Original subtitles

O FEMEIE MIRACULOASĂ

ÎNTALNIREA SPECIALĂ DE MIERCURI

PREOTUL ÎȘI VA ROSTI CUVÂNTAREA DE RĂMAS-BUN

Traducerea și adaptarea realizate de GicuPal

Mă întreb ce îl reține.

Nu te-ai grăbi dacă ai fi fost concediat, nu-i așa?

Reverendul Fallon nu a fost concediat.

Uite, vine și fiica lui.

În această dimineață, tatăl meu trebuia să vă țină predica de rămas bun,

dar era bolnav, după cum știți cu toții,

iar astăzi nu poate fi cu voi.

Dar mi-a dictat predica, așa cum a făcut-o atâția ani.

O am aici și o să v-o citesc.

„Prieteni, vă las astăzi după câțiva ani în această biserică

ca slujitor al Domnului, la care mă rog

ca să lase cuvintele gurii mele

și meditațiile tulburi ale inimii mele să fie acceptabile în fața lui.

Am botezat pe mulți dintre voi în harul Domnului,

pe câțiva dintre voi i-am unit în căsătorie

și trupurile unora dintre cei dragi pe care le-am condus.

Am vorbit despre victoria frumoasă, triumfătoare

care vine cu mântuirea Domnului.

Mi-ar plăcea cu drag să rămân în calitate de pastor pentru restul anilor mei,

căci sperasem să trăiesc și să mor în acest amvon.

Dar ați considerat de cuviință să-l apelați pe altul,

un bărbat mai tânăr care să vă ghideze și să vă servească.

Și deși vă las, nu-l părăsesc pe Domnul.

Cu siguranță bunătatea și mila mă vor urma în toate zilele vieții mele.

Și voi locui în casa Domnului pentru totdeauna.

Când inima este însetată, atunci să bea din Testamente:

Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

El mă face să mă culc pe pășuni verzi.

El mă conduce lângă apele nemișcate.

El reface... "

Atât a ajuns să scrie.

Acesta este mesajul lui de adio pentru voi.

Vedeți că s-a oprit în mijlocul unei propoziții.

Tatăl meu este mort.

A murit în brațele mele acum cinci minute,

înainte să-și poată termina mesajul pentru voi,

- dar îl voi termina eu pentru el. - Domnișoară Fallon,

vestea pe care o aduci este dureroasă, dar cu greu cred că este corect...

Sunteți diaconul principal al acestei biserici, domnule Simpson

și vreau să ascultați ce am de spus,

pentru că gașca ta a pornit toate aceste probleme.

Plecați dacă doriți.

Tatăl meu a predicat inimilor goale. Nu mă deranjează să vorbesc.

Tatăl meu este mort, iar tu l-ai ucis!

L-ai răstignit la fel de sigur pe cât a fost răstignit.

El a murit de dezamăgire, de inimă rea, de ingratitudine.

El și-a dat viața să vă servească și când era bătrân și uzat

l-ați aruncat afară.

Toți ați venit la această biserică cu automobile.

El mereu trebuia să meargă pe jos.

Nici măcar nu s-a ales cu destui bani, după 20 de ani de serviciu pentru voi,

să aibă o înmormântare într-un cimitir decent.

Acolo, acolo.

Acesta nu este momentul și nici locul să vorbim despre astfel de lucruri

și trebuie să vă rog să vă amintiți că sunteți în casa lui Dumnezeu...

Care Dumnezeu? Al cui Dumnezeu? Al vostru?

Aceasta nu este casa lui Dumnezeu,

acesta este un loc de întâlnire pentru fățarnici.

Ți-ai ieșit din minți, iar eu nu voi asculta așa ceva...

Ei bine, haide, ieși!

Ai condus biserica aceasta, dar o voi conduce eu următoarea oră.

O să conduc predica pe care ar fi trebuit să o predice tatăl meu.

Biblia spune că muncitorul este demn de a fi angajat.

Dar nu i-ați plătit pastorului ceea ce le plătiți șoferilor voștri.

Și eu am lucrat pentru voi, fără plată.

V-am servit ajutându-l și trebuie să mă ascultați.

Nici nu trebuie să iau notițe.

Am fost crescută după Biblie și o știu pe de rost.

O să-mi pregătesc textul în această dimineață

din capitolul 23 din Evanghelia după Matei.

Și vă spun așa cum a spus Hristos cărturariilor și fariseiilor,

„Vai de voi ipocriților, căci devorați casele văduvelor,

iar pentru o prefăcătorie faceți rugăciuni îndelungate."

Ești nebună, femeie. Ieși din acel amvon!

Tu ești nebun. Spune-le. Sunt cu tine, Florence!

Care dintre voi este sărac în spirit?

Care dintre voi jelește?

Care dintre voi este milostiv și umil?

Unii dintre voi l-ați ascultat pe tatăl meu timp de 20 de ani

și nu vă puteți aminti un cuvânt pe care vi l-a spus, dar vă veți aminti acest lucru:

Vă abonați la cumpătare

și vă pot spune numele contrabandiștilor voștri.

Pretindeți că sunteți decenți. Știu care dintre vă înșelați

soțiile și soții.

Să vă spun numele?

De ce fugiți? Vă este frică de adevăr?

De aceea ați scăpat de tatăl meu?

Sunteți hoți, ucigași, preacurvari, blasfematori și mincinoși,

șase zile pe săptămână.

Și în ziua a șaptea, sunteți fățarnici.

Continuați, ieșiți, cu toții!

Ieșiți afară, ca să pot deschide aceste ferestre

și să las aerul curat în această biserică.

Așa! Așa!

Ce vrei? Crezi sau nu,

astept un tren care să mă scoată din acest oraș. Hornsby este numele meu.

Am suflat în acest oraș din întâmplare.

Și nu mă deranjează să-ți spun că mă gândeam

la toate lucrurile pe care tocmai le-ai spus.

Această călătorie mi s-a părut un dublu zero pentru mine,

dar am o bănuială că până la urmă nu va fi deloc o problemă.

Aș dori să vorbesc cu tine, soră.

Lasă-mă în pace. Pleacă de aici.

Hornsby: Iartă-mă că vin dimineața, soră.

Te-am auzit spunând că nu au rămas destui bani

ca să-i faci reverendului o înmormântare decentă.

Sunt destul de înstărit și dacă mă vei lăsa...

Nu, mulțumesc, mă descurc.

Nu mă înțelege greșit.

Știu că nu am dreptul să vin aici într-un moment ca acesta.

Dar dacă pot face ceva...

Ai trimis după oamenii tăi?

Nu am niciun om.

Asta-i greu.

Știu cum te simți.

Care sunt planurile tale?

Nu am niciun plan.

Vai, ai fost grozavă acolo.

Dar dădeai cu capul de un zid de piatră.

La fel a făcut și tatăl tău.

Ce ai câștigat?

El ce a obținut?

După ce le-ai spus în biserică cu ceva timp în urmă,

nu cred că vrei să stai aici, nu?

- Unde ai de gând să mergi? - Nu știu.

Te rog, pleacă. Nu poți face nimic.

Ei bine, îmi pare rău.

Am crezut că s-ar putea să ajut, asta-i tot.

Mulțumesc că ești atât de amabil.

Ar trebui să mă asculți, soră, pentru că suntem în aceeași barcă.

Nici eu nu am niciun plan.

Fără profesie, fără credință și fără limită.

Dar am să-ți propun un lucru:

o cale de a trece peste.

Și funcționează.

Crezi că i-ai învins pe acești oameni acolo, nu-i așa?

Ei bine, nu ai făcut-o. Ei te-au învins.

Există o singură modalitate de a linguși o gloată. Alătură-te lor.

Acum, așteaptă puțin, soră. Lasă-mă să termin.

Nu ești ipocrită dacă recunoști.

Chestia este să fii de partea câștigătoare. Câștigi procente.

Cele mai multe necazuri din această lume vin de la oameni care au convingeri.

Răspunsul este să nu ai unul.

Dacă nu ai vreunul, poți presupune pe cei care o să plătească.

Ești jignită de acei oameni pentru că l-au concediat pe bătrânul tău

și l-au ucis. Vrei să te revanșezi față de ei, nu-i așa?

Ei bine, pot să-ți spun cum să o faci,

să devii faimoasă și să te îmbogățești și ce este mai important...

să-ți iei revanșa.

- Ești interesată? - Ascult.

Bine, acum să ne organizăm.

În primul rând, ce știi să faci? Știi Biblia pe de rost.

Poți trage pildele din ea ca stafidele.

Bătrânul tău era un predicator.

Și ai un foc fierbinte în sânge.

S-a născut în tine. Trebuie să faci ceva cu asta, nu-i așa?

Acum religia este ca orice altceva. Este minunat dacă o poți vinde,

nu e bine dacă o dai la o parte. Acum, lasă-mă să-ți demonstrez.

Florence la radio: Și vă dau promisiunea și angajamentul

că Dumnezeu este în cerul lui și reprezintă tot binele din lume.

Oh, dragii mei, nu vă pot vedea,

dar vă pot simți în jurul meu.

Mii și mii dintre voi să vă conectați pe stația Dumnezeu, Dumnezeu,

pe o lungime de undă care poartă cuvintele sale binecuvântate

în cele mai îndepărtate părți ale universului.

La fel ca micul microfon din fața mea

îmi duce vocea la urechile...

John: Doamnă Johnson.

Vă deranjează să dați puțin mai încet acel radio?

Florence la radio: Domnul v-a transmis pe o lungime de undă universală

care pătrunde în inimile și sufletele

celor care sunt pregătiți pentru programul său.

Vin la voi cu un mesaj plin de bucurie...

- Intră. - Sunt eu, doamnă Higgins.

Dați-mi un minut să-mi trag respirația, domnule John.

Aveți o scrisoare.

Scrisoare sau colet?

Colet.

Dar nu poți spune niciodată ceva despre o carte după copertă, spun mereu.

Îl voi deschide pentru dvs..

Sunt melodiile. S-au întors din nou.

Există și o scrisoare.

Este de la corporația muzicală Ziegler, piese muzicale care se vând.

- „Dragă domnule Carson...” - Știu, știu.

„Regretăm că sunt improprii pentru nevoile noastre actuale

și vi le returnăm. Vă mulțumim” și așa mai departe și așa mai departe.

Asta-i corect.

Oricum, ei sunt întotdeauna drăguți.

- Asta-i de la Ziegler, ai spus? - Da.

Ei bine, le-am trimis de la A la Z.

După Z, ce?

X, Y, Z... Nimic.

Ei bine, nu mai este nimic.

Acum, nu trebuie să vă descurajați.

Oh, ce te face să credeți că sunt descurajat?

Știu ce v-ar înveseli:

o ceașcă bună de cafea.

Acum, stați chiar acolo în timp ce mă duc și o fac pentru dvs..

Ați fost destul de drăguță cu mine, doamnă Higgins.

Vă voi introduce în testament.

Voi fi moartă și îngropată cu mult înainte de a vă face testamentul.

Florence la radio: Problema majorității oamenilor este că renunță. Sunt fricoși.

În momentul în care sunt supuși oricărui fel de test, ies din grotă.

Diferența dintre un bărbat și o meduză

este faptul că un bărbat are coloană vertebrală.

Pentru ce i-a dat Dumnezeu coloana vertebrală?

Să se ridice în picioare.

Asta fac bărbații adevărați.

Beethoven a compus cea mai frumoasă simfonie când era surd.

Oscar Wilde a scris cea mai bună poezie în închisoare.

Iar Milton, un orb, ne-a oferit Paradisul pierdut.

Este ușor să-i iertați pe păcătoși,

dar este greu să-i iertați pe cei care renunță.

Dumnezeu are un plan... - De ce râdeți?

Râd de dvs., pentru că nu mi-ați spus ce urmează după z.

Ei bine, ce urmează după z?

- A. - A? A ce?

Un pumn bun în nas pentru că sunteți așa de naivă.

Higgins: Eu?

Mă gândeam.

Mi-a venit în minte ca un fulger.

Îți spun: „A ce?”.

O soție.

Acum, să mă lăsați în pace.

Am vrut să vă vorbesc despre asta înainte.

Mi-aș fi dorit chiar eu dacă eram cu 30 de ani mai tânără.

Cine este acea cioară isterică care transmite în fiecare zi la radio?

Cioară isterică?

Oh, vă referiți la sora Fallon?

Da. Ați văzut-o vreodată?

Oh, cine nu a văzut-o?

Ei bine...

cum este?

Oh, este atât de minunată și extrordinară...

Cu greu o pot descrie.

- Bună seara. - Bună seara.

Mă bucur că am venit devreme. Este pasărea care prinde viermele,

o spun mereu. Spun asta mereu.

Portarul: Bună seara. Două locuri?

Pe aici.

Mulțumesc.

Când aduc elefanții?

Nu fi moralizator.

Este minunat, toată lumea, așa vă vreau.

Acum, avem timp doar pentru încă o melodie înainte de-a începe ceremonia.

Numărul 14, toată lumea.

Vai, aș vrea să am niște alune.

- O spun mereu. - Șșș!

Se pare că-i vom face să se ridice în noaptea aceasta.

Dă-mi un foc.

Hei, nix, domnule Hornsby. Inspectorii de incendii vor ridica...

Mă ocup eu de inspectorii de incendii.

Este înmormântarea ta.

Haide, trage maneta.

Bine, trage cortina.

E blondă sau brunetă?

Șșș.

Fiți pregătiți cu acele arme.

Nu lăsați nimic să se întâmple cu sora.

Sigur are grijă de bonul lui de masă, nu-i așa?

Harul Domnului nostru să fie cu voi toți.

Amin.

Amin.

Dragii mei,

toți ce blânzi al pământului,

toți cei care munciti și aveți greutăți,

Vin aici să vă înlătur greutățile din inimile voastre.

Toți cei care sunteți însetați și înfometați,

vin aici să vă hrănesc sufletele flămânde.

Stau aici într-un refugiu care reprezintă o cușcă a fricii,

în spatele acestor bări, care sunt bările îndoielii.

Stau aici printre fiare care sfâșie și distrug

și iată că nu mă pot răni. Căci eu sunt...

Se descurcă grozav în seara asta. Crenvurșt!

Precum Daniel i-a spus lui Darius,

Dumnezeul meu a trimis un înger

și a închis gura leului.

Și vă spun, nu există niciun singur suflet dintre voi

pe care aceste fiare să-l poată răni, dacă intrați în această cușcă

cu dragoste și înțelegere în inima voastră.

Care dintre voi va dovedi că nu există frică în Împărăția lui Dumnezeu?

Care bărbat, care femeie?

Un pas înainte, cineva. Oricine.

Nu există niciunul dintre voi care să creadă în Atotputernicul?

Nu la eliberat domnul meu pe Daniel?

De ce nu și pe fiecare om?

Care este problema cu tipul ăla, Collins? Nu s-a afișat în seara asta?

L-ai plătit pentru seara asta, nu-i așa? Ei bine?

- Iar a fost la cârciumă, nu? - Cu siguranță.

E beat criță.

Aleluia! De ce nu și pe fiecare om?

Nu știți că leii nu vă pot răni dacă aveți credință?

O știu, o știți și voi. Dar leii o știu?

Nu este cineva aici care să ia îndrăzneala Atotputernicului?

Ce se întâmplă cu acești oameni?

O vor lăsa cu ochii-n soare?

Șșș.

Unde te duci?

Întotdeauna am vrut să fug și să mă alătur unui circ.

Lăudați-l pe Domnul, există un frate cu credință.

- Leii te vor mânca. - Nu, nu o vor face. Am noroc.

Portarule, arată-i acelui om drumul.

Pe aici, domnule.

Poftim?

Ea încearcă să-ți spună că sunt orb.

Îmi pare rău, domnule.

Oh, sper că nu i se va întâmpla nimic.

Oh, sunt sigur că nu i se va întâmpla nimic cât timp este sora acolo.

Vino înăuntru, frate. Nu-ți fie frică. Aceste fiare nu te vor răni.

Mi-e mai frică de tine decât de lei.

Oh, binecuvântat să fii, frate.

Aici, stai chiar aici.

Cine-i fraierul acela?

De unde l-am luat?

Este unul dintre băieții din oraș. A fost aviator.

- Chiar este orb? - Da. Orb ca un liliac.

Mă întreb cât de mult o să ne coste.

De cât timp ești orb? Cum s-a întâmplat?

M-am înrolat în armată pentru a vedea lumea.

Care-i numele tău?

Ei bine, cred că ar trebui să fie Daniel.

Oh, este glorios să vezi o astfel de credință.

Un orb a intrat în această cușcă pentru că are credință.

Oh, Domnul meu l-a trimis pe Daniel?

Mulțmea: Aleluia!

Fericit să fie orbul care nu poate vedea frica.

Voi, care vedeți, aveți credința acestui băiat orb.

El a răspuns chemării Dumnezeului său

să vină aici printre fiarele de pradă,

la fel cum a răspuns la apelul țării sale

să meargă printre fiarele de război din Franța.

- Aleluia, poporul meu! - Aleluia!

Binecuvântați să fiți, prietenii mei.

Îi mulțumesc Domnului că sunteți aici, pentru că vă iubesc pe toți

și în special pe acest băiat orb, care ne face să ne rușinăm

prin exemplul strălucitor de credință.

Și te-aș lua în brațele mele

și ți-aș șopti în ureche dulcele secret al mântuirii.

Aleluia!

Mulțimea: Aleluia!

În afara acestui templu, pulsul lumii bate cu ură.

Cu ură!

Dar aici în interior, inimile bate cu iubire.

Vreau să vă luați de mâini.

Chiar acolo unde stați, uniți-vă mâinile, toată lumea.

Așa, fraților. Așa, surorilor.

Nu contează ale cui mâini apucați.

Luați-o pe cea mai apropiată de voi.

Vreau un lanț de dragoste neîntrerupt în acest cort, în seara aceasta.

Vreau să fiți unul, nu mulți.

Unul cu mine și unul cu Dumnezeu.

Vreau să vă întoarceți unul către altul și să zâmbiți.

Zâmbiți și lăsați dragostea și soarele în inimile voastre.

Acum nu vă simțiți mai bine?

În credință.

Le-ai demonstrat, frate, venind aici cu mine în seara aceasta.

Și îți promit solemn că va veni ziua

când credința ta va fi răsplătită.

Domnul te va izbăvi cum l-a eliberat pe Daniel.

El îți va deschide ochii și vei vedea din nou.

Sora, o să pui asta în scris?

De ce, este deja în scris.

Este în Cartea Sfântă. Este în fiecare cuvânt, în fiecare pagină a acesteia.

Ai arătat credință și vei vedea din nou.

Aleluia!

Mulțimea: Aleluia!

Hei, cine a murit?

Nimeni, dar pariez că unii dintre noi vor fi destul de bolnavi

înainte de sfârșitul zilei.

- Hornsby a trimis și după tine? - Da.

Gussie: Dacă mă scoate din schemă, renunț.

- Pariez că o vei face. - Violet: Și eu.

Nu-i nici la jumătate. Așteptați să înceapă...

Cel mai tare echipaj de personaje pe care l-am angajat vreodată.

Iată-mă, rupându-mi gâtul pentru a aduna mulțimea

ca să-i amăgim. Și ce bine ne aduce?

Noapte după noapte vă tot spun,

"Învațăți-vă replicile! Cunoașteți lucrurile!

Și când ajungeții pe acea platformă pentru a depune mărturie, fiți sinceri!

Fiți sinceri!"

Mi-ai spus că ești un infirm de nota 10.

Și când te-am abordat, ți-am promis că te poți transforma într-un Rolls-Royce.

- Șefu', eu... - De ce, nu ai putea șchiopăta

într-o pereche de patine cu role.

Cu o săptămână în urmă te-ai strecurat în tărâmul tău

pentru a intra în vizuina leului.

- În această seară iar ai pierdut vizuina. - Nu am auzit!

Ei bine, auzi asta: dacă se întâmplă din nou, ești concediat.

Și tu ar trebui să fii văduvă,

îndoliată după toți cei dragi, singură pe lume.

Mi-ai spus că ai zece ani de experiență și îi poți da peste cap.

- Oh, pot... pot, domnule Hornsby. - Bineînțeles că poți. Cu respirația ta.

Aproape că m-ai lovit în seara aceasta.

Știi la fel de bine că mine că sughițurile și aleluia nu se potrivesc.

Ce s-a întâmplat cu tine în seara asta, Brown?

Ai acționat ca un manechin.

Ei bine, trebuia să fiu paralizat.

Da, dar nu de la gât în jos.

- Și tu. - Presupun că vei spune

- că și eu trbuia să fiu paralizată. - Hornsby: Nu poți paraliza fildeșul.

Am gătit o rutină de tristețe pentru tine care ar topi și un munte.

Și tu interpretezi de parcă ai citi dintr-o carte telefonică.

Cum te aștepți să obți ceva cu gura plină de gumă?

Bernhardt nu a putut-o face, iar tu nu ești Bernhardt.

Nu ești nici măcar una dintre surorile Cherry.

Vreau acțiune pe acea platformă! Vreau sinceritate și energie.

Cum vă așteptați să vă creadă clienții dacă voi nu o faceți?

Sora îi încinge pe toți, pregătinându-i pentru voi.

Apoi, voi golanilor intrați și adormiți în pălării.

Ați adormit la prelegere. Acum, dacă vreți să măncați regulat,

ar fi bine să digerați ce v-am spus.

Acum evaporați-vă, neisprăviților.

Intrați în personaje!

Nu știu ce o să fac cu acei nătăfleți.

De ce nu scapi de ei.

Acum, Flo, ți-am tot spus,

nu putem desfășura o afacere ca aceasta fără momeli.

Bineînțeles că poți.

Știi de ce întârziem mereu la final?

Pentru că cei care vin nu-și fac treaba cum trebuie.

Nu, se întâmplă pentru că nu fac lucrurile corect.

Sunt falși, Bob și știu și eu că sunt falși.

Mă face să mă simt ca unul din ei. Și atunci nu fac bine.

- Ce vrei să spui? - Oh, nu știu.

Ei bine, tot ce știu este asta: când sunt acolo și vorbesc cu acei oameni,

trebuie să fac să pară real sau nu o pot face.

Mă îngrijorezi.

Începi să cazi în propria ta reclamă zgomotoasă.

Și asta-i ceva rău.

De ce nu iei în considerare sfatul din Biblia ta, unde spune:

„Nu lăsați mâna stângă să știe ce face mâna dreaptă”.

Știi de ce suntem acum în vârful lumii?

Pentru că suntem profesioniști și nu amatori.

Nu poți ajunge departe fără momeli.

Cu cât l-ai plătit pe acel orb care a intrat în cușcă săptămâna trecută?

Oh, tipul acela.

Spune, am muri de foame dacă am aștepta să vină oameni ca acesta.

Este nevoie de mulți bani pentru a conduce un asemenea cort.

Știi cât ne costă să ungem politicienii

pentru a ne permite să acționăm în acest vechi hambar?

- Nu... și nu vreau să știu. - Asta-i adevărat.

Nu vreau să-ți faci griji cu aceste lucruri.

Aceasta este treaba mea.

Spune, ce te frământă, copilă?

Ai tot ce vrei.

Nu, nu am. Mă simt ca un exponat.

Niciodată nu am fost nicăieri. Niciodată nu am ocazia să cunosc oameni.

De ce, întâlnești mii de oameni.

Oh, nu vreau să spun asta.

De ce mă urmărești tot timpul?

Nu pot merge după colț fără să fie cineva cu mine.

Asta-i doar pentru propria ta protecție.

Trebuie să-și amintești cine ești. Am elaborat o marcă comercială.

Trebuie să avem grijă cum pășim.

Ei bine, asta nu înseamnă că trebuie să fiu prizonieră tot timpul, nu?

Oh, dragă, ești obosită.

Trebuie să te duci acasă și să te culci.

Nu vreau să mă culc. Oricum nu pot să dorm.

Spune, este un carnaval în oraș, o mulțime de prieteni sunt acolo.

Ne adunăm și vom râde mult.

Vom râde.

- Aproape că am uitat cum. - Vei învăța din nou în seara aceasta.

Spune, unde vom merge?

- Ce zici de apartamentul meu? - Oh, nu-mi pasă.

- În orice loc, chiar oriunde. - Asta-i bine.

Las-o doar în seama bătrânului tău Hornsby.

Acum, ai muncit prea mult, draga mea.

Le-ai dat prea mult acestor țărănoi pentru bani.

Acum tragi un pui de somn frumos,

iar tati îți va scoate pantofii.

Îi adun pe clovni...

și ne vom simți bine.

Sunt nebun după tine când ești supărată, iubito.

Arăți mai frumoasă.

Bună, sefule. Bună, surioară. Continuați. Nu mă băgați în seamă.

Nu văd, nu aud și nu vorbesc.

Știu ce veți spune:

- „Nu te gândi”. - Ce vrei?

Am verificat doar lista cu fraieri.

Și oameni buni, când părăsim acest târgușor,

vom deține totul până la recolta de grâu de anul viitor.

De câte ori ți-am spus să nu mai vorbești despre afaceri când este sora prin preajmă.

Nu credeam că te vei opune dacă îi spun veștile bune.

Mă opun oricui să-i spună orice.

Și nu mai intra aici fără să bați.

Ce este în mintea ta?

Ei bine, în calitate de directorul tău general de vânzări,

îți raportez că de când am instalat un sistem nou

de a nu mai face niciun ban murdar în cort

și punând asupra acelor neghiobi mari presiuni, de a doua zi

am dublat încasarea.

Da? Până vei primi ce-i al tău,

noi nu obținem mai mult decât atunci când împărțeam o pălărie.

- Ne costă prea mult. - Chiar așa?

Ei bine, s-ar putea să lucrezi pentru Domnul, frate.

Dar eu lucrez pentru Bill Welford.

Am 20 de șarlatani în personalul meu și trebuie să-mi împart comisionul cu ei.

Poate crezi că primesc prea mult, dar nu cred că 20% este suficient.

Ești nebun.

Se pare că uiți că noi colectăm acești bani pentru a construi un cort.

Știu, știu, asta le spun și eu.

Problema cu tine, Welford, este că ești prea mercenar.

Acum, vino la localul meu și vei întâlni niște frumuseți de carnaval.

Te vor face să uiți de bani.

Oh, așa zici?

Nu mă vor face niciodată să uit.

- Sora? - „Sora“?

Îmi pare rău.

Oh, Dumnezeule.

Lew! Lew!

Ai putea ajuta o doamnă în dificultate?

Mașina mea este parcată pe stradă și șoferul meu doarme.

Mă întreb dacă ești suficient de bun să te grăbești până acolo

și să-l rogi să conducă până aici.

- De ce, eu... - Poftim, te deranjează?

- Îmi pare rău, eu... - Oh, ei bine. Nu te deranja.

Lew!

Sigur, aș fi bucuros.

Te rog.

Oh, îmi pare atât de rău.

Iartă-mă. Vezi tu, nu te-am recunoscut.

Stai, trebuie să mă lași să te conduc.

Oh, nu. te rog să nu te deranjezi.

Voi fi bine, este un autobuz după colț.

Nu, acum aștepți chiar aici și mă întorc imediat. Acum, așteaptă.

- Lew! Lew! - Da.

Îl vezi pe acel om care merge pe stradă?

Da, doamnă.

Oprește în fața lui. Chiar acolo.

- Taxi, domnule? - Sunt bine, mulțumesc.

- Ploaia nu-mi va face rău. - Nici mie. Haide.

Florence: Hei, așteaptă-mă. Wooh!

Mai aproape de atât nu pot ajunge la domnul Walter Raleigh.

Ei bine, pălăria este cam mare. Mergând cu tine

- m-a scutit de durere de cap. - Mulțumesc.

- Așteaptă-mă, Lew! - Mai bine te duc...

Mai bine te duc înapoi la mașină.

Ei bine, dacă o faci, trebuie să te aduc din nou aici.

Oh, ți-am pricinuit destule probleme.

Ascultă, domnul Walter Raleigh nu ar lăsa o femeie în ploaie

- într-o noapte ca aceasta, nu-i așa? - Ei bine, sunt patru etaje.

- Liftul nu funcționează. - Știi ceva?

Nu folosesc niciodată lifturile. Mă amețesc foarte tare.

Haide.

Aici este. Apa curge, căldură cu abur.

Într-o zi frumoasă, poți vedea clar aleea.

Florence: Pot să-mi scot pălăria și să mă uit pe alee?

Oh, dar lăsând gluma la o parte, știu că te împiedic să pleci undeva.

Tu mi-ai spus că ești aranjată.

Oh, sunt, dar nu am unde să merg.

- Absolut? - Pozitiv, domnule Shean.

Hei, ești foarte nerăbdător să scapi de mine, nu-i așa?

Pesemne că sunt plictisitoare.

O, nu, nu. Rămâi. Așază-te. Îți fac o ceașcă de ceai.

Lasă-mă să-ți iau haina.

Ar trebui să spun, lasă-mă să-mi dau jos haina.

Oh, scuză-mă. Aș putea să fac puțină lumină.

- Oh, cum vrei să fie ceaiul? - Cu lămâie sau...

- lămâie? - Lămâie, te rog.

- Ei bine, ceainicul este pe foc. - Asta-i bine.

Ce să fac acum?

Sunt destul de ruginit la distracții, mai ales cu doamnele.

În afara doamnei Higgins, ești singura femeie care a venit aici.

- Și cine este doamna Higgins? - Oh...

Eu sunt, doamna Higgins.

Oh, scuzați-mă.

Oh, nu știam ca ai companie. Plec într-un minut.

Doamnă Higgins, aceasta este sora Fallon.

Oh, sigur.

Și presupun că tu ești sfântul Ioan, iar eu sunt Martha Washington.

Spune, arătați ca sora, de fapt.

Dar întâmplător cunosc vocea sorei, precum și chipul ei.

Așa că vorbește și-ți spun dacă ești sau nu sora.

- Doamnă Higgins... - Continuă, spune câteva cuvinte.

Eenie, meenie, minie, mo.

Vai mie! Tu ești sora Fallon.

Oh, și eu sunt atât de naivă.

Dar sunt obișnuită să te văd în robă albă.

De ce nu mi-ai spus că este sora?

Totuși apele liniștite sunt adânci, o spun mereu.

Oh, milostive, m-am emoționat așa tare încât că aproape am uitat de ce am venit.

Au adus un pachet pentru tine.

Îl deschid eu.

Vai mie!

Ce ar putea fi?

Oh, de ce trebuia să aduci asta acum?

- Sunt eu, doamna Higgins. - Da, dar la ce folosește?

John: Nimic. Cineva mi l-a dat.

Poate să fie considerată ca o escortă.

Escortă?

Oh, în doi este o companie și în trei înseamnă o mulțime, spun mereu.

- Noapte bună, soră. - Noapte bună.

- Noapte bună, domnule John. - Noapte bună.

Nu trebuie să te superi pe ea.

De ce nu vii și stai aici lângă foc.

Vreau să știi că nu accept că vând chestia asta din lut.

Ce te-a determinat să vii, oricum?

Ei bine, am vrut să știu cum arăți.

Da, dar cum puteai...?

Oh.

Ai fost un aviator, nu-i așa?

Oh, ei bine,

asta a fost atât de demult, încât nu-mi amintesc prea multe.

Ce vom face acum?

Cine cântă la pian?

Ei bine, eu, când nu e nimeni prin preajmă.

Spune, ai vrea să auzi niște muzică bună?

Mi-ar plăcea.

Permite-mi să-ți prezint pe cei doi prieteni:

Pagliacci clovnul și Sambo dansatorul.

Acum, ce ai vrea să auzi? Balade, cântece, simfonii?

Oh...

- Oh, bănuiesc că puțină operă. - Operă. Foarte bine.

Râde, clovnule, râde.

Nu este drăguț?

Nu poți să cânți?

Haide, cântă.

Ea încă nu răspunde, domnule Hornsby.

Ei bine, sună din nou la apartamentul ei și continuă să-i telefonezi până dai de ea.

Te rog, nu mă mai face să râd. Am rămas fără suflu.

De ce, nu ai văzut încă nimic. Aici, ia o carte.

- Este asul de pică. - Uh-huh.

Pune-l înapoi la mijloc.

- Este la mijloc? - Da.

Ia cartea de sus.

Ei bine, cum ai reușit...?

Oh, trișorule, toți sunt ași de pică. Îmi vreau banii înapoi.

Scrie-mi o scrisoare despre asta.

Oh, pot citi, bine. Dar trebuie să scrii cu punctatoare.

- Punctatoare? - Da.

Ți-am spus că mâna este mai rapidă decât ochiul, nu-i așa? Uite.

Știi ce este asta?

Pare a fi testamentul regelui Tut.

Se numește Braille.

Este ca un cod Morse, doar că semnele sunt în relief.

Și se citește cu degetele. Fii atentă.

O carte de versete dedesubt

Aici, încearcă.

O felie de pâine, un ulcior cu vin Și tu lângă mine

Oh, trișoareo. Tu nu citești, îți amintești.

Da, dar aș putea învăța. Este la fel ca stenografia.

Știi tu, tatăl meu mi-a dictat toate predicile.

Oh, și tatăl tău este pastor?

Da.

Vai, el trebuie să fie foarte mândru de tine.

Ai...?

- Ai vreo rudă? - Niciun suflet.

Nu te simți singur, trăind aici doar tu?

Dar nu locuiesc aici singur. Am un amic.

Oh, Dumnezeule. Sper că nu l-am ținut treaz.

Îl aduc. Vreau să-l cunoști.

Nu, oh, nu. Te rog, poate altă dată.

Oh, Al nu m-ar ierta niciodată dacă nu ți l-aș prezenta.

Haide, găgăuță, ridică-te de acolo.

Haide, vreau să cunoști o doamnă.

Lasă-mă în pace. Am mai întâlnit o doamnă.

John: Haide, găgăuță.

Al: Bine, bine. Dar să fie bună.

- Al, vreau să o cunoști pe sora Fallon. - Oh, ce mai faci, soră?

Unde ai fost toată viața mea?

Termină cu asta, Al.

Oh, du-te să gătești un ou. Fă o omletă, bine?

Știi tu, soră, de fiecare dată când mă exprim,

această marionetă încearcă să vorbească peste mine.

- Te deranjează dacă mă alătur petrecerii? - Doar vino aici.

O pauză norocoasă pentru tine, găgăuță.

Tu știi cine sunt? Sunt scheletul din dulap.

Mă ține închis până ajunge într-un blocaj și apoi mă scoate afară.

Nu-i corect.

Ai grijă, Al. Încă o prostie ca asta și te-am pus înapoi în cufăr.

Da, tu și cel care va căra pianul?

Pariez că găgăuță ți-a spus povestea vieții lui.

Pun pariu că s-a dat în spectacol. Așa face întotdeauna.

Chiar crede că-i un ventriloc.

Iată-te din nou, o iei personal.

Sigur, o iau personal.

E timpul ca cineva să fie sentimental pe aici.

Știi tu, soră. Am auzit multe despre tine.

De la cine?

De la răsfățatul de aici. Numai despre asta vorbește.

Sora face asta, sora face ceva și sora face altceva.

- Aș vrea să-mi faci o favoare. - Acum, ai grijă, Al...

- Taci. Nu vorbesc cu tine. - Lasă-l pe băiat în pace.

Sunt bucuroasă să-ți fac o favoare. Mă cunoști, Al.

Vezi tu, îți vei ține cuvântul?

Nu este pentru mine personal. Este pentru iubit.

Știi ce nu-i în regulă cu nătângul? Caută un loc de muncă.

Nătângul. Un loc de muncă. Hei! Sunt poet.

Ce rimează cu „sora”? Am găsit.

"Domnule."

A fost odată o soră pe nume Flo

Dichisită și nu avea unde să meargă

Într-o noapte pe ploaie A fugit la un flăcău

Și era supărată?

Nu, nu.

Știi de ce a fost Johnny în cort în noaptea asta?

- Vrea să muncească pentru tine. - Pentru mine?

Nu pentru bani. Se descurcă cu ce îi plătește guvernul.

Vrea să muncească pentru tine fără să-l plătești.

- Nu-i așa? - Este corect.

Da, dar de ce ar trebui să muncești?

Haide, spune-i.

Bine, dacă nu vrei, îi spun eu. Deoarece i-ai salvat viața.

- Eu? - Da, tu.

Partea amuzantă este că nu știai că o faci.

Urma să sară chiar pe fereastra aceea,

dar s-a întâmplat să fii la radio în acel moment. Și l-ai oprit

cu câteva cuvinte bine alese despre cei care cedează.

- Este adevărat? - Cu siguranță, este adevărat.

I-am spus același lucru de multe ori, dar nu m-a ascultat.

În ceea ce mă privește, ar fi putut sări.

Numai că nu voiam să fiu lăsat singur cu doamna Higgins.

Doi înseamnă o companie, trei înseamnă o mulțime, o spun mereu.

Vrei să spui că am spus ceva la radio

care în fapt te-a oprit să sari pe fereastră?

Da. Începusem să-l joc pe Hamlet, dar m-ai scos din acea stare.

Spune, nu pot face ceva pentru tine? Vrei să muncesc pentru tine?

Trucuri cu cărți sau ceva de genul?

Ei bine...

Scrii muzică. Crezi că ai putea scrie și imnuri?

- Băiete, dacă aș putea scrie imnuri. - Bine, ești angajat.

Îți mulțumesc și Al îți mulțumește,

iar eu voi fi în cort dimineață.

Oh, nu, nu cred că ar fi bine să vii la cort.

Prea mulți oameni intră și ies tot timpul.

Cred că ai lucra mult mai bine aici acasă.

Cum spui tu.

Și mi-ar oferi o scuză

să vin să ne vedem din când în când.

Spune, dacă vei face asta, nu mai părăsesc niciodată casa.

Ei bine, a fost o vizită minunată.

Și m-ai învățat cum să râd când aproape am uitat cum.

Acum, să te ferești de ploaie și să nu mai faci pe Hamlet, bine?

Bine.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Mă...

Mă bucur că ți-am salvat viața.

Fiți atenți, oameni buni.

Nu ratați marele spectacol. Îngropați-vă păcatele în ginul vechi

și nu ratați unica Doamnă Miracol.

Oh, dragilor!

Discursul pe care l-am pregătit pentru voi în această seară este pe tema

"Veți bea ghimbir sau veți bea rom alb?"

Intră, soră. Ne simțim bine.

O femeie: Fără un păcat în lume, cum ar fi amestecarea băuturilor!

Da, frați și „surori”...

Oh, bună, soră. Aleluia!

Dați-vă înapoi, vă rog.

Am sunat la tine acasă de zeci de ori. Unde ai fost diavoliță?

Trebuie să raportez și acasă?

De unde ai colectat toate acele gunoaie?

Acum, așteaptă până se vor încălzi.

Mi-ai spus că vrei multe zâmbete, nu-i așa?

Spune, șefule, am auzit că ai căuta niște momeli.

Ei nu plătesc salarii bune, iar eu sunt disponibil.

- Da? - Da.

Uită-te la asta ca la o minune.

Vezi tu, vin la soră așa.

Ea se bazează pe mâinile vindecătoare. Eu văd lumina și...

Bum!

Aleluia!

- Cânt și la saxofon. - Vino să mă vezi mâine.

Bine, șefu'.

El nu-i rău, nu? Ce s-a întâmplat?

Am crezut că vrei să te relaxezi.

- Nu-ți place petrecerea mea? - Nu.

Acum, îi arunc pe toți afară.

Și vom avea parte de o petrecere drăguță și liniștită, singuri.

Nu, mulțumesc. Vreau să merg acasă.

Bună, surioară. Mă bucur că te-ai decis să vii.

- Tocmai îi spuneam lui Hornsby... - Las-o în pace!

Nu, vreau să audă asta. Nu mă poate încărca cu astea.

M-am săturat să fac munca grea și să văd cum vă alegeți cu tot sosul.

Douăzeci la sută pentru mine și trebuie să le dau jumătate șarlatanilor mei.

Iar voi împărțiți 80 la sută.

Ți-am spus că merg în contul cortului.

Oh, da? Ei bine, cine va trăi în el? Moș Crăciun?

Evaluez o împărțire în trei. Și o să o iau și eu o treime.

Nu de la mine.

Dacă nu-i iau de la tine, știu de unde pot să-i iau.

- De unde? - De la cel mai apropiat ziar.

Ei bine?

Îmi iau partea mea sau trebuie să mă duc la ziar?

Îți vei primi partea.

Bine. Trăiește și lasă-i pe alții să trăiască.

Așa sunt eu.

- Așteaptă un minut. Te duc eu acasă. - Nu, mulțumesc.

Nu vreau nicio companie. Lasă-mă singură.

Urmărește-o și asigură-te că merge direct acasă.

Acum din întregul cort. Ați primit mesajul lui Dumnezeu?

Mulțimea: Amin!

Florence: Slavă Aleluia!

Mulțimea: Slavă Aleluia!

Iată ziarul dvs, domnule.

- Lew? - Da, domnule.

Unde merge sora Fallon în fiecare seară după serviciu?

De ce, acasă.

Mereu?

Ei bine, uneori îi place să meargă cu mașina.

Singură?

- Sigur. - Îți place slujba ta, nu-i așa?

- Cu siguranță. - Vrei s-o păstrezi?

- Da. - Ei bine, dacă vrei, amintește-ți,

oamenii care îmi plac rămân lângă mine. Oamenii care nu-mi plac, nu.

Bine, domnule.

Pe acea pălărie de fetru neagră.

În ultima vreme te-ai simțit destul de bine, nu-i așa?

Da. Bănuiesc că ești de acord cu mine.

Asta nu se vede în fotografii.

Acum că afacerea este oprită, tot timpul te plimbi cântând.

Poate pentru că sunt o femeie de afaceri nepricepută.

Poate.

Ai terminat devreme astă-seară, nu-i așa?

Sunt total epuizată. Vreau să mă întorc acasă.

Dacă vei pleca, mă pot îmbrăca.

- Ai citit ziarul de seară? - Nu.

Suntem din nou pe prima pagină.

Aruncă o privire.

Polițiștii supraveghează.

Este un caz simplu de sinucidere.

Hornsby, ai ceva de-a face cu asta?

Eu? De ce, nu l-am mai văzut pe Welford de peste o săptămână.

Presupun că vor fi câțiva aiuriți care-o să ne vadă.

Dacă ar trebui să ajungă la tine când nu sunt prin preajmă,

te sfătuiesc să nu vorbești nimic din ceea ce nu știi.

Ce aș putea știi despre asta?

Știi la fel de bine ca mine, el a băut ca un pește.

Era deprimat, avea halucinații.

Briggs, adu raportul de săptămâna trecută.

Sinucidere, simplă ca ziua.

Totuși, presupun că vor fi câțiva polițiști care vor da târcoale.

Ar putea fi o idee bună să luăm o pauză.

Ce vrei să spui?

Ei bine, m-am gândit că am putea să luăm ce am încasat și să plecăm de aici.

- Ai nevoie de o schimbare. - Nu genul acela de schimbare.

Nu? Ei bine, ce sugerezi?

Îți sugerez să scapi de șarlatanii aceia!

Nu mai avem nevoie de ei, iar eu am terminat-o cu ei.

Chiar așa? Ei bine, ascultă-mă.

Am făcut o înțelegere și am avut succes.

Ți-am dat tot ce ți-am promis și multe altele.

Când am venit la tine, erai cu stomacul gol.

Acum ai toți banii pe care i-ai dorit. Ai un apartament minunat,

o mașină, un șofer,

toate hainele și prostioarele pe care le-ar putea dori o femeie.

Ce te-a apucat? Ce vrei mai mult?

Haide. Fii sinceră.

Să fiu curată, asta aș dori să fac.

Nu avem nevoie de aceste falsuri. Vreau să joc curat.

Atunci de ce nu joci corect cu mine. Crezi că sunt orb?

Ce faci după serviciu în fiecare seară? Unde mergi?

Unde vreau. Nu sunt proprietatea ta.

Nu, dar dețin un fel de primă ipotecă.

Și nu va fi sigur pentru nimeni dacă încerci să claxonezi.

Ai făcut un protest pe aici despre faptul că ești prizonieră.

Sigur că ești și te voi ține prizonieră,

pentru că sunt nebun după tine.

M-am îndrăgostit de tine de prima dată când te-am văzut.

Dă-mi drumul!

Hornsby, dacă o mai faci vreodată...

Am făcut 8.300 săptămâna trecută, domnule.

- Unde mergi deseară? - Acasă.

Așa este bine.

Mai devreme la culcare și mai repede la trezire...

face o doamnă sănătoasă și înțeleaptă.

Cred că mă duc și eu acasă.

Ei bine...

ne vedem la biserică.

- Acasă, domnule Hornsby? - Nu.

Du-mă la apartamentul surorii Fallon.

Douăzeci și doi, 23, 24.

- Multă fericire. - Oh, stai.

Să nu mă grăbești până în anul viitor.

Mai sunt patru minute până la ziua mea.

Este suficient timp pentru...

- Ești o abstinentă? - Nu, nu așa de enervantă.

Bun.

Iată ceva ce am de mult timp, de peste zece ani.

L-am luat din Paris.

Un adevărat Napoleon. Uite.

- Din 1804? - Anul marii recolte.

Doar gândește-te. A fost îmbuteliat cu peste 100 de ani înainte de a te naște.

L-am păstrat pentru ceva special.

Ceva deosebit, mai special, foarte special.

Acum, dacă îți vei ține respirația pentru o clipă...

În cinstea ta.

La mulți ani!

Discurs! Discurs!

Domnule președinte,

Al,

doamnelor și domnilor,

așa cum nu obișnuiesc să vorbesc în public,

vreau să profit de această ocazie

ca să-i mulțumesc gazdei noastre pentru acest minunat banchet.

Ura, ura!

Am mâncat, am băut și am râs.

Și dacă gazda noastră n-ar fi făcut nimic altceva pentru mine,

ar trebui să fiu veșnic recunoscătoare pentru că m-a învățat cum să râd.

Niciodată n-am avut parte de o zi de naștere

și n-o voi uita niciodată, asta-i o promisiune.

Și îmi amintește de o promisiune pe care i-am făcut-o unui tânăr,

acum câteva săptămâni pe platforma cortului.

- Mă întreb dacă își amintește. - Își amintește.

Cu toată inima mea...

Sper să devină realitate.

Și acum o vom auzi pe gazda noastră.

Doamnelor și domnilor.

Și tu, Al.

Vreau ca toți să închideți ochii pentru o clipă și să îi țineți închiși.

- Acum ce vezi? - Nimic.

Ei bine, când nu poți vedea lumea, îți inventezi una.

Și, oameni buni, a mea este o lume minunată,

de când invitata serii a intrat în ea.

Nu am întâlnit niciodată pe nimeni ca ea.

Chiar înainte să ne întâlnim, ea mi-a salvat viața.

Și de atunci, mi-a schimbat-o.

Niciodată nu m-am gândit prea mult la Dumnezeu.

Dar o fac acum. El trebuie să fie bun și minunat

dacă ea crede în el.

Așa! Nu sunt cel care te va plictisi cu o prelegere în seara aceasta.

Sunt aici doar pentru a-l prezenta.

Avem cu noi în această seară un bărbat atât de cunoscut,

care nu are nevoie de nicio prezentare.

Îmi face mare plăcere să ți-l prezint...

pe cel plin de viață, un gentleman împlinit,

un călător experimentat,

cel mai bun dintre Don Juani,

cel mai bogat Romeo, Aloysius K. Eucalipt.

Ura!

Domnul Eucalipt, pentru tine.

Uke, doar pentru tine.

Doamnelor și domnilor.

Și tu, Carson.

Firește, adormeam

în timp ce distinsa noastră gazdă se adresa dvs.,

ceea ce îmi amintește de povestea comis voiajorului...

Oh, am mai auzit-o.

- Și de fiica fermierului. - Am auzit și de ea.

Vă mulțumesc foarte mult pentru atenția dvs. amabilă,

doamnelor și domnilor, cu respect al vostru, Al.

Noapte bună, copilași.

- Bravo! Bravo! - Bravo! Bravo!

- Te-ai simțit bine, soră? - Minunat, Al.

- Ești trează? - Da, onorabile.

Bine, atunci, spune, „Cu adevărat rural.”

- Cu adevărat rural. - Achitat!

Următorul caz.

- Esti treaz? - Pozitiv.

Treizeci de zile!

Soră, speram că și el se va lumina.

De ce, Al?

Dacă era cherchelit,

ar fi putut să fie suficient de nervos și să-ți spună ceva.

Haide, Carson.

Spune-i cu propriile tale cuvinte.

John: Dacă aș fi sigur că nu ar râde de mine.

Al: Să presupunem că râde. Spune-i oricum.

Haide, spune ce ai pe suflet.

Nu o să râd.

Ai auzit? Spune-i, Carson.

Tot ce poate să spună este nu.

- Spune-i tu, Al. - În regulă.

Să-i dăm drumul.

Soră, el vrea să-ți spună că...

El...

Probabil că mi-am pierdut cheia pe undeva.

Voi face la fel de mult pentru tine cândva.

Mulțumesc.

Te simți bine?

Nu te-ar interesa.

- Ce vrei? - Trebuie să plecăm, soră.

Plecăm din această stație doar cu bilet dus.

- Nu și eu. Îmi place acest oraș. - Am observat și eu.

Dar noi plecăm...

pentru binele sănătății tale.

Nu e nimic în neregulă cu mine.

Oh, ba da, te-ai suprasolicitat.

Ești la un pas de un colaps nervos.

Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt.

Uite.

Am ieșit la 4:00 dimineața, în special pentru a obține un exemplar pentru tine.

"Renunță la ordinele medicului."

Iar eu sunt doctorul.

Hornsby, vei trimite imediat o negare a acestei povești.

- Cum vine asta? - Nu mă duc în Palestina.

Desigur că nu te duci. Ziarele cred că-i vorba de Palestina.

Ideea mea despre Țara Sfântă este sudul Franței.

Monte Carlo, șampanie, ruleta

și bătrânul tău Hornsby pe aproape,

doar pentru a te feri de o călătorie.

Nu mă duc la Monte Carlo cu tine sau în oricare alt loc.

Îți spun ce o să fac. Voi face un compromis cu tine.

Îți ofer să alegi între două locuri:

Monte Carlo sau...

temnița.

Nu știu despre ce vorbești.

Știi asta: îmi păstrez întotdeauna cuvântul,

chiar și față de șobolani ca Welford.

Și acum îți dau un pont, dacă nu faci cum spun eu,

vei avea destul timp să regreți asta.

Pedeapsa pentru delapidare în acest stat este de zece ani.

Nu mă poți speria astfel.

Ai adunat mulți bani pentru a construi un cort.

Cum ai reușit?

Nu știu. Tu te-ai ocupat de asta.

Ei bine, s-a colectat pe numele tău, a fost înregistrat pe numele tău. Încă este.

Ai semnat toate cecurile. Am primit bonuri cu care pot dovedi.

Dacă nu te deranjează furtul,

ce zici de un mic proces de crimă pentru banii tăi?

- Crimă? - Cu cât mă gândesc mai mult la asta,

cu atât mai mult mi se pare că Welford a fost terminat.

Abia în seara asta, am aflat că el era

în drum spre un birou de ziare când s-a întâmplat.

Avea multe informații în servietă.

- Totul era despre tine. - De unde știi?

Am luat servieta.

În calitate de cetățean bun, ar trebui s-o predau poliției.

- N-ai îndrăzni. - Nu?

De ce nu? Sunt doar un angajat fidel.

Tu ești șefa.

Săracul bătrân Welford.

Trebuie să fi muncit din greu pentru a scrie toate aceste lucruri.

Încă ar putea să ajungă la presă...

Dacă insiști.

Trebuie să fie mii de oameni

care au contribuit la acel fond pentru cort.

Ce mai festin va fi pentru ei să citească povestea din interior...

a surorii Fallon.

Nu mă invidiezi? Mă duc la râul Iordan și poate o să înot în el.

Și apoi o să jeluiesc la Zidul din Ierusalim despre care am citit atâtea.

Presupun că trebuie să-mi fac un plan simplu și fantezist.

Cum să jelesc?

Ooh!

Haide, tu m-ai învățat cum să râd. Acum învață-mă cum să jelesc.

Chelnerul meu nu lucrează în această seară.

De ce nu mi-ai spus aseară că pleci?

Oh, nu știam nici măcar eu. Managerul meu are grijă de toate.

Mergem în fiecare an. Totul face parte din rutină.

Nu pleci din cauza mea, nu?

Ce vrei să spui, prostule?

Adică, nu mă aștept...

Ei bine, nu am nicio pretenție de la tine.

Știi tu, cum am... Cum tu...

Dacă vrei să rămâi, nici nu mai trebuie să mă vezi.

Acum, nu-l vei mai juca pe Hamlet, nu-i așa?

Ascultă, iau cu mine o duzină de foarfece cu care o să-ți scriu în relief.

Și într-una din aceste zile, voi reveni ca o piază rea.

Iartă-mă că sunt atât de egoist...

dar aseară am uitat de miile care au nevoie de tine.

Tu și cu mine eram singuri pe lume.

Chiar am început să cred că... Oh...

Nu va fi la fel pentru mine cu tine departe.

Nu, John.

Pretinde doar că nu mă duc.

Dragă, tu...

Plângi.

Nu, nu plâng.

Doamne, Florence, aș vrea să-ți mai pot vedea fața doar o dată înainte să pleci.

Eu...

Nu am uitat.

Dragă Tată din cer...

prima ta poruncă a fost „Să fie lumină”.

Oh, Doamne...

te rog să trimiți lumină acestor ochi fără vedere...

Recompensează credința care...

- Oh, nu-i de folos, nu pot. - Ce s-a întâmplat?

Totul este greșit.

Nu mai știu cum să joc la acest nivel.

Dumnezeu nu m-ar crede sub jurământ.

Îmi vezi acum chipul fără a putea vedea.

Este chipul unei mincinoase și a unei ipocrite.

Nu este! Nu spune așa ceva.

Vrei să știi de ce plec?

Pentru că sunt falsă. Și toți acei oameni

care povestesc despre lucrurile bune pe care le-am făcut, sunt și ei falși.

Sunt plătiți pentru a vorbi. Sunt minciuni. Numai minciuni!

Nu plec, ci fug.

De cine?

De toți acei oameni pe care i-am jefuit și i-am înșelat.

De acei oameni care cred că am făcut minuni.

Miracole.

Nici eu nu aș crede în ele.

Singurul lucru decent pe care l-am făcut de când te cunosc

este că-ți spun acum adevărul.

Dragă, nu contează. Eu te iubesc.

Tu ești în regulă, ești reală. Nu ești un fals.

De ce, tu n-ai putea fi. Îți dovedesc.

Pe toți acei oameni care te iubesc și au încredere în tine,

tu i-ai ajutat. Știu că ai făcut-o, pentru că m-ai ajutat pe mine.

Nu, nu ar crede, nici măcar dacă ai urca pe o platformă și le-ai spune.

Există ceva... Ceva care te-a schimbat și te-a speriat.

Spune-mi, ce este?

Spune-mi. Te iubesc, dragă. Nu fugi. Te iubesc.

Hornsby: Deranjez?

Mă bucur că ne-am întâlnit. Am vrut să-ți cunosc iubitul.

- Oh, Doamne, e orb. - Da?

Ei bine, nu este vechiul meu prieten Daniel care a urcat în cușca leului.

Ce-ți făcea sora, îți dădea un tratament?

- Florence, cine este acesta? - Oh, haide, Hornsby, te rog.

Stai un minut. Ce s-a întâmplat? Nu-ți este rușine cu mine, nu-i așa, soră?

Îți spun eu cine sunt.

Sunt tipul care îi spune ce să facă și ea o face.

Ai noroc, fraierule, că ești orb.

Ar trebui să te fac să vezi câteva stele.

Să o ții pe soră atât de târziu, când are atâtea lucruri de făcut.

Florence: Oh, Hornsby, haide, te rog.

Îl duci pe domnul Carson acasă. Eu merg cu domnul Hornsby.

Lew: Da, doamnă.

Vai mie! Cât este ceasul?

Bine, vin.

Sunt în camera ta.

Mor de curiozitate. Ce s-a întâmplat?

Doamnă Higgins, veți face ceva pentru mine fără a pune întrebări?

Oh, ceri cele mai imposibile lucruri.

- Haide, luați-vă pălăria și haina. - Unde mergem?

Spre cort. Vreau să luați niște chibrituri și o lumânare.

Higgins: Lumânare?

Higgins: Iată o fereastră.

- Unde? - Aici.

Aceasta este.

Deschideți-o.

Nu pot, este închisă.

Este și murdară.

Curățenia este alături de evlavie, o spun mereu.

Pentru ce faci asta?

Ai rupt-o.

Oh, sper că nu există și polițiști.

Pentru ce facem asta?

- Urmați-mă. - Eu?

Oh, dragule.

Nu cred că pot.

Oh, voi cădea. Dacă tâlhărim, nu aprob.

Nu am mai trecut printr-o fereastră de ani buni.

John: Aici. Luminați asta.

Higgins: Nu de când am scăpat cu... Unde sunt chibriturile?

Nu-i bun de nimic.

Nu-mi vine să cred.

- Acum arătați-mi camera surorii Fallon. - Bine.

Sper că nu sunt șoareci.

- Găsiți-i camera. - Bine.

"Sora Fallon, acces privat". Aceasta este.

- Acum, ce vom fura? - Nimic.

Tot ce vreau să faceți este să fiți ochii mei.

Vreau să cunosc această cameră, fiecare parte a ei.

- De ce? - Ca să pot să mă prefac că pot vedea.

Acum, ce este în ea?

Ei bine, două fotolii și o canapea

- și o masă de machiaj... - Cât de departe este masă?

Cam la șase pași.

Nu, la stânga.

- Pe aici? - Așa.

De ce vrei să te prefaci că poți vedea?

Ca s-o pot face pe sora Fallon să creadă că m-a făcut să văd.

Și poate că va rămâne.

Vreau să produc o minune. Acum înțelegeți?

Dar la ce ar folosi?

- Ce este asta? - Este o masă mică.

Doar ar afla data viitoare când te-ar întâlni.

Sunt câteva țigări pe ea.

Nu va mai fi o dată viitoare. Plec departe.

Acum, ce este de partea aceasta a camerei?

O masă mare.

Cat de departe?

În jur de trei pași.

Dar dacă tu pleci, de ce vrei ca ea să rămână?

- Ce este asta? - Este o fotografie cu cineva.

Este și ceva scris pe ea.

Citește pentru mine.

„Pentru Florence, cu dragoste de la tăticul ei”.

Ah, nu e drăguț?

Puneți-o înapoi unde a fost, vă rog.

Așezați-vă și spuneți-mi dacă merg bine.

Masă de machiaj.

Higgins: Așa este.

Țigară.

Fotografie.

Este bine.

Mai multe telegrame, soră. Uite.

Telegrame din toată lumea.

Un bărbat: Vreți toată trupa pentru deseară, domnule Hornsby?

Cu siguranță, toată trupa. Ce crezi că-i asta?

Să răspundă cineva la telefon.

Sigur că puteți, doamnă, peste o jumătate de oră.

Alt om: Locul este plin, domnule Hornsby. Să pun scaune pe scenă?

- Nu face nimic, lasă-i în picioare. - Bine, îi las în picioare.

O femeie: Oh, domnule Hornsby, am vrea să ne luăm la revedere...

Hornsby: Îmi pare rău, acum nu o puteți vedea pe soră. Este epuizată.

Alt om: - M-ați chemat, domnule Hornsby? - Da. Trimite gașca înăuntru.

Da. Da.

Fotograful este aici? Bine.

Spune, Brown, mai bine o faci deseară, altfel nu vei mânca.

Alo. Operatoarea? Ascultați-mă, stați pe acest fir câteva minute, bine?

Du-te acolo, Brown și nu-î lăsa să intre pe restul oamenilor.

Bine.

Acum fiți atenți. Vrem să facem din această predică de adio a surorii

cel mai grandios lucru pe care l-a avut vreodată.

Amintiți-vă ce a spus George M. Cohan:

„Lăsați-i mereu să râdă când vă luați la revedere”.

Acum, Georgie era un grozav om de spectacol, dar o să fiu mai bună.

Îi voi face pe toți să plângâ.

S-au cheltuit mulți bani pe flori în această seară.

Vreau acele flori udate cu lacrimi.

Vreau cântecele să fie bine auzite.

Să-i dăm sorei un răma bun pe care nu-l va uita niciodată.

Îl merită. Și nu-i va afecta nici liberul arbitru.

Acum, plecați de aici și dați tot ce puteți. Haideți, ieșiți. Valea.

Luați florile cu voi. Luați florile alea. Grăbiți-vă acum. La treabă.

Așa. Haideți.

Haide, copilă, revino-ți. Știu cum te simți.

Și eu aș fi supărat dacă nu ar fi pentru vremurile bune pe care le vom avea împreună.

Riviera, iubito.

Singurul lucru albastru de acolo jos este Mediterana.

Și, soră, cât de albastră este.

Nu va trece mult timp, dragă.

Sora, soră! O minune! O minune!

Să vezi înseamnă să crezi, o spun mereu și nu aș fi crezut

dacă nu aș fi văzut-o cu propriii mei ochi.

John poate vedea, soră. John poate vedea!

O, binecuvântată să fii, soră. E atât de fericit. E din nou ca un băiețel.

Vine aici să te vadă, soră și fără baston.

Fără baston. Așteaptă chiar aici, soră. Îl aduc la tine.

Acum este afară. Nu te mișca. Îl aduc aici.

- Ea este acolo singură. - Cu ce este îmbrăcată?

Părul ei nu este încă terminat.

Are haina albă și pantofii albi.

Și are un inel cu sigiliu pe mâna dreaptă.

Și stă lângă masa de machiaj.

Intră acolo repede, înainte ca să vină cineva.

Mă aștepți în taxi. Trebuie să mă duci la depozit.

Taxi, deloc. Stau aici și o să-i țin pe oameni afară.

Un om: Du florile pe scenă.

Alt om: - Da, domnule. Primul: - Grăbește-te.

- Asta-i. - Crezi că pot face totul bine?

Sigur că poți. Să ai noroc și Dumnezeu să te binecuvânteze.

Mă rog pentru tine și țin degetele încrucișate.

Florence: - John. - Florence.

A trebuit să te văd. Nu te-am putut lăsa să pleci fără să știu.

Rugăciunea ta a funcționat. Pot vedea.

Acum pot să te văd. Ești frumoasă, așa cum te-am visat întotdeauna.

Ai o rochie albă. Părul nu-ți este prins.

Este șaten. Ochii tăi sunt albaștri.

Ai un inel pe deget. Este un inel cu sigiliu.

Uită-te cât de bine mă pot mișca.

Vezi? Stau în picioare.

Mă așez, stau în picioare. Este cel mai amuzant sentiment.

Este ca și cum aș învăța din nou să merg.

Uite o fotografie.

De ce, este o poză cu tatăl tău,

cu un mesaj pe ea. O să-l citesc pentru tine.

Spune: „Pentru Florence, cu dragoste de la tatăl ei”.

Vezi, nu-i minunat?

Nu va mai trebui să-mi scrii scrisori cu cuvinte decuăate.

John, trebuie să vii cu mine în seara aceasta pe platformă.

Oh, aș dori, dar nu pot.

Trebuie să prind un tren. Plec din oraș deseară.

De ce pleci?

Ei bine, trebuie să fac ceva. Și...

Oh, te rog, nu-mi cere să merg acolo.

Nu vreau să fac publicitate. Este un fel de minune privată.

- La ce oră pleacă trenul? - La ora nouă.

Cât e ceasul acum?

Ei bine, eu... La acel ceas.

Ceas? Care ceas?

Șapte și jumătate.

O altă minune.

Oh, știu că îți este greu să crezi.

Cu greu îmi vine să cred.

Când se întâmplă ceva de genul acesta trebuie să crezi.

Nu pleca, Florence. Nu pleca.

Toți acești oameni au nevoie de tine.

Nu vezi tot binele pe care îl faci?

Florence.

Oh, este totul în regulă, John. Nu mai contează.

Îmi pare rău. Cred că nu se poate face minuni la comandă.

Ba da, se poate. Tu ai făcut-o.

M-ai făcut să văd.

Și pleci, așa că nu aș afla niciodată.

- Nu poți intra acolo. - Ce s-a întâmplat?

Nu trebuie să intri acolo, îți zic. Se întâmplă o minune.

- Sora tocmai a făcut să vadă un orb. - Dă-te la o parte.

Îmi pare rău că mă amestec, soră.

Dar sunt clienți acolo care așteaptă să-și ia la revedere.

Nu-mi iau la revedere în seara aceasta.

- Dar îți spun adio ție. - Da?

Nu mă mai tem de tine. Nu mă poți răni.

Poți face orice vrei, dar nu mai contează.

- Unde te duci? - Acolo, pe acea platformă

ca să le spun acelor oameni adevărul.

Să le spun ce mincinoasă și escroacă am fost.

Și nici tu, nici altcineva nu mă va opri.

Ești nebună. Te vor sfâșia.

Nu-mi mai spui ce să fac. Lasă-mă să plec!

- Eu voi... - Las-o să plece.

Soră! Soră!

Oh, poți vedea acum, nu?

Ei bine, uită-te la asta.

Ce lovitură am dat!

Harul Domnului nostru să fie cu voi toți.

- Amin. - Amin.

Dacă doar ați ști că acei trandafiri cu care ați venit la mine în seara asta

s-ar putea transforma în pietre.

În ultimele luni, mulți dintre voi au venit aici

să vă mărturisiți păcatele și să spuneți cum ați fost mântuiți.

În această seară, o să vă spun cum am păcătuit și cum am fost salvată.

Am rătăcit departe de Dumnezeu...

- iar acum mă întorc acasă. - Stinge luminile.

- Dar, șefule... - Stinge luminile.

Foc! Foc!

Un om: Foc!

Domnul este aici cu noi. Nu vă fie frică.

Soră! Soră!

Trupă, cântați „Înainte, soldați creștini”!

Cei din cor, cântați!

Cântați „Înainte, soldați creștini”! Toată lumea, cântați!

Florence: Dacă credeți în Dumnezeu, cântați!

Focul nu vă poate răni! Nimic nu vă poate opri!

Dacă aveți încredere și credință în Dumnezeu, cântați așa!

Dacă aveți credință și încredere în Dumnezeu, cântați!

Cântați, toată lumea!

Toată lumea, mărșăluiți! Sunteți cu toții protejați!

Toată lumea, cântați!

Dacă aveți credință și încredere în Dumnezeu, cântați!

Cântați „Înainte, soldați creștini”! Mărșăluiți, toată lumea!

Cântați „Înainte, soldați creștini”! Mărșăluiți, toată lumea!

Mărșăluiți!

Florence!

Toată lumea, ieșiți afară! Sunteți cu toții protejați!

Focul nu vă poate răni! Nimic nu vă poate opri!

- John: Florence! - John!

Florence, unde ești?

- Sunt aici. - Florence!

Florence!

Florence.

Unde ești, Florence?

Florence.

Tatăl nostru care ești în ceruri

Mulțimea: Sfințească-se numele Tău

Vie împărăția Ta Facă-se voia Ta

Precum în cer așa și pe pământ

Pâinea noastră cea de toate zilele Dă-ne-o nouă astăzi

Și ne iartă păcatele noastre

Precum și noi iertăm greșiților noștri

Și nu ne duce pe noi în ispită și ne izbăvește de cel rău

Pentru că a ta este împărăția și puterea și slava

Acum și-n vecii vecilor Amin

Atenție. Veți fi dat afară înainte de a intra în ring.

Când te-am numit escortă, trebuie să mă fi gândit la marina elvețiană.

Șase luni te-am hrănit și încă n-ai câștigat nicio luptă pentru mine.

Dar, șefu', dă-mi o șansă...

Dacă nu scoți din joc pe acel fraier în seara asta,

te voi duce înapoi în lada de gunoi unde te-am găsit.

Nu-mi pot pierde timpul cu amatori.

Oh, nu mai contează. Sunt gata să lupt.

- Ce mai faci, șefule? - Bună.

Dar croșeele de stânga pe care ți le-am arătat?

Când intri în ring, tot ce trebuie să faci e să dai cu dreapta.

Unde crezi că era Dempsey fără croșeul de stânga?

- Dar trebuie să lovesc... - Oh, taci.

Ce este cu toată această mulțime?

Sfinte Hristoase.

O femeie: Bine, toată lumea să se alinieze rapid.

Femeia: Bine, tobele.

Și a renunțat la un milion de dolari pentru asta.

Biata fraieră.

Traducerea și adaptarea realizate de GicuPal

S F Â R Ș I T