnişoară ! - Bună ziua !

Cred că mi-ai furat şapca de pe cap.

- Îmi cer scuze. - Nu-ți face probleme. Păstreaz-o !

- Ție îți stă mult mai bine. - Mulțumesc.

- Tu ce plan ai ? - Tu închiriezi un teatru.

Tu aduci echipamentul. Eu îmi sun toate relațiile.

Doamne, îl putem pune pe canalul cu plată.

Pe toate platformele de streaming. Vom schimba istoria.

Scuze.

Hai ! Cine e cu mine ?

- Ne băgăm. - Mă bag.

Hai s-o facem !

- Pun ceva la cale. - Nu pot să cred că ai făcut asta.

- Să mergem la căsuța din copac ! - Bine.

Am găsit echipa de filmare la cafenea.

Trebuia s-o vedeți. A stat chiar lângă ei şi nu şi-au dat seama.

Atunci, ce facem aici ? Să mergem să-l luăm !

Nu e aşa de uşor. Încă nu ştim unde e Țeposul.

Şi pun la cale ceva uriaş ca să-l arate lumii. Atât am auzit.

Asta e o veste excelentă. Înseamnă că e încă aici.

Trebuie doar să aflăm unde-l țin şi să mergem să-l eliberăm.

În timp ce păstrăm secretul despre portaluri şi dinozauri ?

Pare uşor.

Ne gândim noi la ceva.

Maddy ! Ethan ! E ora mesei !

Vin imediat !

Ce avem la cină ?

- Poate că e cuminte ? - Nu ! Nu, nu e.

Ce ai plănuit cu Ethan pentru azi ?

Nu ştiu.

Tu şi fratele tău să nu intrați în bucluc, da ?

Da.

Întrerupem programul pentru o ştire de ultimă oră.

O echipă de filmare din oraş spune că a găsit ceva

de o importanță monumentală.

Am aflat că e cel mai important lucru care s-a întâmplat în ultimii ani.

Ethan !

Echipa de filmare organizează un eveniment diseară la teatrul local.

I-au spus "Un eveniment unic în viață".

Biletele se vând rapid,

iar localnicii sunt rugați să vină devreme.

Acest eveniment ar trebui să aducă oameni din toată regiunea.

Urmăriți-ne pentru mai multe informații despre ce poate fi

cea mai mare descoperire de ani buni.

Pentru News 8 Live, sunt Lacey Lett.

Pare incitant ! Încerc să iau bilete în drum spre serviciu.

- Bine ? - Da.

- Bine, ne vedem diseară. Vă iubesc. - Şi noi te iubim.

- Ne vedem la căsuța din copac. - Îi sun.

MINUNEA VIE

Nu era super dacă era mai mare ?

Crede-mă, e destul de mare.

Suntem aproape ? Trebui să instalăm restul echipamentelor.

- E destul de mare pentru tine ? - Da.

Băieți ! Legați-l !

Stai, ce ?

Ei de unde au apărut ? Nu i-am angajat.

- Ştiu. I-am angajat eu. - Dar nu am autorizat asta.

Ştiam că nu ai curajul să faci asta.

Ce spui ? Suntem împreună de la început.

- De la primul nostru film. - Nu ! Eu te-am urmat.

Acum e şansa mea să comand.

Eşti depăşit de situație, Jeff.

Luna plină a fost azi-noapte.

- Trebuie să-l ducem acasă azi. - O să-l ducem.

Ethan, nu vrei să stai locului ? Îmi dai emoții şi mai mari.

- Cât mai durează ? - Ar trebui să ajungă în curând.

Avem nevoie de orice ajutor.

Căsuța asta în copac e fantastică. Când eram copil, aveam una la fel.

- Toți copiii din cartier veneau... - Tată !

Da, aşa e. Pe drum încoace, m-am oprit la Arhivă şi am găsit ăsta.

- Planurile teatrului ? - Când eşti primar, ai avantaje.

- Tată... - Da, scuze.

Aşa. Deci probabil aici îl țin pe Țepos.

Iar ăsta e planul nostru ca să-l eliberăm.

Aşa, Wendy. Tu şi... Cum ziceai că te cheamă ?

N-am zis.

Dar, dacă tot întrebi, sunt Mortimer Higginbottom. Îmi pare bine.

- Ce e ? E un nume de familie vechi. - Nu e ce mă aşteptam.

În fine, Wendy, tu şi Mortimer, după ce intrați...

Cum intrăm ?

Wendy, sper că asta e partea uşoară.

Cumperi bilete pentru toți.

Apoi intrați şi îl găsiți pe Țepos. Dar aveți grijă !

Sigur vor avea pază suplimentară.

Ca să-l găsiți pe Țepos, aşteptați semnalul.

Ethan, Madison, voi trebuie să opriți transmisia.

Găsiți-le calculatoarele, intrați în sistem şi opriți-l.

Apoi stingeți luminile.

Wendy, ăla e semnalul ca să-l iei pe Țepos şi să fugi.

Tu ce o să faci, tată ?

Aduc camionul care o să vă ia pe tine şi pe Țepos din spatele teatrului

şi să plecăm înainte să afle cineva că am fost acolo.

Apoi ne sărbătorim reuşita.

Pentru Țepos. Şi pentru conservarea lumii lor.

Pentru Țepos !

Bună ziua !

NU MAI SUNT BILETE !

- Glumeşti ! - Ce e ?

Nu pot să cred.

Ethan, Maddy, ați venit ! V-am luat bilete !

O să fie grozav ! Hai să mergem !

- Venim imediat. - Bine, grăbiți-vă !

Şi noi ce facem ?

Un mic obstacol. Nu e mare lucru.

Păstrăm planul inițial.

Deocamdată, găsiți o soluție. Vin imediat.

Doamnelor şi domnilor, nu uitați, fără telefoane şi nu vă împingeți.

Un singur rând, vă rog.

Mulțumesc. Fără telefoane.

Telefonul, vă rog. Mulțumesc.

Nu vă împingeți !

Mulțumesc. Pe un rând, vă rog.

Înaintați ! Fără telefon.

Nu e voie cu telefoane înăuntru.

Nu am telefon. N-am avut nevoie de unul.

Serios ? Copiii nu stau toată ziua pe rețelele sociale ?

De ce ? Nu ştiu de ce.

- Dar tu, puştiule ? - Îl am pe aici pe undeva.

Hai, puştiule, ții rândul pe loc.

Uite, dacă nu-ți găseşti telefonul, trebuie să ieşi din rând.

Da, domnule. Stați să verific.

Aici era. Poftim ! Nu, stați să-l opresc.

Dă-mi telefonul ! Ce-i cu tine ?

Copile, dă-mi...

Dă-mi...

Dă-mi telefonul ! Ce-i cu tine ?

Încercam să-l opresc.

- Mergi ! - Da, domnule.

L-ai auzit. Mergi !

Un singur rând. Fără telefoane.

Biletele, vă rog. Mulțumesc.

Biletele. Mulțumesc.

Biletele. Mulțumesc.

Mulțumesc. Biletele. Scuzați-mă. Unde vă e biletul ?

- Sunt vedetă. - Serios ? Nu vă recunosc.

- E fiica primarului. - Iar dv. cine sunteți ?

Bodyguardul ei. Cum îndrăzneşti să te uiți în ochii ei ?

Îmi cer scuze. Distracție plăcută !

Sunt primarul ! Am nevoie de camionul tău !

- E o urgență. - Bine.

Mulțumesc, cetățene.

Aşa... Habar n-am să conduc un camion.

Nu e o idee bună. Nu merge.

N-o să meargă.

Doamnelor şi domnilor, vă rog să vă găsiți locurile

şi să vă pregătiți pentru o experiență unică în viață.

Nu uitați că fotografierea şi filmarea sunt strict interzise.

Ethan, grăbeşte-te !

- Nu ştiu parola. - Credeam că eşti geniul high-tech.

Aşa e. Dacă funcționa dispozitivul tău, nu eram în beleaua asta.

Da, ştiu. Mi-ai amintit de multe ori.

Vă rugăm să vă supravegheați copiii

şi rețineți ieşirile de urgență din spatele sălii.

- Țeposul trebuie să fie acolo. - Nu avem mult timp.

Acum relaxați-vă şi vă rog s-o întâmpinați

pe renumita producătoare TV şi apărătoare a animalelor

Vanessa Hopkins.

Halal abordare high-tech !

Opreşte maşina !

Domnule, sunt primarul oraşului şi am nevoie de maşina ta.

E o urgență.

- Tocmai mi-am reglat scaunul. - Nu !

- Vă pot duce eu. - Sună bine.

Bine. Puneți-vă centura ! Siguranța, pe primul loc.

Nu ! Doamne, nu !

Domnule... Sunteți teafăr ?

Ai grijă să fie teafăr ! Am încredere în tine.

Sunteți teafăr ?

Ar trebui să fiți mai atent.

Mulțumesc că ați venit la acest eveniment important.

În câteva clipe, vom transmite live.

Se pare că invitatul nostru special devine cam neliniştit.

Vă promit, va fi un spectacol de neuitat.

Vă rog să vă păstrați calmul. Sunteți în siguranță.

Sunteți pregătiți ? Să începem spectacolul !

Aşteptați ! Care e problema ?

Păi, reparați !

E în regulă. Calmează-te. Te rog, calmează-te !

Hai, hai !

- Poți să faci asta. - Bine.

Uneori mă simt aşa de mică, Nu cred că voi reuşi.

Pot da greş şi pot cădea, Dar trebuie să merg mai departe.

Aşa că deschid ochii Şi înfrunt ce e în fața mea...

Las trecutul în urmă Şi intru pe uşă.

Lumina e aşa de strălucitoare, Iar lumea, atât de mare...

Dar sunt neînfricată, Sunt neînfricată !

Trebuie să ies din carapace,

Fiindcă sunt neînfricată, Sunt neînfricată !

Ai fost minunată.

- Dă-mi microfonul ! - Vreau să spun ceva.

Las-o să vorbească !

Doamnelor şi domnilor, aşa cum vedeți,

avem un dinozaur viu printre noi.

Numele lui e Țeposul.

Țeposul e un animal sălbatic. Nu trebuia să fie închis.

Merită să fie liber să exploreze şi să trăiască aşa cum a vrut natura.

De asta sunt azi aici, ca să vă rog să mă ajutați să-l eliberez.

Țeposul şi dinozaurii ca el fac parte din comunitatea noastră de ani buni.

Deşi mulți dintre voi nu au ştiut asta.

Da, mai sunt dinozauri care trăiesc pe lângă oraşul nostru.

Şi deşi poate fi tentant să-i arătăm lumii,

trebuie să păstrăm secretul.

Nu putem risca siguranța acestor vietăți dezvăluindu-le.

Ştiu că unii dintre voi pot să nu fie de acord cu mine,

dar gândiți-vă la consecințe.

Aceste animale nu sunt atracții de circ.

Sunt ființe vii, cu emoții şi inteligență.

Iar dacă nu le protejăm, pot deveni ținte ale exploatării,

ale experimentelor sau mai rău.

Vă rog, ajutați-mă să păstrăm secretul ca să protejăm speciile.

Ca să ne asigurăm că vor trăi în pace şi siguranță.

Încă putem face asta ! Încă putem transmite live !

- Nu ! Opreşte transmisia ! - Am făcut-o deja.

Dar asta e marea noastră şansă.

Ai dreptate, Vanessa. E şansa mea să fac ce trebuie.

Eşti concediată.

Trebuie să-l duceți pe Țepos de aici.

Duceți-l undeva unde nimeni nu-l poate găsi !

Tu. Ai o voce superbă.

Mi-ar plăcea să-ți prezint talentul într-o serie nouă.

Dacă tu şi mama ta îmi permiteți.

Salut ! Sunt Ethan, agentul lui Madison.

Putem aranja ceva ca să câştige toate părțile implicate.

Sună bine.

Cred că putem pune ceva la punct împreună.

Uite, dispozitivul de urmărire merge iar.

Acum nu ne ajută. Trebuie să-l ducem pe Țepos înapoi acasă.

- Bine, dar aveți grijă, vă rog ! - O să avem.

Doamnă, am nevoie de maşina dv. Sunt primarul !

Sunt primarul !

- Funcționează ? - Da.

- Ce-i ăla ? - Nu e treaba ta.

Trebuie să mergem.

Băieți !

VĂ RUGĂM SĂ CURĂȚAȚI DUPĂ ANIMALUL DV.

Sigur ! De ce nu m-am gândit la asta înainte ?

Aşa, copii. Să mergem !

Pa, Țeposule ! Ai grijă de tine !

O să-mi fie dor de tine.

La revedere, prietene !

Vreți s-o vedeți ?

Simt că acum aş putea face orice. Să mergem !

Da, să mergem !

- Extraordinar. - Da.

- Nu faci nicio poză ? - Am făcut deja. E în mintea mea.

Nu mai e mult.

Ăsta e cristalul responsabil pentru portalul prin care am venit.

Iar acum îmi iau la revedere.

Ne vedem data viitoare. Sper că nu în curând.

Nu ştiu dacă mă mai descurc cu altă situație cu dinozauri.

N-o să existe nicio dată viitoare. Ceva nu e în regulă cu portalul.

Putem proteja dinozaurii doar distrugând toate cristalele,

ca trecerea să rămână închisă pentru totdeauna.

- Va trebui să rămân. - Nu puteți. Veți fi prins aici.

Nu vă faceți griji pentru mine. O să mă descurc.

Dar o să-mi fie dor de voi.

Hai, copii ! Trebuie să-l lăsăm să plece.

Continuă să faci treabă bună, Mason !

S-a făcut, Mortimer. Mulțumesc.

Să mergem, copii !

Numai bine, prietene !

Bine.

Bine, Țeposule. Acum.

Veniți ! Trebuie să mergem.

Aşa-zisul eveniment unic în viață

s-a dovedit a fi o mare dezamăgire pentru localnici

şi pentru cei care au plătit ca să vadă live descoperirea

despre care credeau că va schimba istoria.

Susțineau că au un dinozaur viu.

Iată ce au avut de spus unii localnici.

Dinozauri ? În niciun caz.

Dinozauri ? Glumiți ?

- Nu i-am văzut. - N-am văzut aşa ceva.

Dacă aş vedea un dinozaur, aş leşina.

Şi când mi-aş reveni, aş fugi.

Am dinozauri în rezervorul maşinii. E combustibil fosil, nu ?

Da, nu sunt dinozauri. N-am văzut niciunul.

Nu e niciun dinozaur.

N-am avut niciun dinozaur.

Dacă am văzut un dinozaur cu ochii mei ? I-am atins coada ?

I-am simțit respirația ? Nu.

Dacă vedeam un dinozaur, făceam pe mine.

Un animal din pădure greşit identificat

sau o farsă care să atragă atenția asupra acestui oraş adormit.

Doar timpul va spune,

în timp ce producătoarea responsabilă de această manevră publicitară

se confruntă cu posibile acuzații de fraudă şi înşelătorie.

Pentru News 8 Live, sunt Lacey Lett.

O să mă faci foarte bogată.

Mai întâi vreau să spulber mitul că am încercat să jefuiesc banca.

Adevărul e că noul primar, Mason, fata lui şi prietenul ei

şi prietenii lor, dinozaurii, mi-au înscenat asta.

N-am văzut niciun dinozaur pe aici.

Soția mea face ca unul când doarme, dar cam atât.

- De asta dormiți în camere separate. - Aşa e.

- Fiindcă ştiu... - N-o să-i arătăm asta ei, nu ?

Nu, sper că nu.

Dinozauri, în oraşul ăsta ? Doamne fereşte !

Chupacabra, da. Yeti, da.

Am văzut o veveriță care s-a uitat urât la mine,

dar nu, niciun dinozaur.

Am atins o coadă.

A trecut pe lângă mine. A suflat spre mine.

Era o respirație grea, umedă.

Pot confirma. De fapt, am fost responsabil pentru mulți dintre ei.

E fascinant că, dacă iei ADN de la un aligator,

îl combini cu ARN, acid ribonucleic,

al unui pelican, să zicem, pentru structura ciocului, obții...

Ajunge !

Ceva apropiat de un pterodactil.

În etapele inițiale, a devenit o găină din jurasic.

Dar apare elementul umanitar.

Un ou de la o găină din jurasic poate hrăni o familie de patru,

aproximativ şase zile.

Imaginați-vă !

Ai terminat ?