Original subtitles

Din episodul anterior...

Fir-ar!

Știam că-i o nouă pandemie. Vaccinurile nu funcționau.

Părinții m-au sunat de trei ori în acea zi,

dar credeam c-au rămas blocați pe canalul greșit.

Se pare că toți au fost pe canalul greșit.

Oamenii se îmbolnăveau, da, dar...

Nu!

n-ar fi trebuit să fie sfârșitul lumii.

Mie fă-mi-l dublu.

- Și n-a mai rămas nimeni? - Niciunde.

Nimeni?

Dacă a mai rămas cineva, nu mai are timp.

Nu ești tu norocos?

Suntem ultima redută, Luck, nu mai vine nimeni.

Earth Abides - S01E02 „Spațiul dintre”

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro

Lasă-mă pe mine să vorbesc.

Nu te mișca!

N-am văzut pe cineva de-un car de vreme.

Ce dorești?

Suntem vecini, aproape.

Am văzut fumul, m-am gândit să văd cine-i în viață.

Intră.

Ești aici de mult timp?

De câteva zile.

Făceam ceai.

- E... - Ceai de ciulini.

E bun.

Minți.

- Am miere. - Și acum îmi spui?

Singurul urs ce nu l-am împușcat.

- Vânezi? - Tu nu?

Doar stânci. Sunt geolog.

- Câți ani ai? - 27.

De obicei nu arăt amish.

- Te prinde bine barba. - Acum cine minte?

Te-aș putea tunde. O tundeam pe soră-mea.

Sunt din Pensacola. Tata a fost în armată.

Mama, asistentă.

Mulțumesc.

Am crescut în cort și la vânat.

Asta m-a ajutat foarte mult când lumea a luat sfârșit.

Lucky!

Îl cheamă Lucky.

Cred că ești singur de mult timp.

- Ar trebui să merg. - Nu, rămâi.

E în regulă...

să permiți câte un bine.

Ți-ai făcut ca acasă aici.

- Ai de gând să rămâi? - Nu.

Locul acesta n-a aparținut nimănui. N-are niciun suflet.

Am dormit câteva nopți, dar...

De ce l-ai ales?

Cele de vânzare n-au cadavre în ele.

- Ai spus că ai casa aproape? - Am spus asta?

Ai văzut fumul cum ieșea pe horn.

Nu locuiești pe marte.

Casa mea-i destul de mare.

Eram sigură c-o să mor singură.

Scuze.

Pentru ce-ți ceri scuze?

Nu știu.

Că-s fericit?

Nu te învinui.

Am obiceiul de-a provoca asta oamenilor.

Nu cred c-am adus vreodată acasă o fată cuviincioasă.

Cine a spus că-s cuviincioasă?

Poți vedea că nu așteptam pe nimeni.

Dacă l-ai fi ținut curat pentru nimeni,

mi-aș fi făcut griji.

Îți place să citești.

Da, cărțile sunt precum scările, așa mi-a spus mama.

Bunica le numea „aripi.”

M-au cam ținut în viață.

- Spre grădină? - Prin bucătărie.

Totu-i nou și pentru mine.

Ish? Vino să vezi cămara.

Veverițe?

Șoareci.

Infestația înseamnă un singur lucru.

Acest loc are de toate!

Ar trebui să ne mutăm aici.

De ce am impresia că n-ai luat ce a trebuit?

Nici nu mă sinchisesc să-ți răspund.

N-ai prea cumpărat pentru două persoane.

Și tu ai făcut-o? Spune-mi!

Am să tac.

Am găsit panouri solare pe raionul șapte,

dacă vrei să iei câteva!

Locul ăsta a fost construit doar pentru apocalipsă!

Nu-i un model bun pe termen lung.

Sar peste alcool. Am destul acasă.

Raionul ăsta a fost primul prădat.

Cred că avem destul ananas la conservă.

E foarte bun.

Ai doar mâncare la consevă în cărucior.

E destul să-ți pregătesc mâncarea mea preferată,

cât timp îți dorește inima.

Bazat pe ce văd în fața mea...

nu vreau niciodată.

Am să revin după panourile solare.

- Asta-i mâncare la tine? - Toți nutrienții necesari corpului.

Și n-are niciun gust.

Îți garantez că vei pescui în viitorul apropiat.

Eu și tata mergeam duminicile la Pillar Point.

Prindeam pisici de mare și puțini pești, dar...

Mi-e dor de el.

Mi-e dor de păsări. E prea liniște acum.

La fel era și la casa cealaltă.

Observam liniștea.

Ceva le vânează.

Pământul se corectează scăpând de oameni.

Noi încă suntem aici.

O caracteristică biologică.

O mutație accidentală sau imunitate naturală.

Încearcă să ne elimine și pe noi.

Pământul caută răzbunare.

Noi eram virusul.

Se va lupta cu noi, nu ne va lăsa-n pace.

Răzbunare permanentă.

- Vom lupta și noi. - Împotriva mamei naturi?

Dacă va fi o nesuferită, da.

Nimic nu m-a pregătit pentru Emma.

Nicio carte, melodie sau poezie.

Niciun sfat.

A aterizat în viața mea precum un înger salvator.

Asta mă face fericită.

Lasă-mă să ghicesc. Primul tău coteț.

Și pe Picasso l-au întrebat asta după prima sa pictură?

Nu ne trebuie decât găini.

„Dacă-l construiești, vor veni.”

Chiar de-l construiești așa rău?

Te-ai întrebat vreodată...

Nu cred că m-am oprit vreodată.

Adică...

de ce suntem încă aici.

Poate suntem aici fiindcă...

Ce?

Cu toții au dispărut...

cu excepția mea.

Acum tu.

Nu cred în soartă, dar poate.

Nici eu nu cred în ea.

Poate asta-i gluma universului.

Natura ia înapoi tot ce i-a aparținut.

De pe lună, Pământul e același,

nici mai luminos, nici mai difuz, din cauza dispariției oamenilor.

Dar de aproape...

văd că nu contăm pentru nimeni și nimic

decât pentru noi.

Va fi oare suficient?

Mi-e dor de înghețată. Mai ales imediat după.

Da?

Nici n-ai idee.

Aș putea devora înghețată de migdale în acest moment.

- La vafă? - Există altceva?

Cred că mașina asta de înghețată are o servire mai de proastă calitate.

O fată poate visa.

- Cum ajunge o mașin-n fund... - E pe lateral.

Dacă era-n fund, aș fi zis cu siguranță...

- Extratereștrii. - Fir-ar.

Dacă stăm pe bune,

vom avea nevoie de curent.

Mâncarea-i prioritatea principală.

Și lumina, căldura, apa curată, răcirea, gheața.

A fost mai ușor înainte.

Nu mai există înainte deloc.

Fir-ar.

Nu-i nimic. Nu prea doare.

Mai mult sunt nervos.

Ar trebui să mă urc și să cobor fără probleme.

Asta-i specialitatea mea.

Am putea căuta după alții.

Ajutorul n-ar fi un lucru rău în această lume.

Alții?

Te simți singură?

Mi-e dor de oameni.

Mi-e dor de zgomot și haos,

de comunitate.

Să nu știu ce aduce ziua de mâine.

Nu știm ce ne aduce fiecare zi.

Mi-e dor de iubire.

Să fiu înconjurată de iubire.

Parcă avem o căsătorie aranjată.

Ne-am aranjat unul pentru celălalt.

Apolipsa aduce străinii în pat.

Pe cine faci tu străin?

Îmi pare rău.

- Nu te mai doare glezna așa tare. - Ce gleznă?

- Pe când crezi că vom avea curent? - Învăț pe parcurs.

Vreo șansă să înveți mai repede?

Nu te lua de tipul neștiutor.

Să zicem în vreo...

șase luni sau...

Încerc să-mi fac o idee.

De ce? Ce-i în șase luni?

Și de când numărăm lunile? Ții vreun calendar în secret?

Corpul meu o face.

M-am temut să-ți spun.

Fără spitale, doctori.

Fără plasă de sigurnață.

Ish!

Corpul meu e făcut pentru asta.

Cum putem proteja un copil?

Dacă ni se întâmplă ceva?

Am fost bine.

Vom fi bine.

Vreau să crezi în noi, în asta,

într-un viitor.

Am găsit, Luck.

Lucky, lasă-l în pace.

Ador când ești absurd.

Un copil.

Vine o persoană reală.

Niciun tată nu-i pregătit niciodată până nu-și ține copilul în brațe.

Și apoi?

Apoi realizează cât de în urmă sunt.

Și tu mă vei ajuta... puțin.

De ce n-o facem împreună?

Se pare c-ai avut dreptate.

Cel mare mi-a dat bătăi de cap.

Pe el îl mâncăm prima dată.

Să-ți ridic picioarele?

Ai simptomele celui de-al treilea trimestru?

Preeclamsie?

Isherwood, citești prea multe cărți.

Nici vorbă.

Nu. Am nevoie de carne.

Parcă legumele îți dau destulă proteină.

Aș putea mânca o mare de spanac

și fiecare ou dat de găini, dar...

Știu ce-i trebuie corpului. Am nevoie de carne.

Aș putea mânca un cal sau un iepure uriaș.

Da.

- Merg după armă. - Nu. Doar tu ai vânat până acum.

- Mă descurc eu. - Dragostea mea!

Uită-te la mine, bărbat adevărat!

Nu!

Nu! Stai!

Înapoi. Fir-ar!

Îmi pare rău.

Fir-ar!

Iartă-mă.

„O tăietură de-a lungul burții.”

„Să treacă de piele.”

Fir-ar.

Bun.

Haide, Ish.

„Tăiați pe aceiași linie până se vede cavitatea abdominală.”

Cred că-ți bați joc de mine.

„Taie pelvisul...”

Unde naiba-i pelvisul?

„Scoateți stomacul.” Fir-ar! Cum fac asta oamenii?

„Îndepărtați intestinele.”

„Tăiați aorta și esofagul.”

„Tăiați coada.”

„Îndepărtați inima.”

Bun.

Bate palma.

Bravo, Ish.

Am făcut un singur curs de anatomie,

dar cred că asta-i inima.

Am omorât o vacă. Nu prea bine.

Tata m-a învățat să omor cu reverență și respect.

Bravo. Am încercat.

Cartea mi-a spus să îngrop capul și intestinele.

Și să folosești tot ce poți căra.

Trebuie să mă ajuți cu căratul.

- Ai jupuit-o? - Ce?

Mă ocup eu de partea aia. Mulțumesc.

- Cu plăcere. - Și acum...

trebuie să mănânci premiul vânătorului.

Acum? Crudă?

Ar fi sexi.

Nu, gătită, tăntălăule!

Nu-i amuzant.

Nu poți vâna. N-ai simțul umorului.

Cum ai ajuns cu o fată ca mine?

Acum vânez.

Mănâncă tu inima.

- Tot n-ai simțul umorului. - A fost amuzant.

Dumnezeule.

Să fie lumină!

- Am ceva să-ți arăt. - Nu până nu te impresionez.

Nu trebuie să mă impresionezi cu un întrerupător.

Și eu pot face asta.

Știu. Faci totul. Mai că-i enervant.

Trăim!

Ești gata?

Haide!

Am terminat mult mai repede.

Îmi place!

Asta n-o să-ți placă.

A fost în baia de sus. L-am înecat.

Să dobori o vacă a fost greu?

Ăsta s-a luptat mult în toaletă.

- Avem capcane? - Nu destul de mari.

- Otravă? - Nu destulă.

Ish, nu-i de glumit.

Am trăit în Florida când încă exista lume.

Cu șobolanii, suntem noi sau ei.

Am nevoie de întăriri. Em! Vino aici.

Sfinte Sisoe.

Trebuie să scăpăm de gunoi!

Pentru fiecare șobolan văzut, mai există încă 100.

- Ish, ce vor? - Vaca!

Dumnezeule. Trebuie să sigilăm casa!

- Treci înăuntru! - Emma, haide!

Sigilează în spate! Mă ocup eu de față!

Sunt cu sutele în spate!

Am acoperit totul?

Lucky!

Dumnezeule.

Fir-ar.

Poftim, trebuie să-l iau. Haide.

Vor intra aici.

Imediat. Înapoi.

Rezistă, Luck!

- Ești gata? - Da.

Bravo. Închide ușa.

Închide-o. Haide!

Du-l sus.

Fir-ar.

Fir-ar!

Mori, șobolanule!

Fir-ar!

Fir-ar!

I-am dat Benadryl. Sper că-l ajută.

E în regulă.

- Ar trebui să adoarmă. - Dar n-o face.

Ce le trebuie să meargă de aici?

Ne-am ars.

Scuze, Luck.

Ține-l strâns din nou.

Bun băiat.

A adormit.

Te-aș putea pierde.

Nu merg nicăieri.

Femeile mor în timpul nașterii.

Nu și eu.

Ești foarte sigură.

Am mai făcut-o.

Fără complicații.

De două ori.

Le-am pierdut pe ambele în aceiași zi.

În fața virusului.

Pare c-a fost acum o sută de ani.

Și pare c-a fost ieri.

Em.

Voiam să-ți spun despre ele.

Dar dacă-ți spuneam,

însemna să le împart cu tine, dar ele sunt ale mele.

Îmi pare foarte rău.

Și eu voiam să mor.

Fetele voiau mereu să port părul natural.

Și când au murit...

L-am împletit atât de tare, încăt să nu se poată despleti.

Am blocat fiecare sentiment.

Am încercat să renunț la vină,

vina-i un lucru nefolositor.

Doar te trage-n jos.

Nu vreau să cad iar în capcană.

Te prind eu.

- Nu voi fi doar eu. - Mai mult de prins.

Iar pisicile...

au acceptat mereu dominarea omului cu rezervarea cuvenită.

Cele prinse în casă au murit de sete.

Dar cele de afară, au trăit mai mult decât câinii.

ANUL 2

Vânatul lor a devenit o industrie, nu o distracție.

Au dat târcoale pe străzi și pe alei.

Erau prin tot orașul.

Ish?

Și cumva, a funcționat.

Cred c-au plecat.

Pisici nenorocite.

Ish?

Unde au dispărut toate?

E bine c-au dispărut șobolanii.

Mai vine cineva!

Ce?

Nu respira pe mine.

Bun, vezi că vine!

Bun.

Haide.

Bun.

Haide.

- Nu. - Bine.

Trebuie să schimb poziția.

Așa. Hai sus.

Ce se petrece?

Iese umărul prima dată.

Îl simt.

Îi blochează capul.

Înseamnă poziție inversă a fătului? Am citit despre asta.

- Nu! Dă-o naibii de carte! - Știi ce trebuie să faci?

Eu nu știu dacă o dau naibii de carte.

Mi-am ajutat sora. E doar un nume elegant.

Înseamnă că fătul nu poate să iasă cu capul înainte.

Ish.

Ish!

Ish!

Ish!

Ish! Voi muri, la fel și copilul dacă nu faci nimic!

Ish!

- Emma, sunt aici. - Nu pot face asta singură.

Știu. Sunt aici. Doar spune-mi ce să fac.

Trebuie să ajungi să întorci copilul.

Să-l ajung.

Și să întorc copilul.

Haide.

- Bun. - Fă-o.

Vei simți umărul prima dată.

Și trebuie să-l rotești.

Să-i faci loc să iasă cu capul.

Simți capul?

Bun, stai. Am prins un umăr.

Gata, am capul.

Simți celălalt umăr?

Da. Am umerii și capul.

Vine o altă contracție.

Întoarce copilul când împing.

Bine, respiră.

- Să nu ieși! - Bine.

Și fă-ți mâna ca un tobogan...

Mâna ca un tobogan!

Bun.

Haide!

Sfinte Sisoe!

Gata!

Haide!

E o fată.

E o fetiță.

Ai grijă la cordonul ombilical. Cu grijă.

Nu-i așa că-i frumoasă?

E perfectă.

Te iubesc, Emma?

Mă întrebi?

Nu. Te iubesc!

Și te iubesc și pe tine, micuțo.

Și noi te iubim, Isherwood.

Numește-o Heather.

După mama ta.

Heather.

Oamenii au revenit.

Poate civilizația se poate naște din nou.

Pui presiune pe acești umeri mici?

Nu punem presiune pe ea.

Nu doar pe ea.

Ci și pe mine.

Pe noi.

Heather.

Ce faci?

Nu pot să cred că zic asta.

Fostul eu, iartă-mă, dar mă simt binecuvântat.

438 CALEA SAN LUPO, AICI EXISTĂ SUPRAVIEȚUITORI

Traducerea și adaptarea Richard Nasta @ Subs.ro Team www.subs.ro