Original subtitles

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE ARTĂ CINEMATOGRAFICĂ

BIENALA DE LA VENEŢIA

ORIZZONTI EXTRA Premiul Publicului - "Armani Beauty"

EXODUL

SUBSTANTIV: strămutarea de suflet, apă şi oameni.

Fetelor !

Să-mi aducă cineva o lumânare !

Unde sunteţi ?

Vin !

Ai răbdare ! Nu e sfârşitul lumii.

Zeina, răspunde-i tatăl tău !

Ţi-am zis că vin !

Fac un generator.

O să avem electricitate toată ziua şi toată noaptea.

Nu mă crezi ?

Sigur că te cred.

Toată ziua şi toată noaptea.

Dar ai să găseşti motorină ca să-l faci să meargă ?

A mers !

Hala ! Zeina !

Noapte şi zi !

Zi şi noapte, noapte şi zi !

Zi şi noapte, noapte şi zi !

Sigur că merge ! Eşti cel mai bun mecanic cu putinţă !

Bate palma !

A mers ! Zi şi noapte, noapte şi zi !

Zi şi noapte, noapte şi zi !

Zeina !

Uită-te în ochii mei. De câte ori ?

De două ori.

Mi se părea că ţi-a cam întârziat.

Fetele n-au noroc.

Nu mă minţi ! Asta e a treia oară.

De unde ai ştiut ?

Am numărat, ca să văd de câte absorbante am nevoie.

Ştii cât costă astea acum, cu asediul ?

Să nu spui nimănui, bine ?

- Absolut nimănui. - Da, am înţeles.

Oameni buni !

Oameni buni !

- E cineva acolo ? - Ne auziţi ?

Cine mai e pe-aici trebuie să plece !

Fugiţi, până n-ajung ei aici !

Mai putem rezista doar 48 de ore !

Hala...

Hala, draga mea...

N-o să intre nimeni în casa noastră.

Motaz ! Nu mai e apă !

În baie, nu mai e nicio picătură.

Motaz, pot să rezist la orice.

Pot să stau fără mâncare, fără electricitate.

Suport bombele, suport războiul. Dar nu pot să stau fără apă.

O să văd dacă pot să găsesc apă.

Nu lipsesc mult.

Vino înapoi !

Nu i-ai auzit ? Unde o să te duci ?

Nu-ţi face griji. Fac rost de apă şi mă întorc.

Tată, fii prudent.

- Ai grijă ! - Nu te teme, Zeina.

Doar nu plec la luptă.

Te rog, nu te duce.

Zeina, draga mea, nu-ţi face griji.

Poate că o să vină iar apa.

Nu spune asta. Mama ta o să se sperie.

Lasă apa. N-avem nevoie de ea.

Cât sunt eu aici, casa asta n-o să ducă lipsă de nimic.

Să nu răspundeţi la uşă cât sunt plecat.

Bine.

Ai grijă.

Fii prudent !

E cineva aici ?

Uite !

Am văzut mişcare.

Ce s-a întâmplat ? Trebuia neapărat să te uiţi afară ?

Te-a văzut cineva ?

Nu.

Spuneţi-ne dacă are cineva nevoie de ajutor.

Dacă nu e nimeni aici,

să spargem uşa. Poate găsim ceva de mâncare.

Nu vă apropiaţi !

Deci e cineva aici.

Da, dar rămânem aici. Puteţi pleca.

Plecaţi înainte să ne atace.

Chiar dacă rămânem, s-ar putea să nu mai trăim ca să vă apărăm.

E ultima voastră şansă să plecaţi în siguranţă.

Plecaţi ! Nu vrem să ne observe cineva !

Cum vreţi.

V-am spus că nu plecăm !

- Şi unde să vă duceţi ? - Motaz ?

Am găsit apă.

Am găsit şi astea.

M-am chinuit să deschid.

Am umplut canistra.

Şi am găsit bucătării pline cu mâncare.

Sunt de toate.

De câte ori ai nevoie, mai aduc.

Pentru că au lăsat totul în urmă şi au plecat.

E foarte cald. M-am încins.

Ce este ?

Ajunge. Trebuie să raţionalizăm.

Cine ştie dacă o să mai avem vreodată electricitate ?

Zeina...

Ajută-mă !

Zeina, unde eşti ?

Bombele cad aproape de camera ta. Vino în sufragerie.

Ce faci ?

Nu ţi-am spus să nu desenezi pe pereţi ? Îi strici.

Astea sunt vechi.

Le-ai mai văzut.

Ce sunt astea ?

Flori.

Scumpa mea, fetele desenează flori.

Fetele nu desenează lucruri ciudate. Bine ?

Nu te apropia, poate pleacă vreun glonte.

Toată lumea, în spatele meu !

Nu... invers.

Astupaţi-vă urechile. O să trag.

Tată...

Nu aşa se ţine un pistol.

Tu de unde ştii ? Ai fost soldat ?

Nu. Am văzut la televizor.

Zeina, nu spune asta. Tatăl tău ştie tot.

- Dar am văzut ! - Ajunge, copilă.

Destul !

Unu...

Doi...

Nu l-am încărcat, ca să economisesc gloanţele. Cine ştie ?

Da, ai dreptate.

Motaz, dragul meu...

Fiica ta, Hoda, mi-a zis că lângă ei e un atelier auto.

Au nevoie de un mecanic bun, ca tine. Ce zici ?

Cum ne-am putea permite ? Am băgat în casa asta tot ce aveam.

Poate dacă vrei să ajungem dezrădăcinaţi, fără casă ?

Aici suntem mai în siguranţă, crede-mă.

Hala, draga mea, nu-ţi face griji.

Aici suntem mai puternici, împreună.

Zeina ! Să desenăm stele !

Zeina, draga mea, să desenăm Scorpionul. Ştii cum ?

Nu ?

Eu încep şi tu termini.

Uite aşa.

Aşa ?

- Uite că pot. - Bravo !

Casa e bună. N-a păţit nimic.

- Care casă ? - A noastră !

Casa n-a suferit stricăciuni prea mari.

Doar nişte zgârieturi pe pereţi.

Le repar eu.

O să fie cel mai bun apartament de pe-aici.

Totul e bine. Canapelele, paturile, frigiderul.

S-au spart câteva lucruri care-ţi plăceau... Cum ar fi vazele.

Dar o să le înlocuiesc, draga mea. N-ai încredere în mine ?

Cred că Dumnezeu ne iubeşte.

Fiindcă ne-a salvat casa.

Banii noştri sunt binecuvântaţi.

- Motaz... - Ce este ?

Ce este ?

Am ochii roşii, nu ? E din cauza prafului.

Sunt bine ! Sunt fericit !

- Casa e bine ! - Motaz...

Motaz, te rog, să plecăm.

Să plecăm ! N-a mai rămas nimic.

O să găsim o casă nouă şi o s-o luăm de la capăt.

La fel ca toţi ceilalţi care au fost strămutaţi.

Strămutaţi ! Asta ai găsit de zis ?

La vârsta asta, vrei să fim strămutaţi ?

Unde să ne ducem ?

Să dormim pe străzi, în parcări, în tabere de refugiaţi ?

Eu sunt Motaz, fiul lui Ahmed al-Kayal !

Vrei să mi se spună "strămutat", "refugiat" ?

Nu-mi vine să cred ce spui !

Mai bine pic mort pe loc decât să fiu numit "strămutat".

Sunt fiul Damascului !

Războiul te-a făcut să uiţi asta ?

N-am uitat.

N-am uitat.

Dar uită-te în jurul tău.

Ce e casa asta, despre care tot vorbeşti ?

N-a mai rămas o singură cărămidă.

În două zile o repar.

Sunt cel mai bun mecanic din oraş, ai uitat ?

Maşinile erau bucăţi, distruse, şi eu le făceam ca noi.

Crezi că nu pot să repar casa în care mi-am petrecut viaţa ?

Pot s-o repar de o sută de ori !

Tată ?

Ce este, draga mea ?

E alergie, nu lacrimi.

Eu nu plâng.

Zeina !

Ai grijă cu pietrele alea ! Poate că e cineva jos

şi tu-i arunci o piatră în cap.

De ce, mai e cineva pe-aici ?

Fetelor !

Grăbiţi-vă !

Casa asta e vraişte.

Vecini !

Sunteţi teferi ?

Suntem bine. Slavă Domnului.

Totul s-a dus, dar noi suntem teferi.

Şi voi ? Sunteţi toţi bine?

Slavă Domnului, casa noastră e bine.

Şi noi suntem toţi bine.

- Slavă Domnului că sunteţi bine. - Mulţumim.

Mi-ai spus că n-a mai rămas nimeni !

Familia Tabaa e toată aici. Du-te şi acoperă-ţi părul !

Motaz...

Să-i invităm la noi. E mai bine să fim împreună.

Nu e bine să fim separaţi.

De ce-i inviţi ? Familia Tabaa mai are doar băieţi.

- Vrei să le vadă pe fetele noastre ? - Care fete ?

Sunt toate măritate, în afară de Zeina.

Dacă aveţi nevoie de ceva, vă pot aduce eu !

Mulţumim !

Aduceţi nişte cearşafuri. Aduceţi-le pe toate.

Zeina, adu nişte cearşafuri din camera ta.

Casa noastră este expusă privirii lor.

Dă-mi-l.

Ăsta e prea mic. N-avem ceva mai mare ?

Avem milioane de cearşafuri !

Ăsta e bun.

Daţi-mi ciocanul şi cuie.

Mai repede !

Zanzoon, iubire, îţi repar camera în câteva minute.

Dă-mi ciocanul.

Mai dă-mi un cui.

Dă-mi un cui !

Ţi-am zis să-mi mai dai un cui !

Vedeţi ce frumoasă e casa acum ?

Un cort ?

Exact !

Ca acelea pe care le făceam cu surorile mele. Vă amintiţi ?

Întindeam cearşafuri, ca un cort.

Asta e tot ce aveţi de zis după ce am muncit atât ? "Un cort" ?

Se numeşte "casă".

O să repar pereţii. O să fie mai buni ca înainte.

Mi-e foame.

Zeina !

Lasă cearşafurile !

Doar pe astea le mai avem.

Nu-ţi pasă că le vor vedea pe fetele noastre ?

Zeina, ajută-mă !

Te rog, lasă cearşafurile !

O să te ia vântul !

Fă-mi un pic de loc !

Fă-i un pic de loc şi surorii tale mai mici.

Nu merge.

Nu te mai apleca peste umărul meu !

O clipă ! Aveţi răbdare, fetelor ! Să facem o poză frumoasă.

Bine, haideţi !

Zeina !

Nu te teme.

Sunt Amer.

Îţi aminteşti de mine ?

Ne-am întâlnit o dată, în drum spre şcoală.

Pe când mai erau şcoli.

Îţi aminteşti ?

Nu ne-am cunoscut.

Te duceai să-ţi iei carnetul de note, în ultima zi de şcoală.

Eşti nebun ? Vrei să-i trezeşti ?

Bine...

Urcă.

Aici, nu ne aude nimeni.

De aici, priveliştea e incredibilă.

Cerul e plin de stele.

Nu ca în noaptea trecută.

Ai văzut meteoritul ?

De aici, nu văd nimic.

Vezi Ursa Mică ?

Ursa ? Nu-i niciun urs aici.

Sunt doar multe stele.

Bombele nu le pot atinge.

Să-ţi spun despre filmul pe care îl încarc mâine pe internet.

Da.

E făcut pe frontul de luptă, lângă clădirea ta.

Azi îl urmărim pe Abu Mohammed, pe linia frontului.

O să-i omor ca pe nişte pui de găină !

Ce fiară ! Arată-le cine e şeful !

Filmează bine, vreau să-i arăt asta iubitei mele !

Închide-l !

Nu vreau să mă uit la filmul tău, dacă moare cineva.

Ia-l de aici !

Ce ? Un film, în Siria, în care nu moare nimeni ?

Păi... atunci arată-i altcuiva filmul tău.

Bine, s-a făcut.

Bine, Înălţimea Ta.

În filmul ăsta, nimeni nu moare cu adevărat.

Ăsta e din linia întâi.

Au încercat să captureze tranşeele.

Au tras şi au bombardat non-stop.

Dar... n-a murit nimeni.

Şi n-am pierdut.

Şi am fost eliberaţi.

Şi războiul s-a sfârşit.

Toată lumea s-a trezit...

de parcă s-ar fi sfârşit un coşmar.

Nu !

Lasă-l ! O să-l mâncăm la Eid.

Asta e tot ce avem.

Fetelor, veniţi să ne ajutaţi !

Tată, nu mai sunt fete aici.

Ţi-am spus. Sunt doar eu.

Hala, nu fi tristă.

Sunt sigur că e fericită în Europa.

Se spune că Europa e un loc plăcut.

Fii recunoscătoare că suntem în viaţă şi că şi ele sunt la fel.

Sunt cu soţii şi cu copiii lor.

Asediul se va sfârşi curând şi le vom vedea din nou.

Asediul se va sfârşi. Nu va dura.

O să-ţi placă analiza mea politică. Se va sfârşi curând.

Mulţumesc.

Mai aveţi nevoie de ceva ?

Haideţi, fetelor, să ne facem un "selvie" !

- Se zice "selfie", nu "selvie". - Eu nu mă văd.

Haideţi, fetelor !

Hai, pozaţi !

E o filmare !

Prostuţo, n-ai fost în stare să faci o fotografie !

Să încercăm din nou !

Lăsaţi-o pe sora noastră mai mică să stea aici.

Zeina ! Mai e cineva cu tine ?

Vino sus ! Am adus tot studioul pentru tine.

Ţi-e teamă de înălţime, dar nu de bombe ?

Dacă ar cădea acum o bombă pe noi şi ne-ar omorî pe amândoi ?

Ai regreta că n-ai vorbit cu mine înainte să mori ?

Apucă-mă de mână.

E prima dată când vin aici.

N-ai mai fost niciodată pe acoperiş ?

Nu.

Vara, căldura e ucigătoare.

Dar noaptea priveliştea e frumoasă.

Vrei să stai jos ?

Nu sta la soare. Să facem schimb de locuri.

Ăsta e echipamentul meu radio.

Ce să spun ?

Că eşti unul dintre ultimii oameni de aici.

Şi că eşti martoră la ce se întâmplă.

Nu vreau să-mi ştie cineva numele.

Putem folosi un nume fals.

Probă de sunet.

Spune ceva.

Eu sunt Zeina.

Adică Jasmine...

Vorbeşte puţin mai mult.

Azi înregistrez pentru prima dată.

Poţi să-l ţii puţin mai departe ?

- Aşa ? - Da, e bine.

Începem ?

Nu te speria. O să păstrăm doar ce ne place.

Aceasta e prima mea înregistrare.

Stăteam pe patul meu şi desenam.

O secundă... Desenezi ?

Nu înregistrăm ?

Ba da. Scuză-mă. Continuă.

Desenam un porumbel. Deodată...

Am auzit ceva ca un râcâit, la fereastra închisă.

Era exact acelaşi porumbel pe care-l desenam.

Nu mai văzusem de foarte multă vreme un porumbel ca el.

De când a început războiul.

Mi-am amintit de o poveste spusă de tata, despre un porumbel.

Cum porumbeii ne apără.

Aşa cum au apărat peştera aceea.

Asta înseamnă că suntem cu adevărat protejaţi.

Chiar şi fără fereastră.

Măcar porumbelul e acolo.

- Nu e nimic aici. - Cum adică ?

Unde e cuibul ? Nu-l văd.

Nu e niciun cuib.

Deci ne-ai minţit, pe mine şi pe ascultători ?

Nu e vorba de asta.

Dar viaţa mea e anostă. Nu am nimic de zis.

Pe timp de război, viaţa e anostă.

În fiecare zi, aceleaşi proiectile.

Cum de ai internet ?

Am un telefon Thuraya, prin satelit.

Vreau să văd ce face sora mea, Lina.

Sigur.

O să aduc diseară receptorul wireless, ca să luaţi legătura.

O putem căuta împreună.

Deschideţi, fetelor !

Unde sunteţi ?

Poftă bună !

Ce mai avem aici ? "Makdous". Ne-a fost dor de "makdous".

Îţi vine să crezi că erau în pivniţă ?

N-aud niciun "mulţumesc" ?

"Ţi-ai dat atâta străduinţă, dragul meu soţ" ?

Mulţumesc.

Nimic din ce fac eu nu te face fericită !

Dacă ai şti numai pe lângă câţi lunetişti am trecut !

Am scăpat de moarte ca prin urechile acului.

Trei sau patru lunetişti numai de aici până-n beci !

Ai văzut pe cineva pe-afară, sau suntem singurii care au mai rămas ?

Cum adică ? Mai e şi familia Tabaa.

Sunt câţiva luptători pe stradă.

Dacă luptătorii ar lăsa civilii în pace, am fi în siguranţă.

Chiar crezi asta ?

Amer !

Îţi vine să crezi ? Zece mii de accesări.

- În mai puţin de 24 de ore. - Serios ?

Ce-i asta ?

Un proiector.

Ţi-am spus, mi-au lăsat echipamentul lor.

Voiau să-l distrugă până nu pune armata mâna pe el.

Le-am spus că-l iau eu pe tot.

Nu ne putem uita la un film. Se vor trezi ai mei.

Nu-ţi face griji. Ne uităm fără sonor.

Despre ce e filmul ?

Despre prima dată când am fost pe coastă.

Prima dată când am fost undeva cu familia mea.

După şapte ore de mers cu maşina, am ajuns.

Şi am văzut marea.

A fost cel mai frumos lucru din lume.

Damascului nu-i lipseşte decât marea

ca să fie cel mai frumos oraş din lume.

Închipuie-ţi cum ar fi dacă am putea vedea marea acum.

Oricât de mult ar bombarda, marea va fi mereu acolo.

Şi valurile.

Şi pescăruşii, plutind în zbor.

Am adus telefonul Thuraya.

Pentru internet.

Cum o cheamă pe sora ta ?

Pe Facebook, folosea numele Lina Ward (trandafir).

Ce-aveţi voi cu florile ?

"Drumul e blocat..."

"Dacă nu mai scriem..."

"iertaţi-ne."

Poate că după aceea a scris în modul privat, şi nu apare.

Unde se ducea ?

În nord.

Cu soţul ei.

Poate că au emigrat, ca să înceapă o viaţă nouă.

N-am convenit că în filmul nostru nu moare nimeni ?

Ăsta nu e film, Amer.

Nu pare că se va termina cu bine.

Ce vrei să faci după război ?

Nu m-a mai întrebat nimeni asta.

Bine, acum te întreb eu. Ce vrei să faci ?

Să pescuiesc.

- Ce ?! - Să prind peşte.

Dar nu poţi să fii pescar.

De ce nu ?

În primul rând, cuvântul "pescar" nu are formă de feminin.

Ai auzit vreodată cuvântul "pescăriţă" ?

Nu e nimic mai frumos

decât să fii lângă mare, cu peştii.

E mai bine decât fii captiv, acasă.

Însă pescarul omoară peştii, nu stă în compania lor.

Vrei să-ţi petreci toată ziua cu bărbaţi şi să miroşi a peşte ?

Asta nu e meserie pentru fete.

Acum eşti ca tata ? Îmi spui ce să fac ?

Nu vreau să stau cu tine.

Te-ai supărat ?

Da, m-am supărat.

Nu-mi trebuie un al doilea Motaz.

Stai...

S-a trezit !

La naiba, frânghia s-a încurcat !

Zeina !

Zeina ! Ce faci ?

Zeina, ai înnebunit ?

Ce s-a întâmplat ?

Am căzut.

Din pat ?

Am avut un coşmar.

Am visat

că armata a venit aici

şi ne-a omorât pe toţi.

Cu câte un glonte în cap.

Şi tu n-ai putut să faci nimic.

Şi pentru asta, te-au lăsat în viaţă.

Ce tot spui, draga mea ?

Sunt aici, ca să te apăr.

Uite.

Când apăr casa asta, nu pun geană pe geană.

Dormi. Nu-ţi mai face griji.

Cum tot cade ăsta ?

"Trimite-mi telefonul tău. Vreau să sun pe cineva."

Să mi-l daţi înapoi repede !

Răspunde !

Alo ?

Manal, dragostea mea !

Aici e mama.

Spune-mi, unde eşti ?

Ce ?!

N-ai putut să pleci ?

Spune-mi, te rog... şi Lina ?

Ai vreo veste de la Lina ?

Hala ?

Hala ?

Unde eşti ?

Ce s-a întâmplat ? Ce faci aici ?

Nimic. Dormeam şi am avut un coşmar.

Am visat că au dat buzna peste noi şi am mai rămas doar eu.

Ce e cu tine şi cu Zeina, azi ?

Aş muri înainte să le dau voie să vă atingă.

Cine e ?

Sunt Amer. Amer Al Tabaa.

O clipă, Amer.

Bună ziua.

Bună, dragul meu. Ce s-a întâmplat ?

Bine ai venit.

Intră !

Ia loc.

Am venit să vă spun că familia mea pleacă azi.

Armata o să măture tot.

Ne-au dat 24 de ore ca să plecăm.

- Chiar au zis 24 de ore ? - Da.

Deci cel mai bun lucru pentru noi e strămutarea.

Ce ?!

Strămutare ? Strămutaţi-vă voi !

Hala !

Ce-i putem oferi vecinului nostru înainte să se strămute ?

Da, stai jos, Amer. Aduc ceai.

- Stai şi tu jos. Ce ai ? - Nu vreau să stau.

Îţi aduc puţin ceai, imediat.

Mulţumesc, mătuşică.

Mamă !

Trebuie să-l convingem.

Ei o să plece !

Dă-mi asta. Să turnăm ceaiul.

Du-te şi serveşte-l.

Ce mai face tatăl tău ?

Bine, mulţumesc.

Îl cam chinuie diabetul.

A fost greu să găsească medicamente aici.

Cum găsiţi medicamente ?

E un tunel care e încă deschis între cele două zone.

O să plecăm pe acolo, azi.

Serios ? Există un tunel ? Oamenii pleacă pe acolo ?

Nu e niciun tunel ! E un tunel... A fost !

Au murit mulţi copii în el, când s-a prăbuşit.

E periculos. Tunelul nu mai e.

- L-au reconstruit ! E deschis. - Bea-ţi ceaiul !

Zahăr ?

Nu, ajunge. Păstraţi-l pentru voi.

Bea, dragul meu.

N-am mai simţit gustul zahărului de şase luni.

Nu mai avem zahăr. Zeina şi eu trebuie să venim cu voi, să luăm zahăr.

Ce mai trebuie să luăm ?

Amer, dragul meu, ai zis că tunelul e deschis ?

Ce te-a apucat ?

Unde vrei să te duci ? Vrei să pleci şi să mă părăseşti ?

La cine vrei să te duci, în afară de mine ?

Unde e familia ta ? Au emigrat. Nu mai e nimeni !

Unde ai să te duci ? Te sui într-o barcă, să te îneci în mare ?

Nu poţi să-l convingi să veniţi cu noi ?

Mă faci să fac figură proastă în faţa unui puşti ?

Spui că vrei să pleci cu el ?

Vezi cum e.

Uite ce ţi-am adus.

Iasomie. Ca numele tău.

De unde o ai ? Mai sunt flori pe-aici ?

Deci nu mai eşti supărată ?

Nu.

Nu vrei să-ţi termini ceaiul ?

Nu, mulţumesc.

N-ai pentru ce.

Fii binecuvântat.

Dacă aveţi nevoie de ceva, Tabaa e ca şi familia voastră.

Mulţumim.

- Transmite-i salutări tatălui tău. - La revedere.

Domnul să te binecuvânteze.

Uite ce ţi-a adus tatăl tău.

A căutat peste tot, până a găsit.

Uite.

Sunt din singurul copac care a mai rămas.

Hai, draga mea !

Zeina !

Amer ? N-ai plecat ?

Fructe ? De unde ?

N-am mai văzut fructe de nu ştiu câte luni.

Tata a făcut rost. Nu ştiu de unde.

E gata să facă orice, numai să plece, nu.

Poţi s-o laşi puţin mai jos ?

Trebuie să plecaţi.

Vine armata.

Se pare că nu vom pleca.

Niciodată.

Stai... şi eu am un cadou pentru tine.

O undiţă ?!

Ai zis că vrei să fii pescăriţă, în Damasc.

Râzi de mine ?

Nu, deloc. Am căutat în toate casele aşa ceva.

Le-am luat pe toate, la rând.

Să vedem câţi peşti mai sunt în mare.

Ai nevoie de ajutor ?

Pot şi singură.

Şi ce ai prins, după o lansare atât de grozavă ?

Grâu sau orz ?

E nevoie de timp.

Nu i-ai văzut la televizor ?

Nu ştiam că pescuitul e atât de distractiv.

E minunat.

Ceea ce e în mare e important.

Cine aruncă cu pietre ?

N-am avut destule obuze, acum sunt pietre ?

Motaz, unde eşti ?

Vino şi vezi ce vrea.

Unde eşti ? De ce răspund femei în locul tău ?

Abu Muthhar ?

Vino, fii musafirul nostru !

- Intră ! - Sigur că o să intru !

Suntem într-un asediu. Ce altceva să fac ?

Dar ghici ce am adus cu mine !

Ce-i aia ? Cafea ? De unde o ai ?

Trebuie să stăm de vorbă, ca să-ţi spun.

Cobori tu sau urc eu ?

Nu, urcă tu.

Eu torn ciment, nu pot să-l las.

Fetele o să ne facă o cafea. Urcă !

Zeina !

Să nu îndrăzneşti să ieşi din camera ta !

Bine ai venit, Abu Muthhar.

- Nu trebuia să te deranjezi. - Nu e mare lucru.

Fă-ne cafea.

Nu-mi place omul ăsta !

Mai încet, că te aude. Fă-ne nişte cafea.

Ce repari ?

Unii pereţi au nişte găuri.

Nu-i chiar atât de mare.

O putem acoperi.

Pietrele astea sunt de-ajuns.

O să mai luăm, de jos.

Dă-mi nişte pietre de acolo.

Pune-le dedesubt.

E încă prea tânără.

Eu vreau ce e mai bine pentru voi, amândoi.

Nu se poate să fie aici când vine armata.

Ce spui ?

Ce vrea ?

Ce s-a întâmplat ? Parcă ai văzut o stafie.

Ar trebui să fie o veste bună. Să te facă fericită.

Nu trebuie să-i dăm un răspuns azi.

Motaz, să-ţi spun ceva.

E cel mai bun luptător de pe front.

Luptă de doi ani şi nu are nici măcar o zgârietură.

Există cineva care să nu fie luptător ?

Luptător ? E un erou.

A zis că sunt doar câteva înfruntări.

Pe urmă se va duce undeva unde nu se dau lupte.

Trebuie să mă gândesc.

Ascultă... Suntem o familie.

Poftim nişte curmale, Abu Muthhar.

Zeina e încă prea tânără.

Tânără ? Serios, Hala ?

Mai e cineva, în războiul ăsta, încă tânăr ?

Îţi suntem recunoscători, dar nu avem fete de măritat.

Curmalele astea sunt bune. De unde ai făcut rost, Motaz ?

Astea ?

Mai doriţi ceva ?

Nu, mulţumesc, Hala.

Mulţumesc.

Acum nu eşti fericită că sunt aici ?

Îţi aminteşti cum am adus fiecare mire care a venit aici ?

Unde e fiica mea Lina ?

Nu eşti tu cel care i-a spus că drumul e sigur ?

Nu ne-ai spus că o să ne putem interesa dacă e teafără ?

Unde e ea acum ? De ce nu pot să dau de ea ?

- Pune-mă în legătură cu Lina ! - Du-te în bucătărie.

Am zis să te duci în bucătărie !

Scuz-o, Abu Muthhar.

E supărată şi nu doarme, cu gândul la fiica ei.

Suntem o familie, Motaz !

Armata ajunge aici mâine !

Au scotocit toate cartierele !

Apără-ţi fiica şi du-o de aici ! Pacea fie cu tine.

Şi cu tine. Aşteaptă, Abu Muthhar !

Te rog, nu te supăra.

Şi tu însemni mult pentru mine, Motaz.

- Te rog, acceptă scuzele noastre. - Nu-ţi face griji. La revedere.

- Are 17 ani. Nu e un puşti. - E pe linia frontului, în fiecare zi !

Oricum, nu se poate s-o măriţi.

Zeina e copil, încă. Încă n-a ajuns la pubertate.

Ascultă-mă. Să ne asigurăm că e în siguranţă.

Eu te pot apăra pe tine.

- Las-o să-şi găsească viitorul. - Care viitor ?

Lina a plecat şi a dispărut.

Ascultă, Motaz ! N-o dau şi pe Zeina.

N-am s-o las să se mărite tânără, ca mine !

N-am s-o las să facă aceeaşi greşeală ca mine !

Acum nici măcar căsnicia noastră nu e destul de bună ?

După toţi anii ăştia ?

Vrei ca Zeina să treacă prin ce am trecut noi ?

Când ne-am căsătorit, nu ştiam nimic despre viaţă.

Am renunţat amândoi la studii când ni s-a născut prima fiică !

Facultăţile sunt închise !

Jur !

Decât s-o las, mai bine o iau şi plec unde văd cu ochii !

Glumeşti ?

De când vorbeşti aşa ?

Du-te şi pregăteşte prânzul.

O să văd ce o să hotărăsc.

Zeina !

Împachetează-ţi lucrurile ! Acum !

Împachetezi ?

Vrei să pleci şi să mă părăseşti ?

Vrei să aştept şi să mă uit cum moare ?

Vrei ca fiica mea să se mărite cu un luptător care poate muri oricând ?

Crezi că eu nu-mi fac griji pentru ea ?

Sunt tatăl ei. Îmi fac griji pentru ea.

Mai bine mă omor decât s-o mărit ca pe Lina ! Hai, Zeina !

Eşti gata ?

Vino !

Ţi-ai pierdut minţile ?

Ţi-am spus că încă nu m-am hotărât. Mă gândesc ! Asta e nebunie curată !

Zeina, nu te speria. Ne gândim doar la ce e mai bine pentru tine.

Înţelegi ce am zis ?

Când ne stabilim undeva, o să-ţi trimit adresa. Vino, Zeina.

Vrei să-mi încalci cuvântul ?

Crezi că în casa asta nu e niciun bărbat ?

Vino !

Staţi pe loc !

Staţi pe loc sau trag !

Pentru asta ai pistolul ?

Ca să ne aperi, nu ?

Vino, Zeina !

- Vino ! - Bine.

Trebuie să te târăsc după mine ?

Mai repede !

Haide !

Mamă, grăbeşte-te ! Suntem încă în cartier.

E a treia oară când trecem pe aici. E acelaşi loc !

Nu-i adevărat.

Asta e prăvălia lui Samer.

Asta ?

Străzile arată cu totul altfel după bombardamente.

Noi n-am plecat niciodată de acasă fără tata.

- Dacă nu ştii drumul, spune. - Cine zice că nu-l ştiu ?

Nu i-am purtat niciodată. Dar nu m-am putut îndura să-i las.

E încă aici.

Am uitat să-l iau, în ultima zi.

- Asta era clasa ta ? - Da.

A rupt-o cineva. Am vrut să fac eu asta.

Nu se poate ! E aceeaşi riglă !

- Am încasat multe bătăi cu ea. - Şi eu la fel.

Nu mai scotoci. Nu e nimic aici.

Poate găsim afară pe cineva care ştie cum să ieşim de aici.

Trebuie să urcăm pe acoperiş. De sus, vom vedea toate drumurile.

Zeina... de ce m-ai adus pe acoperiş ?

Ţi-e frică de înălţime, dar nu de bombe ?

Acum faci pe isteaţa ? Ai uitat că sunt mama ta ?

Poţi să vezi cum să ajungem la mare ?

Ce vrei să spui ?

Poţi să vezi cum să ajungem la mare ? Ar trebui să ne ducem acolo.

Ca toţi cei care pleacă pe mare.

Ne putem duce într-un loc nou. Un loc foarte frumos.

Îţi poţi termina studiile.

Iar eu pot începe un proiect nou.

Hala ! Zeina !

Unde sunteţi ?

Crezi că ne-a văzut ?

Fetelor !

Am obosit îngrozitor căutându-vă !

Dacă mă auziţi, răspundeţi !

E periculos să fiţi singure !

Răspundeţi-mi, ca să pot avea grijă de voi !

Hala !

Te iert ! Iartă-mă !

Hala ! Zeina ! Eu sunt, Motaz !

Şi-a pierdut minţile.

Nu vorbi aşa despre tatăl tău. Nu se cuvine !

- Fumezi, mamă ?! - Nu. Mi-a venit chef să fac aşa.

Dar cred că e veche. E uscată.

Nu trebuie să fumezi niciodată. Ai înţeles ? Îţi face rău.

- Nu ştii să fumezi. - Taci, obrăznicuţo.

- N-ar fi mai bine să dormim aici ? - Nu.

Mâine ar putea veni armata.

Şi primul loc în care vor intra sunt şcolile.

Trebuie să părăsim zona şi să aflăm unde e tunelul.

Ştii că e prima dată când umblu singură, noaptea ?

Se pare că nu mai sunt bombardamente.

Ne îndepărtăm de obuze. Înseamnă că e direcţia bună.

Nu te îndepărta de mine.

Iau eu ăsta.

Scuză-ne...

Scuză-ne !

Ce drăguţă eşti.

Şi voi sunteţi încă aici ?

Da, dar vrem să plecăm.

Ştii cumva cum pleacă oamenii ?

Ştii unde e tunelul ?

Regim sau eliberate ?

Vrem să plecăm pe mare.

Pe mare ?

Dacă ar fi fost mare aici, oamenii ar fi plecat demult.

Slavă cerului că nu e mare. Locul ar fi pustiu.

O puteţi lua încolo.

Oamenii sunt adunaţi la capătul lui, ca să plece.

Şi tu ?

Noi rămânem aici.

Mai bine mor decât să părăsesc locul pentru ei.

- Vrem să plecăm de aici ! - Vreţi să murim ?

- Vrem să plecăm ! De ce nu ? - Dacă plecaţi, o să ne omoare !

Vreţi să ne controlaţi ? Să vă ascundeţi în spatele civililor ?

Noi v-am apărat ! Acum e rândul vostru !

Noi avem răbdare ! Ar trebui să aveţi şi voi.

Trebuie să ne scoatem copiii de aici !

- Şi vreţi să murim ? - Dacă rămânem, murim toţi !

Noi vă apărăm pe voi ! Dar sunteţi nerecunoscători.

- Nu sunteţi apărători ! - Omorâţi-ne, şi gata !

Ce altceva pot face nişte oameni flămânzi ?

Nu ne trebuie să ne luptăm şi cu voi !

- Lăsaţi-mă să trec. - Lasă-ne să plecăm, sau...

Mă ameninţi ? Lasă arma jos !

- O să plecaţi peste cadavrul meu ! - Atenţie !

Ai grijă !

Nu te uita în urmă !

Poate vom continua să mergem pe străzi.

Acum sunt departe.

Vino şi gata !

Nu mai pot. Sunt obosită.

Sunt de partea noastră. Nu ne vor face niciun rău.

Draga mea, zilele astea nimeni nu e de partea noastră.

Ai grijă.

Nu e nimeni !

Mai încet ! Ai înnebunit ?

Vrei să ne audă ? Aici, toată lumea îl ştie pe Motaz !

Credeam că te temi de armele lor.

Când colo, te temi mai mult că îl cunosc pe Motaz ?

Dacă i s-a întâmplat ceva ?

Nu-ţi face griji pentru tatăl tău. Ştie să se descurce.

Fugi !

- Fugi ! - Fug !

- Ce-i asta ? - Ne urmăreşte !

N-am mai văzut un elicopter atât de mic !

Mai repede !

Să ne ascundem aici !

- Aici ? - Da !

Intră !

Mamă, poate că e o cameră care ne filmează. Am văzut la televizor.

- Zeina ! Unde eşti ? - Amer !

Am crezut că n-o să te mai văd. Unde ai plecat ?

Zeina ! Fereşte-te de avion !

Cum ne-ai găsit, Amer ?

Am filmat toate aleile, până v-am găsit.

A fost singura soluţie care mi-a venit în minte.

M-am dus pe acoperişul vostru, dar nu v-am mai găsit.

Aţi dispărut.

Ai grijă ! Capul !

- Nu face nimic. - Te loveşte la cap !

Ai grijă, Amer !

- Fă-o să se îndepărteze ! - Încerc !

Amer, fă-o să coboare.

- S-a stricat ? - Nu, aşa coboară ea. E bine.

De unde ai camera asta zburătoare ?

E o dronă. Centrul de presă a lăsat-o în urmă.

Un cadru cu un oraş sirian distrus valorează mult în străinătate.

Foarte mult.

Camera ta poate să ne arate cum să ajungem la mare ?

Mama crede că marea e aproape.

Dacă putem găsi marea pentru mama ta, poţi să pescuieşti în ea.

Râzi de mine. Da, vreau să plec pe mare.

Cum pleacă toţi, cu bărci. Şi să încep o viaţă nouă.

Zeina, du-te şi vezi dacă e cineva acolo.

- De ce eu ? - Fiindcă aşa zic eu.

Haide !

Amer, mai ai telefonul ăla prin satelit ?

Thuraya ?

Nu mai are baterie, dar am telefonul normal.

Mă îndoiesc că va prinde semnal.

Nu e nimeni aici !

Acum eşti mulţumită ?

Vino aici.

Uite-l.

Ăsta ne va duce în partea cealaltă.

N-am crezut că o să te mai văd.

Toţi prietenii mei au dispărut.

Cum poţi să mă laşi, când eu am rămas pentru tine ?

Totul s-a întâmplat repede.

Dar ţi-am trimis semnale.

Da, le-am văzut. Am ştiut că tu eşti.

- Dar n-am ştiut ce înseamnă. - E codul Morse.

Ce durează atât ?

Miroase urât. Ce a fost în tunelul ăsta ?

Sincer, e mai bine să nu ştiţi.

Un gândac !

Vă e frică de gândaci ?

E ciudat de ce le e oamenilor frică de ei.

Doar fiindcă sunt urâţi ? Nu fac niciun rău.

Nu pot să respir.

Nu e oxigen aici.

Mamă, e oxigen. Doar respiră lent.

E destul.

Curând, ajungem la capăt.

Ce e locul ăsta, în care ne-ai adus ? Nu rezist.

Nu pot să respir.

Ajută-mă. Nu văd.

Nu vă faceţi griji.

O să fim îngropaţi de vii !

Tunelul ăsta a supravieţuit tuturor anilor de război.

N-o să se surpe pe noi. E în ordine.

O clipă. O să vă arăt ceva care o să vă placă.

Bum bum bam

Nopţile Damascului

Nu dorm deloc

Bum bum bam

E bine aşa ?

Ce e muzica asta ciudată ?

De ce a durat atât până ai pus-o ?

N-am vrut să se consume bateria.

O să avem recepţie când ieşim din tunel.

Haideţi.

- Acum vă simţiţi mai bine ? - Muzica nu e rea.

E mai bună decât bombardamentele.

Maşina răsturnată e neagră. Era albastră...

Iar ăsta era cuptor cu microunde ? Şi mi-e frig.

Se aud încă oameni vorbind ? Eu mai sunt încă printre ei ?

M-am ridicat în picioare. Corpul meu pare foarte uşor.

Văd părţi din trupul meu În faţa mea.

Se pare că mi-am părăsit trupul.

Din vecinul meu a rămas Doar jumătate.

Bucăţele din el Sunt împrăştiate pe stradă.

Strada însăşi e ruptă în două.

Soţia mea, lângă el, Nu m-a ajuns din urmă.

Îşi trage ultima suflare. Ajutaţi restul cartierului.

Bum bum bam

Nopţile Damascului

Nu dorm deloc.

Bum bum bam.

Ţinuturile Levantului

Nu mai dorm deloc.

Acum, încotro ?

De aici...

- Pe aici. - Pe aici ?

Am ajuns.

Unde ne aflăm ?

În afara zonei asediate.

Ei sunt la câteva străzi depărtare de noi.

Să verific dacă e liber, sus.

Cine eşti ?

Abu Sheeb ?

Sunt Nawras. Suntem din aceeaşi tabără.

De unde ştii cine sunt ? Eşti spion ? Vorbeşte sau trag !

Băieţii mi-au spus că monitorizezi tunelul.

Băieţii ?

Ai noştri sau ai lor ?

Ai noştri, desigur. Nu se vede ?

De ce ? Cum crezi că arată ei ?

Arată-mi ce ai acolo.

Asta nu e camera care zboară şi spionează ?

E camera care le arată oamenilor adevărul.

Frumos !

Chiar eşti profesionist !

Arată-mi cum zboară.

Hai, sus !

Sus !

Uimitor !

Eşti profesionist !

Ajunge ! Fă-o să aterizeze.

Ajunge, am zis ! Mi-ai arătat ce ştii. Nu vreau să ne vadă cineva.

- Nu răspunde la comenzi. - Ce vrei să spui ?

Nu ştiu. S-a blocat.

Dă-o încoace. O fac eu să răspundă.

Vino jos !

Vino jos, nenorocito !

Vino jos !

Amer !

Pe cine ai adus cu tine ?

Cine sunt ?

Nu vrem necazuri.

Vrem doar să plecăm de aici, împreună cu strămutaţii.

Naiba să te ia !

Aţi văzut ? Am nimerit-o.

Eşti un profesonist.

Cum le putem trece de punctul de control ?

Vă pot duce eu în oraş.

E şi o sală de baie, dacă vreţi să vă schimbaţi.

Dar n-aveţi voie să luaţi nimic cu voi. Nici măcar asta.

Mamă !

O să te spăl cum te spălam când erai mică !

- Nu-ţi stropi mama ! Nu se cade ! - Ba se cade !

Zeina !

Unu, doi...

Încetează ! M-ai udat leoarcă !

Apa e uimitoare.

Uite ce am adus pentru tine.

Ce-i asta ?

Era o surpriză, pentru Eid.

În sfârşit ! Haine noi, curate.

Suntem gata să devenim strămutate.

Eu o să stau în spate.

Şi eu la fel.

Vii cu noi ?

Nu v-aş lăsa singure.

Nu ai familie ?

M-au dat revoluţiei.

- Noi suntem revoluţia ? - Cea mai frumoasă revoluţie.

Hala !

Unde te duci şi mă părăseşti ?

Sunt soţul tău, Motaz !

M-ai uitat ?

Mamă, să-l luăm pe tata cu noi !

Hala !

Te implor să mă ierţi ! Jur că n-am vrut.

Cum am putut să îndrept o armă spre tine ?

Cred că mi-am pierdut minţile !

Inima mea, tu eşti tot ce mai am !

Să nu opreşti, Abu Sheeb.

- Eşti sigură ? - Da, sunt sigură.

Să plecăm de aici. El nu e de partea noastră.

Zeina !

Uite ce ţi-am adus ! Ai lăsat-o în camera ta.

Undiţa !

Opreşte, Abu Sheeb ! Opreşte !

Nu oprim ! Ţi-am spus că nu ne mai întoarcem !

De ce nu mi-ai spus că-ţi place să pescuieşti ?

Ne-am fi dus la pescuit împreună.

Mamă !

Dacă nu opreşte acum, sar !

Nu mă crezi ?

Bine. Mă dau jos.

Zeina, ce faci ?

Ai înnebunit ? Stai jos !

Dacă nu opreşte acum, sar şi mă duc la tata !

Zeina, vrei să mori ?

Ajunge ! Eşti la fel de nebună ca şi el !

Opreşte !

Ajută-mă !

Tată !

Vin !

Te-ai întors la mine, iubirea mea !

Scumpa mea... Noi doi vom pescui împreună.

O să te învăţ tot, oriunde am fi, draga mea.

De ce plângi ?

Nu plâng. E doar o alergie.

Draga mea !

Zeina !

Ia-ţi la revedere de la tatăl tău. Noi ne ducem la mare.

Mamă...

Să-l luăm pe tata cu noi.

Zeina, eu plec.

Dacă vrei o viaţă nouă cu mine şi să-ţi termini studiile, vino.

Dacă vrei să stai acasă cu tata, e decizia ta.

Zeina, nu ! Te învăţ să pescuieşti. Unde te duci ?

- Draga mea... - Nu ştiu să pescuiesc.

Te învăţ eu. Să-ţi arăt. Pune mâinile aici...

Ţine-o aşa.

Acum o să te învăţ cum s-o arunci.

Tragi undiţa puţin înapoi, aşa.

Şi trage ! Tragi...

Acum o aruncăm în mijlocul oceanului.

Unu, doi...

Trei ! E aruncată. Nu e minunat ?

Acum trage-o înapoi. Vezi ?

Bravo !

Ai reuşit de prima dată !

- Pescuiesc pentru prima dată ! - La fel ca tatăl tău !

Acum, singură.

Încearcă s-o arunci singură. Hai !

Bravo !

De prima dată !

Hala !

Vreau să merg oriunde mergi tu.

O să fiu strămutat.

Numai să fiu cu tine.

Pentru cei pe care ni i-a luat războiul.

Pentru cei strămutaţi.

Şi pentru cei care au pierit pe mare.

Aţi urmărit EXODUL