Original subtitles

EL TRIMITE PLOAIA

- Eşti sigură că vrei să mergem ? - Bineînțeles !

N-am mai văzut pe Jen de secole ! Va fi amuzant.

- Sper că ţi-ai luat barca ! - Nu e chiar aşa de rău !

Unde mergem de data asta ?

Ne întâlnim cu toții să luăm cina la Acadia,

iar Jen a zis să mergem să bem ceva după.

- Cam scump... - Merit !

Bineînțeles !

Părinții tăi nu consideră că şi eu merit.

Ce vrei să zici ?

Când am fost la cabană, săptămâna trecută,

s-au făcut înțeleși.

- Doar glumeau pe seama ta. - Nu știu ce să cred.

La un moment dat mama ta m-a încolțit.

Îmi tot vorbea de un chec.

- De ce ar face asta ? - Nu știu.

Poate ca să-mi distragă atenția.

Un șiretlic, astfel încât tatăl tău să-mi ia telefonul

şi să-mi intre în contul bancar.

Nu sunt așa de experimentați.

Nu-ți face griji din cauza lor. Nu te cunosc la fel de bine ca mine.

În plus, ce mai pot face acum ?

Ești sigură că vrei să ieșim ? Incă putem rămâne acasă.

Încalţă-te ! O să întârziem.

Bun ! Cine și-a luat bilet la concertul Pitchfork ?

Nu, nu cred !

- Mike ? - Îmi pare rău !

- Dave ? - Noi suntem ocupați.

- V-am adus sucul. - Mulțumesc !

Ocupați ? Nu, nu, nu !

Nu mă refuzați și de data asta ! Data trecută ați zis că veniți.

Scuze !

O să veniţi cu mine !

Poate că nu știți încă, dar așa o să fie !

Nu mai am băutură. Mai cer un rând. Vreți și voi ?

- Da ! - Tu mai vrei ?

Şi Julia mai vrea.

Hai să facem să fie mai interesant.

- Adică ? - Ce ziceți de puțină filozofie ?

Ziceai de ceva mai interesant.

Eu zic un citat, iar voi spuneți autorul.

Primul care greșește cumpără următorul rând.

Pe tine cine te întreabă ?

Tu poți ! Ai putea să mă elimini din prima !

- E în regulă ? - Da, de ce nu ?

Hai, Dave, întreabă-mă !

"O călătorie de 1 000 de mile începe..."

"... cu primul pas." - Lao Tzu.

Hai, Dave ! Nici nu te-ai chinuit.

- Mike, ești gata ? - Aşa cred.

Bine.

"Întâi te ignoră, apoi râde de tine, apoi se luptă cu tine

și apoi tu învingi."

Sună a fi din "Civil disobedience", sună a fi străin,

e citatul lui Gandhi !

Da, ai nimerit !

Bâne, dragule !

Câne urmează ? Jen !

"Dacă respecți toate regulile pierzi toată distracția."

Îl știu pe ăsta. Nu e Liza Minnelli.

- E Katharine Hepburn. - Aşa e !

Stați puțin ! Asta nu e filozofie !

Să găsesc unul bun pentru Dave.

Gata !

"Oamenii sunt mult mai morali decât cred

și mult mai lipsiți de moralitate decât își imaginează."

Ușor ! E citatul lui Jean-Paul Sartre.

Îmi pare rău !

Așteptam să zici Freud, Sigmund Freud !

Mersi că ai jucat ! Chelner ?!

- Nu te grăbi ! E Sartre ! - Nu e, promit !

- Cât de sigur ești ? - Foarte sigur !

Atât de sigur încât, să zicem, dacă greșești

ai cumpăra bilete la Pitchfork pentru toată lumea ?

Dragule, asta înseamnă o avere !

Sunt sigur pe răspuns.

Bine ! Dar dacă eu am dreptate, tu le cumperi.

Chiar vrei să faci asta ? Bine.

Nu te grăbi !

Avem nevoie de un judecător nepărtinitor.

- Jennifer, te oferi ? - Sigur !

Îmi pare rău, Dave, e Freud.

Da ! V-am spus eu ! V-am spus că o să veniți cu mine !

Se pare că va trebui să ne facem timp într-o zi !

Îmi pare rău, Dave !

Primim un rând de băutură și bilete la Pitchfork ?

Mulțumim, Dave !

Ți-am spus eu că o să se oprească ploaia.

Aşa e !

A fost plăcut !

Mersi că ai fost atât de generos ! Te țin la curent !

Pentru nimic !

- Te-ai mai gândit la investiție ? - Pare a fi o idee bună !

E foarte bună ! Ne va aduce mulţi bani !

Nu te deranjează să te îmbogățești, nu ?

Bineînțeles că nu ! O să mă gândesc la asta.

Să te gândești ?

Bine, dar nu avem mult timp. Aprobarea e în curs.

Ai face bine să te bagi până mai poți.

Bine, ne vedem mai încolo !

Anunță-mă când încetezi să lucrezi pentru alții !

Nu mai bea !

Ce-a fost asta ?

Mă tot bate la cap cu noul magazin din Roosevelt.

- Alt magazin cu articole sportive ? - Da.

- Zice că aș putea să devin asociat. - Ar trebui !

Da ?

- Nu e. - Ba da, e !

- Ai lăsat lumina pornită ? - Nu cred.

Bună, Karen. Nu ne așteptam să te vedem aici.

- Da, scuze. - E totul în regulă ?

David, putem vorbi între patru ochi ?

Da, sigur !

Merg la duș.

Scuză-mă că am intrat așa. Am cheia de când locuiam aici.

E în regulă. Ce sunt toate astea ?

De lucru. Nu se mai termină.

Mie-mi spui !

Ar trebui să-ți spun direct.

Tata e pe moarte. Are cancer.

L-au descoperit acum câteva luni și e în stadiu avansat.

Bine...

Se vor întâmpla multe.

Va trebui să ne pregătim de înmormântare.

Mai e și casa. Nu am timp pentru toate astea.

- Mâine plec la Tokyo. - Anulează plecarea.

Nu pot. E o călătorie importantă. Lucrăm la asta de câteva luni.

Nu o să mă ocup eu de asta.

Voi fi plecată pentru câteva săptămâni.

Medicii spun că va mai trăi o vreme.

Te voi ajuta de îndată ce mă voi întoarce. Promit !

Chiar vrei să fac eu asta ?

Nicidecum ! Nu merg așa din scurt !

David, trebuie !

Doar pentru că eu nu străbat întreaga lume

înseamnă că trebuie să mă ocup de asta ?

Știu că e ceva ce niciunul din noi nu-și dorește să facă,

m-am gândit la asta.

Ne-a lăsat nouă casă.

Dacă mergi acasă și te ocupi de tot,

îți poate reveni ție totul.

Vinde casa !

Din partea mea poți să vinzi tot, nu vreau niciun bănuț !

- Confirmi asta şi în scris ? - Sigur !

David, dacă ar fi fost altcândva, aș fi făcut-o, dar...

- Nu pot să cred ! - Știu !

Cine știe ? Poate va fi chiar plăcut !

Ţi-ar prinde bine o pauză.

Sunt sigură că Juliei i-ar plăcea să vadă locul.

- Nu vrei nimic ? - Nu.

- Nimic ? - Nu, David. Crede-mă !

Sunt în regulă.

- Bine. - Mulțumesc !

Te voi ajuta și eu de îndată ce voi reveni !

Ce voia Karen ? Să ai iar grijă de câinele ei ?

Nu...

Mi-a dat o veste proastă. Tata e pe moarte.

- Poftim ? - Da...

Tocmai mi-a spus asta.

E bine ? Ar trebui să mergem la el ?

E bine, e la ospiciu.

Probabil va trebui să plec mâine.

- Voi fi plecat o vreme. - Vin cu tine !

Nu, nu vreau să vii. Știi ce cred despre el.

Știu, de aceea ar trebui să vin şi eu.

Chiar nu trebuie. Vreau să mă ocup singur de asta.

Nu voi sta aici în timp ce tu te vei ocupa singur de toate astea.

Ce soție aş fi ?

O soție care îi face pe plac soțului ei.

- Dacă pleci mâine, vin cu tine. - Bine, dar nu mergem să-l vedem.

- Dave ?! - Îmi promiți ?

Bine. Dacă aşa vrei tu.

O să fie bine.

Aici e ? E frumos !

Iți imaginezi cum ar fi să locuim aici într-o bună zi ?

Momentan e bine în oraș, dar cândva...

David, ești bine ? Da !

Să luăm bagajele.

David ! Tu ești ? Nu te-am recunoscut !

Arăți complet diferit.

Nu într-un sens negativ, doar diferit.

- Ce mai faci, frate ? Hai aici ! - Sunt bine !

- Mă bucur să te văd ! - Şi eu !

- Cine e această dnă drăguță ? - E soția mea, Julia.

- Bună ! - Julia ! Pot să te îmbrățișez ?

Sigur

Suntem o familie, așa că ne vom mai îmbrățișa.

- Cum a fost drumul ? - A fost bine. Tu ești Art, așa e ?

Îl cunosc pe băiatul ăsta de când era destul de mic.

Nu mai știu de când.

Îmbătrânesc, Julia. Va trebui să mă înțelegi.

- Să vă ajut cu bagajele. - Nu, e în regulă !

- Ba da, vreau să vă ajut ! - E în regulă ! Mă descurc !

Mereu faci pe independentul ! Te ajut, frate.

Va fi plăcut să mai povestim ! Să mergem !

Cum de ți-ai luat o soție atât de drăguță ?

- Sunt amuzant. - Nu e aşa !

Ba da !

- E amuzant ? - Ea spune că sunt amuzant.

Aşa e.

Omule, cred că i-ai făcut tu ceva.

Intraţi !

A rămas la fel cum îmi amintesc eu.

Cine e băiatul ?

- El e Mărcuş ! - Fiul tău ?

Poftim ? Nu !

- Karen trebuia să vă spună... - Ce anume ?

Ce surpriză !

David, el e Mărcuş, fratele tău adoptat.

Salut.

Adoptat ?

Tatăl tău l-a adoptat acum cinci ani.

Mă surprinde faptul că tu nu știi.

Ce se va întâmpla cu el ?

Nu pare foarte fericit.

Nu e vorba că nu e fericit. E doar surprins, atât.

Nu pot să cred ! De ce nu am știut despre asta ?

Nu știu. Eu am vorbit cu Karen. Ea trebuia să-ți spună totul.

Ei bine, nu mi-a spus. Nu sunt pregătit pentru asta.

- Știu... - Nici nu am timp pentru asta !

David, știu că ți-e greu, dar și Lui Mărcuş îi e greu.

Tata tău a considerat că ar fi mai bine să rămână acasă,

în camera lui și cu lucrurile lui.

De ce mi-ar păsa ce vrea el ?

Julia e încântată de asta.

Da, Art, dar nu ştiu cum să am grijă de un copil.

Nu mi-e tot una.

- Nu pare să mă vrea aici. - Bineînțeles că te vrea !

O să fie bine.

Mărcuş știe de tine și abia așteaptă să te cunoască.

Ai încredere în mine !

Va fi bine ! Are tot ce îi trebuie !

Acum, scuză-mă, dar trebuie să plec.

Sună-mă dacă ai nevoie de ceva. Bine ?

Mă bucur că te-am văzut.

Te vei descurca, crede-mă ! Se va scrie o carte despre tine !

Dă-i să mănânce Manwich ! Mie îmi place !

Pe bune ! Toată lumea iubește Manwich !

Poți să nu mai faci zgomot ?

- Noi suntem frați, aşa e ? - Nu.

Ba da !

Tatăl tău m-a adoptat, ceea ce ne face frați.

- Ce faci acolo ? - Muncesc.

- De ce nu vrei să-l vezi pe tata ? - E o poveste lungă.

Eu am destul timp.

Trebuia să înțelegi că nu vreau să vorbesc despre asta.

Atunci despre ce vrei să vorbești ?

- Cina va fi gata în 15 minute ! - Tare !

Ce noapte frumoasă !

- Iar faci chestia aia ! - Ce chestie ?

La ce te gândești ?

La nimic.

Ce surpriză, nu ?

- Pare un copil bun, nu ți se pare ? - Așa pare.

Mi se pare frumos ce a făcut tatăl tău.

E frumos că a împărțit-o cu cineva, decât să stea singur în toată casa.

Tu nu crezi asta ?

Ce s-a întâmplat între voi ? Nu mi-ai spus toată povestea.

De ce nu vrei să-l vezi ?

Nu e ca și cum nu ai putea vorbi cu mine.

Cred că... nu prea îmi vine să vorbesc acum.

Țânțarii ăștia !

David s-a purtat ciudat în ultimul timp.

Cum ?

În primul rând, nu vrea să-și vadă tatăl.

Îţi dai seama ?

Dacă tatăl meu era pe moarte ajungeam prima la el acasă.

Mai e şi băiatul ăsta

și se poartă ca și cum n-ar vrea să aibă de-a face cu el.

- Un băiat... - Da !

- David are un frate adoptat. - Nu știam !

Nici noi !

Mi se pare că nu e el !

- Ai vorbit cu el despre asta ? - Bineînțeles !

- Şi nu a spus nimic ? - Nu !

Ciudat.

Nu ne-am mai confruntat cu așa ceva.

- Ai vorbit cu tatăl lui ? - Nu încă, nu vrea să-l întâlnesc.

E absurd !

Vine încoace. Trebuie să închid.

Pa !

- Ai vorbit la telefon ? - Da.

- Cu cine ? - Cu Jennifer.

- Cum e ? - E bine.

Bine.

Da, sună bine.

Ai putea să treci în cursul zilei de azi pe aici ?

Da, știu că e devreme,

dar vreau să vând casa cât mai repede posibil.

Da, sunt de acord să o dau la un preț mai mic.

Scuză-mă puțin ! Ce e ?

- Am întârziat pentru tabără ! - Ce tabără ?

- Tabăra de vară. - Bine...

- Trebuie să mă ducă cineva. - Chiar acum ?

Da ! E un turneu de baschet.

Jacob și Cody sunt în echipa mea, iar dacă eu nu ajung, o să fie...

Scuză-mă Sam, trebuie să închid. Poți să treci pe la ora 14 ?

Super ! Ne vedem !

Mergi în tabăra de vară ? De ce nu mi-ai spus ?

Ești gata ?

Stai ! Am nevoie de mănâncare.

Ce îți pui de obicei ?

Un sandviș, chipsuri și de băut.

Nu e bine ?

Hai !

Unde mergeți ?

Mergem într-o tabără de vară. Vrei să vii și tu ?

Nu, mulțumesc ! Distracție !

Mersi !

De acum încolo să mă anunți dinainte, bine ?

Da.

- Încotro ? - La biserică.

- Să te distrezi, bine ? - Bine. Mersi că m-ai adus.

Pentru nimic !

David !

- Nu mă așteptam să te văd aici. - A trebuit să las pe cinexa aici.

Mulțumesc pentru că ai grijă de el.

E un băiat bun, dar a trecut prin multe greutăți.

Mă întrebam, care e scopul acestor lucruri ?

Noi vom fi aici pentru o săptămână, două, deci...

Ar trebui să vorbești cu Gloria.

Cine e ? O membră a familiei sau...?

Nu. E asistent social.

Nu e departe de aici. Am cartea ei de vizită.

2016, North Maple. Asta e vizavi de tribunal, nu ?

- Da ! - Mulțumesc !

Ieri l-am văzut pe tatăl tău. S-ar bucura să-l vizitezi.

Kevin, ce faci ?

Te-am sunat să văd ce mai faci.

Nimic important, ca de obicei.

Lasă fetele în pace ! Ești luat, domnule !

O să încerc.

- Ceva veşti ? - Da.

Trece-mă cu întreaga sumă.

- Ești serios ? - Da !

Dă-mi timp până săptămâna viitoare.

Știi că sunt bun la asta.

Bine. Dave ! Uită-te la tine ! Știam că-ți vei reveni !

Asigură-te că nu-ți ia mai mult, altfel vom pierde locația.

Nu-ți face griji !

- Nu o să regreți. - Sper !

Sunt cam ocupat clniar acum. Ce zici să vorbim mai târziu ?

Am înțeles. Salut-o pe Julia !

Bine.

Vino după mine, dle Conrad.

Ia un loc.

- Sunt aici să vorbim despre... - Mărcuş Conrad, știu.

Mi-a spus Art că o să treci pe aici.

E o situație îngrozitoare, nu-i așa ? E îngrozitoare !

Știi prin ce a trecut Mărcuş ? Prin nouă orfelinate !

Nouă ! Şi nicăieri nu a fost bine.

Acum s-a întâmplat asta...

Cred că ești devastat. Îmi pare rău.

E în regulă.

Copilului îi plăcea acolo.

Când a venit la noi era schelet. Nu l-ai recunoaște.

Faptul că l-am dat lui Charles a fost cel mai bun lucru

care i s-a întâmplat lui Mărcuş.

Cred şi eu.

Cu ce te pot ajuta ?

Eu și soția mea vom fi aici doar pentru câteva săptămâni.

Aşa...

- E o situație nefericită, dar... - Dar ce ?

Nici nu am știut că tatăl meu a adoptat un copil

până ce am ajuns aici.

El nu o să mai trăiască mult,

iar eu nu sunt în stare să am grijă de el.

David !

Când tatăl tău a aflat de boală,

primul lucru pe care l-a făcut a fost să mă contacteze.

E foarte îngrijorat pentru Mărcuş.

Eu nu o să mă ocup de caz decât după ce el va muri,

dar aceasta e o situație unică și m-am oferit să-l ajut.

Mărcuş e un copil bun.

Ne știm de mult timp și...

... mă bucur că te-ai gândit să treci pe aici.

De obicei, când dăm un copil spre adopție,

mai întâi contactăm prietenii și familia.

Eu nu sunt rudă. Nu sunt.

Poate că nu simți asta,

mai ales că lucrurile s-au întâmplat din senin,

dar legea spune că voi sunteţi frați.

E absurd !

E o situație îngrozitoare, iar acum, mai mult ca niciodată,

Mărcuş are nevoie de oameni care să-l iubească și să-l susțină.

Facem tot ce putem !

Adevărul e că în curând va avea nevoie de un cămin.

Sper că nu sugerezi că...

Eu și soția mea nici nu am discutat de copii încă.

Nici măcar în plan.

Ai discutat cu soția ?

Poate ar trebui să discuți cu ea. Cum se numește ?

Julia.

Poate ar trebui să discuți cu Julia despre Mărcuş.

Nu prea cred.

- Pot să fiu sinceră cu tine ? - Da !

Mărcuş e destul de mare pentru adopție.

Dacă se întoarce în sistem, sunt șanse să nu stea mult acolo.

Să iaşa ?

Sistemul o să aibă grijă de el,

dar șansele să mai fie adoptat la vârsta asta...

Vor încerca să-l pregătească pentru viață.

Acum merge la o școală,

dar mulți copii orfani, după ce împlinesc 18 ani,

sunt sătui de școală și o abandonează.

Rareori se termină cu bine.

Acești copii au nevoie de cineva căruia să-i pese de ei,

să-i iubească, să le arate că îi pasă de ei.

Mărcuş are nevoie de o familie.

Înţeleg situația și, îmi pare rău,

dar va trebui să îi găsiți un alt cămin.

- Atât. - Ești sigur ?

Da.

Spuneai că o să fii în oraș pentru două săptămâni ?

Cam aşa.

Aşa din scurt, o să reuşesc

să-i găsesc lui Mărcuş doar un alt orfelinat.

Poate să stea cu voi până atunci ?

Sigur. Mai ai nevoie de ceva de la mine ?

Nu. Asta e tot. Poți să pleci.

Mulțumesc !

- Ce e asta ? - Nimic, doar împachetez.

Cutia aia era deja sigilată.

Ce cauți prin lucrurile mamei mele ?

Nu știu.

Încercam să aflu cum a fost. Nu mi-ai spus nimic despre ea.

Ce s-a întâmplat cu ea ?

- Te ajut eu. - Nu !

Las-o baltă !

Îmi dai pâinea ?

Mulțumesc.

- Cum a fost în tabără ? - A fost bine.

- Ce aţi făcut ? - Am jucat fotbal, baschet...

Am dat două aruncări, de trei puncte.

Drăguț ! Și Dave obișnuia să joace.

- Ai jucat când erai la școală ? - Da, am jucat.

A jucat în toți anii de liceu. Așa e dragule ?

Da.

- Care e echipa ta favorită ? - Chicago Bulls, până la capăt !

Și a mea ! Cred că o să câștige anul ăsta.

Poate.

- Ar trebui să-l ia pe LeBron. - Nu o să se întâmple asta.

Eu și Dave mergem des la meciuri. Poate vii cu noi cândva.

Ar fi grozav !

Am putea merge să-l vedem pe tata ?

Nu am mai trecut pe la el.

Cred că e o idee bună.

Ce zici să mergem la el după cină ?

Super !

- David, vrei să vii și tu ? - Am vorbit despre asta.

Știu, dar Mărcuş are dreptul să-și vadă tatăl.

Prietene ! Mă bucur să te văd !

- Cine e ? - Bună ! Sunt Julia !

Spune-mi despre tine.

Cu ce te ocupi, unde locuiți, cum v-ați cunoscut ?

Eu lucrez în cercetarea pieței,

iar eu și David ne-am întâlnit într-o zi, în parc.

L-am rugat să ne facă o poză mie și prietenei mele,

iar el mi-a cerut numărul de telefon.

De atunci, suntem împreună.

Ce frumos !

Dar tu ? Cum te simți ?

Ei bine, vezi și tu...

Îmi pare rău pentru David, nu știu ce e cu el.

E în regulă. E supărat pe mine de ceva timp.

- Nu pot să-l învinovățesc. - Ce s-a întâmplat ?

Am tot încercat să-l fac pe David să-mi spună.

S-a întâmplat o tragedie, una regretabilă.

- Poți să îmi spui mai multe ? - Nu ar trebui să te împovărez.

Dacă David nu ți-a spus,

înseamnă că cel mai bine e să rămână în trecut.

Nu cred că e cel mai bine.

Orice ar fi, îl distruge ! Trebuie să știu.

Mai bine să nu-ți spun.

În curând voi muri şi nimic nu va mai conta.

Ba da, contează ! Nu ar trebui să fii singur.

- Poate asta merit. - Cum poți spune asta ?

Meriți să fii înconjurat de oamenii care te iubesc,

de familie și de prieteni.

Sunt. Familia mea e chiar aici.

Mă așteptam să fii altfel,

după modul în care a vorbit David despre tine.

Are motivele sale.

Spune-mi, te rog ! Ce s-a întâmplat ?

Vreau să ajut.

Mă scuzați, dar e târziu și toți vizitatorii sunt rugați să plece.

Mă bucur că te-am cunoscut, Julia !

Mulțumesc pentru vizită, mai ales ție, tinere !

Mi-ai înseninat ziua ! Nu fiți ca niște străini. Bine ?

Nu vom fi.

- Unde mergi ? - La alergat, o să mă întorc.

- Pot să te ajut cu ceva ? - Sper că da.

- Bună. Sunt Barbara. - Eu sunt Julia.

Bună, Julia. Am ceva de lucru în spate.

Vino acolo.

Mulțumesc.

- De unde o știai pe Beverly ? - Am fost prietene în liceu.

Eram de nedespărțit.

Ne plăceau cam aceleași lucruri, chiar și aceiași băieți.

Și pe Charles ? Cât de bine îl cunoști ?

Eu și Charles am fost prieteni dinainte să o cunosc pe Beverly.

Mereu s-a purtat frumos cu mine. Am păstrat legătura o vreme.

- Îţi amintești de asta ? - Nu știu, să văd...

l-am trimis-o lui Beverly când eram la școală în Pittsburgh.

A fost primul meu an departe de casă.

Ne trimiteam multe scrisori.

"Nu cred că dr Martin mă place. Mi-a dat nota 5 la Sociologie."

l-ai trimis-o în '82. Am auzit că ea a murit în '85.

Aşa e. Ce tragedie !

Și micuțul David, bietul băiat. El a găsit-o moartă.

- A găsit-o moartă ? - S-a spânzurat în hambar,

Iți închipui că un copil mic și-a găsit mama în acea stare ?

Toți au vorbit despre asta.

Tocmai se întorsese de la scoală,

sora lui era singură, plângea în pătuț.

Charles era la lucru, nu știa nimic.

Imediat ce a aflat s-a dus acasă.

S-a spânzurat ?

A fost cumplit.

Familia nu a mai fost niciodată la fel.

De ce crezi că ar fi făcut aşa ceva ?

Nu pot să-mi explic.

Mă bucur că a păstrat scrisoarea. Mi-a fost o prietenă bună.

- Cum a fost la alergat ? - Bine. E un cartier frumos.

- Ai fost plecată ceva timp. - Da, m-am simțit în formă azi.

Pentru ce mă îmbrățișezi ?

- Îmi trebuie un motiv ? - Nu.

Am găsit un depozit în apropiere. Vom putea pune cutiile acolo.

Putem merge de câteva ori într-o zi.

Cel mai bine ar fi să mutăm mobila ultima dată.

Trebuie să stăm și noi pe ceva.

Sună bine !

După cum vezi, încă mai avem multe de făcut.

Ce baie încăpătoare !

- Ai ceva recomandări ? - Uite, nu o să te mint.

Mai aveți multe de făcut ca să puteți da casa spre vânzare.

- Puteți vărui pereții ? - Nu prea avem timp.

Știu că o dați la un preț mai mic,

dar cererea nu e așa de mare pe aici.

Acestea fiind spuse, știu câțiva oameni interesați,

dar nu cred că vreți să-i speriați.

Totul trebuie să fie perfect până vin ei.

Înţeleg.

Aș dori să stabilesc o prezentare a casei cât mai repede.

- Ce zici de duminică ? - Sună bine.

Super ! E stabilit.

Dar va trebui să vă asigurați că totul e impecabil.

Aranjați camera, astfel încât toate să fie la locul lor.

Creați un mediu cald, rustic și fermecător.

Veți avea mult de lucru.

Nu-ți face griji pentru noi. Vom termina.

Bine.

Altceva ?

Te referi la altceva sau la capcana aia ?

Nu înțeleg.

Clădirea de acolo.

Mânerul ușii e ruginit pe dinăuntru, nu se deschide.

Asigură-te că-l repari, mai ales că ai și un copil pe-aici.

- E ca şi rezolvat. - Bine. Mult succes !

La ce te gândești ?

Cred că săptămâna asta somnul o să fie un lux.

Știu că e mult, dar putea fi mai rău.

la tu jumătatea asta, iar eu o iau pe cealaltă.

Mi se pare corect.

Hai să terminăm înainte să răsară soarele de tot !

Apoi mergem și ne ocupăm de cutii.

Vestea bună e că putem face un foc.

- Știi să pregătești focul ? - Bineînțeles ! Am fost cercetaș.

Nu te cred până nu văd.

O să fac cel mai înalt foc pe care l-ai văzut vreodată.

- Doar să nu incendiezi tot. - Te rog...

- Eşti gata ? - Pentru ce ?

Eu și tata mergem la pescuit în fiecare vineri !

- Suntem cam ocupați. - Haide ! Termin eu aici.

Nu poți. Sunt prea multe de făcut.

Ai nevoie de o pauză. Ai muncit pe rupte.

Mă ocup eu de restul, promit.

Du-te ! Serios, nu ai de ales.

Dacă nu am de ales, înseamnă că mergem la pescuit.

Super ! Iau eu trusa de pescuit !

Pe bune ?

- Cum e viaţă în oraș ? - E destul de frumoasă.

Ai multe de făcut.

Da ? Aș vrea să merg și eu cândva.

Cred că ți s-a blocat undița. Nu trebuie s-o tragi într-o parte.

Scoate-o ușor.

- Aşa. - Mersi !

Tata a spus că Dumnezeu ne-afacut stăpâni

peste orice vieţuitoare.

Trebuie doar să știm cum să administrăm ce avem.

- Ce ? - Ai sunat ca un îndoctrinat.

Nu sunt îndoctrinat.

Asta ar spune un om spălat pe creier.

Nu sunt aşa !

Pot să gândesc singur și chiar gândesc !

Îmi pare rău, nu era o insultă la adresa ta !

Spun doar că ești tânăr, ceea ce nu e rău,

dar încă nu ai apucat să te gândești la prea multe.

- De exemplu ? - Nu, las-o baltă.

Nu poți să spui așa ceva fără să ai argumente.

- Nu cred că ai vrea să auzi. - Pune-mă la încercare !

Iți zic un exemplu simplu.

Cum poate un Dumnezeu iubitor să permită suferință în lume ?

Din cauza căderii în păcat.

Da... Ți-am spus eu că ești îndoctrinat.

Căderea e un clișeu.

Dumnezeu știa că omul o să cadă în păcat.

De ce nu a oprit asta ?

Pentru că le-a dat oamenilor dreptul să aleagă.

Poate, dar e cam sadic. Nu ți se pare ?

Nu.

Dacă știa că omul o să cadă, de ce a pus planul în aplicare ?

- Au rezultat şi beneficii. - Cum ar fi ?

Dezvoltarea omului, oamenii au devenit mai buni.

Ce zici de copilul de trei ani care moare de cancer ?

Cum creşte ?

Cum rămâne cu oamenii care mor de foame în Sudan ?

Ce lucru bun rezultă din asta ?

Lumea nu e perfectă.

- Nici nu a creat-o să fie perfectă. - Dar El a creat-o !

Cel puțin așa credeți voi, nu ?

Poate ai dreptate. Poate nu ești îndoctrinat.

- Poate ești doar prost. - Poftim ?

- Am spus că poate ești doar prost. - Vrei să mai spui asta o dată ?

- Nu face pe nebunul cu mine ! - Vrei să fac pe nebunul ?

Nu suntem pe terenul de joacă !

Dacă mă mai atingi o dată, ai încurcat-o !

A fost o idee proastă.

Asta înseamnă că am terminat ?

Da ?!

- Dl Rollins ? - Da !

Bună, sunt o prietenă de-a lui Charles Conrad.

- Putem vorbi puțin ? - Pleacă !

Vă rog ! E important să vorbesc cu dvs.

Alo ?

Pe bune ? Ești încă aici ?

V-am spus că e ceva important.

Nu vreau să am de-a face cu Charles Conrad.

Nu sunt aici pentru el,

am venit să aflu ce s-a întâmplat cu Beverly.

- A murit. - Știu, dar vreau să știu cauza.

Te rog, nu o să te rețin mult.

- Îţi amintești de asta ? - Da. Ce e cu ea ?

- Ești de la poliție ? - Nu. Sunt sota lui David.

Ai trimis asta înainte cu trei ani ca Beverly să se sinucidă.

Și chiar înainte ca el să-mi distrugă viața.

Nu știi despre ce vorbesc, nu ?

Am fost prieten bun cu Beverly și Charles.

Eram apropiați.

Eu și soția mea, adică fosta mea soție, obișnuiam

să petrecem mult timp împreună cu ei.

Luăm cina împreună, mergeam în excursii, la filme...

Eram apropiați.

Nu mult după ce am trimis această scrisoare am aflat

că Charles și Caria aveau o aventură.

Când am confruntat-o,

mi-a spus că se întâmpla asta de câteva luni deja.

Chiar sub nasul meu.

Asta a fost tot. Finalul celor patru ani de căsnicie.

Nu știam.

Acel bărbat mi-a luat totul.

Știa cât de mult îmi iubesc soția

și cât de importantă era pentru mine.

Dar nu i-a păsat.

- Ești sigur ? - Bineînțeles ! Ea mi-a spus.

Era îndrăgostită de el ! Plănuiau să fugă împreună !

Mi-a spus tot, până la cel mic amănunt.

Cum aș putea să nu fiu sigur ?

Bine. Îmi pare rău.

Am auzit că e bolnav. Nu pot să spun că-mi pare rău.

Și Beverly ? Cum au afectat-o toate acestea ?

Cum crezi ? A fost la fel de devastată ca mine.

Vrei sfatul meu ?

Nu-ți pierde timpul cu omul ăsta, nu merită.

Ce e asta ? Ai început iar să bei ?

- Unde ai fost ? - Am dus niște cutii la depozit.

David, nu e bine ce faci.

Ai spus că o să termini tu treaba.

Am terminat. Am curățat curtea din față.

Am adunat câteva grămezi.

Eşti bine ?

- Unde e Mărcuş ? - S-a dus la somn.

E abia ora 20:30.

Se pare că s-a pus mai devreme la somn.

- Ce s-a întâmplat ? - Nimic !

- David, ce s-a întâmplat ? - E puțin supărat. Atât !

Fără motiv ?

- Când ai început să bei ? - Nu cu mult înainte.

- Toate astea sunt ale tale ? - Așa cred.

Nu cred că Mărcuş a băut ceva, nu prea cred.

- Ce-ar fi să mergi la somn ? - Unde ai fost ?

Ți-am spus ! Am dus câteva cutii la depozit.

Am vorbit cu administratorul.

Mi-a spus că ai fost o singură dată, la ora două.

Te mai întreb o dată. Unde ai fost ?

- Nu-mi place cum te porți. - Nici mie nu-mi place ce faci.

Nu-mi place faptul că ai spus că o să mă ajuți, dar nu faci asta.

Nu-mi place faptul că ai spus să merg fără griji la pescuit,

că te ocupi tu de tot, dar n-ai făcut-o.

Mai avem câteva zile ca să terminăm.

Știu ! Nu e nimic, o să terminăm.

Ai dreptate. O să terminăm ! Totul va fi bine. Nu e nimic !

Trebuie doar să scăpăm de un munte de cutii

și apoi să ne petrecem timpul făcându-ne unghiile.

- David, ce se întâmplă ? - Tocmai ți-am spus !

Dar tu nu mi-ai spus nimic.

Nu pot să vorbesc cu tine în starea în care ești !

Ar trebui să mergi la somn și să discutăm mai târziu !

Pot să intru ?

- Ce faci ? - Bine.

- Ce s-a întâmplat azi ? - Nimic. Nu e mare lucru.

- Ceva s-a întâmplat ! - Ne-am certat puțin. Atât !

- De ce ? - Așa. Nu-ți face griji !

Îmi pare rău pentru David. De obicei nu se comportă așa.

Îmi pare rău pentru tot ce ți se întâmplă !

Nu e nimic nou.

- Totul o să fie bine ! - Mda...

Poate că acum nu ți se pare, dar o să fie bine.

De ce ? Mi-ați găsit o nouă familie ?

Nu, dar Gloria a spus că mai caută.

- De ce nu mă vreți ? - Nu e vorba de asta.

Ești un copil minunat, Mărcuş ! Oricine ar fi norocos să te aibă.

- Atunci, de ce ? - E complicat.

Bâne. Poți să pleci. Sunt bine.

Ești sigur ?

Să-mi spui dacă ai nevoie de ceva. Sunt alături de tine.

O să vorbesc cu David.

Nu o să se mai întâmple una ca asta.

- Văd că ţi-ai adunat mizeria. - Da...

Poți să îl lași azi pe Mărcuş la Cody.

- Sper că e în regulă. - Da.

Mă bucur să văd că ești din nou pe picioare.

Îmi prinde bine puțin aer curat. Ce s-a întâmplat ?

Am vorbit cu câțiva oameni din oraș.

Știu că Beverly s-a sinucis și știu și de aventura ta.

Să stăm în casa aia e ca o otravă.

David a început iar să bea, după doi ani fără alcool.

Ieri s-a certat cu Mărcuş. Sunt îngrijorată.

Și ce propui ?

Nu e bine să lași că lucrurile să continue așa.

Ai vorbit vreodată cu David despre toate acestea ?

Bineînțeles ! Am vorbit de la început.

l-am spus că îmi pare rău și că regret ce am făcut.

l-am spus și că Beverly era bolnavă.

Bolnavă ?

Eu și Beverly am trecut peste aventura mea după un timp.

Eram bine, iar ea era fericită.

Lucrurile s-au schimbat după ce a apărut Karen.

Sora lui David ?

Beverly a intrat în depresie, a fost groaznic.

l-am spus și lui David asta, după ce a mai crescut,

dar nu m-a crezut.

Zicea că încerc să scap de vină. Crede-mă, am încercat !

Cea mai tristă zi din viaţa mea a fost când el s-a mutat.

Era așa de fericit că scapă de tot de mine.

De-a lungul anilor, am încercat să-l abordez.

L-am sunat, i-am scris, dar nu mi-a răspuns.

Nici măcar acum.

Trebuie să existe o cale de rezolvare.

Cred că dacă v-aţi întâlni și ați vorbi față în față,

David te-ar asculta.

Dacă ar fi vrut să vorbească cu mine, ar fi făcut-o deja.

Nu știe ce e cel mai bine pentru el, nu gândește limpede.

- Ce ar fi să vii cu mine ? - Poftim ?

Vino cu mine ! Lucrurile nu pot continua astfel.

Uită-te la mine ! Cum să ajung acolo ?

Te ajut eu. Trebuie să încerci.

Cindy !

Poți să îmi faci o scutire ? Voi fi plecat câteva ore.

Sigur !

Nu, nu, nu ! Nu vreau să-l văd aici !

Vrea să vorbească cu tine !

E în regulă, Julia, e supărat. Să ne întoarcem !

Nu ! O să facem ăsta.

- Ce cauți aici ? - Am venit doar să ajut.

Nici gând ! Am zis să-l duceți de aici !

Ce-i ? Nu m-am făcut înțeleg ?

Poate că nu m-am exprimat bine. Nu vreau să-l văd !

David, e tatăl tău ! Problema asta a durat prea mult !

Chiar aşa ? Nu știi nimic despre asta.

- Te porţi ca un copil ! - Ajunge, nu mă cunoști !

Știu mai multe decât crezi !

E un om pe moarte care vrea să vorbească cu tine !

Un om căruia îi pasă mult de tine !

- Chiar ? - E aici, nu-i aşa ?

E ceva, nu ți se pare ?

O să stai şi o să asculți ce are de zis.

Asta vrei tu ?

Bine. Adu-l înăuntru.

- De ce e aici ? - Ești supărat.

Uite, David, nu e nimic ieșit din comun.

E doar o conversație.

O discuție între doi oameni care, cândva, țineau unul la altul.

Să nu facem presupuneri.

- Charles, ești bine ? - Da, sunt bine..

Bineînțeles că e bine ! Nu e pe moarte.

- David ! - Nu e nimic, e în regulă.

La supărare spunem multe, chiar și ce nu vrem.

Ce spuneam de presupuneri ?

David, nimeni nu trebuie să fie omul negru.

Încercam doar să clarificăm lucrurile.

Charles, ce-ar fi să începi să spui ce ai de spus ?

Da ! Să terminăm odată !

David, fiule... Mă bucur să te văd.

Știu că prin ce ai trecut la o vârstă așa fragedă este

ceva prin care nimeni nu ar trebui să treacă.

Îmi pare rău că s-a întâmplat.

Iți pare rău ? Cui îi pasă ?

Scuzele nu înseamnă nimic.

Nu schimbă cu nimic trecutul, deși poate crezi asta.

- Nu asta încerc să spun. - Atunci ce ?

Știu că am greșit

și îmi asum responsabilitatea pentru ce am făcut.

Dar, David, eu și mama ta am lăsat totul în trecut.

Nu ! Așa ceva nu uiți pur și simplu !

De unde știi ? De unde știi ce a simţit ?

- Ai fost acolo ? Nu ! - Nu, nu am fost...

Știu ce crezi tu, David. Crezi că sunt singurul vinovat.

- Fiule, ea nu era bine. - Termină ! Pe bune ?

Dacă nu era bine, asta era din cauza ta !

De ce nu înțelegi ?

Nu am înțeles până când am crescut,

dar, le-ai spus și lor ?

Le-ai spus ce făceai când ea era acasă cu mine ?

- Le-ai spus în detaliu ? - Știu, David.

Bineînțeles că nu ! Altfel nu ar mai fi de partea ta !

- Nu m-ar mai judeca pe mine. - David, nimeni nu te judecă !

Ce a fost între Charles și acea femeie e îngrozitor,

nimeni nu neagă asta,

dar tatăl tău a trecut peste asta cu mult timp în urmă.

A trecut peste ?

Voi vă uitați la acest om bolnav, care e pe moarte și îl compătimiți.

Eu nu mă las prostit așa ușor.

Nu e vorba doar de el.

Doar nu ați venit aici pentru mine !

Nu l-ați adus pentru mine, ci pentru el !

Problema e că nu puteți vedea dincolo de ipocrizie !

Faceți ce zice el, la fel ca proștii ăia care merg la biserică

și-l ridică în slăvi pe fratele Charles Conrad.

- Eu știu adevărul ! - David, încetează !

Nu o să-ţi dau ce vrei !

Știu cine ești și nu îți datorez nimic !

Nici puțin din timpul meu și nici măcar o vorbă bună !

Nici să-ţi îmbrățișez trupul muribund !

Meriți tot ce ți se întâmplă !

David, haide... !

E în regulă. Îmi pare rău pentru tot !

Nu e nimic.

Hai să te ducem înapoi.

Îmi pare rău, Charles ! Am crezut că o să fie mai bine.

- Ești bine ? - Da... mulțumesc că ai încercat.

- Ce-a fost asta ? - La ce te așteptai ?

Cu siguranță, nu la asta.

Nu mă așteptam să fii atât de aspru cu el,

mai ales știind starea în care e.

Ţi-am spus că nu mă cunoști !

Ce faci ?

Îmi adun lucrurile, îl iau pe Mărcuş și plec de aici ! M-am săturat !

- De ce ? - De ce să rămân ?

Nu vrei să vorbești cu mine, nici să asculți.

Cum adică nu vorbesc ? Acum ce fac ?

Ştii la ce mă refer !

Opreşte-te !

- Hai, oprește-te ! - Nu spune ce să fac !

- Ai dreptate. Vreau să rămâi. - Atunci cere-ți iertare !

- Îmi pare rău ! - Nu mie ! Lui !

Cere-ți iertare și ascultă ce are de zis !

Nu-mi vine să cred !

Ce legătură are asta cu tot ? Ce legătură are cu noi ?

Vorbești serios ? Totul are legătură cu noi !

Eu l-am adus aici ! Eu vreau ca voi să vă împăcați !

Ce vei face peste 10 ani dacă te vei supăra pe mine ?

Dacă aş face ceva ce te-ar răni ?

O să mă lași baltă, la fel cum ai făcut cu el ?

- Asta nu se va întâmpla. - De unde știi ?

Tatăl tău a greșit ! Toți oamenii greșesc !

Știu că e urât ce s-a întâmplat, dar de ce-l învinovățești pe el ?

- Nu știi întreaga poveste ! - Ba da, o știu !

Nu e posibil așa ceva.

Nu știi la ce se gândea ea, ce a făcut-o să recurgă la asta !

Termină !

Încetează să te porți ca și cum ai ști ce gândea ea.

- Putea fi orice. - Termină !

Nu ai de unde să știi de ce s-a sinucis

și nu e corect să-l învinovățești pe el !

- Am spus să termini ! - Nu !

Nu o să-mi faci una ca asta, David !

Nu mă intimidezi și nu îmi spui mie să tac !

Dacă tatălui tău îi faci asta, cine știe de ce mai ești în stare !

Credeam că m-am căsătorit cu un om bun,

înțelegător și afectuos.

Acum nu te mai recunosc !

Dragă, așteaptă !

Îl iau pe Mărcuş și îl las la Art, aici nu e în siguranță.

- Nu e în siguranță ? Pe bune ? - Da !

Poate că în timpul acesta ar trebui să te gândești mai bine

la ceea ce ți se întâmplă.

Julia !

Haide, Julia !

Julia, te rog ! Julia, nu ! Am nevoie de tine !

Haide, Julia ! Julia !

Ce foc grozav !

Pe bune ?

Deschide-te !

Ești gata ?

Hai odată !

Haide !

Tu ! Nu o dai ploaie peste mine !

Nu acolo e locul tău !

Cine ți-a spus că locul tău e acolo ?

Nu acolo ţi-e locul !

Ai încercat să mă convingi, așa-i ? Dar nu ți-a mers !

Ce urât a fost ăla ! Artistul ar trebui împușcat.

Serios !

Cine își umple casa cu astfel de prostii ?

Arată ca un plastic ieftin din Țara Sfântă !

E în regulă.

Incă nu am terminat !

Nu !

Deschide-te !

Bun !

O să iubiţi casa aceasta !

E o casă superbă într-o locație deosebită,

iar proprietarii sunt foarte motivaţi.

- Câte dormitoare are ? - Cinci.

- Exteriorul e drăguț. - Da !

Ați spus că vă căutați o casă spațioasă.

Nu găsiți una mai spațioasă că asta !

- Are demisol ? - Da, are şi demisol !

Ar trebui să bat la uşă.

Proprietarii sunt aici, încă mută câteva lucruri la depozit.

Dle Conrad ?!

Dle Conrad, am un cuplu care dorește să vadă casa !

Dle Conrad ?!

Cred că nu e momentul cel mai potrivit să vedeți casa.

- Speram să o vedem azi. - Știu ! Dar nu e un moment bun.

Mai am câteva locații care cred că v-ar plăcea.

- Să mergem să vi le arăt ! - Bine...

Am putea să o vedem cândva în viitor ?

Da, sigur !

Știu că deseară nu puteți ajunge la prezentare,

dar o să vă dăm o altă şansă.

Bâne.

Ajutor !

Sam !

Sam, sunt înăuntru !

- Auziţi şi voi ceva ? - Da...

Puteți să mă așteptați în mașină ? Vin imediat ! Merg să verific.

Înăuntru !

Mulțumesc !

Chiar aşa ? Ți-am spus că venim.

- Știu ! - Revino-ţi !

Prezentarea e în seara asta, să n-o dai în bară !

Dumnezeule !

- Alo ? - Scuze !

- Poftim ? - Nu, nu ţie !

- Dave, cum merge treaba ? - E bine.

Ascultă, se apropie deschiderea și nu ai dat niciun semn.

- Încep să mă îngrijorez. - Nu ai de ce.

Îţi dau banii în curând.

David, o să fiu sincer cu tine. Am un alt investitor în așteptare.

Dacă nu primesc banii de la tine până săptămâna viitoare,

va trebui să mă asociez cu el.

Prietene ?

Da, înțeleg. O să-ţi dau banii. Ai încredere !

Fac tot ce pot să vând casa asta ! Am nevoie doar de puțin timp.

Timpul e ceva ce tuturor ne lipsește, prietene.

Înţeleg asta și nu o să te dezamăgesc.

Promite-mi că mă anunți înainte să-l accepți pe celălalt investitor.

Nu știu dacă pot.

Haide ! Doar e vorba de mine.

Dacă ar fi după mine, ți-aș da tot timpul din lume, dar nu e.

- Asigură-te că-ți faci partea, da ? - Bine.

- Salut ! - Salut !

- Ai vândut casa deja ? - Nu încă.

Se pare că am făcut totul degeaba.

Cred că prietenul meu Kevin nu o să fie foarte fericit.

- Cine e Kevin ? - Nu contează.

- Cum e la Arthur ? - E bine, e de treabă.

- Deși aș prefera să fiu aici. - Aici ? De ce ?

- Îmi place aici. - Chiar și cu mine în preajmă ?

Da ! Ești de treabă !

Nu ți se pare că am dat-o-n bară ?

Ai cam dat-o-n bară.

Dar toţi o dăm în bară.

- Știi ce o să se întâmple cu mine ? - Nu încă.

- Ai vorbit cu Julia ? - Nu.

- De ce ? - Nu știu...

- Pentru că sunt un om rău ?! - Nu ești !

- Eu cred că sunt. - Crede-mă, nu ești !

Am cunoscut oameni cu adevărat răi.

Ești doar rănit. O să se întoarcă ea.

Sper.

Bună ! Am vorbit la telefon.

- Da, intră ! - Mulțumesc !

- la un loc. - Mulțumesc.

- Ce vrei să afli ? - Totul.

Erai prin zonă când Beverly a aflat de aventură ?

Da. Am vorbit despre asta de câteva ori.

Şi cum a reacționat ?

A trecut prin multe din lucrurile prin care trec oamenii

când li se întâmplă una ca asta.

A început să pună la îndoială cine era, și-a pierdut stima de sine,

se întreba ce să facă mai departe.

A fost greu pentru ea.

Charles a spus că au reușit să se împace.

Aşa e.

Charles a încheiat relația imediat.

Nu cred că fetei cu care era i-a fost ușor,

dar el a înțeles că Beverly era mai importantă.

A făcut tot ce a putut să se împace cu ea.

După un an s-au împăcat. El a avut grijă de ea.

Ea l-a iertat, cel puțin așa știu eu.

Dacă Charles și Beverly au putut să treacă peste aventură,

de ce a făcut ea ce a făcut ?

Cu toții am fost șocați când s-a întâmplat.

Mai ales eu.

Nu m-am mai gândit la asta.

După ce a născut-o pe Karen,

Beverly a trecut printr-o perioadă mai dificilă.

A devenit distrasă, stătea mai mult în casă.

Nu mai ieșea aproape cu nimeni.

De ce ? Charles mi-a spus că era bolnavă.

Cred că a fost foarte bolnavă.

Săracul bărbat.

Cred că Charles a încercat doar să îi protejeze pe copii.

Am mers la ei după ce s-a întâmplat.

Le-am dus ceva de mâncare lui Charles și copiilor.

Și, înainte să plec, am văzut ceva. Charles îl aruncase.

Era la gunoi, împreună cu alte lucruri.

Poate nu ar fi trebuit să-l iau,

dar am vrut ceva ce să-mi amintească de ea.

- Ce e ? - Jurnalul ei.

- Ce scrie ? - Mai bine să afli singură.

David ?! Ce te aduce aici ?

Nu știu. Eram prin zonă.

- Putem vorbi ? - Bineînțeles !

Nu știu ce se întâmplă. Julia a plecat.

Nu vrea să-mi răspundă la mesaje. Nu mă sună înapoi.

Îmi pare rău să aud asta.

E din cauza celor întâmplate în acea zi ?

Da. Şi înainte de acea zi.

- La ce te gândești ? - Nu știu.

Adică, ea vrea ceva de la mine.

Știu că vrea să fiu mai bun,

să mă port diferit, dar nu pot.

Ințeleg.

David, nu ești singur.

Când oamenii trec prin tragedii, e normal să caute un vinovat.

În cazul acesta chiar e cineva vinovat.

De cele mai multe ori este.

Acum trei ani, Tabita a fost ucisă de un șofer beat.

Îmi pare rău, nu am știut.

Chiar atunci, voiam ca acel om să plătească.

Voiam să sufere la fel de mult ca mine.

Nu am spus nimănui despre asta, dar, într-o noapte, am mers la el

și, timp de câteva ore am așteptat să ajungă acasă.

In acea noapte am fost aproape

să fac ceva ce, mai apoi, aș fi regretat.

Foarte aproape !

Art, îmi pare foarte rău !

Ideea e următoarea.

În lumea asta nu trebuie să căutăm mult

ca să găsim un vinovat.

Dar, justificați sau nu, păstrăm acea ură în noi.

Acea amărăciune te va distruge.

Vrei să-ţi dau un sfat ?

Trebuie să ierți !

- Nu pot ! - Ba da, poți.

Nu e ușor.

E o alegere pe care trebuie să o faci în fiecare zi

şi trebuie să îţi recunoști imperfecțiunile.

Apoi trebuie să înțelegi

că dacă ai trăi viața fără să ierți, ai fi singur.

Apoi, eu mă gândesc la El și la suferința prin care a trecut,

a fost insultat, nedreptățit.

Acestea îmi amintesc că trebuie să iert.

El are toate motivele să plece de la noi, dar nu o face.

- Nu pot. - Poți !

Poți alege să fii apăsat și să ții durerea în suflet

sau poți să îi dai drumul.

Dar nu poți face asta singur.

- Ce înseamnă asta ? - Ce anume ?

Acest verset.

De ce vă legați atât de mult de judecată ?

Asta crezi că înseamnă ?

A fost scris cu mult timp în urmă, într-un ținut secetos.

Ploaia era considerată o binecuvântare.

Esențială pentru viață.

El face ca soarele să strălucească și că ploaia să cadă

ca să existe viaţă.

Versetul e despre milă Să, nu despre judecată.

Salut !

N-ai mai dat niciun semn. Am fost îngrijorat.

Ce ai acolo ?

Vreau să știi că sunt aici pentru tine.

Nu vreau să te rănesc, vreau doar să afli adevărul.

Bâne.

Uneori, lucrurile sunt greu de auzit.

În cazul acesta, cred că trebuie să asculți.

- E vorba de noi ? - Nu.

- Atunci nu contează. - David, te rog.

Iți amintești că tatăl tău a spus că mama ta nu era bine ?

- Spunea adevărul. - De unde știi ? Ce ai acolo ?

- L-a aruncat ca să nu-l vezi tu. - Despre ce vorbești ?

E jurnalul ei.

Nu poți continua crezând într-o minciună.

Nu poți !

"3 septembrie 1984

O altă zi obișnuită de joi.

Copilul plânge, nu se mai oprește."

"10 octombrie 1984 Mă doare capul.

Nu pot să dorm, nu pot gândi, nu pot respira."

"2 noiembrie 1984

Uite-i cum dorm. Ar trebui să mi se pară drăguț.

Nu pot să mă gândesc decât la cât de delicați sunt.

Cât de ușor ar fi..."

Îmi pare rău, David. El doar încerca să vă protejeze.

Nu !

Nu voia ca voi să vă învinovățiți pentru asta,

şi a reușit.

Asta nu dovedește nimic. De ce mi l-ai adus ?

David !

Ea a aflat de aventura lui și de aceea era în starea aceea.

Asta e tot. Ce scrie aici nu înseamnă nimic.

Ba da !

Dacă te uiți la paginile dinainte, poți să vezi că a scris

că lucrurile decurgeau mai bine, că el și-a recunoscut greșeala

iar ea se simțea din nou iubită.

Nu !

- David, ascultă ! - Nu !

- Știu că ești șocat... - Nu sunt !

Știu ce s-a întâmplat. Las-o baltă !

Știu că ți-e greu,

dar gândește-te cât de greu trebuie să fi fost pentru el !

Toată viața l-ai învinovățit pentru ceva ce nu a făcut.

Și tu și sora ta. Iți imaginezi cum s-a simțit ?

Nu contează !

Nici măcar acum că ai adevărul în fața ochilor ?

- Citeşte-l, David ! - Am citit deja.

Toată viața am știut adevărul și am trăit cu el toată viața !

Acum știi adevărul și ai șansa să îndrepți lucrurile.

Să le îndrept ? Nu am greșit cu nimic !

Nu ai greșit cât ai fost copil.

Pot să înțeleg un copil rănit și distant.

Pot să înțeleg un copil care îl învinovățește,

dar tu nu mai ești un copil !

Singurul lucru pentru care e vinovat e că te iubește

și a încercat să te protejeze !

La început a acceptat să îl învinovățești pe el,

pentru că așa știa că nu te vei învinovăți pe tine.

Poate că nu a fost cea mai bună alegere,

dar a făcut-o pentru tine !

Atât de mult ține la tine încât a venit până aici,

când abia putea sta pe picioare.

A făcut asta ca să fie el împăcat.

Ai putea, măcar pentru puțin, să accepți că poate tatăl tău nu e

cine crezi tu că e ?

Nu e un om perfect, știu.

Dar te iubește pe tine și a iubit-o pe mama ta.

Ce trebuie să mai fac ca să înțelegi asta ?

David, te rog, citește ! Tot ce trebuie să știi e acolo.

Doar citește !

Voiai să știi ce gândea, acum poți afla.

Nu are niciun sens.

E adevărul !

Și-a luat viața fiindcă și-a pierdut credința.

Credea multe lucruri care nu erau adevărate.

Nu vreau să ți se întâmple și ție asta.

- Vrei să răspund eu ? - Nu. Răspund eu.

Alo ?

- Pot să vorbesc cu David Conrad ? - Eu sunt acela.

Buna, David.

Îmi pare rău, dar tatăl tău nu se simte bine.

Poate muri în orice clipă.

M-a rugat să te sun.

Bine. Mulțumesc !

E slăbit.

Nu poate să se miște sau să vorbească.

l-am administrat multe medicamente,

dar îți va simți prezența.

Tată ?! Mă auzi ?

Poate nu te așteptai să mă vezi aici.

Julia a găsit jurnalul mamei. L-am citit.

M-am gândit mai mult și...

... mi-am amintit de vremurile când obișnuiam să mergem la lac.

Doar noi doi.

Uneori stăteam și o zi întreagă.

Aerul era cald, umed și îmbâcsit, iar țânțarii erau peste tot,

dar nu ne păsa !

Stăteam până ce apunea soarele și venea mama să ne cheme...

Se rugă de noi să mergem, pentru că noi nu voiam să plecăm.

Voiam să stăm acolo pentru totdeauna.

Nu vreau să mori !

În tot acest timp am fost supărat pe tine, iar acum...

... acum nu vreau să mori !

Îmi pare rău !

Îmi pare foarte rău !

- O să-mi fie dor de copil. - Şi mie !

Am terminat de vorbit cu Gloria. I-am spus că o să trecem pe la ea.

- Parcă nu e ce trebuie, aşa-i ? - Da.

Dar nu putem avea grijă de un copil.

- Nu sunt așa de sigur. - Ce vrei să spui ?

Ce ne oprește ?

Pe lângă faptul că nu avem experiență cu copiii ?

Avem ceva experiență.

Am reușit să-l ținem în viață în ultimele două săptămâni.

In curând va absolvi liceul.

Măcar așa ar rămâne cu familia.

Ce e ?

- E ceva nou. - Știu !

Iar casa noastră e mică, dar în curând o să avem bani.

Nu e ca și cum am vrea să facem altceva cu ei.

- La ce am renunța ? - Nu știu.

Ar fi frumos să ne gândim și la altcineva pentru o clipă.

Ar însemna mult pentru el.

- Ești sigur că putem face asta ? - Nu știu, dar putem încerca.

Cred că ați fi fericiți să aflați, că i-am găsit o casă lui Mărcuş.

Am făcut multe eforturi, dar măcar are o casă.

Chiar voiam să vorbim despre asta.

Ar fi prea târziu să-l adoptăm noi ?

Nu știu, dle Conrad. E o decizie importantă.

Aţi vorbit cu Mărcuş ?

Ați făcut o promisiune pe care nu o puteți respecta ?

Nu ! Eu și Julia am vorbit despre asta.

Vrem ca Mărcuş să facă parte din familia noastră.

După cum știți, am anumite îngrijorări.

Înţeleg că merită o familie bună.

Suntem gata să facem orice e nevoie.

- Sunteți siguri ? - Da, suntem siguri.

Atunci să începem procedura.

- Pot să pun și asta în mașină ? - Da !

- Ești gata, prietene ? - Da, să mergem !

Ați urmărit filmul artistic "El trimite ploaia"

Traducerea: ALFA OMEGA TV Adaptarea şi sincronizarea: MANU