Original subtitles

FILMUL ANCHETEAZĂ ȘCOLILE INDIENE CU INTERNAT

ȘI INCLUDE DISCUȚII DESPRE VIOLENȚA SEXUALĂ.

ÎNCEPÂND DIN 1894,

GUVERNUL CANADIAN I-A FORȚAT PE COPII INDIGENILOR

SĂ SE ÎNSCRIE LA ȘCOLI CU REGIM SEGREGAȚIONIST.

ACESTE ȘCOLI AU FOST CONCEPUTE PENTRU A SCĂPA DE „PROBLEMA INDIENILOR”.

CELE MAI MULTE ERAU GESTIONATE DE BISERICA CATOLICĂ.

ANI ÎNTREGI, ELEVII AU VORBIT DESPRE ABUZURI ȘI DISPARIȚII ALE COLEGILOR.

Țara e învăluită în doliu și durere.

Steagurile au fost coborâte, s-au ținut priveghiuri

și s-au înșirat încălțări ilustrând cele 215 morminte nemarcate

din incinta unei foste școli din Kamloops,

deschizând răni vechi ale familiilor indigene îndurerate.

BISERICĂ

- Salut! - Salut, tată! La mulți ani!

- Mulțumesc. Unde ești? - Da...

Privesc locul în care te-ai născut tu.

- Sunt la biserica Sfântul Iosif. - Serios?

Dumnezeule! M-am gândit întruna azi la locul acela.

Eu am fost norocos.

Drace!

Internatul creștin Sfântul Iosif, închis în 1981,

e de mult legat de acuzații de abuzuri fizice și sexuale.

Prima Națiune Williams Lake e la 300 km nord-vest de Kamloops,

locul unde s-au descoperit alte posibile morminte.

Vorbim cu Willie Sellars, căpetenie a Primei Națiuni Williams Lake.

Bună! Mulțumim că ți-ai făcut timp pentru Știrile CTV.

Eu vă mulțumesc.

Care e părerea ta despre reacția comunității?

Sunteți furioși, dezgustați și răniți.

Mi-ați indus aceleași sentimente.

Tata și bunica au fost la internatul creștin.

Bunica a lucrat acolo.

Vedem zilnic impactul asupra comunității.

Încercăm să tragem la răspundere persoane și entități.

PRIMA NAȚIUNE WILLIAMS LAKE INVESTIGHEAZĂ

ABUZURILE ȘI DECESELE DIN APROPIEREA BISERICII SF IOSIF.

CHARLENE BELLEAU ANCHETATOR

WHITNEY SPEARING ANCHETATOR ȘI ARHEOLOG

- Am terminat. - Și eu.

Următorul...

Bine...

„Indienii, fiind popor nomad, voiau libertatea de mișcare.”

„Nu e de mirare că copiii considerau disciplina școlii greu de suportat.”

„Ca urmare, câțiva au fugit.”

„Unul dintre ei, un băiat mic, a fost găsit mort în pădure.”

„Două fete au ieșit într-o vineri seara.”

„Amândouă s-au înecat, însă doar un corp a fost găsit.”

„Părintele Dunlop e supărat,”

„dar simt că nu poate fi învinuit el sau cineva de la școală.”

Unchiul meu s-a sinucis la școala asta.

N-au adus un medic legist să examineze cauza morții.

„De ce mor?”

Era doar un alt indian mort, nu-i păsa nimănui.

Da...

Mulți dintre ei au fost victime.

Cyril Paul s-a sinucis. Oliver Johnson s-a sinucis.

Asta sunt eu.

Nu...

Cine a trezit-o pe buni? Buni doarme.

Cine a trezit-o pe buni?

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, amin!

Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se în numele Tău,

Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta Precum în cer așa și pre Pământ

Pâinea noastră cea de toate zilele Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă nouă greșelile noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri

Și nu ne duce pe noi în ispită Ci ne izbăvește de cel rău, amin.

Ați găsit alte informații la Williams Lake,

cu privire la povestea mea?

- Despre povestea ta? - Da.

Vrei să afli?

Nu e un capitol pe care să-l deschidem ușor.

A fost păstrat ascuns

faptul că ai fost aruncat afară când te-ai născut la internat.

Fiind ceva atât de important...

...pentru existența noastră,

cred că vreau să aflu toată povestea.

Nu avem toată povestea, eu nu o știu.

Cred că mama ta e singura care știe.

Efectiv e o durere continuă.

Nu se mai termină.

Cred că e important să fi mers acasă

atunci când încercau să afle adevărul.

Voiam cu ardoare să merg acolo, dar drumurile sunt proaste.

Nu vrei cu ardoare.

Nu mergi des acasă.

În timpul imnului spiritual, familia vrea să-i anunțe

pe supraviețuitorii internatului indian Kamloops

că mamele, bunicile, mătușile

și surorile lor sunt aici, alături de ei.

E sâmbătă seara, să dansăm!

Haideți să ne distrăm la Kamloopa 2022!

Cum vă simțiți, Kamloopa?

Dansuri bărbătești tradiționale!

Veniți aici!

Faceți zgomot pentru noi, Kamloopa!

Membrii juriului deliberează.

Nu mai sunt tânăr, bunico.

Mă simt bătrân.

- Salut! - Cum merge?

- Mai stau o noapte. - Da?

- Și mama ta? - Da.

Dansuri tradiționale bărbătești, participantul 534, Peter White!

- Nu cred că am trecut. - Nu se știe.

Dacă aveți ocazia...

Nu-s primul.

Pe primul loc e concurentul cu nr 529, Julian Brave Pisică-Gălăgioasă.

El e câștigătorul la Dansuri Tradiționale Bărbătești!

Vino în față, Julian!

Ai câștigat, Julian Brave Pisică-Gălăgioasă!

- Mulțumesc! - A venit!

Mulțumesc că ai rămas, bunico.

Nu știu dacă o să mai câștig vreodată. Probabil nu.

- Te iubesc. - Și eu, pe tine.

Trecem la Dansuri Bărbătești Junior.

Mulțumesc! Mă bucur să te văd!

Pe locul patru, participantul cu nr 645, Lloyd Abraham!

- Sper să dormi bine. - Precis.

Te iubesc mult de tot. Să nu uiți asta.

- Știu. - Da...

Cum am mai spus, pozele sunt pe aici, dar nu știu...

...dacă găsesc un album.

Aici e, l-am găsit.

- Să-l văd... - Julian...

Aici era prima dată când mama m-a dus acolo fără tata.

Îmi amintesc că amândoi eram agitați.

Verișorii mei mi-au făcut o bicicletă.

Mama o are pe asta, așa că o iau pe astalaltă.

- Asta? - Da.

Bine. Îți dau voie.

Cum spui „poză” în dialectul Secwepemctsín?

- „Poză”. - Poză?

- Da. Aceea e rama. - Rama pozei?

- „Locul unde stă poza.” - „Locul pozei.” Da...

Înainte să ajungem la internat, toți vorbeau dialectul Shuswap.

Doar în comunitate se vorbea dialectul Shuswap.

Nimic altceva, nu se vorbea engleză.

Apoi...

Apoi am fost duși la internat,

unde au încercat să ne dezvețe de acest dialect.

S-au întâmplat multe.

Ar fi trebuit să vă povestesc mai multe.

Ce anume?

REZERVAȚIA INDIANĂ SUGARCANE, COLUMBIA BRITANICĂ, CANADA

Bună, Jean! Ce mai faci?

Încerc să aflu ce s-a întâmplat

cu unii dintre copiii născuți sub tutela acelei biserici.

Nu știu dacă știi, dar tatăl meu s-a născut acolo.

Totul a fost ținut în secret.

În cazul meu, au trecut ani buni până să aflu

că unele dintre fete au născut acolo.

Știi unde a fost găsit tatăl meu?

Da. Am auzit că paznicul de noapte l-a găsit.

Nu știau cine era mama bebelușului.

Aveau să le examineze pe toate fetele de acolo.

M-am temut foarte tare.

Mi-a fost frică.

Când ești dus într-o instituție precum Biserica Catolică...

...te supui unor reguli stricte.

Trebuie să accepți etica lor.

A fost un păcat.

Cei care ne-au spus că era considerat păcat

au fost și cei care au luat măsurile.

Zece, douăzeci, treizeci...

- 232. - 233 rămâne.

E în spate... Pozăm.

ANCHETATORII FOLOSESC GEORADARUL

PENTRU A DETECTA MORMINTELE NEMARCATE ALE ELEVILOR DE LA SF IOSIF.

- Repet, 2,4. - Bine, așteaptă.

NOUL TESTAMENT

Vezi? Augustine Charlie, 1943.

Dumnezeule... Sunt pretutindeni. E plin de nume.

- Patrick Paul, 1959. - Melvin Alphonse, 1976.

Da... Privește!

Aici e un text mai lung.

Aici pare să scrie: „Nu-mi pasă.”

„Bebelușul lui Lucy.”

„Mai am 73 de zile până plec acasă.”

INTERNATUL INDIAN

Își amintește cineva nume ale membrilor personalului

sau ale fraților sau preoților?

Fratele McDonald.

Fratele Gerard.

Părintele Casey, părintele Morris.

Părintele...

Price.

Eu am fost abuzată de părintele...

...Price.

ROSALIN SAM, SUPRAVIEȚUITOARE INTERNATUL CREȘTIN SF IOSIF

Nimeni nu mă asculta. I-am spus bunicii mele.

Nu voia să audă nimic despre asta.

M-am dus la călugăriță, care m-a trimis la preot.

I-am spus preotului, care m-a trimis la responsabilul rezervației.

I-am spus responsabilului rezervației, care m-a trimis la polițist.

I-am spus polițistului, care i-a spus tatălui meu.

Tata m-a snopit în bătaie.

M-am dus să-mi cumpăr o sticlă cu vin și m-am îmbătat.

- Da... - Apoi am devenit alcoolică.

E în regulă să plângi.

Haideți să ne ținem de mâini.

Referitor la internate, acei tineri și copii suferă

fiindcă părinți lor nu iau atitudine.

Mă numesc Charlene și, precum toți prezenți aici,

nu vreau să port în suflet mânia și ura față de internat.

Fie vor coopera cu noi,

fie vom lua măsurile legale.

- Îi dați în judecată? - Da.

Și-au bătut joc suficient de comunitatea noastră.

Nu mai acceptăm asta.

Nu-mi pasă de enoriași sau de guvern.

Îi vom trage la răspundere și vom începe de acum.

- Bună, mătușă! Te ajut? - Bună!

Nici nu e stabilă?

1949, GT.

Știi care e numărul ei? Când eram aici, numărul meu era 165.

Tuturor le-a fost atribuit un număr.

În loc să te strige pe nume, te strigau după număr.

Străbunule, creatorul lucrurilor bune,

mă rog ție și îți mulțumesc că l-ai adus acasă pe Julian.

Julian, te rog să-ți deschizi ochii,

urechile și sufletul.

În acest grajd,

l-au legat de cele trei bârne

și l-au biciuit până n-au mai putut.

Străbunii noștri se bazează acum pe tine...

...și vor să ne asculte poveștile.

Ești martor

la o perioadă din istorie în care comunitatea noastră se va răscula.

O să te asiguri că vor fi trași la răspundere oamenii

pentru tot ce ne-au făcut.

Biserici din toată țara au fost vizate

de acte de vandalism și incendiere în ultimele săptămâni,

după găsirea mormintelor nemarcate

din apropierea internatelor aflate sub conducerea Bisericii Catolice.

Prim-ministrul le consideră inacceptabile și imorale.

RICK GILBERT, FOSTĂ CĂPETENIE A PRIMEI NAȚIUNI WILLIAM LAKE

O să pun asta pe preșul din față și te rog să conduci cu viteză mică.

O mică poveste...

Ți-am spus despre una dintre pedepsele aplicate la internat,

când eram copii mici.

Eram într-o capelă veche.

A fost transformată în sală de clasă.

Dacă eram prinși vorbind la ore sau făcând orice altceva,

aveau cărțile astea,

pe care ne puneau să le ținem ridicate deasupra capului timp de o oră.

Îți poți imagina un copil de șase-opt ani, stând în genunchi,

ținând o carte ca asta deasupra capului?

Să conduci încet, scumpule.

Ai grijă de pruncul Isus.

Bine...

Da... Încă funcționează.

A trebuit să golim totul

când am crezut că vor incendia biserica.

Mai multe biserici de aici au fost incendiate.

Oamenii sunt foarte porniți.

Învinuiesc biserica pentru atrocitățile comise la internat.

Oamenii sunt ființe vii. Nu-l învinuim pe Isus pentru greșelile lor.

- Rugați-vă pentru noi... - În numele Tatălui...

Luați loc!

Vă rog să reflectăm din nou

asupra bunelor maniere în convorbirile telefonice.

Îmi spuneți câteva bune maniere folosite la convorbirile telefonice?

Acest verset spune

că, dacă vrei să fii fericit, oferă fericire altcuiva.

Nu pune mâna la gură. Lasă jos mâinile!

Să vedem cine știe să stea cu mâinile pe masă!

Era mereu în prima săptămână din septembrie.

Sosea camioneta de la biserică

și îi lua pe toți copiii din rezervație.

Încă îmi amintesc

cum oamenii își târau spre camionetă copiii care plângeau.

Nimeni n-a scăpat.

Când mi-a venit vremea să merg și eu, eram nerăbdător.

Aveam să fiu alături de frații, de surorile și de prietenii mei.

Însă, odată ajuns la internat, povestea a devenit cu totul alta.

Bătrânii mei erau atât de apropiați de această religie...

...încât am simțit...

...că ar trebui să existe un adevăr.

- Încă mai rezist. - Știu, dar...

Trebuie să găsesc o legătură ADN directă.

- Am găsit una. - Ba nu.

- Ba da. - Ba nu.

Ba da!

Am găsit doar în Irlanda, dar ar putea fi altcineva.

Nu, scumpule. Îți explic acum.

Avem rezultatul testării ADN,

iar acesta arată 50% irlandez...

45% indigen și 5% scoțian.

Asta trebuie să ne spună ceva.

- Ar putea fi oricine. - Nu. Vezi aici?

Singurii cu tulpina ADN pe care o ai tu sunt McGrath.

- Nu-i adevărat. - Ba da.

Bun... Brian McGrath. E verișor de grad doi sau trei.

Am mai discutat asta, iar asta o dovedește.

Vreau mai multe dovezi.

El e părintele McGrath.

Încep cu acest dosar.

ȘCOALA INDUSTRIALĂ SF IOSIF

Acesta e dosarul în care e vizat preotul.

„Ce s-a întâmplat la Vancouver?”

„De ce l-a trimis de la internat părintele Malliard?”

„Nu era îndrăgit de copii.”

„Mi-ai dat destul de furcă, fiind asistentă”

„și paznic extrem de vigilent al psihicului copiilor.”

Spiritele copiilor care n-au mai ajuns acasă au trezit țara.

Pentru mulți de aici, această zi pune capăt tăcerii asurzitoare

care le-a învăluit poveștile.

Ziua coincide cu Ziua Tricourilor Portocalii,

o zi care-i onorează pe indigenii luați cu forța de misiunile creștine.

Îmi dai o cutie cu 12 gogoși portocalii?

- Toate portocalii? - Da.

- Vreau una, Willie. - Vrei? Îți dau.

Nu...

- Vreți? - Nu, mersi.

Haideți, luați...

ZIUA TRICOURILOR PORTOCALII 30 SEPTEMBRIE

Vrei una?

Bună! Willie Seller, de la Prima Națiune Williams Lake.

Sunt copleșit de susținerea voastră în număr atât de mare.

E prima Zi Națională a Adevărului și Reconcilierii în Canada.

Vă vine să credeți?

Trebuie să spunem adevărul în continuare și să ne susținem.

- Uite o ambulanță! - Ce se întâmplă?

- Da... - Nu știu.

Nu...

- Nu e de bine. - Ce?

Nu știu...

Mă întrebați dacă totul e în regulă și dacă mă descurc

și aveți impresia că ceva nu e bine.

- O știți pe Skyla? - Da.

Tatăl ei, Stan, și-a făcut rău singur încercând să se sinucidă.

- Cum adică a încercat? - Medicii l-au resuscitat.

E mort?

Nu pare că va supraviețui.

Stan a fost prieten bun cu tata.

E totul în ordine?

- Unchiule! - Vine mai târziu.

Știu. Am crescut împreună la internatul Sf Iosif.

- Vorbeam despre echipa de hochei. - Da, hochei...

- Ce fel de majoretă ești? - Cea mai tare!

Da...

De la Rick și Anna Gilbert, către prietenii și rudele din Sugarcane,

vă dorim un Crăciun fericit

și un an nou sigur, fericit și prosper!

Brațele sunt prea încordate.

Nu vă țineți palmele lângă față.

Ridicați-le... Așa.

CONDAMNAT PENTRU AGRESIUNE SEXUALĂ

Multe reclamante din cazul O'Connor sunt din formația de flaute.

Când am fost în formația de flaute, au avut loc multe abuzuri.

Unele dintre acele fete au ajuns gravide cu copiii preoților.

Doar trei dintre acei mulți agresori sexuali au fost condamnați.

Singurul care mai trăiește e Doughty.

Așadar...

Șansele de a afla ceva de la ei se limitează la persoana lui.

- Alo? - Bună! Ești fratele Doughty?

- Da. - Bună! Sunt Charlene Belleau.

Nu știu dacă îți mai amintești,

dar am fost la internat când erai preot acolo.

Îți amintești de unii copii care n-au mai ajuns acasă

sau care au dispărut cât erai acolo?

Nu, draga mea.

Nu s-a întâmplat așa ceva cât am fost acolo.

- Bine. - E trist, nu-i așa?

Bieții copii... Îmi pare rău, dar nu te pot ajuta.

- Da... - Mă bucur că am discutat cu tine.

- Bine. - Pa! Să ai o zi frumoasă!

- Mulțumesc. - Pa!

Să revenim aici. Caut alte numere.

Bine.

Acum 18 luni, comunitatea a început propria cercetare

a subsolului din jurul școlii cu georadarul.

Speră că noutățile le vor oferi supraviețuitorilor și comunității

informațiile necesare continuării acestui demers important.

Am presentimentul că vor descoperi ceva.

Și eu am un presentiment.

Necuratul e aici.

Haideți, copii... Îmbrățișare, Lew!

Vă iubesc.

Toată lumea e captivată de găsirea mormintelor.

Poate nu există niciunul.

Precis sunt unii care vor spune

că tot entuziasmul a fost în zadar, căci nu s-au găsit morminte.

Ai auzit povești despre copii născuți la internat?

E o întrebare grea.

Ar fi greu și doar să răspund la ea.

Mă ia cu fiorii.

Nu-mi mai amintesc dacă anul următor sau în același an am văzut

când călugărițele au dus un bebeluș prin fața a cinci dintre noi.

N-aveam voie jos, la incinerator.

Apoi, una dintre ele a deschis ușa,

iar cealaltă a aruncat bebelușul înăuntru.

Doar că e destul de dureros.

Probabil eu sunt singurul supraviețuitor.

Știu că doar eu mai trăiesc dintre cei care au asistat la acel incident.

Așteaptă...

Nu voi uita niciodată. E greu să ierți așa ceva.

Prima Națiune Williams Lake oferă informații preliminare azi,

după analiza cu georadarul a subsolului din zona internatului.

Au căutat dovezi ale mormintelor nemarcate.

Ne-am adunat să prezentăm rezultatul inițial

al primei etape a examinării geofizice

a subsolului din jurul internatului bisericii creștine Sf Iosif.

Decenii întregi s-au raportat abuzuri la biserica creștină Sf Iosif.

S-au raportat decese sau dispariții ale copiilor de la internat.

În mare parte a trecutului internatului,

în cel mai bun caz, denunțurile n-au fost băgate în seamă.

În cel mai rău, situația era mult mai gravă.

Până acum au fost înregistrate 93 de rezultate la internatul Sf Iosif.

Informațiile arată că 50 din cele 93 de posibile morminte nemarcate

nu sunt asociate cimitirului.

Prezintă diferite caracteristici, indicând posibile morminte umane.

Ar trebui s-o suni azi pe mama ta dacă poți.

Așa spui? Cred că ar fi puțin cam devreme.

Mă întreb cum ar fi suportat mama dacă eram eu acolo.

Nu știu.

Ar mai fi și nedumerirea noastră.

Ce facem noi?

„Sunteți oameni preistorici care n-au realizat nimic”

„înainte de sosirea albilor.”

„Tot ce aveți e de la noi. Voi sunteți rasiștii, nu noi.”

„Sunteți responsabili de îngroparea copiilor.”

„Voi sunteți cei care n-au inscripționat mormintele,”

„fiindcă sunteți niște paraziți săraci.”

„Unde ați fost voi și comunitatea când copiii v-au fost abuzați?

„Nu s-a petrecut fără indiferența voastră.”

„Să vă fie rușine! Ca de obicei, vreți doar bani.”

„Desigur, vă veți sustrage și nu vă veți asuma responsabilitatea.”

Sunt trei moduri de a spune „te rog”. Primul e: per favore.

- Per favore. - Per favore.

Per favore.

- Meniul, per favore! - E perfect, Rick.

- Te rog! - Da.

- Scumpule... - Da?

- Ce șosete preferi, în romburi? - Da.

Ai tot ce îți trebuie aici. Ai și Tylenol pentru durerea de spate.

- Pasta de dinți nu-ți ajunge. - Sunt două tuburi.

Îți pun o pijama sub lenjeria intimă.

- Bine. - Îți aduc șosete.

- Mi le-ai adus deja. - Șosete pentru pijama.

O să-mi lipsești.

Asta e tot?

Asta și benzină de 20 de dolari la pompa doi.

- Ești bărbat acum. - Nu mai ești un puști, fiule.

Canada e tărâm indian

Canada e tărâm indian

Canada e tărâm indian

Frate, ce-mi place cântecul ăsta!

Să trecem la treabă!

Aveam poftă de cartofi prăjiți cu sos.

Poți participa la concurs de tricouri umede.

Nu trebuie să fie ud ca să-mi vezi sfârcurile.

Tot ce vezi... ne aparține.

- Să mergem! - Bine.

- Iau eu astea. - Mulțumesc.

- Te descurci? - Da.

- Bună, mătușă! - Bună, mătușă!

- Am adus pizza. - Mă bucur.

- Ești mai înalt decât tatăl tău. - Mereu am fost mai înalt.

- Doar cu 2 cm. - E scund.

- Eu mă duc în jos. - Da...

Putem găti aia exact ca pe broccoli.

Decojește... Așa.

O necunoscută pe care încercăm să o deslușim

e golul de la momentul nașterii mele

și până când am locuit cu bunicul și bunica la Canim Lake.

Știi prin ce am trecut, nu-i așa?

- Nu. - Nimic?

Nu.

Din câte știm, m-am născut la etajul internatului bisericii creștine.

- De unde? - Din Williams Lake.

- Serios? - Da.

Și unde se încadrează fratele meu?

- Referitor la ce? - La tine.

Asta încercăm să aflăm.

E tatăl meu.

El și mama mea au ajuns împreună,

însă, la început, relația a fost zbuciumată.

- Mama ta nu te împărțea? - Nu...

- O durea. - A fost prea mult.

M-am simțit inferioară ca indiancă în toată perioada de la internat.

Internatul ne-a învățat rușinea și vina.

Mama ta încă poartă această povară.

Frumoasă petrecere cu pizza, nu-i așa?

Da, frumoasă petrecere cu pizza.

Bătrâne, uită-te la viața mea

Sunt cum ai fost și tu

Bătrâne, uită-te la viața mea Sunt cum ai fost și tu

Nu e atât de ușor precum credeam.

- Am fost efectiv respins. - De către mama ta?

Da.

Mi-am petrecut restul vieții încercând că câștig acea iubire.

Te înțeleg.

Îmi amintesc că ți-am spus că, atunci când pleci, te privesc până...

- Până dispare mașina? - Până nu se mai vede.

Aștept până în ultima clipă.

Tu mi-ai spus că faci la fel.

Chiar fac la fel.

Când tu pleci, mă uit până nu se mai vede mașina.

Plângeam când te lăsam la aeroport.

- Cum s-a întâmplat? - Ce?

Am impresia că eu încerc să te ajut,

dar tu nu percepi total ceea ce împărtășim.

Povestea ta e a unui copil abandonat, dar care a abandonat la rândul lui.

Vrei să-ți recunosc ceva.

Nu, eu doar... De fapt, ba da.

Spune-mi ce vrei și îți dau în scris.

- Nu te-am părăsit, fiule. - Ba da.

Ce era să fac?

Eram pierdut, eram bețiv și mă comportam ca un nebun.

La vremea aia i-am spus mamei tale

că nu știu ce se petrece.

Plângeam în fiecare zi și nu știam de ce.

Asta i-am spus.

Ești rezistent!

O mână de indigeni din toată țara scrie istorie

prin vizita la Vatican, unde discută cu Papa Francis despre reconciliere.

La întâlnire cu Papa, delegații indigeni vor împărtăși

dovezi importante ale impactului sistemului internatelor.

Nu s-a declarat concret că la vizită vor fi comunicate scuze.

Porniți la drum, delegații speră că vizita lor va schimba ceva.

Aici e aproape miezul nopții. Ce oră e la tine?

- E doar 14:48. - 14:48?

- Vezi? - Vai de mine! Da.

- Arăt ca Mussolini. - N-aș spune.

De aici, seamănă cu tine.

- Nu ești de aceeași părere? - Parcă ai fi tatăl tău.

Dacă ți-ai fi cunoscut tatăl, probabil așa ar fi arătat.

Da...

Mi-am cumpărat câteva lucruri.

- Vezi? - Da.

Mă bucur. Să te odihnești, ca să fii în formă maximă.

Bine.

- De unde ești? - Din Anaham.

- Din Anaham? - Sunt Tanya Stump.

- Bună, Tanya! - Bună!

- Ai crescut în nord. - Așa e. Nautley, lângă lacul Fraser.

La ce vârstă ai ajuns la internat?

Aveam abia cinci ani când am fost dus acolo.

M-am născut în octombrie, așa că am împlinit șase ani acolo.

- E în Sugarcane? - Da.

Da...

- Și acolo fac căutări acum? - Da.

S-a auzit ceva de patru băieți care au murit înghețați de frig.

Așa e, încercau să scape. Erau foarte mici.

Aveau între opt și zece ani.

Părintele McGrath era director atunci.

Să-ți ții respirația în tunel. Așa ne jucam în copilărie.

Aici, pe stânga, am copilărit eu.

Nu aveam apă curentă.

Când fugeam de la școală, pe acolo mă strecuram printre arbuști.

Ce e mai aiurea e că nu cred că mă căuta cineva.

Mă bucur că am fugit cât de departe am putut.

Mâinile mi-s transpirate, mă ia cu fiori pe spate...

Laird e un tip destul de intimidant.

El e cel care m-a lovit cu piciorul în obraz, ajutat de alți doi.

Știu că de data asta n-o să mă mai lovească.

Îți cunosc povestea fiindcă s-a răspândit în rezervație.

- Poftim? - Te-au numit Puștiul Tomberon.

Mama ta te-a aruncat în tomberonul internatului.

Dar există o legătură între noi,

și anume faptul că n-am fost doriți la naștere.

Mama mea nu m-a dorit fiindcă eram alb.

Aveam șase luni când m-a lăsat din brațe într-un bar,

dându-mă unei familii de alcoolici.

Mama m-a bătut crunt vreme de ani întregi.

De-asta am avut o legătură strânsă cu Edwin.

Nimeni din rezervație nu ne-a acceptat.

Am crescut la fel. Toți râdeau de noi și ne batjocoreau.

Îmi amintesc ce s-a întâmplat în rezervație.

Tatăl meu și-a violat copiii, iar eu auzeam noaptea.

Am crescut într-o familie adoptivă.

Au avut 11 copii, dintre care șapte s-au sinucis.

- Ai ajuns la Sf Iosif? - Da.

Îmi amintesc de acei preoți și de ce au făcut.

Mergeam la spovedit o dată pe săptămână, fiindcă așa trebuia.

Aveam șase ani.

M-am spovedit aceluiași preot care m-a târât jos din pat.

Da!

Să fie limpede, poliția nu face asta.

Nu le permitem civililor să caute printre dosare și să ia ce vor.

Nu facem așa ceva. Dar, dacă nu acum, atunci când?

„Duceam gunoiul și ni s-a zis să nu ne apropiem de incinerator.”

„Era o cutie de pantofi fără capac. În cutie am văzut un nou-născut.”

A văzut un bebeluș în cutia de pantofi de la incinerator,

dar n-au investigat cazul.

Aceste femei nu mai trăiesc.

N-au suportat să mai trăiască după tot ce au pățit.

Charlene, există un dosar numit „Arhiva Adopțiilor O'Connor.”

„Nu mi-au adus bebelușul înapoi. L-am întrebat pe părinte ce au făcut.”

„Zece zile mai târziu, la internat, mi-a spus că a murit.”

„Mereu m-am întrebat dacă a murit sau dacă trăiește pe undeva.”

„Poate l-a dat el spre adopție fiindcă era tutorele meu.”

PĂRINTELE O'CONNOR AGRESIUNE SEXUALĂ

E evident că a înscenat tot.

A aranjat ca să dispară. Știa care avea să fie costul.

Știa cât aveau să rămână acolo.

Organizația Salvați Copiii era condusă de Biserica Catolică.

Toți făceau parte din același sistem.

CASĂ PENTRU MINE?

CHIPEȘ

CURIOS?

CAUT PĂRINȚI

ÎMPREUNĂ CONTEAZĂ

VREM SĂ AFLĂM

Copii indieni nedoriți.

Sunt rezultatul creșterii subite

a nașterilor nelegitime și căsniciilor eșuate în comunitatea indiană.

Până acum 12 luni, erau sub protecția guvernului,

fiind aproape 200 pe an.

Agențiilor de adopție le era aproape imposibil să le găsească un cămin.

Așteaptă, Lew.

Aceasta e istoria țării noastre.

Până nu o înțelegem corespunzător

și nu o acceptăm...

...până nu o percepem și ne asumăm să devenim mai buni...

...nu suntem țara care credem cu toții că suntem.

Trebuie să muncim mult.

Drumul spre reconciliere e lung, dar trebuie parcurs de toți.

Toți canadienii au o responsabilitate.

Ne puteți spune de ce vizita dv coincide cu vizita Vaticanului?

Unii critici afirmă că vă folosiți de imaginea Vaticanului.

Aveți contraargument? De ce ați considera că nu e așa?

Am venit aici la invitația lui Willie,

fiindcă e un moment în care comunitatea suferă.

Aș vrea să fi ajuns în urmă cu câteva luni, dar abia acum am putut.

Sunt cuprins de supărare și rușine

pentru faptul că un număr de catolici,

îndeosebi cu responsabilități educaționale,

au participat la atrocitățile cauzatoare de durere,

prin abuzurile și lipsa de respect față de identitatea voastră,

cultura și chiar valorile voastre spirituale.

Toate acestea sunt contrare învățăturilor lui Isus.

Pentru conduita deplorabilă a acelor membri ai Bisericii Catolice,

cer iertare Domnului.

Vreau să vă transmit compasiunea din adâncul sufletului meu.

Dumnezeul să vă binecuvânteze!

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

Să vă rugați pentru mine. Eu mă rog pentru voi.

Vă mulțumesc pentru vizită. La revedere!

Papa a oferit o explicație, o scuză? A oferit arhivele?

Vreo compensație? Artefacte? A confirmat ceva azi?

N-a existat niciun semn,

delegația noastră n-a primit nimic.

PAROHIA FECIOARA MARIA

Voiam să discutăm despre biserica creștină Sf Iosif.

A fost condusă de enoriașii parohiei Fecioara Maria.

Preoții erau considerați trimișii lui Dumnezeu.

În același timp, alții erau considerați sălbatici.

Da... E efectiv imoral.

Da.

Când un anumit preot intra în dormitor

pentru a-i molesta pe copii,

fratele supraveghetor știa ce se petrece.

N-a făcut nimic în privința asta.

Printre cele mai grave lucruri

e că, atunci când preotul a fost deconspirat și denunțat,

a fost mutat la altă parohie, la alt internat,

unde a continuat.

Înainte de asta, comunitatea noastră nu avea o voce.

Nu i-am putut denunța poliției.

Societatea de la acea vreme nu permitea.

Așa e.

La acea vreme, preotul sau fratele care făcea ceva necurat

trebuia trimis altundeva, să se retragă, să se roage,

să se spovedească și să-și schimbe viața.

După anii 1980, Biserica a îmbrățișat psihologia

și a început să înțeleagă

că membrii bolnavi mintal trebuiau dați afară din parohie.

N-a fost moral, e ceva îngrozitor.

Au fost sute de ani tragici. Ai spus de trei sau patru generații.

Eu consider că au fost patru.

Bunica mea a fost abuzată la internat

și a încercat să fugă.

Și eu am fost abuzat de către un preot la internat.

Am păstrat acest secret 30 de ani după plecarea de acolo.

Și mama mea a fost abuzată de un preot.

Așa m-am născut eu.

Îmi pare rău.

Nu există justificare, dar e o molimă care a cuprins Biserica.

Iertarea oferită de voi într-o bună zi,

dar care nu vine ușor, e ceea ce avem nevoie pentru vindecare.

E un țel reciproc.

Unul dintre versetele din Biblie spune

că a-ți cere iertare e primul pas spre izbăvire.

- E primul pas. - Trebuie făcut.

Ne-au fost comunicate scuze, dar nu s-a făcut nimic mai departe.

Îmi pun toată credința și încrederea în tine.

În Dumnezeu, nu-i așa? Voi face tot ce-mi stă în putere.

Mulțumesc pentru vizită, a fost o onoare.

Mulțumesc mult. Nu voi uita povestea ta.

Bun-venit la concursul ecvestru Williams Lake!

- Dă-i bice! - Așa!

Dă-i bice, Chad!

Drace!

VINEREA DE DANS PENTRU VÂRSTNICI. VĂ AȘTEPTĂM, 17:00-21:00.

Charlene, asta e...

„Bebeluș salvat din incinerator”

„în noaptea zilei de 16 august 1959.”

„Un bebeluș nou-născut a fost găsit într-un incinerator”

„la internatul Cariboo.”

„Cel care l-a găsit a fost lăptarul internatului.”

„A auzit zgomote și, inițial, lăptarul a crezut că e o pisică.”

„A căutat cu lanterna în incinerator,”

„găsind un bebeluș nou-născut într-o cutie de înghețată,”

„care fusese folosită pe post de recipient de gunoi.”

„Mama copilului nefiind cunoscută la acea vreme,”

„a fost numit simplu Bebelușul X.”

„Mama a pledat vinovată de abandonarea copilului”

„și a fost condamnată la un an în închisoare.”

Doamne...

Aici scrie: „Tribuna Williams Lake,”

„28 septembrie 1959.”

„Bebelușul salvat din incinerator.”

„Un nou-născut a fost găsit abandonat într-un incinerator”

„al internatului Cariboo, în noaptea zilei de 16 august.”

În toată viața mea, toți au spus că mint.

Am început să am din nou coșmaruri.

Dar nu știam sigur care e cauza.

Preotul m-a trimis la internat.

M-a trimis să curăț cenușa din cuptor, să o scot din el.

Apoi mi-a cerut să sap gropi.

Mi-a spus că aruncă gunoi în ele.

Erau resturi de oase și alte lucruri.

Mă bucur că ești aici azi, ca să ne împărtășești asta.

Unde ai văzut că l-au îngropat pe băiețel?

Unde? Acolo?

Acolo, pe câmp! A mers să se plimbe.

Aveam proteza, nu puteam umbla.

- A fost o fetiță. - O fetiță...

Ești foarte curajoasă.

Acesta e locul despre care îmi povesteai?

- Aici? - Acolo.

- Aici? - Da.

Mulțumesc că mi-ai spus. Te iubesc.

Whitney?

E în regulă?

Toți directorii, de la deschiderea până la închiderea internatului,

știau tot ce se întâmplă.

Toți au fost implicați într-o oarecare măsură

în dispariția, uciderea și nașterea bebelușilor la internat.

Credeau că vom rămâne în ceață cât vom trăi?

Credeau că nimeni nu va afla?

Scumpule!

Tai iarba mai scurtă.

Dă-i drumul! Nu mă întreba, eu nu știu.

Bine.

Acum să vedem ce e.

Sfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu,

roagă-te pentru noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre.

Slavă Fecioarei Maria!

PRIN OCHII COPIILOR, 1962 DOCUMENTAR CBC

- Doamne... Încă se mișcă. - Știu. E tare, nu?

Mersi, Milah.

- Le arunc în apă? - Da, te rog.

Acolo! Am văzut o aripioară de pește.

Bun...

E cineva?

Mamă?

Bunico?

- Bună dimineața, mamă! - Bună dimineața!

- Ai trecut și de noaptea asta. - Nu-mi aminti.

Ți-am adus mâncare de la Timmy's.

Cum spui „tutun” în dialect Shuswap?

Sxutlem.

Mamă, am pornit într-o călătorie.

Una de vindecare.

Am vrut să venim...

...ca să stăm cu tine.

Pur și simplu... Am un...

Am un gol în existența mea, în perioada când eram bebeluș.

Consider că, dacă aș afla adevărul,

aș putea să am parte de împăcare.

Nu-mi place să discut despre asta.

Am trecut prin multe.

Mamă...

Mă macină întruna.

Mă întreb de ce mai aud despre asta.

- Mamă... - Mă rog în fiecare zi.

- Mamă, te iubesc. - Mă rog pentru ceea ce am.

Te iubesc foarte mult. Te iubesc cel mai mult din lume.

SUTE DE MII DE COPII AU AJUNS LA INTERNATE ÎN AMERICA DE NORD.

AU EXISTAT 139 DE INTERNATE FINANȚATE DE GUVERN ÎN CANADA

ȘI 408 ÎN STATELE UNITE.

ULTIMUL A FOST ÎNCHIS ÎN 1997.

ANCHETA ÎN DESFĂȘURARE DE LA INTERNATUL SF IOSIF

A DEZVĂLUIT PRUNCUCIDERE ÎN REPETATE RÂNDURI.

ED ARCHIE PISICĂ-GĂLĂGIOASĂ E SINGURUL CARE A SCĂPAT DE INCINERATOR.

INDIGENII ÎNCĂ MAI MOR ÎN INTERNATELE ȘCOLARE.

DAR ȘI TRĂIESC, ÎN CIUDA CELOR ÎNTÂMPLATE ACOLO.

ÎN MEMORIA TUTUROR COPIILOR TRIMIȘI LA SF IOSIF,

DIN URMĂTOARELE NAȚIUNI ȘI COMUNITĂȚI

ÎN AMINTIREA CĂPETENIEI RICK GILBERT.