Original subtitles

"E nevoie de puţină imaginaţie pentru ca gesturile noastre"

"cele mai banale să se încarce brusc cu o semnificaţie îngrijorătoare,"

"pentru ca decorul vieţii noastre cotidiene să dea naştere"

"unei lumi fantastice. Depinde de fiecare dintre noi să trezească"

"zânele şi monştrii." Boileau-Narcejac

Subrip & sincro: SPteam @ www.speedapp.io

Nu-ţi face griji.

Cum ai făcut asta ?

Uşurel ! Eşti bine ?

Nu, mă doare. Trebuie să mă scoţi de aici.

O să te scot.

Pe mine mă cheamă Paul.

Pe tine cum te cheamă ?

Mă cheamă Robbie.

Da ? Te cheamă Robbie ?

Ştii cu ce merge Robbie ?

Cu "cel mai bun şi mai drăguţ prieten". Mama ta ce face ?

Mama mea ? Nu ştiu unde este.

Mama mea lucrează la clinica de acolo.

Paul !

- Ce faci ? - Bine.

Ai avut o zi bună ? Da ?

Aş vrea să vii să mă ajuţi puţin mâine, la clinică.

Da ? Ştii de ce m-ar ajuta ?

Fiindcă trebuie să avem grijă unul de altul.

"Maria văzu lumină sub uşa stăpânilor ei şi se opri."

"Ciuli urechea. Holul era întunecat şi rece."

"Bătuse vântul toată noaptea şi, undeva, un jgheab"

"nu contenise să se lovească de un zid, într-un ritm enervant."

Ce zici, citesc bine ?

"Mariei i se păru că cineva gemea uşor."

"Apoi, auzi pe linoleum pasul lui caracteristic"

"când se plimba prin cameră în papuci."

Lăsaţi-mă !

- Vă rog ! - Haide, vino !

Nu, vă rog !

De ce ţi-e frică ? Totul e în regulă !

Totul e în regulă !

Nu, vă rog !

Lăsaţi-mă să plec !

Termină cu circul ăsta !

- Încetează ! - Nu.

Lăsaţi-mă să plec !

Vă rog !

Nu !

Lăsaţi-mă ! Vreau să plec !

- Haide, draga mea ! - Nu !

- Am venit aici pentru binele tău. - Ba nu !

- Vor avea grijă de tine. - Nu, daţi-mi drumul !

Ţineţi-o ! O să te simţi bine aici, Gloria. Te asigur.

E nevoie de puţin timp ca să te adaptezi. E normal.

Lăsaţi-mă să plec !

Va trebui să ia calmante.

Te urăsc !

Paul ! Vii ? Am nevoie de tine.

Ce mai faci ?

Ştii că mi-am făcut un nou prieten ?

Acolo, lângă copac. Era rănit, dar l-am salvat.

Ştii cum îl cheamă ?

Robbie.

E un nume frumos, nu-i aşa ?

Nu îţi mai e foame ?

Ba da, mai vreau unul.

Poftim ! Aşa ! Vezi ?

Mai vrei unul sau nu ?

Da, vreau.

Stai că îţi mai dau unul...

Poftim !

Ce ascunzi acolo ?

O cinteză.

De fapt, eram sus, voiam să construiesc o căsuţă.

Pe aia eu am făcut-o.

Şi am auzit nişte zgomote jos. Am coborât

şi l-am văzut. Căzuse, era rănit.

Era prins în nişte fire. Mi-am luat cuţitaşul,

am desfăcut firele, l-am luat cu mine

şi l-am îngrijit.

O să moară.

Ba nu !

Dacă nu-l laşi să plece, va muri.

- Îl îngrijesc cum trebuie. - Ştiu.

Dar trebuie să-l laşi să plece.

- Numele meu e Paul. - Gloria. Încântată, Paul.

Stai, îl prind !

Hopa sus !

Ai văzut ? E prietenul meu.

Uite ! Pot face orice. Pot face asta...

Ştii că pasărea asta scoate mai multe triluri,

dar de fiecare dată e aceeaşi melodie.

De pildă, cântă ca să atragă femela.

Face pui-pui-pui...

Când îi e frică, face ti-ti-ti-ti...

Nu trebuie să-ţi fie frică.

Îi place. Nu te mişca.

Gloria !

Nu trebuie să mă găsească cu tine !

- Gloria ! - Du-te !

Prieten...

Paul...

Crezi că e bine că am desenat două inimi ?

Da. De ce ?

Fiindcă ea n-a desenat decât una.

Nu-i nimic.

- Se pare că e foarte bolnavă. - Cum adică ?

Paul...

Ce anume tratăm noi ?

Capul. Deci asta este, are o boală mintală.

Oricum, infirmierele spun că e periculoasă.

Jeanne i-a văzut dosarul la Loisel.

N-a vrut să-mi povestească, dar e băgată

într-o poveste urâtă. Pare a fi grav.

Aşa că trebuie să păstrezi distanţa. Bine ?

De ce ?

- Poftim ? - De ce ?

Mă asculţi când vorbesc cu tine ? Nu mă asculţi !

Nu e prietena ta.

Bine ?

E drăguţă, nu ?

E şi de treabă.

Ţi se pare mai drăguţă decât mine ?

- Nu. - Nu ?

Ţi se pare mai drăguţă decât mine ?

Asta înseamnă că da ?

Pot pleca de la masă ? Nu mi-e foame.

Bine. Du-te !

Pleacă. Du-te la culcare.

Gloria !

Gloria !

Gloria !

- Gloria ! Gloria ! - Gloria !

- Gloria ! - Gloria !

- Caută în stânga. - Gloria !

E aici ! Opreşte-te !

- Prinde-o ! - Daţi-mi drumul !

- Linişteşte-te. - Daţi-mi drumul !

- Gloria, linişteşte-te. - Nu !

Daţi-mi drumul !

Nu !

Te calmezi şi vii cu noi.

- Paul, te implor ! - Gloria, linişteşte-te !

Paul ! Te implor !

Îmi vor face rău. Paul...

Îmi vor face rău !

Vino să mă ajuţi, Paul, te implor ! Paul !

Paul... Paul ! Nu !

Paul !

Îmi pare foarte rău.

Nu vreau să vă admonestez, dar am mai vorbit despre asta.

Căzuserăm de acord ca fiul dv. să vină în instituţia noastră

cu o condiţie: să nu vorbească cu ceilalţi pacienţi.

E foarte important, pentru că face parte, de fapt,

din procesul de vindecare. De acord ?

Paul ! Ascultă-mă, te rog, e important.

Nu poţi vorbi cu Gloria. Bine ?

Aude lucruri pe care nu le aude nimeni, de pildă.

Are şi vedenii. Trăieşte într-o lume un pic paralelă.

- Înţelegi ? - Da.

- Înţelege ? - Da.

Da ? Bine, acum du-te. O să discut cu mama ta.

Robbie !

Robbie !

Unde e pasărea mea ?

Am găsit-o moartă când făceam curat la tine în cameră.

- Am aruncat-o la gunoi. - Ce ?

Paul, dragule, nu puteai să faci nimic, era bolnavă.

Ba nu era bolnavă. Nu era. Minţi !

- Minţi ! Nu era bolnavă ! - Paul !

- Paul, vino încoace ! - Nu era bolnavă !

Robbie !

Gata !

Eşti bine ?

Robbie !

Robbie ! Haide...

Zboară...

O să te trezeşti ? Haide !

N-ai murit...

N-ai murit.

N-ai murit.

Gloria !

- Încetează cu circul ăsta ! - Nu.

- Lăsaţi-mă ! - Hai, vino !

Lăsaţi-mă ! Gata !

- Nu vreau, daţi-mi drumul ! - Gloria, te rog !

Hai !

Poftim ! Amândouă !

Aşa !

Ne vedem mâine.

Noapte bună ! Stai liniştită. Bine ?

Ce cauţi aici ?

Vrei să ieşi ?

Nu trebuie să facem zgomot.

- Ce sunt ? - Sunt bufniţe de hambar.

Ce mănâncă ?

Insecte, şerpi... Cam de toate.

Ca şi mine.

Serios ?

- E adevărat ? - Nu.

Ai avut dreptate în legătură cu pasărea mea. A murit.

- De ce te fac ăştia să suferi ? - Din cauza banilor mei.

- Ce bani ? - Ai părinţilor mei.

- Dar ei au murit. - Au murit ?

Unchiul meu îmi administrează moştenirea. El m-a închis aici.

E complice cu Loisel şi, după ce voi muri,

va pune mâna pe banii mei.

Dar Loisel e de treabă, nu ?

Nu. E o şmecherie. Înţelegi ?

Tu, dacă ai vrea să-i faci rău cuiva,

nu l-ai face să creadă că eşti cumsecade, că îi vrei binele ?

Eu nu vreau să fac rău nimănui.

O să vrei, crede-mă. Aşa se întâmplă mereu.

Vezi tabloul ăsta ?

Ce căutaţi aici ?

Cum ai ieşit din camera ta ?

Ai ajutat-o tu, Paul ?

Ce am discutat noi de faţă cu mama ta ?

Ai uitat ?

Cu voi vorbesc !

Cum ai ieşit, Gloria ?

Tu i-ai descuiat uşa ?

Unde ai fost ?

Dormeai, aşa că m-am dus să culeg fructe,

am fost să fac o baie...

Hai, mănâncă !

Nu ştii să mănânci.

Stai să vezi...

O să fac o scamatorie.

- Ia să vedem ! Arată-mi buzele. - Ai strivit-o.

Nu. E ruj !

Termină !

Unde suntem ?

Nu ştiu.

Crezi că dr. Loisel a murit ?

Nu ştiu, dar sigur ne caută.

Cred că trebuie s-o anunţ pe mama. O fi îngrijorată.

- Poţi păstra un secret ? - Da.

Jură.

Jur.

Aici sunt eu, la bunicul, în Bretania.

E singurul loc unde am fost fericită.

Vreau să mă întorc acolo, ca să fiu la adăpost.

Vrei să mă duci la bunicul ?

În Bretania ?

Dar e la cel puţin 10 000 km !

Te rog ! Vrei să mă duci ?

Te rog ! Spune "da", te rog !

Adevărat ?

Mersi ! Mersi !

Mersi ! Mersi, Paul ! Mersi !

Mersi, mersi !

Mersi, mersi, mersi...

Hai, intră !

Intră !

Ce e acolo ?

Cutii de conserve.

Ia tot !

Mai repede !

- E şi o hartă. - Ia-o !

- Nu vezi şi vreo pătură ? - Ba da...

Haide, vine cineva ! Grăbeşte-te !

Repede, repede !

Aleargă !

Te distrug ! Vino încoace !

Haide !

Poftim !

Gloria !

Paul !

Paul, trezeşte-te ! Vine controlorul.

Trezeşte-te !

Hai !

Da !

Mă cheamă Gloria !

Pe mine mă cheamă Paul !

Da !

Da !

- Ce faci ? - Te dezbrac.

Trebuie să rămânem pe lângă apă.

O să stăm pe lângă apă.

Da.

Ăsta e pentru că m-ai salvat.

Iar ăsta, fiindcă aveam chef.

Da !

Cum au murit părinţii tăi ?

Într-un accident de avion.

Nu au supravieţuit.

- Tu unde erai ? - Departe.

Ce vârstă aveai ?

Cinci ani.

De-asta eşti bolnavă ?

Nu sunt bolnavă.

Doar că simt când oamenii vor să-mi facă rău.

Şi pentru mine ce simţi ?

Simt că îţi faci griji pentru mine.

Eşti cea mai amabilă persoană din câte am cunoscut.

"Zgomotul, aşa cum am spus, rămase în spatele nostru"

"şi îşi continuă drumul încet, inexorabil, sub bătaia vântului."

Ce înseamnă "inexorabil" ?

'"Inexorabil" înseamnă ceva ce trebuie să se întâmple.

Ca o chestie fatală.

Vino ! Haide !

Taci !

Nu-i nimic.

Nu-i nimic.

Îmi pare rău. Jur, nu voiam să fac asta !

Îmi pare rău. Îmi pare rău.

N-am vrut, jur ! Au venit după mine.

Au venit după mine, Paul. Jur că n-am vrut !

Jur, Paul ! N-am vrut.

Îmi pare rău, Paul !

Paul, îmi pare rău.

Iubito, vino încoace ! Ce înseamnă asta ?

Ce căutaţi aici ?

- Vorbiţi franceză ? - Olandeză ?

Hai să chemăm poliţia !

Nu, vă rog ! Ne vor face rău. Vă rog !

Ce spui ?

Oamenii din acea instituţie ne vor face rău.

- Ce instituţie ? - Din instituţie !

Bine. Linişteşte-te.

Fratele meu e bolnav.

Veniţi !

Haideţi !

Poftim ! Luaţi !

Avem roşii,

ouă...

Roşii ?

Nu vreau decât unul.

Super ! Mulţumesc.

E şi maioneză.

Am vrea să înţelegem

care e problema cu acea instituţie.

Ce s-a întâmplat ? De ce aţi fost acolo ?

Poţi să povesteşti.

Dacă nu vorbiţi, nu vă putem ajuta.

Fratele meu...

Spune, micuţo.

Fratele meu a suferit cel mai mult.

Bine.

- Arată-le arsura ta. - Ce ?

Arată-le, îţi spun.

- Dar de ce ? - Haide !

Instituţia aceea era...

... un cuib de pedofili.

Ce spui ?

L-au ales pe el.

L-au însemnat cu fierul înroşit,

ca pe o vită.

Dar nu vă faceţi griji, nu mă doare. N-am nimic.

Nu vrea să vorbească despre asta.

Vedeţi doar.

Putem suna pe cineva ?

Pe bunicul.

- Dă-mi numărul lui. - Nu.

Îl sun.

Vreau să-l sun eu, vă rog.

- Ba nu, îl sun eu. - Da.

- Vreau să sun eu. - Dă-mi numărul lui.

Vă rog ! Vreau să-l sun eu.

Bine.

O să fie bine. Nu vă faceţi griji.

Da, o să petreceţi noaptea aici, la noi.

- De restul ne ocupăm mâine, da ? - Bine. Mulţumesc.

Totul e în regulă. Va veni după noi.

Să nu sunăm

la asistenţa socială şi la poliţie ?

Să-i lăsăm să stea aici peste noapte,

până când vine bunicul lor după ei.

Şi vacanţa noastră ?

Ce faci ?

Mă uitam.

- La ce te uitai ? - La ei.

Şi ce făceau ?

Se pupau.

Îmi arăţi ? Haide !

Vino !

Făceau şi dragoste, nu ?

Aşa cred.

- Ai făcut dragoste până acum ? - Nu.

Ţi-ar plăcea să faci ?

Nu ştiu.

Ţi-ar plăcea să faci dragoste cu mine ?

Da.

Deci mă iubeşti ?

Da.

E adevărat ?

Da, te iubesc.

Îţi pot împrumuta nişte bikini, dacă vrei să înoţi.

Nu, mulţumesc.

E cald. Nu vrei să te faci comodă ?

Nu, mulţumesc.

Eşti o fată drăguţă, Gloria.

Ai un păr frumos.

Foarte frumos.

Îmi place părul lung.

Ce faceţi ?

Salutare !

Unu, doi, trei !

Haide !

Aşa !

Hai, vino !

Ce bine e... Hai şi tu !

Bună !

Mergem să bem ceva cu vecinii.

Totul e în regulă ?

Dacă vine bunicul vostru, suntem alături.

Nicio problemă.

Aveţi răcoritoare în frigider.

- Pe curând ! - Da.

Ţi-e foame ?

Ce e ?

Nu-mi plac oamenii ăştia. Ascund ceva.

Ba nu, sunt de treabă.

Ai văzut cum ne privesc ?

Cu ochii lor de şerpi.

Reci ca nişte şerpi.

Sunt nişte porci. Pricepi ? Nişte porci nenorociţi !

Uită-te !

Sunt nişte porci. Nu suntem în siguranţă aici. Înţelegi ?

Sunt nişte porci !

Priveşte !

Sunt nişte porci ! Nişte porci. Pricepi ?

Înţelegi ? Sunt nişte porci !

Înţelegi sau nu ?

Sunt nişte porci !

Vino, Gloria ! Vino, te rog !

Gloria, vino !

Arde totul. Vino ! Gloria !

Trebuie să rămânem pe apă. Ne protejează.

Rămânem pe apă, da ? Îmi promiţi ?

Îmi promiţi ?

Rămânem pe apă.

Rămânem pe apă.

Hai, vino !

Nu mai avem nimic. Mi-e foame.

Uite !

O putem mânca.

Hei, vino !

Hai !

Haide !

Hai !

Gata, am prins-o !

Paul !

- Trezeşte-te ! - Ce e ?

Trezeşte-te, îţi spun !

Trezeşte-te !

Priveşte găina !

Priveşte-o !

Uite ce inel are !

Sunt cifre inscripţionate. Vezi ?

Le înlocuieşti prin literele corespondente. Şi ce ai ?

Ce înseamnă 23 ?

"W". Dar 9 ? Ce este 9 ?

Gândeşte-te. Este "I".

Şi 12 ? Ce e 12 ?

Nu ştiu.

12 e "L". Mai este un "L". Şi un 9.

Am zis 9. Ce este ?

- Nu ştiu. - E un "A", iar 13, "M" ?

Ce înseamnă astea împreună ? Ce ?

"William". Iar William este prenumele unchiului meu.

El a trimis găina asta. Înţelegi ?

Are microfoane în cap, Paul. Trebuie să scapi de ea.

Paul, o să ne omoare. O să ne omoare !

Scapă de ea. Scapă de ea !

Unchiul meu a trimis-o. Te implor, Paul !

O să ne omoare !

Ce faci ? De ce ai făcut asta ?

De ce ai aruncat-o ?

Mi-ai zis să scap de ea.

Ba nu. Trebuia s-o omori, s-o arzi. O să se întoarcă !

O să ne omoare. Du-te s-o cauţi !

Du-te după ea ! Du-te !

Unde ?

Du-te şi caut-o. Omoar-o ! Trebuie omorâtă !

Paul, găseşte-o. Omoar-o, te implor !

Omoar-o ! Paul, te implor !

Paul, găseşte-o. Dă-i foc !

Te implor, Paul. Găseşte-o !

Paul, omoar-o, te implor !

Gata, gata !

Nu-ţi face griji.

O să fie bine.

Ştii de ce cerul nu minte niciodată ?

Nu.

Pentru că stelele văd totul.

Le şoptesc oamenilor la ureche. Dar nimeni nu ascultă.

Eu le ascult.

Îmi spun când oamenii mint.

Aşa nu mă poate înşela nimeni.

Asta auzi ?

Da.

Mă crezi ?

Da.

- Jură. - Jur.

- N-o să mă părăseşti niciodată ? - Nu. Niciodată.

Atunci, o să te iubesc mereu.

Gloria !

Sunt aici, Gloria ! E în regulă.

Eu sunt.

Gloria !

Gloria !

Ai dormit bine ?

Dv. cine sunteţi ?

Numele meu este Hinkel.

- Pe tine cum te cheamă ? - Paul.

Unde suntem ?

În grădina mea de legume. Unde să fim ?

Da' ştiu că aţi făcut o călătorie pe cinste voi doi !

Unde e Gloria ?

Gloria e sora ta ?

Nu, e iubita mea.

Era în rulotă, acolo unde erai şi tu, băiete.

Nu, nu e acolo.

Ba da, este. Mă rog, aşa cred.

Ştii, aici, de fapt,

ar fi trebuit să fie un parc acvatic.

Mi s-a cerut să supraveghez lucrările.

De 15 ani păzesc ceva

şi nu sunt sigur că n-au uitat de mine.

Nu-ţi face griji. Era cu tine.

Sigur s-a dus să se plimbe.

Gloria !

Gloria !

Gloria !

Gloria !

Barca !

- Încetează ! - Nu, barca !

Încetează !

Încetează !

Barca...

Vino...

Nu-i nimic. Eşti cu mine !

De ce m-ai lovit pe barcă ?

Dar nu te-am lovit !

Ba da.

Ba nu.

Acum trebuie să dormi.

E-n regulă ?

Da.

Vino să-ţi arăt ceva.

Ascultă !

E frumos.

Priveşte !

E frumos.

Priveşte !

Sunt cocori mari.

Să ştii că păsările astea trăiesc în cuplu până la sfârşit.

Până la sfârşit... Nu se despart niciodată.

Crezi în reîncarnare ?

În reîncarnare... Crezi ?

Nu ? Crezi în Dumnezeu ?

Nu ştiu.

În ce crezi ?

Crezi în ea ?

Când a murit, am vrut să plec şi eu.

Apoi, am ajuns aici.

Am descoperit locul ăsta

şi am ştiut că nu am venit aici din întâmplare.

Am ştiut că ea îmi spusese,

că mă îndrumase încoace.

Pentru că am auzit un strigăt şi am recunoscut...

I-am recunoscut vocea.

Să ştii că, uneori, îmi vorbeşte.

Cine ?

Jeanne.

Şi ce spune ?

Spune: "Ai grijă de tine, Hinkel !"

"Te aştept." Cam asta.

Vin aici în fiecare zi.

În fiecare seară e cu mine.

Şi, în restul zilei, sunt împreună cu ea.

Înţelegi, nu ?

Aşa cred.

Jeanne !

Jeanne !

Cu ce se ocupă părinţii tăi ?

Mama lucrează într-o clinică.

- Şi tatăl tău ? - Nu-l cunosc.

Nu ştii nimic despre tatăl tău ?

Ştiu doar că are o motocicletă.

Dacă are o motocicletă înseamnă că-i place...

Îi place să călătorească.

Sigur a plecat în căutarea a ceva important.

Aşa cred.

Tu ai mult noroc, pentru că lucrul ăsta important

l-ai găsit.

Îţi place mult fetiţa asta, nu ?

E o mare răspundere.

Fiindcă va trebui să ai grijă de ea.

E bolnavă.

Ţi-ai dat seama că e bolnavă ?

Poţi să vorbeşti cu mine.

Te asigur.

Nu ştiu, e dificilă.

Ultima oară, pe barcă, m-a lovit.

Lasă asta aici.

Vino să mâncăm. Ştii ce ar trebui să faci ?

Ar trebui s-o suni pe mama ta.

Nu te are decât pe tine. Tatăl tău a plecat în călătorie.

Îţi dai seama ce îngrijorată este ?

O suni ?

Am eu telefon.

Nu.

Ştii jocul cu trei ouă ? Nu ?

Uite, am trei ouă.

- Bine ? - Da.

Două sunt fierte, unu e crud.

Da ?

Aşadar, fiecare, pe rând,

o să ne spargem unul în cap.

Cel care are oul crud pierde.

Dacă pierzi tu,

o suni pe mama ta.

Aşa, îi poţi spune Gloriei

că nu e vina ta, ci a hazardului.

Ce părere ai ?

Şi dacă o să câştig ?

Ţi-o dau ţie.

- Batem palma ? - Da.

Cine începe ? Tu sau eu ?

Tu. Începe.

E rândul tău.

Eşti sigur ? N-ai regrete ?

E bine. Nu trebuie să regreţi niciodată nimic.

Stai, stai !

Am câştigat ?

Nu, ai pierdut.

Poftim !

Mamă !

Sunt cu Gloria. Totul e bine.

Te iubesc, mamă. Te iubesc foarte tare.

- Noapte bună ! - Noapte bună !

Alo !

Vino !

Ce este ?

Hinkel spune că eşti bolnavă.

Vrea să te ducă la medic.

Eu trebuie să mă duc la mama.

Îl crezi ?

Nu ştiu.

Îl crezi, nu ?

Ai lăsat găina să scape, Paul !

S-a dus la unchiul meu

şi el l-a trimis pe omul ăsta să ne omoare.

E vina ta, Paul.

De ce ?

Tu ai lăsat găina să fugă.

Ba nu, e de treabă. Aşa e.

Crezi că mint, nu ? Crezi că sunt o mincinoasă ?

Nu.

Cine a lăsat găina să fugă ?

Dar... Nu ştiu.

E amabil.

Eşti prost sau ce ? Eşti de-a dreptul idiot.

Îţi spun că e un şiretlic !

E un şiretlic. Eşti prost ! Nu se poate !

Nu înţelegi nimic. Ţi-am spus că e un şiretlic !

Ai lăsat găina să fugă, dar pe ăsta nu-l putem rata !

Înţelegi ? E o şmecherie !

- Poftim ? - Trebuie să-l omori.

Ce ?

Du-te să-l omori !

Trebuie să mă salvezi. Te implor !

Trebuie să-l omori. Te implor !

Paul, du-te să-l omori ! Paul, te implor,

salvează-mă. Te implor !

Nu ! Du-te să-l omori !

Du-te ! Salvează-mă, te implor !

Du-te !

Paul !

Mergem.

I-ai spus Gloriei ?

- Nu, nu ! - Gata. Totul e bine.

Totul e bine.

M-ai lăsat baltă !

Nu, totul e bine !

- Mergem. - M-ai abandonat !

Încetează !

De ce faceţi asta ?

Nu !

Mergem la bunicul tău.

Asta facem. Îţi promit.

N-o să mă părăseşti niciodată ?

Nu. Niciodată.

Atunci, o să te iubesc mereu.

Aţi urmărit ADORAŢIE

Traducerea şi adaptarea ANDREEA VARVARICI-PRUNESCU

Subrip & sincro: SPteam @ www.speedapp.io