Original subtitles

Tu platesti!

El plateste!

Noi platim! Voi platiti!

Ei colecteaza!

IMPUNEREA

Face�i reclam� produsul dvs.sau a unei marci aici contact www.SubtitleDB.org astazi.

Italia e tara soarelui...

a monumentelor si a palatelor.

�n fiecare oras sunt c�teva cladiri celebre.

Sunt cladiri pe care, �n orice parte a lumii s-ar afla...

turistii vin sa le vada.

Dar mai exista, �n fiecare oras...

o cladire pe care nimeni nu vrea s-o vada.

Cladirea fiscului.

Nimeni nu vrea s-o vada, cu at�t mai putin sa intre �n ea.

Totusi, taxele sunt necesare.

Datorita taxelor platite de contribuabili...

serviciile publice functioneaza la perfectiune.

Masinile noastre...

aluneca �ncet pe drumuri bine pavate.

Reprezentantii fortelor de ordine sunt �ntotdeauna la dispozitia dvs...

vigilenti si silitori.

Si, mai presus de toate, somajul e �n mare parte rezolvat.

Oh, da, pentru ca datorita taxelor, s-a creat o noua profesie.

Aceea de consultant fiscal,

la care mai toti apeleaza pentru a plati c�t mai putin posibil.

Acesta e chiar un specialist �n noua profesie...

care �ncearca sa rezolve problemele unui contribuabil.

Si daca nu vei urma sfatul meu...

la sf�rsit vei plati dublu, crede-ma.

Scuza-ma.

Alo?

Biroul Curto?

Oh, dvs. sunteti?

Sunt d-l Pezzella.

Pezzella.

Ah, buna ziua, d-le. Da, spuneti.

D-le contabil...

a sosit.

Declaratia de impunere?

Da. Au acceptat cifra ce am declarat-o.

Pai, dar e normal, e normal, am fost mai mult ca sigur.

Scuzati-ma o clipa.

E d-l Pezzella, un client de-al meu.

De c�nd a intrat pe m�inile mele, el...

Da, bine. Bine, da, spuneti-mi.

Pai, nu am de ce sa mai astept acum, nu?

Ai �nteles? Ban... - Bine.

Nu stiu daca m-ati �nteles, eu...

Absolut. L-am pregatit deja. Va trimit imediat plicul.

Eh? La revedere. Un sarut copiilor.

Un sarut sot... Hm... un salut sotiei,

si tot ce-si doreste, eh. La revedere.

Uite-asa.

Uite-asa.

Da.

- Maria! - Da, d-le.

- �mbraca-te imediat. - Da, da.

Trebuie sa faci un comision urgent. Trebuie sa treci pe la biroul Curto.

- Stii unde e? Ai mai fost acolo odata. - Da, da, da...

Le duci asta. Acest plic.

- Ai grija ca sunt 100 de mii de lire... - Tata, daca vrei ma duc eu.

Doar n-o sa las banii pe m�na ta. Da-mi pace!

Mai ce chestie!

Oh, ai aici 5.000 de lire. Dupa ce...

Dupa, treci pe la biserica Sf. Augustin...

Da.

si cumpara o lum�nare frumoasa. Una de ceara. O lum�nare mare de ceara.

Si aprinde-o. Tine, 5000 de lire.

Oh, asculta. C�nd ajungi �naintea Sf. Augustin...

spune de trei ori "Gloria Patri" din partea mea.

Sa-i spui, Sf. Augustin, ca e din partea d-lui Pezzella.

R�deti, r�deti!

Oh, �mi pare rau.

Observati cu atentie z�mbetul d-lui Pezzella.

Pentru ca acel z�mbet, pentru un timp

nu-l veti mai vedea.

De ce?

E foarte simplu.

Iata de ce.

- Se poate? Buna dimineata. - Uite ce e, Pirolli...

ai o depesa de la administratie.

Magazinul de tesaturi Pezzella. Str. Aurelia. Uita-te...

... ar trebui sa existe o nota. - Pezzella...

- Sau cel putin cred ca am vazut-o. - Prin urmare...

Ah, aici: platile �n contul statului posibil ca sunt inferioare c�stigului real.

- Costuri ridicate ale publicitatii. - Verifica imediat.

Si trimite o persoana bataioasa, da?

Bine. �l voi trimite pe inspectorul Topponi,

cel care a facut verificarea magazinelor mari.

Da, Topponi e chiar omul potrivit.

- Care e? - �sta.

- Ah. E singurul magazin? - Singurul.

- Fara sucursale, asa-i? - Nu, nu.

Bine.

Statie de autobuz...

Loc de parcare cu telefon...

magazin de lux... vitrina toata din alama...

sticla sablata...

- C�t plateste la doua luni? - Toate la un loc?

Da, venituri mobile complementare impozite, canalizare, totul.

- Patruzeci. - Patruzeci!

Lucruri de piata locala. Sa mergem.

Doamna, mi-ati dat 70.000 de lire, e adevarat?

Se plateste 67...

68...

69... 70.

- Vin imediat, domnilor. - Va rog, continuati...

�ntre timp vom arunca o privire. - Faceti-va comozi.

Doamna, nu uitati sa verificati. Fiecarui impermeabil...

�i este atasat un numar. Ati putea c�stiga un scuter.

- Verificati, d-na, verificati! - Bine.

Cu placere, doamna.

9000 e pretul redus. Uite ce l�na. Buna ziua, d-le.

Buna ziua.

- Mie mi se pare un pic cam scump. - Nu, doamna, ce spuneti?

Sa stiti ca vindem doua duzini pe zi.

- �mi garantati ca e o afacere buna? - Nu va faceti griji.

Douazeci si patru ori noua c�t face?

- Doua sute treizeci si? - Nu cred ca...

Deci...

... c�t face? - Ce anume?

- Douazeci si patru ori noua. - Doua sute saisprezece.

- Eh. - Eh. Cine e?

Ati gasit ceva pe gustul d-voastra, d-le?

Pai... as spune ca...

mi se par lucruri ieftine, stiti.

Va rog, d-le, nu v-ati uitat bine.

Aici avem numai produse de lux... lucruri de prima m�na, de bun gust.

Da, da, bine, dar cu toate acestea, din afara nu pare.

Bine dar, dvs... nu priviti din afara, priviti din interior.

- Bine, dar eu vin de afara. - De la tara?

Nu, am intrat pe intrarea principala si nu am avut aceasta impresie.

Am �nteles. Poate ati fi vrut sa vedeti o vitrina frumoasa...

o prezentare frumos luminata cu un neon... - Exact. De ce nu o faci?

- Vreti sa va spun eu motivul? - Sa auzim.

Va temeti de impozite.

- Ascultati... - Da?

Daca am �nteles corect sunteti comerciant?

Nu as spune.

- N-ati spune? - Nu.

Eh, stiti cum procedeaza acesti domni? Eh?

- Da? - Oh, fac�nd asta...

fac�nd asta, v-ati putea da seama cum sunt facuti, "acesti" domni.

- Ei bine, �ntr-un anumit sens. - Asa, �ntr-un anumit sens.

Trec�nd pe aici prin fata, vad o vitrina frumoasa...

vad o expozitie frumoasa, intra...

se informeaza daca v�nzarea merge bine...

Exact.

- Intra �n vorba... - Exact.

- D-ta spui ca ai c�stigat multi bani. - Foarte exact.

Apoi la un anumit moment dat...

scot legitimatia... - Legitimatia. E adevarat, asa e.

ti-o dau... - Da... apuca legitimatia asa,

si ti-o dau, luati-o, luati-o... - Nu, nu, cititi-o, cititi-o.

- Nu, nu e nevoie. - Citeste-o, te rog.

- Legitimatia? - Da.

Bine, daca asa doriti.

Oh, e drag... e dumneata, asta esti dumneata, nu-i asa?

- Da, eu sunt. - Dar ceva mai t�nar.

- Fara mustata. - Eh!

- Fara mustata, da, da. - Cititi numele de jos...

Ah, numele de jos? Eh.

E scris printre altele, mi se pare.

- Insp... pector... - Pector.

- To... Topponi. - Da.

- Administratia... - Fiscala.

Administratia Fiscala.

Scuza-ma...

unde e...

Pai, era aici, nu stiu.

Nu, vreau sa spun administratia...

... e �n biroul ala? - Oh, da, �n ala.

Te superi...?

Oh, da... dar dumneata ai legitimatia.

- Bardi... - Bardi...

- Te rog. - Va rog.

Multumesc.

Bardi.

- Aici nu suntem �n ordine cu impozitul. - Nu, nu-i asa?

Uite cei... nu aveti alte dosare de plati?

Sunt aici.

- Toate sunt aici? - Toate aici. Eh!

Oh nu, inspectore, �mi pare rau, dar nu �n sertare.

Va rog sa aveti rabdare. �n sertare se tin secretele personale.

Uite, tocmai secretele sunt cele care ne intereseaza.

Trebuie sa ne scuzati, dar noi doar ne facem datoria.

- Si asta vi se pare un lucru corect? - Oh... scuzati-ma.

Nu, asta e a mea. Dimineata o folosesc,

pentru inhalare. - Da.

- Deoarece sufar de dureri �n g�t... - Am �nteles.

... dimineata �n fata oglinzii ma spal. Ma spal.

Inspectore, simt ca sunteti putin racit, ati mai �ncercat

aceste supozitoare? - Nu, multumesc.

Sunt extraordinare pentru raceli.

- Eu folosesc sirop. - Dar sunt foarte eficiente.

- Oh, stiu, dar... eu merg pe vechi. - E nevoie doar de c�teva.

- Fara obligatii! - Multumesc.

- Bardi... fara obligatii! - Oh, nu, multumesc.

Oh, totusi arata bine, nu-i asa? �mi face o placere nebuna.

Imaginati-va: am platit un contabil

care-mi tine �n ordine h�rtiile.

- Ah! - �ntr-adevar! Daca e ceva

�n neregula, inspectore, sa-mi spuneti.

Asa am sa-i pot trage o sapuneala frumoasa!

- Sa-i arat cine sunt eu! - Ar fi corect, deoarece

va trebui sa platiti o amenda.

- Eu? - Dumneata!

Oh, bine! Voi plati ce trebuie platit.

- Ei bine... �mi doresc sa fie mica... - Ei bine, asta...

depinde... de dumneavoastra.

Nu. Asta depinde de modul �n care v-ati tinut

evidenta contabila. �mi pare rau...

Ce este?

D-le, persoana respectiva e pe a doua linie.

Ah, da. Vin imediat.

Scuzati-ma, acum,... am sa lipsesc... pentru o clipa.

- Va rog. - Faceti-va comozi.

Multumesc.

Contabile... Sunt, Pezzella.

A venit fiscul la mine.

Fiscul!

Au venit?

Ah, au venit! Pai, cu at�t mai bine.

Si cum merge?

Pai, asta e o veste buna. E �n regula.

Bine pe naiba! Dar, spune, chiar nu ai �nteles nimic?

- Fiscul e aici! - Cine?

Fiscul!

Da, da, da... Am �nteles, dar

vom vorbi alta data, nu-i asa?

Nu, nu, nu acum.

Sa vorbim alta data despre asta? Vom vorbi chiar acum,

astia sunt aici, �n biroul meu. Cum sa ma descurc singur?

Pai, asculta prietene, �ncearcati sa c�stigati timp,

fiti simpatic, fiti... dragut,

�ntelegator...

�ncercati sa gasiti unele puncte �n comun,

sa aflati ce g�ndeste, de exemplu,

despre politica...

Politica?

Oh, �nteleg! Da, �nteleg!

Si vom vorbi �n aceasta seara, voi veni la cina la dumneata, da!

Acum nu pot, la revedere.

Totul e bine? Bravo, sunt multumit. Totul e bine.

De fapt totul e rau, �mi pare rau pentru dumneata...

- Pentru mine? - Eh, da.

Si ce vina am eu, scuzati-ma?

Pai, ma rog, vina doar nu va fi a noastra, nu?

Ah, dar aveti rabdare, inspectore, ei!

Am un consultant fiscal!

Si cu consultant!

Asta ma face sa ma g�ndesc... scuzati-ma, eh...

la regretatele timpuri...

Ah!... ce-ati spus.

M-ati lovit la punctul sensibil.

Vremurile trecute.

Alea au fost timpuri bune, draga inspectore!

Si nu se mai �ntorc! Oh, nu, nu se mai �ntorc.

- Care timpuri, va rog? - Cum care timpuri? Acele zile s-au...

Acum suntem... vreau sa spun,

suntem oameni mari sau copii? Aveti rabdare!

- Ah, uite... - Ori... "italieni!"

Ei? Bardi?

Vreti sa va explicati, va rog?

- Cum, n-am fost �nteles? - Oh, nu. N-ati reusit...

Inspectore, inspectore...

... am reusit, - Nu ati reusit.

Dar am reusit sa va misc. O stiu.

Nu, doar ca... am o mica conjunctivita.

Nostalgia, nostalgicule.

Dar spune ca e conjunctivita ca sa poata lacrima �n voie.

- Dumneata nu... nu ai �nteles. - Am �nteles perfect.

Sunt de acord cu dumneata. Si cu Bardi, daca nu ma �nsel.

Pentru noi! ... Bardone!

- Cum g�ndesti d-ta, scuzati-ma? - Cum g�ndesti dumneata.

- Dar eu nu g�ndesc ca dumneata. - Si atunci cum g�nditi, ma rog?

- Atunci v-ati razg�ndit. - Oh, haide!

Daca m-ati fi lasat sa termin, as fi spus,

de pe vremea bunicii mele.

Ah!

Dar atunci dumneata...

esti "anti"! Ca mine! - Dar nu, eu nu sunt...

Si eu sunt "anti". Eh!

- Prima data ai spus ca erai "anti". - Si ce-am spus?

- Ai spus ca esti "pro". - Am spus "pro"?

Mi-a scapat un "pro", dar eu sunt "anti". Priviti-ma bine.

- Eh, inspectore! Eu zic ca stam aici... - Nu conteaza.

... sa despicam cuvintele. Mi-a scapat,

fara sa-mi dau seama, aveti rabdare. Si apoi, ce naiba!

- Suntem toti italieni. Suntem italieni! - Da, bine. Suntem italieni.

Ne-am dus la razboi. Subofiterul meu!

Tipa-tipa subofitere!

Buna ziua d-le, cafelele.

Aici, aici, tinere. Pune-le aici, pune aici.

Asa.

Eh! Sa bem!

Permiteti?

Nu poate suporta cestile �ntoarse cu susul �n jos.

E alergic?

Cine a comandat cafelele astea?

Eu, cu modestie.

Ei bine, sunteti foarte amabil,

dar credeti-ma, chiar nu e cazul. Uita-te la '58.

Bruneto!

Buna ziua, doamna. Buna ziua, unde e sotul meu?

- E �n birou, doamna. - Da �ncoace, tu du-te acasa.

Uh, ce fazani frumosi. Cine stie c�t ati dat pe ei, doamna.

Macar o data e o cheltuiala ce se poate face, lui �i plac mult.

Inspectore, deoarece faceti

aceasta verificare at�t de minutioasa,

va rog sa o faceti cu m�na pe inima.

Aici nu tot ce straluceste e aur.

- Vreti sa stiti adevarul? - Da...

Am eliminat toate cheltuielile extravagante.

Singura extravaganta ce mi-o pot permite, sunt aceste trei cafele.

Si vreti sa stiti de ce nu-mi pot permite trei odata?

Va spun chiar acum: pentru a salva doua bacsisuri, iata.

- Torquato!... Buna dimineata. - Buna dimineata.

Torquato, uite ce am gasit astazi.

Sotia mea e norocoasa: �ntotdeauna gaseste ceva.

Dar trebuie sa ducem imediat �napoi acesti pui

celor ce i-au pierdut. Pentru cinste! - Dar acestia sunt fazani.

- Cum? Care fazani? - Cum nu?

Sunt fazani? �stia sunt pui de gaina.

Sunt pui de crescatorie,

chestii congelate ce vin din Elvetia.

- �stia sunt pui elvetieni! - Ba nu.

Uitati ce e... daca �mi permiteti, eu sunt v�nator.

Ah! Asa. Spune dumneata.

- Sunt fazani adevarati. - Uite.

- Vezi? - Si pot spune ca sotia dumitale

chiar stie ce spune.

- I-ai furat? - Ba i-am cumparat!

- Si chiar proaspeti. - Da.

- Dar ei put! - Precis va spun.

Vad ca va pricepeti, nu-i asa?

Sunt v�nator, doamna.

Ah, atunci pe l�nga faptul ca sunteti v�nator

trebuie sa fiti si un gurmand. - Si daca sunteti si v�nator si gurmand,

astazi vom face ceva, nu-i asa?

Ram�neti cu noi pentru masa de pr�nz! Vom m�nca o bucatica

de pui putred. Chiar si lui Bardelli �i va face placere, nu?

Uite ce-i... Va multumesc foarte mult,

dar v�nat pot m�nca doar daca-l prind eu.

- Si l-ati prins! Facem sa-l prindeti. - Nu, vreau sa spun, daca-l v�nez.

Ei, stam sa vedem cine la v�nat! Dumneata, eu,

cine l-a v�nat, l-a v�nat!

Acceptati invitatia noastra, ne va face multa placere.

Doamna, cu mult drag

dar sotia mea azi mi-a pregatit un fel de m�ncare

dupa care ma �nnebunesc. - �nnebuneste!

- Supa. - Chiar astazi.

Ei?

- Du-te si deschide surorii tale. - Am vrut sa fac risotto cu ciuperci,

dar apoi m-am g�ndit ca nu era cazul.

Foarte bine. Sunt periculoase.

Da... sunt foarte scumpe!

- Buna, tata. - Buna, frumoaso.

- Buna, mama. - Buna.

Si... la felul doi?

- Omleta cu anghinare. - Ei, spuneam eu!

Nu-i rau, nu-i asa?

Dar nu era mai bine putina carne?

Potrivit "Colectiei Medicale" un bol de supa

face c�t doua fripturi.

Ei bine, eu m-as fi multumit doar cu una.

Si asta e bine. Atunci man�nca doar jumatate.

Apoi, asta ar fi c�t doua fripturi?

Exact. Chiar asa.

Atunci am s-o man�nc cu cutitul si furculita.

Ei bine?

Trebuie sa multumim lui Dumnezeu ca exista supa.

Si g�nditi-va ca sunt multi oameni care astazi nu au ce m�nca.

- Nu voi m�nca. - Cum asa? Nu man�nci fazan?

De c�nd am luat contact cu cei de la fisc

mi s-a �ntors stomacul!

E nevoie de mai mult de at�t pentru a-mi strica pofta de m�ncare!

Tata, �ti faci prea multe griji.

Uita-te la mine: nu-mi fac griji deloc!

Si asta pentru ca esti un nesabuit.

Te g�ndesti cum sa ma prostesti sa-ti dau masina,

sa dispari cu scuterul, sa faci probleme fetelor...

Bine face. Ce ar trebui sa faca? E t�nar.

Da-i si tu dreptate, da-i dreptate. Eu lucram la v�rsta lui!

- Vrei sa stii ca eu... - Stim, stim.

Las-o aici, Elvira. Servesc eu salata.

Tu pregateste br�nza si fructele, te chem eu c�nd e momentul.

Trebuie sa-i spunem si cameristei

ca ai mers din casa �n casa v�nz�nd stofe �mbracat �n turc?

Te rog, �n marinar.

�n turc m-am �mbracat atunci c�nd am mers sa v�nd covoare.

Marinar sau turc pe mine nu ma intereseaza!

- Oh, da? Te deranjeaza? - Da.

- Oh, te deranjeaza? - Da.

Atunci sa-ti intre bine �n cap ca daca o sa continui �n ritmul asta

�n cur�nd am sa �ncep din nou. Asa ca nu ma scoate din sarite!

Exagerezi, sa stii! Dar daca aceste documente

sunt at�t de importante, cum spune sotul meu,

de ce le-ati lasat la birou si nu le-ati adus acasa?

C�t esti de proasta! C�t esti de proasta!

Astea sunt documente care trebuie sa ram�na la birou.

Sunt facturi, chitantiere, state de plata.

Bine, nu te supara, am �ntrebat si eu!

Avem nevoie de o lege. E adevarat, d-le contabil?

Nu am �nteles nimic.

Am spus ca parlamentarii au alte probleme.

Oh, nu, draga d-le!

Deputatii sunt reprezentantii poporului.

Ar trebui ca sa se ocupe �n Camera lor

de scutirea contribuabililor de aceasta povara fiscala.

Chiar si Sf. Augustin se intereseaza de impozite, stii?

Da, iar eu am avut nesansa de a ma numi Augustin din cauza asta!

Ar trebui sa fii m�ndru, t�mpitule!

Sf. Augustin a spus ca �n cazul �n care taxele si impozitele

sunt prea �mpovaratoare, nu e un pacat sa nu le platesti!

Iar eu atunci c�nd ceva nu e un pacat, am constiinta curata,

si merg drept pe drumul meu.

Contabile, facem bine daca �ncercam

sa nu ram�nem pe jumatate goi?

�mi... �mi pare rau, dar mi se �nv�rte putin capul,

vinul asta e nou,

dar totusi... e bun. - Te-am salutat! �sta s-a �mbatat.

Crede-ma, contabile, nu m�nca mult ca o sa-ti fie rau.

Vino cu mine, ridica-te. Ne vedem m�ine la birou.

Asculta.

Nu te teme, �nca te pot salva.

Crezi... ca �nca mai avem timp?

- Hmm. - Hmm?

Taci. Ne pot auzi.

Vino aici.

Sunt asa dragute, nu-i asa? Numai de l�na.

Si ce trebuie facut?

Trebuie sa le intri pe sub piele, sa-i ungi.

Nu, e imposibil. Ieri pentru o cafea a fost sf�rsitul lumii.

Oh! Dar dumneata te-ai murdari pentru o cafea?

Oh, sigur. Daca cineva o arunca pe mine, desigur ca ma murdaresc.

- Dar sergentul era si el prezent? - Oh, da, erau am�ndoi acolo.

Greseala, mare greseala.

- Sunt ignorant. - Da, �n materie fiscala.

Vezi tu, fiecare om

e cinstit �n public, trebuie luat �ntre patru ochi.

Da? Crezi ca...?

omul nostru luat deoparte...

e maleabil? - Da...

Da, dar trebuie luat usor.

Trebuie procedat... prin sondaj.

Sondaj, nu-i asa? Dar atunci ar fi nevoie de o sonda.

Dar sonda... sunt banii.

Da! Grozava idee!

- Uita-te! Uita-te! - El e?

- Nu, uita-te! - El e?

- Nu. - Cine e?

- Afara ploua. - Cine? Unde?

- Si ce? - Ce se va �nt�mpla

cu inspectorul c�nd va iesi? - Oh, frumos, se va uda!

Nu.

Nu, esti un ignorant.

- �n domeniul fiscal. - Da.

- Ah, bine. - Nu, vreau sa spun: nu se va uda

pentru ca �i vei da o haina de ploaie.

- De tergal? - Da!

Ce idee buna!

Si apoi uiti sa i-o mai ceri �napoi.

Si daca... n-o aduce �napoi?

Vei creste doza.

Doua haine!

- La fel. - Nu, nu! Altceva.

Altceva?

Ce jecmanitori baieti!

Doriti ceva, d-ra?

Scuzati-ma, cu d-l Topponi. Trebuie sa-i dau umbrela asta.

Dar... scuzati-ma, cine sunteti?

Sunt fiica d�nsului.

Fiica?

Spuneti ca trebuie sa-i dati

aceasta umbrela tatalui d-voastra? - Pai, ploua!

Tata m-a sunat ca sa i-o aduc.

Ei bine, d-ra, va rog sa asteptati un moment.

Voi veni imediat sa va conduc la tata, da?

Multumesc.

Ideea dumitale a cazut.

Va trebui sa-i trimitem un cadou la domiciliu.

Da, dar stii, e dificil de aflat adresa

acestor domni de la fisc.

- O pot gasi. - Ei, bine...

Daca reusesc s-o aflu de la fiica lui?

- Acum? - Nu!

Ah, bine! Eh!

O urmaresc c�nd pleaca. P�na la domiciliu.

Dar fii atent, nu uita s-o scrii corect, da?

- Desigur. - Foarte bine.

D-ra, veniti.

Asculta, nu insista. Acesta e un subiect tabu,

daca tata ar sti m-ar omor�! - Hei, asteapta putin:

tu ai pariat ca te vei combina cu prima fata care intra,

daca dai �napoi, treaba ta, dar �mi platesti cele 3 tricouri.

Nu-ti convine, te lasi? Asa-i?

Nu, suntem de acord. Dar mai e timp p�na duminica, nu?

Buna, Ninni!

Grabeste-te, du-te acasa altfel se face t�rziu.

- Nu vrei sa te astept? - Nu se poate, sunt multe de facut.

Nu va lasati rugat, inspectore, daca vrea sa va �nsoteasca...

Am multe de facut, dar, multe de facut aici, da, da!

Lucrati prea mult, inspectore,

o sa va epuizati. Spune-i, tata:

esti epuizat, muncesti prea mult.

Eu �i spun mereu, dar nu asculta.

Asculta, Ninni:

Spune-i mamei sa nu-si faca griji

daca nu ne vedem, pentru ca e posibil

sa nu pot veni nici la micul dejun.

- Bine. - Buna, frumoaso.

Pa. Ah!

Ne uitam la televizor �n seara asta, sa nu �nt�rzii mult.

Pai... poate

chiar �n seara asta voi putea veni.

- Pa. - Bine. Pa.

Va conduc.

D-ra? Oh, scuzati-ma, d-ra,

caut ambasada, stiti unde e ambasada?

- Care ambasada? - Oh... american...

- Oh... Ambasada SUA, �ntelegeti? - Ah da, e �n strada Veneto.

Eh... eu �nteleg putin italiana, d-ra,

nu as putea sa va conduc cu masina mea?

Nu, nu vin �n masina cu dumneata.

De ce, eu bun, sunt fiu de pastor...

- Ce? - Da, tatal meu e pastor protestant.

- Ah... un pastor protestant... - Da, da, eu sunt un baiat bun.

Am primit o educatie excelenta.

Mizerabile, Vespa mea!

- Nu ai vazut ca ma combinasem... - �mi pare rau...

�ti pare rau, pe naiba!

D-ra? D-ra?

Ai distrus tot!

Ba nu, daca o pornesti vei vedea ca functioneaza...

Stiu ca asta merge, cu ea n-o sa-mi mai mearga!

Deci, nu va duceti acasa �n seara asta, nu-i asa...

- Ba da, de ce nu as merge? - Pentru ca i-ati spus fiicei ca...

Nu, fiicei mele i-am spus ca poate nu vin �n seara asta,

dar ma refeream la televizor. - Oh...

Pentru ca acasa noi nu avem un televizor.

- Nu aveti? - Nu, nu avem,

mergem sus la un colonel, care locuieste deasupra noastra.

Si va place?

Pai... ce sa spun...

nu multe, c�te ceva...

v�natoare si pescuit... - Ei bine, ce-mi place si mie,

si eu ma �nebunesc dupa... dupa v�natoare si pescuit.

Avem aceleasi gusturi... parca am fi frati.

- Uita-te aici... - Si de ce nu v-ati cumparat?

- Pai... asa... - E distractiv...

- Sa spunem... daca asa credeti. - E bine, bine, bine...

15 septembrie, ati primit 15 perechi de bocanci de schi.

- Da. - Hmmm... si factura?

- Cum de stiti? Factura? - Stiu, e scris aici.

- Da. - Asa-i, si factura trebuie sa fie...

Nu stiu, ar trebui sa fie aici, nu ati vazut-o?

- Nu chiar, am cautat-o. - E acolo...

- Ei bine, e sau... - Merg s-o caut, nu?

- Mergeti s-o cautati... - Si daca n-o voi gasi, aveti rabdare,

vreau sa spun ca veti gasi ceva care...

va va face la fel de fericit.

Scuzati-ma...

D-ra?

D-ra! Doar nu v-ati suparat asa de tare?

- Dar ce am facut? - Gata, ajunge, de la Tibru

ma tot deranjezi, du-te si fa pe idiotul �n alta parte!

Dar nu o faceam pe idiotul, o faceam pe americanul.

Da... iar eu pe indianca.

D-ra, �mi permiteti sa va �nsotesc?

- Da, asta va permit. - Uite, am o Vespa, sa mergem.

Nu-mi foloseste, pentru ca am ajuns, locuiesc aici. La revedere.

Dino? Fata aia locuieste acolo?

Da, locuieste acolo, dar de ce te intereseaza pe d-ta?

Vreau doar sa stiu daca fata aceea locuieste acolo.

Dar, d-le contabil, la v�rsta d-tale sa mai umbli �nca dupa fetite...

Dar cum �ndraznesti sa te g�ndesti la asa ceva,

tu esti cel care a urmarit-o, te-am vazut, sa stii...

Tu ai urmarit-o.

- Laura... - Buna matusa.

- Bucuria mea, intra, intra... - Ce mai faci?

Nu prea rau, multumesc. Chiar nu te asteptam.

- Ce e? - Era unul care ma urmarea

si ca sa scap de el, am intrat. - Ai facut bine. Ernesto...

E Laura...

Ernesto, e Laura si a venit sa ne viziteze.

- Buna ziua, unchiule. - Buna ziua.

Ia loc.

Stai jos.

Aproape ca ati uitat adresa noastra,

dar de ce s-a �nt�mplat asta?

Piata Navona, nr. 35... Bine, bine...

Draga contabile, mi-ati facut un serviciu

care face cel putin 10000 de lire.

Tineti.

Eh? Pai... nu credeam ca te jignesc, scuza-ma...

Doar nu crezi...

ca a fost de ajuns sa deschid o carte de telefoane?

Tineti cont ca adresa unui inspector fiscal,

e mai secreta dec�t planurile bombei atomice, nu?

Dar eu gasesc...

gasesc ca merit cel putin 30.000 de lire.

- Hmm? - Ai terminat?

Si acum, d-le contabil, trebuie sa ne ocupam

de cumpararea unui televizor, chiar daca nu te vei preocupa chiar d-ta,

dar te rog, unul frumos, imens de mare,

21, 25, 30, 40 inch, toti inchii care exista,

si-l vom trimite chiar �n seara asta inspectorului.

Sunteti un ignorant.

- �n materie fiscala. - Hmmm... Dar nu lui, sotiei sale.

- Sotiei? - Desigur, fara ca sa stie

cine l-a trimis, doar sa intuiasca. - Asa-i.

Asa se face... asa.

Televizorul �l platesc eu.

E bine?

- Buna ziua, doamna. - Buna ziua.

- Trebuie sa va livram asta. - Mie?

- D-voastra sunteti d-na Topponi, nu? - Da, eu sunt.

- Dar cine-l trimite? - Nu stiu, a fost platit.

Daca e platit, intrati, dar nu �nteleg.

Au adus un cadou pentru mine.

- Pe aici... asezati-l aici. - Unde-l punem?

Acolo, pe masuta.

- Aici... - Dar, ce e asta?

Se aprinde, dar nu e o bricheta, e un televizor.

Asculta, daca vrei sa faci pe desteptul, te pocnesc.

Crezi ca ati intrat �ntr-o casa de t�mpiti! Eh?

Treaba a trebuie clarificata imediat. Cine a trimis chestia asta?

Stim doar ca e de la compania Vega, noi suntem doar muncitori,

tehnicianul va veni dupa asta sa-l monteze.

- Mara? - Si �nchideti usa.

- Multumesc. - Mara? Vino aici.

- Stii cum am sa par eu? - Cum?

Cu cadourile astea de la straini?

Stii cum o sa mi se spuna?

Boule!

- Buna ziua inspectore. - Buna ziua.

- Exact la timp, nu-i asa? - Da.

Doar ce deschid magazinul si primul client esti d-ta.

Da... Mergi si deschide biroul.

- Te deranjeaza daca folosesc telefonul? - Luati loc, stati jos.

- Nu, nu, aici, stati jos. - Fara politeturi...

- Doar luati loc, stati jos. - Bine, multumesc.

- Dar, stiti... - Ce anume?

- Platesc apelul telefonic. - Dar, Doamne fereste.

- Nu, atunci nu voi mai telefona... - Nu pot accepta.

- Oh, te rog... - Eu va rog.

- Asta nu e posibil... - Da-i la saraci.

- Da-i de pomana... - Dar atunci,

o sa spuneti ca i-am luat eu.

- Stiti de ce, draga inspectore. - Uite ce-i,

nu vom re�ncepe cu lamentarile grecesti, deoarece nu e cazul, crede-ma.

- Bine, bine... - Eh, nu m-am nascut ieri...

Inspectore, stii ce cred eu despre d-ta?

Da, stiu, dar nu-mi spune, altfel voi fi obligat

sa te denunt pentru ultraj. Asta e tot. - Oh, Dumnezeule, ce ati �nteles?

- Vroiam sa spun ce cred eu despre d-ta. - Da?

- Ca va admir! - Va multumesc, foarte amabil.

- Sunteti o persoana serioasa, punctuala. - Multumesc.

Si, fara modestie, nu ca sa ma laud,

si eu sunt un om serios, punctual...

Uita-te la mine, inspectore... si secretos...

sunt un morm�nt.

Scuza-ma �nca o data pentru toate

dar ce doresti sa spui d-ta cu treaba asta?

- Nimic, spuneam si eu. - Atunci, hai s-o lasam asa...

- Stiu... - Sa nu fim copii, haide...

- Inspectore... - Oh...

Va placut la televizor seara trecuta?

Pai, da... se putea si mai bine.

Stiu, dar trebuie sa fi fost multumit, nu?

- Da, asta da... - Dupa cum spune proverbul:

cine e fericit, e bucuros. - Asa e.

Dar daca d-ta nu te-ai bucurat...

Ma rog...

sotiei d-tale i-a placut? - Cum sa spun, sotia mea...

a aruncat doar o privire, asta pentru ca sotiei mele

i se pare ca e o idiotenie... - Ah.

ca sunt lucruri mai utile.

Acum, de exemplu, stiti pentru ce ma pune pe cruce?

- Spuneti... nu, nu, spuneti... - Spun...

Pentru un frigider.

Ai �nteles?!

Eh!

- Buna ziua... - Cum asa, iarasi voi?!

- Da, si de data asta e un frigider. - Totusi, as putea afla

cine �mi trimite toate lucrurile astea? - E Mos Craciun,

nu va faceti griji, totul e platit... Hai, Anto, �mpinge...

- Buna ziua, doamna. - Scuzati-ma, d-ra,

aici aveti reduceri de 75%?

Da, doamna, biletele sunt ale noastre

dar reducerea e de 10%.

75% e scris de m�na.

- Trebuie sa fie vorba de o gluma. - Cum adica, o gluma...

ce gluma, asta e o treaba serioasa, nu fa prostii, du-te de aici.

Scuzati-ma, eh...

- Ascultati, sunteti d-na Topponi? - Da.

Atunci acest bilet e valid.

De fapt, practicam reducerea de 75% la scara larga.

Va rog.

Magazinul e la dispozitia d-voastra, alegeti ce vrei.

Multumesc, niciodata nu mi s-a mai �nt�mplat sa gasesc o reducere de 75%.

Ce vreti, �n viata se poate �nt�mpla orice... acum comandati.

- Foarte bine, as dori niste pulovere. - Da...

c�teva esarfe... - Da...

un taior pentru mine... - Da.

Avem cele mai bune pulovere din Europa!

Du-te si adu puloverele...

Si stiti c�t costa fiecare din aceste pulovere?

18000 si 500.

Si stiti, cu reducerea de 75%, c�t vine?

- Nu. - Nu stiti?

Nici eu, si ce �nseamna asta? Vom face repede socoteala si vom afla...

7 ori 8, 45 si �mpartit la 4... �nca odata, fac 9 si...

4625 de lire, pentru fiecare. - Ah, e bine...

Avem chiar si niste pulovere frumoase pentru barbati.

Luati unul sa-l faceti cadou sotului.

Sotul meu nu-l merita... Daca ati sti prin ce m-a facut sa trec...

Pe d-ta, da?

- Dar pe mine! - Ce ati spus?

Nu, spuneam si eu... Uneori, si sotului

trebuie sa-i faci ceva cadouri...

Avem, de exemplu, niste camasi minunate pentru barbati...

fara guler, sunt trasnet!

- Da? Un model nou? - Da... nou-nout.

- Trasnet. - D-le Pezzella, va rog,

vreti sa veniti putin aici...

Ah, da, da... Vin imediat...

D-na, permiteti? Faceti-va comoda,

alegeti ce vreti, chiar tot magazinul...

Sunt aici "inspectorul meu... " ce e?

Spuneti-mi, Specia asta de hieroglife,

- Pai... oh, da, dati-i pace... - E semnatura dumitale?

- Aruncati un ochi acolo. - Cum asa?

Ooh! Buna, Fabio!

- Fabio? - Buna.

Ce faci aici?

Ah, d-na a intrat...

- Ei? - ... pentru a cumpara un cadou,

pentru sotul ei de aur. - Dar te rog, te rog...

- E at�t de... - Oh, scuze...

- Mi se pare foarte ciudata treaba asta... - De ce ciudat,

e un lucru omenesc, as spune! - Sa stii ca tocmai azi, sotul meu,

a vrut sa te sune. - Oh, da...

- Asculta, spune-i sotului tau... - Un moment, un moment...

- Va rog... va rog... - Un moment... sotului d�nsei?

- Aceste lucruri nu va privesc... - Nu ma privesc, ba ma privesc...

D-ta nu esti sotul d�nsei...

sotul... nu, vroiam sa spun... - Dar ce... Astea sunt lucruri...

care va intereseaza? - Doamna a cui sotie e?

Doamna e sotia varului meu.

- Ah! - Si, scuzati-ma, de ce va intereseaza?

Nu, am spus: Ah! E afirmativ: Ah!

Asculta putin...

Cum de ai venit sa faci cumparaturi, tocmai de la acest magazin?

Stii, ieri, prin posta, am primit asta.

Aceleasi hieroglife. E adevarat, nu?

- Care, asta? - Nu, nu, aceasta...

Aceasta? Seamana cu asta?

- E a mea, a mea, eu sunt. - Ei, da-mi-o, te rog.

Ce anume? Si ce-i cu asta?

- Asculta, d-le Pezzella... - Spuneti, inspectore.

- N-o sa mearga. - Da.

- D-ta ai crezut ca e sotia mea... - Nu.

si ai trimis biletul prin posta, fac�ndu-i o reducere de 75%...

- Nu e asa? - Nu, nu, nu am crezut deloc

ca e sotia dumitale, eu fac reducere tuturor doamnelor,

tuturor clientilor si clientelor, cum e normal...

Uite, mi se pare ca dumneata ai �ntrecut limitele.

- Dar, de ce... scuzati-ma? - Pentru ca p�na acum a fost vorba

de cafea, de mici aluzii, de un telefon...

dar acum mi se pare ca asta e adevarata coruptie...

- Dar, inspectore... - Si, prin urmare, o infractiune!

O infractiune pedepsita de Codul Penal cu �nchisoare de la 6 luni la 2 ani.

- Dumnezeule, sa nu facem pacate! - Asa cred!

- Credeti? Serios? - Si �nca cum!?

- Asa e... - Oh, sa fiu al naibii!

Dar spuneti-mi... nu �nteleg de ce...

Eu reducere nu-i fac doar sotiei d�nsului,

sau unor rude de-ale d�nsei, fac tuturor clientilor.

Ah, da, reducerea de 75% se aplica �n fiecare zi �n magazinul dumitale?

Nu �n fiecare zi, o zi pe saptam�na.

�n fiecare vineri, de exemplu, astazi ce zi e?

- Astazi e vineri. - Azi am aplicat reducerea.

- Oh, da? - Da...

- Patroane? - Cine e?

�mi pare rau sa va deranjez, puteti veni o clipa aici?

Vin imediat. Dati-mi voie.

- Ce e? - Uite, patroane, doamna spune

daca-i pot lasa la 35.000.

- Acest palton? - Da.

- C�t e pe eticheta? - 40.000.

Oh, �mi pare rau doamna, nu se poate...

Va rog, faceti-mi aceasta reducere,

mi-ati facut-o, de asemenea, si saptam�na trecuta, 15%...

Saptam�na trecuta,... nu era vineri.

Oh, va rog, faceti-mi-o si astazi.

- Astazi nu se poate, d-na... - Gura Adevarului.

- Astazi se aplica o reducere de 75%. - De 75%... eh, nu, inspectore...

Asta mi-ai spus chiar acum,

ca �n fiecare vineri aplicati o reducere de 75%

pentru toti clientii, nu-i asa? - Ah, asa e...

Am spus, clientilor mei, dar d-na, daca �mi amintesc corect,

nu e clienta meu. - Cum?

Poate sunteti clienta �n Como, la matasarie, nu stiu, dar nu aici.

Cum, sunt clienta d-lui!

- Ascultati, va spun un singur lucru... - Spuneti-mi.

- Eu nu sunt batjocura dumitale... - Nu, nu, deloc.

- Ai �nteles? - Da, cum sa nu, Doamne fereste...

Si, va rog, sa nu mai faceti figura asta...

- Ce am facut, scuzati-ma, eh... - Pentru ca p�na la proba contrarie,

vreau sa n-o mai vad... - Dar p�na si d-ta faci asta.

- Ei bine, acum sa lasam figurile. - Toti facem figuri...

Oricum, biletul dumitale...

adresat doamnei Topponi,

cu reducerea de 75%, ram�ne la mine.

- Pastrati-l... Da, domnule... - Vom mai vorbi doar daca e cazul.

Atunci vom face pe placul d-lui inspector,

azi vom face, vom practica, o reduce de 75% pentru toata lumea!

Inclusiv doamnei... inclusiv doamnei... Asculta, inspectore...

- Nu credeti ca am terminat? - Bine, deci? 10.000 de lire.

Dar e adevarat ca fac o reducere de 75%?

- Da, tuturor si doar vinerea. - Va multumesc foarte mult, la revedere.

Bucata aia de p�nza, cu 75% reducere, d-ra, va rog...

- Bucata aceea de acolo, da... - Domnisoara...

- D-l Pezzella... - A fost aici, acum e �n birou.

- Ah. - Deci, cu 75% mai ram�n 5000.

Ascultati, aceasta reducere de 75% va fi �n fiecare vineri?

- Se pare ca da. - Dar ce e, o lichidare de stoc?

Da, azi fac o reducere de 75%.

- Oh, da? La toate? - Da, la toate.

Atunci, pot lua un pardesiu?

- �n partea asta, va rog. - Multumesc.

E foarte convenabil, dragul meu, cu pretul unui pulover

am cumparat 4, g�ndeste-te...

Vino, vino, reducerea e valabila si sus...

Scuzati-ma, asta cu 75% c�t face?

- �sta face 5000. - Multumesc, �l voi cumpara imediat.

Vino aici... Ce e cu povestea asta cu 75%?

- Patroane, d-ta ai spus. - C�nd am spus eu asta?

Ah, da, mai �nainte. Dar am spus-o cu un scop.

Si proasta asta nu a �nteles. A trebuit s-o spun,

am fost fortat, inspectorul era de fata.

Dar acum ca s-a rasp�ndit zvonul,

oamenii vin... - Oh, stiu, trebuie sa oprim asta,

trebuie sa �nceteze... altfel voi fi... sunt ruinat!

Sunt toate?

Chiar si el?! Oh, nu...

Ce faci d-ta cu astea? Ale cui sunt astea?

A contabilului, el le-a cumparat, nu...

- El le-a cumparat? - Oh, da, cu un profit de 75%...

Canalio, ticalosule!

- Lasa totul jos! - Dar asa va tratati clientii!?

- Poate si d-ta faci parte din clientela? - Da!

Cum da... mi-ai dat o adresa gresita, o adresa falsa...

mi-ai dat adresa varului lui Topponi,

nu a inspectorului Topponi. - Serios?

- Familia Topponi locuieste aici. - Oh!

Dar nu e nici o d-ra, e d-na Topponi.

- Doamna Topponi? - Da.

- Dar nu are o fiica? - Uite ce e, de o jumatate de ora

�ncerc sa va explic, acum trebuie sa distribui posta.

- Oh, scuzati-ma, locuiti aici? - Da.

Cu siguranta cunoasteti o t�nara blonda, frumoasa,

numita Topponi. - Toppo...

- Topponi? - Da.

- Da. - Si la ce etaj locuieste?

- La al doilea. - Multumesc.

Da, dar daca �nca n-o cunosti, e mai bine...

- Eu sunt sotul ei! - Sotul ei?

Daca d-ta esti cel care a trimis televizorul si frigiderul,

te-ai �nselat amarnic, pentru ca am sa te lovesc!

- Si nu voi �nceta s-o fac din nou! - D-ta esti nebun!

- Revenim m�ine. - La revedere, maicutelor.

Va rog...

Ati gresit magazinul, tutungeria e alaturi.

Fii buna, vezi ce am patit ca sa ajung la d-ta?!

- Ai cazut de pe motoreta? - Nu...

Dar uita-te la ochiul asta,

din cauza gorilei aleia de ruda a ta.

Cel din Piata Navona.

Ah, unchiul meu Ernesto, el ti-a spus ca lucrez aici, nu-i asa...

Mi-a spus dupa.

Te rog, cumpara ceva, daca vine seful, striga la mine.

- Dar eu sunt un client. - Atunci, daca esti un client,

spune-mi ce vrei. - Hm...

C�t costa asta?

- 50.000 de lire. - Pai, nu...

- Atunci da-mi o lum�nare. - Da.

�n partea asta.

- Astea sunt bune? - Da, asa cred.

250 de lire. Acum poti plati si pleca.

Oh, nu, trebuie sa-mi explici cum functioneaza...

Cum asa, nu ai mai folosit o lum�nare �n viata ta?

Nu, acasa avem energie electrica.

Nu e greu... se ia foarfeca,

si se taie fitilul.

Se ia un chibrit...

se aprinde...

si se apropie de fitil.

Si jocul s-a terminat.

Da, dar eu n-am sa plec de aici,

p�na c�nd nu ai sa-mi spui c�nd ne vom revedea.

Tot ce pot spune, e ca magazinul se �nchide la ora 19:30.

Si acum trebuie sa pleci, pentru ca seful ne-ar putea vedea.

Oh, �ti datorez 250 de lire.

- Multumesc, buna ziua, d-ra. - Buna ziua.

Vezi poarta aia? Acolo locuieste.

- Omul nostru. - Sper ca asa e, pentru d-ta.

Nu patim ca si cu televizorul si frigiderul.

Pai... Sunt sigur ca portarul nu a mintit.

�n fiecare duminica la 4 dimineata, pleaca la v�natoare.

�mi lipsesc o multime de cartuse.

Nu si-a bagat m�inile fii'tu, nu?

- Nu, nu stiu... - Da, tu nu stii niciodata nimic...

nici macar ca aseara fiica ta,

s-a �ntors acasa foarte t�rziu... - Asta-i, atunci c�nd face ceva

care nu-ti place, atunci e fiica mea. - Da-mi zaharul...

E si fiica mea, de asta nu ar trebui sa �nt�rzie.

- Pai, s-a �nt�lnit cu o prietena. - Sa termine cu prietenele.

Dar, ma rog, atunci c�nd o fata lucreaza toata ziua,

seara are dreptul sa vorbeasca putin cu cineva, nu?

- Prietena a devenit deja cineva, nu? - Ei... chiar daca ar fi asa,

cum g�ndesti tu, nu ar fi nimic gresit.

Ba da. Ar fi foarte gresit.

Deoarece fiica mea trebuie sa fie dintr-o bucata,

ca mine! - Oh, maiculita...

Ah! Ce vrei sa spui cu: "Oh, maiculita?"

Vreau sa spun ca, daca toti ar fi dintr-o bucata, asa cum spui...

- Ei bine? - ar sf�rsi prin a ajunge dusmani.

Reluam obisnuita poveste despre consideratiuni?

Asa cum bine facem noi italienii...

foarte bine facem...

prindem un hot, saracutul...

bietul baiat, avea nevoie...

Gasim hotul �n casa, ne grabim sa telefonam...

ne aratam la fereastra... "Alo! Ajutor! Politia!"

Oh, nu striga at�t de tare, dorm cu totii!

Dar cine striga, de asta am venit �n bucatarie, ca sa nu fac zgomot...

Ce face? Trage �nainte de a iesi din casa?

- S-o fi sinucis. - Macar.

Contabile, nu ar trebui sa fii prea optimist.

�si curata pusca.

Dar asta dovedeste ca informatiile sunt corecte.

Ar fi trebuit sa ma uit putin la taxe, ce trebuie sa fac,

nu sa ma �mbrac �n felul asta si sa ies dimineata devreme.

Mie, sa spun adevarul, v�natoarea nu mi-a placut niciodata.

Ar trebui sa binecuv�ntezi v�natoarea...

C�nd inspectorul va descoperi ca si d-ta esti v�nator,

va deveni prietenul dumitale. Oh, apropo, nu uita:

c�nd vei fi �mpreuna cu el �n padure, c�nd vei aborda subiectul taxe,

s-o faci cu tact, cu multa diplomatie, da?!

Uite-l!

Sstt!

Uite-l acolo... ala e adevaratul v�nat ce trebuie prins �n capcana.

Adevaratul v�nat e chiar bun.

- Deci, curaj. - Si... si ma lasi singur?

- Da. - Eu ma duc...

- Prudenta. - Oh, asculta putin...

nu voi reusi niciodata sa v�nez ceva,

nu stiu nici macar sa tin o pusca �n m�na, nimic.

- Oh, am o idee... - O luam de la capat?

Nuuu... Am o idee. Ma duc �n primul sat,

ca sa cumpar ceva v�nat si ma �ntorc �ntr-o jumatate de ora.

Suna bine.

Ah!

- Ti-ai uitat portofelul?! - Da.

Stiam eu...

Tine un pic...

10 sunt de ajuns?

�nca 20...

Chiar si asta o stiam...

- Atunci, eu ma duc... - Ne vedem �ntr-o jumatate de ora.

Aici.

Oh! Pe cine vad! D-l inspector...

E o adevarata placere sa va vad din nou...

Uite-ne aici...

Dar, scuza-ma, ce cauti d-ta prin partile astea?

Cum adica ce fac aici... Sunteti fantastic, scuzati-ma...

sunt v�nator, astazi e duminica, am venit la v�natoare, nu...

D-ta esti v�nator?

De ce, aveti dubii? Nu vedeti cum sunt �mbracat?

Veston de catifea, pantaloni de postav,

c�ine de v�natoare, centura, pot spune... - Asta se numeste cartusiera.

Ah, asa e, ca-cartusiera, ce neatent sunt...

- Cartusiera cu... Eh? - Bine, bine...

- Da, da, bun, bun... - Bun...

- Bun... - Inspectorul a spus sa fii bun...

- Ce faceti? - Cum?

- Ce faceti, spun? - Ochesc.

Si unde ochiti?

- Scuzati-ma, unde... - Unde ochiti, ochesc eu sau d-ta!

Si, de ce trebuie sa ochesti doar d-ta?

- Eh... - Ma rog, vreti sa ochim �mpreuna?

Pai, aceasta �nseamna ca dupa �mpartim frateste, nu?

- Ei, suntem la Monte Carlo aici? - Nu stiu,

e prima data c�nd am venit. Nu cunosc locul asta.

Vroiam sa spun... si apoi d-ta ochesti fara a tine c�inele?

Uuh... Scuzati-ma, sunt distras... dar stiti ce sugestie mi-ati facut...

- Scuzati-ma... - Ce faceti?

E bine asa?

Luati...

Eu �nnebunesc...

Ei bine, nu �nteleg...

- Dar ce faceti? Unde mergeti? - Eh?

- Unde mergeti? Atentie! - Prezentati arm'!

Oh, scuze inspectore... Inspectore, sunt �nspaim�ntat...

- Vreti sa chem pe cineva? Sprijiniti-va. - Oh, Doamne, Doamne, Doamne.

Aveti rabdare, nu am facut-o intentionat...

Ati scos urletul ala, si am crezut...

Si cum eu am facut-o...

- Dar spuneti-mi un singur lucru... - Spuneti-mi...

Spuneti-mi... vreti, vreti ca sa-mi dau si eu peste picior?

- Spuneti-mi un singur lucru... - Pentru a fi chit? Egalitate?

Ce vrei d-ta sa v�nezi, pot sti?

Ah... Nu stiu, spune-mi d-ta.

Spuneti-mi: "Trebuie sa v�nezi asta... " si eu voi v�na asta.

Uite, eu vorbeam despre pasari, ce vrei d-ta sa v�nezi?

Exact, eu nu stiu, spune-mi d-ta ce sa v�nez si eu voi v�na.

Dar ce trebuie sa v�nezi d-ta, ce vrei sa v�nezi,

ce v�nezi d-ta? - Pentru ca d-ta nu crezi ca eu...

- Ce v�nezi... - Vrei sa pariem ca trag

si iau pasarea �naintea dumitale? - Hai s-o lasam...

dar nu ma face sa r�d... O, Doamne, orice e posibil, dar...

Oricum...

permiteti... - Fa-i loc d-lui inspector...

- Multa bafta! - Multumesc...

si v�natoare buna, inspectore!

Fir-ar al naibii de ghinion ce a cazut

pe mine c�nd te-am cunoscut!

Acum mi-ai distrus si ziua! E bine?!

Si de ce? - Pentru ca un adevarat v�nator

ar trebui sa spuna: "�n gura lupului!" (Multa bafta!)

Ah... mergeti dupa lupi? E pentru lupi...

Scuza-ma, inspectore, nu stiam.

- Hei? D-ta? - Ssssttt... ssstt...

D-ta? Ai permis de v�natoare?

- Dar eu nu v�nez. - Dar d-ta ai v�nat.

- Dar nici macar nu am o arma... - Aha... si iepurii astia de c�mp

cum i-ai prins, cu m�inile? - Nu, i-am cumparat.

- Aha... si ai venit sa-i man�nci aici?! - Da...

Sau doresti sa �ngropi aici creaturile astea?

Nu! Nu r�de... si nu fa pe desteptul cu mine.

- Iepurii astia i-ai prins la lat. - Nici macar �n vis!

- La lat si nu fa pe desteptul, haide... - Unde?

La sediu, cel putin vom afla cum ai prins iepurii astia.

- Dar de ce? - Pentru ca eu sunt paznicul de v�natoare

si arestez braconierii, sa mergem! - Refuz!

Aha, stai pe loc! Vrei sa-mi opui rezistenta, nu-i asa?!

Atunci hai sa rezumam. D-ta ai un iepure de m�na.

- Da. - Ai venit la v�natoare, fara permis.

- Da. - D-ta �mi opui rezistenta,

- Da. - D-ta ai sa mergi cu mine la sediu...

- Sa mergem! - Da! Sa mergem!

- Ai o masina? Sa mergem. - Da.

Unde se duce?

�ncetisor...

Fir-ar...

- D-ta ai fost, nu? - Si cine putea fi?!

Fara modestie, inspectore, cu o singura lovitura am facut-o repede.

Ati pierdut pariul... veti plati o jumatate de litru, mergem.

- Spunemi, d-ta stii ce ai lovit? - Nu, nu am vazut ce pasare era

nu am vazut, am vazut o pasare zbur�nd sub arborele de bambus si m-am concentrat.

- Mizerabile, stii ce mi-ai lovit? - Dumitale?

- Da! - Am �nteles.

- Ce anume? - V-am lovit m�ndria!

Asculta, dispari din ochii mei, te omor!

- Nu faceti glume... - Te omor, pe bune, Dumnezeule!

- Hei! Calmati-va... - Dispari sau �ti omor c�inele!

- Stiti ce e asta? - Dispari ca te omor!

- E invidie v�natoreasca! - Dispari!

Spune-mi ceva, ai tai stiu unde te-ai dus azi?

Cred ca mama a �nteles dar sa speram ca tata nu stie.

Ai vazut ca Tino s-a combinat cu fiica inspectorului?!

Da, dar �nca nu a c�stigat pariul.

Trebuie sa vedem cum se termina, nu-i asa...

Haide... hai la dans, vino.

- Spune-mi, nu te simti obosita? - De la dans?

Nu, sa stai aici, Nu vezi ce tristete...

Si apoi s-a facut frig.

Daca ar fi fost lum�nari, mi s-ar fi parut ca sunt la tine, la magazin.

Ce spui... mi-e at�t de bine aici, cu tine.

Asculta, nu ti-ar face placere sa mergem �n alta parte?

- Si unde? - Daca ne grabim putin,

�ntr-o jumatate de ora suntem �n Roma. �nca mai avem timp

sa mergem la cinema, ce crezi? Hai, sa mergem...

Si ei ce fac? Ram�n aici?

Dar ce ne pasa noua de ei? Daca se distreaza aici, lasa-i s-o faca.

Scuza-ma un moment, si �ntre timp, du-te si ia hainele.

- Haide, da-mi cheia. - Gata?

Dar ce credeai, ti-am spus ca duminica,

astazi e duminica si am c�stigat si pariul.

Oh, stii ca pentru mine aia parea altfel?

Pentru tine totul e altfel, dar, pentru mine, daca-mi dai voie...

Oricum, esti sigur ca nu vine nimeni la tine acasa?

P�na la 20:30 stai linistit dar apoi se face coada,

tocmai atunci se �ntoarce matusa mea de la Viterbo

si cade pe voi. Fii atent, altfel intru eu la mijloc, bine?

Laura, mergem?

- Salutare... - Salut.

- La revedere, baieti. - Pa.

Ma puteti lua p�na la Roma?

- Nu! - Hai, fiti bun...

Cum ai ajuns d-ta prin partile astea?

- Cu un prieten. - Si tot cu prietenul sa te �ntorci.

- Oh, nu mai pot... - De ce?

- Nu mai e, l-au arestat. - Din ce motiv?

A schimbat v�natoarea pe braconaj...

- Si d-ta nu? - Cum adica...

Deci, ati venit la v�natoare? Sunteti v�nator?

Ca sa ajungi �napoi la Roma, te descurci.

Cine e v�nator, ce v�nator inspectore, jos cu masca...

Eu nu sunt v�nator, dar m-am �mbracat ca un clovn doar asa, pentru...

Ca un clovn... Dupa d-ta sunt �mbracat ca un clovn?

Da, d-le... nu, spuneti cum vreti. Sunt �mbracat ca un clovn,

pentru ca nu sunt un v�nator, am facut-o pentru a ma baga �n seama cu d-ta,

pentru a-mi face mai multi prieteni, pentru a fi ajutat...

ce am facut e uman, nu... - Da, e uman, e uman...

pe deplin uman... - Ce faci d-ta nu e uman...

- Aha, ce fac eu nu e uman, nu? - Nu! Nu!

Ca d-ta m-ai desfacut de-o pitulice?! Ca mi-ai nenorocit piciorul?!

Ca mi-ai distrus cucuveaua?! Acum ce vrei sa-mi mai rupi?!

Nimic, dar ia-ma la Roma, nu ma lasa aici...

ca sa spun adevarul, ma tem ca ma cam dor picioarele...

asta e o stepa, sunt lupi, banditi... Oho!

- Haide, ia loc... - Eh? Multumesc.

Tineti putin c�inele, aveti rabdare...

Scuzati-ma... scu-scuzati-ma, d-le inspector...

Imediat...

- Aveti rabdare... - Eh?

Asa se urca, nu-i asa?

- Cu piciorul afara? - Ei bine, v-am spus ca ma dor...

- Plecati, plecati... - Cum sa plec, asa?

Si cum vreti sa mergeti, scuzati-ma?

- �mi dati voie? - Va rog...

- C�inele unde-l pun? - Oh... �l iau eu...

Sa mergem...

- Stii s-o conduci, nu? - Cum sa nu stiu!

- Inspectore? - Ce este?

La urma urmei am avut o duminica frumoasa, nu?

D-ta mi-ai stricat cea mai frumoasa duminica din viata mea!

- Asa gasiti? - Mi-ai distrus o cucuvea

ce functiona, care era o frumusete... facea...

- Ce faceti? - Ah! Ajutor!

Mai usurel, altfel se trezeste.

A plecat...

Sstt...

Ai, ai, ai...

Ai, ai, ai...

- Ai, ai, ai... - Cine e?

Um prieten...

Si v-am pus eu sa-mi c�ntati l�nga ureche?

Nu inspectore, cine c�nta, cine c�nta...

sunt vaiete, vaiete de durere,

Am... am bratul asta rupt �n doua sau trei locuri...

- cine stie c�nd vor scoate tija. - �mi pare rau...

Nu mai pot... Vreau sa va spun...

se merita sa ajungi �n halul asta, pentru sapte, opt milioane?

- Cine le da? - Cum cine le da?

- Asigurarea d-voastra, nu? - Oh, �mi pare rau...

- De ce, nu sunteti asigurat? - Nu.

- Ah, nu sunteti asigurat? - Nu.

Ei bine... e o problema...

Acelasi lucru i s-a �nt�mplat si unui var de-al meu...

- Anume? - Si anume, s-a urcat �n masina

cu prietenul sau, care nu era asigurat asa ca d-ta, saracutul...

a avut un accident... doar... si varul meu a ajuns la fel ca mine...

�n aceeasi stare...

Varul meu l-a dat �n judecata pe acest prieten...

si acest prieten a trebuit sa plateasca 10 milioane...

- Ai �nteles? - Te rog...

nu ma bate pe stomac... - Da, da, da...

- Scuza-ma... Scuza-ma... - Si apoi vreau sa subliniez...

Cu placere... ca �mi pare rau pentru ceea ce s-a �nt�mplat,

dar, nu e doar vina mea, deoarece d-ta ai insistat sa urci.

- Oh, nu mai spuneti, nu mai spuneti... - Oh, da...

si varul meu a insistat sa urce �n masina...

Dar ce sa-i faci, ce sa-i faci, am sa va dau �n judecata.

- Dumnezeule, nici macar nu va g�nditi... - Ia-ti m�na, te rog...

ca ma deranjeaza. - Burta?

- Nu, m�na. - Oh, da?

- Si nu-mi face... - Va deranjeaza

si daca �mping asa? - Da, mai ales...

- Scuzati-ma... - Nu ma mai face sa vorbesc.

- Ai �nteles? - Oh, d-le inspector,

dar cu d-ta, iarta-ma, nu se poate vorbi... cu d-ta toate lucrurile

par sa fie discutabile... - Da...

- Ce sa-i faci, aveti rabdare... - �mi pare rau.

Ei bine, �n toate vedeti tentative de mituire...

dar se pare, adica, suntem �ntr-un spital

sau nu suntem �ntr-un spital... - Oh, nu tipa...

Dar se pare ca... ca cineva se g�ndeste �ntotdeauna

la investigatiile astea prostesti... pentru numele lui Dumnezeu...

- Au, au, au... - E grav, nu-i asa?

Em, mi-au bandajat tot piciorul...

Nu, ce treaba are piciorul, prostii, spuneam

constatarea e grava? - Daca va intereseaza mai mult

constatarea dec�t piciorul meu...

Scuzati-ma, stiti cum e... mai pe scurt, piciorul e al dumitale,

investigatia e a mea... eh... - Fie...

- Inspectore... - Eh?

- Vrei sa stii ceva... - De ce-mi vorbesti asa...

cu vocea asta, asa, la ureche... - Nu, nu, vorbesc �ncet

ca sa nu auda muribundul... - Ce muribund?

Cel care e �ntins acolo...

- Ati auzit? �la e pe moarte... - Da...

si nu-mi horcai at�t de aproape... - Nu, nu horcai... Scuze...

- Deci, spuneti-mi, cu 2 milionase... - Spune-mi...

as scapa?

- Nu, mai putin? 1 milion? - Nuuuu...

- Sora? - Sora... Sora!

- Ce vreti, papagalul? - Ce papagal...

daca ia-si cere surorii papagalul...

- Atunci cu cine vreti, scuzati-ma... - Eventual cu o asistenta...

Si vrem sa deranjam asistentele, sunt eu aici...

- O sa-l prind eu... - Dar eu chem sora

ca sa ma scape de d-ta... - Da... Ah, �mi pare rau...

Nu, nu, nu...

- Bun, bine, bine... - Poftiti...

Fabio... Oh, dragul meu Fabio, cum te simti?

Mai bine...

- Bine. - Oh, Doamne...

ce sperietura mi-ai dat. - Nu am facut-o intentionat...

Stii, acum am vorbit cu medicul,

spune ca, �n afara de rana de la picior, nu ai nimic.

Lasa-ma sa vad.

Ah, dar aici rana e deja vindecata!

Multumesc, aia e rana din razboi, nu ala e piciorul, e celalalt.

- Ah, dar atunci lasa-ma sa vad... - Nu, ce vrei sa vezi,

e bandajat tot... - Inspectore, �mi permiteti?

Un cuv�nt?

- Doamna e sotia dumitale? - Credeai ca e bunica mea?

- Nu, dar as fi jurat... - Si atunci...

Permiteti, d-na? D-l Pezzella. Ah! Oh, nu!

- Nu str�ngeti, am bratul rupt. - Nu juca teatrul asta...

nu juca teatrul asta pentru ca sotia mea

nu poate str�nge m�na ca...

- Oh, stiu, dar nu as vrea ca tija... - Demonstreaza...

Asculta... De ce ai venit singura?

Tocmai am primit telefonul, eram singura...

Si v-au spus prin telefon ca eram si eu?

- Nu, nu chiar. - Nuuu!?

Uite, vrei sa ma lasi sa vorbesc cu sotia mea, te rog?

- Bine. - A fost doar o �ntrebare.

- Stii, Giorgetto era plecat la matusa. - Giorgetto era la matusa...

Si Laura?

- Ah, doamna se numeste Laura... - Nu, nu o cheama Laura...

Pentru ca am si eu o verisoara care s-a casatorit �n Broccolin,

cu un american bogat... si care seamana leit cu doamna...

- Dar, Laura... lasa-ma sa vorbesc... - De abia m-am bagat...

- Te rog, domnule... - Vorbiti, dar eu am avut

un fel de... - De putina educatie, scumpule!

- Scuzati-ma... - Laura e fiica mea.

- Ah, aveti o fiica? - Da, de ce?

- Atunci ce as mai fi facut cu sotia? - Scuzati-ma, uneori se face si...

O, Doamne! Totusi... lasa-ma sa raspund,

astea sunt treburi personale. - Te rog.

Totusi, de ce nu a venit si Laura?

- Era iesita... - Ah, da, cu obisnuita prietena, nu?

- Asa cred. - Si unde s-a dus?

Scuza-ma putin, d-ta vrei sa stii unde s-a dus fiica mea?

- Sunt si eu tata... - Si ce �nseamna asta...

- �mteleg ca sunteti agitat... - Dar tatal sunt eu!

Ca parinte, tineretul de azi nu stii cu cine si unde se duce...

- Tatal... ai grija... - Draga inspectore ar trebui sa stiti...

ca fetele de azi... - Soraaa! Sora!

- Ce doresti? Nu te enerva... - Sora!

- Papagalul? - Nu vreau papagalul!

- Am gresit, �mi pare rau. - Vreau sa stiu unde e fiica mea.

Dar de ce te-ai bosumflat asa?

Pe mine ma �ntrebi? Pentru tine cinemaul e casa unui prieten...

Ce tot spui? La ce te g�ndesti?

Am vrut sa te fac sa iesi doar ca sa ascultam discurile...

- Doar noi doi, nu-i asa? - Pai, stii ceva?

Nu ai �nteles nimic.

- Ce era de �nteles? - �ti voi explica acum.

Eu am intentii serioase. Ai �nteles?

- Si era nevoie de... - Si a fost nevoie de... eh...

Stiam ca...

daca ai fi plecat, totul s-ar fi terminat aici.

Dar tu nu ai plecat... si sunt fericit.

M-ai iertat?

Spune-mi...

Esti un mare mincinos.

Nu, Laura, totul e adevarat.

- Haide, ia un catel... - Nu, nu vreau.

- Dar e bun totusi... - Nu vreau!

- Dar o sa-ti faca bine, hai! �ncerca... - Nici nu ma...

- Nu vreau... - Totusi, nu reusesc

�nca sa �nteleg cum de vi s-a �nt�mplat.

- E vina mea. - De ce, tu conduceai?

Nu, dar nu trebuia sa ma urc cu el pe motocicleta.

De unde aveai sa stii ce se va �nt�mpla...

Stiam, stiam...

�ntelege, dupa toate accidentele ce le-am pricinuit...

trebuia sa se mai �nt�mple ceva, nu?

�ntorc�ndu-ma acasa, portarul mi-a spus ca tatal meu

a avut un accident si a fost spitalizat aici.

Nu va faceti griji, d-ra, nu e nimic grav...

Salonul numarul 5... Veniti, va rog. Poftiti.

- Vrei sa vin cu tine? - Nu, e mai bine ca tata sa nu te vada.

Dar �ntr-o zi sau alta va trebui sa-l �nfrunt...

- Da, dar nu acum. - Cum doresti.

Poftiti, d-ra, patul al treilea.

- Tata, ce-ai patit? - Ah, nimic, c�teva zg�r�ieturi...

nu astea sunt lucrurile grave, altele sunt.

- Unde ai stat p�na acum? - D-ra, nu ma recunosti?

Sunt d-l Pezzella, tatal tau a fost foarte �ngrijorat...

Dar cum, si d-ta... si sunteti grav ranit?

De fapt, sunt co-victima tatalui tau...

- Cine e? - Tino?

- Tino, intra, e si tatal tau... - Tatal meu?

E ranit...

Tata...

- Si tu aici, dar ce-ai patit? - Uh...

- Dar eu nu stiam nimic... - Da, atunci c�nd au telefonat,

nu erai acasa... Si acum cum ai aflat?

Pai, atunci c�nd au sunat eu eram afara nu,

faceam o plimbarica si stiti cum se �nt�mpla...

Nu, nu, eu �ntreb cum de ai aflat acum

ca tata a avut un accident si a fost internat aici.

- Eram afara pe hol, si... - Fata... vino un pic aici...

Spune-mi... t�narul acela

nu stia ca tatal sau era aici.

- Nu stiu... - Dar tu stiai

ca el era pe hol.

- Eh? Si te-ai dus si l-ai chemat, nu? - Fabio, nu cred ca e momentul...

Ba tocmai asta e momentul.

Pentru ca acum am �nteles totul.

Cel pe care-l vezi acolo e... prietena...

�mpreuna cu care �nt�rzie �n fiecare seara, nu?

- E adevarat? - Dar, tata...

Ce "tata"... inconstientule!

Cu at�t de multe fete ce foiesc prin jur,

te-ai apucat s-o necajesti tocmai pe fiica d-lui inspector,

care �n ciuda a toate e prietenul meu. - Las-o balta, d-le Pezzella...

d-ta ai stiut foarte bine ce se �nt�mpla.

- Fabio, te rog... - Tu sa taci, te rog!

Nu sunt de acord, acuzatia d-tale e nedreapta!

Eu nu stiam nimic despre copii,

altfel nu i-as fi permis niciodata fiului meu

sa se �nt�lneasca cu fete de inspectori.

�ti dau eu ispector... Si cu tine am sa vorbesc acasa...

Oh, Maica Domnului, ce rau au facut.

Pe scurt, merg sa fac un control �ntr-un magazin,

si fiica mea se distreaza, se plimba, cu fiul negustorului.

Poftim, tie nu-ti pasa de fiica ta, te intereseaza doar

ca nimeni sa nu poata pune la �ndoiala onestitatea ta!

Dar uita-te ce a trebuit sa mi se �nt�mple...

Din ziua �n care m-am �ntors �n acel blestemat de magazin,

au �nceput si necazurile mele. - Am �nceput si necazurile mele!

Nu, sunt co... scuza-ma putin,

Din ziua �n care am fost �n magazinul dumitale!

- Au �nceput si ne... - Au �nceput si necazurile mele!

- Ale mele! - Destul!

Taci din gura, vorbim despre lucruri serioase!

D-ta, ce vrei! Erai mort! Lasa-ma sa vorbesc...

Nu se poate sa faceti asemea galagie aici, domnilor!

Asta nu se poate, sunt si alti pacienti. Nu glumesc!

- Aveti dreptate. - Haideti, e timpul sa iesiti, va rog.

Va rog doamna, uitati ce e, d-ta nu stii cine sunt eu...

Putin ma intereseaza cine esti d-ta, trebuie sa iasa!

Acum vin si la d-voastra, inspectore, �ntorceti-va.

Chiar e necesar?

Vreti sa v-o fac �n stomac?

Am vrut sa spun, e �ntr-adevar necesar sa fac aceasta injectie?

Medicul mi-a spus sa o fac, se pare ca e �mpotriva infectiei.

Fiti amabil si �ntorceti-va.

Cred ca d-ra dumitale ti-a spus asta...

Stiu, sunt de acord, dar vreau sa va �ntoarceti.

Dar nu, eu am facut-o deja, o simt...

�ntorceti-va, asa n-o sa va uitati.

- Cum adica, scuzati-ma, la ce sa ma uit... - Sa lasam asta...

Sa lasam asta, nu vreau sa fiu privit, uite ce-i.

Va rusinati de mine? Sunt barbat ca si d-ta...

- Scuzati-ma... - ... sunt pudic, bine?!

- Dar v-am privit de at�tea ori... - Da, v-ati uitat la mine, dar nu...

Bine, dar poate ca va doare rau aici?

- Va rog, trebuie s-o fac, da? - O clipa, d-ra,

faceti-mi placerea, cu d-ta nu am nici o...

- Si cu mine da... - Oh, da, cu d-ta da!

Pentru ca d-ta nu faci caca la fel ca ceilalti, scuzati-ma?

- Ah, maiculita... - E un pic mai mare, rabdare!

- E o chestiune de... - Ei bine, d-le Pezzella

va rog, nu-mi place, nu-mi place sa fiu privit, bine?!

- Asa voi face, stap�ne! - Oh, dar ce pudoare! Ce pudoare!

Ce pudoare... Am controlat...

- Las-o balta... - Acul...

Dar acul unde o sa �mpunga? Unde intra?

Poate intra �ntr-o vena... s-a mai �nt�mplat �n spitalele astea...

Nu va faceti griji, aici nu s-a �nt�mplat nimic...

Credeti-ma, eu mi le fac singura si nu mi s-a �nt�mplat nimic niciodata.

Ei bine, �nteleg, cum sa gasesti o vena acolo?!

Sigur, e nevoie de o sula!

- Scuzati-ma, va rog, cum va permiteti? - Nu, tin�nd cont ca d-ta esti o slaba...

Sa n-o mai �ntindem, trebuie sa fac injectia.

- Du-te, am s-o fac m�ine, las-o balta. - Nu, nu, nu,...

Atunci treceti �n spatele paravanului,

faceti-mi placerea... - Da, d-le, �ntorceti-va...

- Las-o balta! - Aveti grija la picior!

- Maica Domnului! - Oh, doamna, da-l afara,

daca nu, am sa chem medicul.

Da, da, numai ca medicul nu e, sa stiti...

- Deci... aici e. - Uite-aici, asa, aici s-o faceti...

- Da, faceti-o aici. - Dar pe cine pipai d-ta?

- Cum va permiteti? - Va durut?

- Nu-i asta, am spus, cum va permiteti? - Ce anume, scuzati-ma?

- Sa ma pipaiti! - Ah, dar am facut-o fara rautate.

- Am simtit nodulii... eh eh... - Nu am noduli,

pentru ca e prima injectie ce o fac �n viata mea, haide!

Cu toate acestea, inspectore, aveti niste noduli acolo...

Va rog, da-ti dovada de putina educatie!

Aveti grija, inspectorul are trei noduli...

- Nu va faceti griji... - Doi deasupra si unul mai jos.

Daca �l atingi pe cel de jos, acul se va rupe...

- Ma descurc, nu va faceti griji. - Motto-ul sau e atentie la noduli!

- Va rog. - Du-te, du-te...

Spuneti, e dezinfectat?

Glumiti sau ce... am schimbat acul.

- Si, spuneti, aerul a iesit? - Desigur, nu va faceti griji.

- Atentie la noduli! - Aveti grija...

- Inspectore nu va �ncordati. - Atentie la noduli!

Nu am noduli! Nu am noduli!

Dar, cu atentie... Lasati-va moale, lasati-va moale...

- Haideti, nu va faceti griji. - Ma doare piciorul...

Uite-asa... Relaxati-va!

- Nu �ncordati muschiul. - Un moment...

- D-ra... - Ce...

A nimerit nodulul, nu?

- Nu... - Scuzati-ma.

- Ma rog... - Ati vazut ca n-a fost nimic.

Stiu cum se fac injectiile, am facut mii.

- Bravo, bravo... - Daca aveti nevoie de ceva,

nu trebuie dec�t sa ma chemati. - Multumesc.

- Odihna placuta, noapte buna. - Noapte buna.

Noapte buna, sora, noapte buna.

Mi s-a uscat g�tul.

- G�t uscat? Limba uscata? - Da...

E efectul penicilinii.

- Inspectore... - Ei?

O portocala.

- Aromata. - Nu, multumesc, nu sunt prea...

Luati-o.

- Mi-ar face placere. - Fara felicitari, multumesc.

Acestea sunt din Catania. Le numim Conca Doro.

- Simtiti parfumul. - Lasa-ma �n pace...

- Portocale pentru barbati. - Nu...

- O vreti sau nu? - Las-o balta.

- Am spus: o vreti sau nu? - Daca vreti sa mi-o dati...

- V-am oferit-o de trei ori. - Bine, dar d-ta... scuza-ma...

Uh, d-ta eziti...

D-ta de multe ori...

ori esti pus pe gluma, ori esti foarte amabil...

Spune-mi adevarul... �ntr-adevar nu stiai nimic despre copii?

Oh, nu, nu, nu, deloc.

- Pe cuv�nt de onoare. - Pentru ca, uite,

apropo de copii, �mi pare rau de toata treaba asta...

Credeti, inspectore, va dau cuv�ntul meu de onoare,

nu stiam nimic, altfel... ati vazut cum l-am tratat pe fiul meu?

- Da, da, am vazut, am vazut... - L-as fi... daca nu as fi avut...

Totusi... fiul tau are o figura sincera.

- Ce face? - Studiaza.

Arhitectura.

Dar nu vrea sa-si ia diploma.

- Atunci ce studiaza? - De fapt, nu studiaza nimic...

Si atunci...

- Doamne, Dumnezeule, piciorul asta... - Va doare, nu-i asa?

- Ah, fii bun si nu-l atinge. - Va doare mai tare?

Uh, ma chinuie rau...

- Ca si cum s-ar cangrena... - Ei bine, sa nu exageram...

- Am zis, ca si cum s-ar cangrena. - "Ca atunci c�nd "... da-i pace.

Oh, cu siguranta, nu e de gluma...

- Daca l-as putea tine... - Arde, arde...

Uh, e doar inflamat, putin umflat, nu ma mai doare asa rau.

- Ar fi nevoie de o perna. - Da, sa chem asistenta.

Nu, nu, ce Dumnezeu... vreti sa deranjati spitalul noaptea.

- Dar nu, nu stati fara perna... - Lasati-ma s-o fac...

- D-le Pezzella... - Altele-mi lipsesc...

- Nu vreau ca... - Ce perna, chiar si patul...

dar ce, glumim... vreau sa spun, unde am ajuns...

- Asteapta... - Doar... din prietenie...

- Oh, Dumnezeule, Dumnezeule... - �mi pare rau, nu pot �ndoi membrul.

�ncetisor...

- E rau..., trebuie sa aveti rabdare... - Multumesc.

- Rabdare... - Da.

- E bine asa? - Deja ma simt mai bine, vedeti.

- Mai bine, nu-i asa? - Oh, da, pentru ca e efectul

circulatiei s�ngelui... as mai vrea o perna, dar...

O alta perna? De unde s-o luam?

Aah, mai e perna aluia...

- Nu, nu vreau sa-l deranjez. - �la la ora asta o fi deja mort.

Atunci perna e congelata... Lasa-l sa stea asa...

Asteptati, asteptati, am o idee, am o idee...

- Dumitale... la �naltimea asta e bine? - Aveti grija...

Ar fi bine, dar... o sa stati asa, cu...

Lasati... at�ta doar ca si bratul meu e rupt...

- Dar ce mai faci acum? - �l voi pune �n g�t.

- Scuza-ma... - Lasa-l la mine.

Asta e!

Vreti mai sus?

- Eh? Cam asa... - E bine, dar o sa stai �n picioare?

- Si asta e adevarat. - Stai jos, stai jos...

Oh, daca as putea sa-l fixez la distanta exacta...

- Exacta... - Dar ce, tragi cu pusca?

Spuneti-mi... trebuie sa-mi spuneti, doar mie...

daca va convine �naltimea asta.

E bine, dar o sa stai asa cu piciorul?

Asa... vreti mai sus?

Nu-i vorba, sigur ca stau mai bine asa...

Nu va faceti probleme, sa-mi spuneti daca stati confortabil.

- O, Doamne... - Daca-l ridic un pic mai sus...

- Ce faci? Ce faci! - Pot face asta...

Am sa... nu va faceti griji, spuneti-mi daca e bine asa...

...CINCISPREZECE ZILE DUP� CE...

...DEVENISER� PRIETENI...

Uite, �ncep�nd de m�ine nu veti mai avea nici o problema,

fara sigilii si fara prezenta mea. Vom termina astazi.

Ei bine, nu ma veti crede, inspectore,

dar sunt sigur ca de m�ine, va voi simti absenta.

- Daca permiteti. - Va multumesc, foarte amabil.

Oh, asa e, d-l e foarte afectuos.

As putea, de asemenea, sa revin.

- Eh? - Ca prieten, desigur.

Ah, ah... c�nd doriti...

Si colegul, vom avea placerea de a nu-l mai vedea?

Oh, �mi pare rau, sa-l mai revedem?

Ei bine, el e la Policlinica,

sotia lui e acolo, asteapta un copil, asa ca... ar putea �nt�rzia.

- Si unde punem paltonul? - Acolo, e un cuier...

- Acolo? - Oh...

Ah... da... Daca se poate, inspectore...

- Merg sa at�rn pardesiul. - Multumesc.

si, de asemenea, si palaria... Am bratul asta...

Am gasit pretextul pentru a �nt�rzia sosirea sergentului.

Ha, ha, asa toate se vor aranja, fara martori.

- S-a rezolvat. - Deci.

�sta e procesul-verbal redactat �n 5 exemplare...

Da.

ce trebuie semnat. - Da.

Dar e mai bine ca d-ta, �n calitate de consultant, sa arunci o privire.

Dar, ce Dumnezeu... ce Dumnezeu.

Ce e scris de d-ta e bine scris...

Da, sunt de acord ca e bine scris, dar e bine sa stiti despre ce e vorba.

Dar nu e nevoie, inspectore, am �ncredere deplina �n d-ta.

Vrem sa-l suparam pe inspector acum?

Eu nu ma supar, nu ma supar...

Dati-mi un stilou, semnez cu ochii �nchisi...

Sa stii ca nu e o gluma...

- Da, am �nteles... - Ia si te uita.

Am deplina �ncredere �n d-ta, inspectore, dati-mi un stilou, unde e?

Aici era... si apoi �ntre noi...

- Bardi, sergentul, nu e... - Bardi e la spital,

sotia lui asteapta un copil.

Spitalul... Spitalul sa spunem...

- Dar cum... - Dar ce, ce... nu...

aici e o ne�ntelegere... - Nu, nu, ce ne�ntelegere, am �nteles...

- Ce? - Afacerea ce am...

- Eh... - Dar eu... ce...

Inspectore, eu semnez cu ochii �nchisi!

Leaga-mi ochii. Gata.

Am semnat. Bine?

Ce semnatura? Ce ai semnat...

- Uuhh... - Pentru a semna e nevoie de penita...

Uuh, �mi pare rau... sunt distrat.

- Cine e? - Buna ziua, d-lor...

- Buna ziua... - Buna ziua, asteptati afara,

va rog, va chemam mai t�rziu... - Dar, de ce?

- Nu �nteleg... vino Bardi. - Ba nu, e mai bine sa stea afara...

- Dar de ce ar trebui sa stea afara? - Du-te la o cafea.

Daca vreti sa merg sa iau o cafea, ma duc...

O doamne, daca vrei sa-ti iei o cafea,

pentru ca vrei sa-ti iei cafea, du-te si-ti ia cafea,

dar daca nu vrei sa-ti iei cafea, vino �ncoace.

Dar de ce vreti sa ram�na si el?

- Pai... - Adica, dat fiind ca... �ntelegeti.

- Noi, ce anume? - Sa facem ca...

Bardi, vino aici.

Scuzati �nt�rzierea, dar, ca sa vin aici de la spital,

a trebuit sa traversez Roma. - Sigur... si noutati?

Uh, nu bune, nastere dificila... dar dintr-un moment �ntr-altul...

oricum, am lasat numarul de telefon asistentei.

- Bine ai facut. - Cel de acasa, de la birou,

si mi-am fost permis sa-l las si pe asta. - Ati facut foarte bine.

- Multumesc. - Felicitari si Bardi...

Tine... uita-te.

Documentele... si citeste-le.

Deci, vrei sa semnezi?

�l iau pe al meu.

Da, dar spuneti-mi...

�n fata lui?

Desigur, am redactat �mpreuna procesul-verbal, suntem de acord.

Aha..., de ce nu spuneti asa...

Oh, auzi, inspectore, am o nelamurire,

pur si simplu, asa,

dar, ce ar fi de plata?

Pai, acum e greu de spus, pentru ca nu stiu...

- Fiti scurt, cu aproximatie... - c�t de mare va fi

amenda aplicata... Ce pot sa va spun...

... ca si minim? - Maximul minimului.

- Da, ca si minim al maximului. - Asta e...

aproximativ, nu stiu... �n jur de cincisprezece...

- Cincisprezece mii? - Nu, nu, nu...

- Nu... Oh, nu... - 150?

- Lovitura e un pic cam puternica, dar... - Da, dar e corecta.

- Corecta? - Nu.

Nu... am spus aproape cincisprezece.

Pai...

- Ah, aproape cincisprezece... - Aproximativ cincisprezece milioane.

- Eh... - Ia mai slabeste-ma, mai lasa-ma!

Dar ce, suntem �n Congoul Belgian sau �n alta parte... nu-i asa?!

Asculta, d-le Pezzella,

nu va mai permit o asemenea iesire la adresa mea,

altfel, situatia dumitale se poate agrava!

- Ai �nteles?! - Da, dar inspectore,

trebuie sa-l scuzati, cu cifrele nu... - C�nd vorbesti cu mine,

nu ar trebui sa ridici vocea!

- Dar spuneti-mi, suntem prieteni sau nu... - Ce tot prieteni si prieteni!

Prietenia nu are nimic de-a face cu treaba asta!

Si eu sunt prieten cu un postas... Totusi, c�nd trimit o carte postala

trebuie sa lipesc si timbrul, ai �nteles!

- Pai, e corect. - D-ta sa taci din gura!

Si ce legatura are asta? De ce ati taraganat lucrurile?!

- Dar cum... - Oh, sf�nta rabdare...

suntem aproape rude... Am suferit �mpreuna,

am avut un accident, am fost �n acelasi spital...

am membrul superior drept invalid,

Fabio... iar tu... - Asculta, d-le Pezzella...

Asculta-ma bine...

vrei sa semnezi sau nu?

- Nu. - Poftim, puteti chiar sa nu semnati.

- Nu. - Foarte bine.

- Deci nu vei semna? - Nu.

- Si nu semnezi. - Si chiar daca as vrea, n-as putea.

- Am bratul drept invalid. - Poti semna cu cealalta m�na.

- Nu sunt st�ngaci. - Nu?

Si nu doar ca nu semnez, dar voi face recurs...

si, daca e cazul, am chiar si curajul de a �nfrunta situatia grava

de care pomeneai d-ta adineauri!

Vreau sa spun, d-le, ca e, de asemenea, si vina dumitale.

Daca totul era �n ordine, asta nu s-ar fi �nt�mplat.

Ah, da... si daca totul era �n ordine, nu as mai fi avut nevoie de d-ta:

"Contabilul"... cu d-ta �nchei socotelile mai t�rziu.

Dar, mai �nt�i, vreau sa-i spun acestui domn,

cine e... - Cine e cine?

Dumneata.

- Cine sunt eu? - Sa spun?

- Acum trebuie sa spui. - Pot sa spun?

- Nu, acum trebuie sa spui! - D-ta ma rogi sa spun?

Nu, eu nu rog, d-ta mi-ai spus: "Vreau sa spun cine e. "

- Spune-mi, cine sunt?! - Ei bine, am sa spun!

- Si-mi declin orice responsabilitate! - Nu, d-ta trebuie s-o spui,

asum�ndu-ti responsabilitatea! Si trebuie sa-mi spui imediat cine sunt!

- Mi-o asum cu prisosinta! - Spune!

- Si chiar ceva mai mult, �ntelegeti? - Si spune!

- D-ta esti un... - Nu! Nu, nu va permit!

- Nu va permit! - Scuzati-ma! Iesiti, iesiti!

Vreau sa vorbesc, Vreau sa ma descarc!

M-am saturat...

Dar dati-va seama, un functionar public �n exercitarea functiilor sale.

- Daca-l insultati mergeti la �nchisoare! - Vreau sa merg la �nchisoare!

Cele 15 milioane ma vor scoate din �nchisoare!

Cele 15 milioane ma vor scoate din �nchisoare!

Pacat, am o idee care �nca ar putea sa va salveze...

Oh, destul, destul cu ideile tale, destul cu ideile tale!

- Care ar fi ideea asta? - Trebuie sa platiti.

Ei, multumesc, toti suntem capabili sa platim, sigur ca asta rezolva totul,

doar ca eu nu vreau sa platesc cele 15 milioane!

- Dar nu sunt 15 milioane. - Dar c�t?

- 100.000. - �luia?

Dar ala nu ia nimic.

- Nu lui, mie. - Ah, contabile, sa ne �ntelegem.

Stii ca d-ta esti mai rau dec�t impozitele?!

Daca reusim sa-l ducem la bar, treaba e gata.

Cum asta?

Oh, da?

Linistiti-va, d-le inspector.

Alo?

Da?

- Ce sa spun? - De ce ma �ntrebi pe mine?

E un comutator acolo, comuta apelul �n magazin.

E spitalul.

- Sunteti d-l Bardi, va rog? - Da, eu sunt, Bardi.

Ce coincidenta.

- Trebuie sa vin imediat? - Da, trebuie sa veniti repede, va rog.

- Dar, a nascut? - Nu, nu �nca, dar e foarte posibil,

ar fi bine sa fiti aici, sa stiti. - Da, vin imediat,

dar vreau sa stiu: s-a �nt�mplat ceva?

Nu, nu, nu va faceti griji, dar e mai bine sa veniti urgent.

- O clipa... - A nascut?

- Nu, trebuie sa merg imediat acolo, dar... - Bine, du-te, daca sta sa nasca...

Bine, vin imediat.

Eu ma duc, inspectore, dar cum te vei descurca d-ta aici?

Duc eu totul la sediu, nu-ti face griji, du-te.

- Felicitari, felicitari. - Multumesc.

- Permiteti? - Nu ai nevoie de permisiune,

e casa dumitale... din pacate. - Cum din pacate?

Din pacate, pentru ca daca nu ar fi fost casa dumitale...

- Ei bine, sa nu mai vorbim. - Se poate?

- Va multumesc, las-o balta. - Trebuie sa-mi cer scuze

daca am exagerat putin... - Nu, nu, nu mai e cazul sa discutam.

- �ntelegeti, 15 milioane... - Da, �nteleg.

- Oricum, nu vei semna? - Oh, nu, nu semnez.

- Vroiam sa va propun... - Uite ce-i, nu-mi propune nimic.

- La revedere. - Si unde plecati acum?

Merg sa-mi iau o ceasca ce ceai de musetel altfel �mi plesneste ficatul!

- La bar? - Sigur, sa ma duc la magazinul alimentar?

- Si mergeti singur? - Desigur ca ma duc singur.

- Vreti sa va �nsotesc? - Nu, multumesc, sunteti foarte amabil.

- Stiti unde e barul? - Da, stiu.

- Vizavi. - Vizavi.

Si plecati asa?

- Cum, asa? - Adica, nu-mi dati m�na?

Daca va dau m�na, ma tem ca o sa va rup bratul!

Oh, nu...

- Un musetel. - Imediat.

De fapt, nu, mai bine rubarba.

Oh... Ui... Si d-ta aici?

- Va pot oferi ceva? - Multumesc, deja am comandat.

Va og, d-le?

Si ce ati comandat, scuzati-ma?

Ce mai doresti?

Nimic, vroiam doar sa va ofer ceva.

Vreau sa spun, ce mai vrei de la mine?

- Oh, nimic, nimic... - Atunci, nimic?

Un moment...

- Nu ma simt bine... - Luati un Alchibus.

Nu, nu e o problema de stomac,

e o problema cu inima. - Atunci un Hag.

Nu, nu stiu... Nu ma simt bine.

- D-le, dar nu aratati bine... - Nu te priveste...

Eu vorbesc cu inspectorul.

- Ma simt rau... - Pai, daca nu va simtiti bine,

Ajutor...

- Ma simt rau... - Dar, ma rog...

Ma simt rau, inspectore... ajutor...

Ajutor... Ajutor, ispectore... Ma simt rau...

Ma simt rau...

Lasati-l sa ia putin aer, faceti loc...

- Cum te simti? - Respiratia...

Da... nu-i nimic...

- Te simti mai bine? - Mai bine, multumesc...

- Te simti mai bine acum? - Da, multumesc.

- Scuzati-ma, geanta mea... - Care geanta?

Geanta ce o pusesem aici.

Cine mi-a vazut... Cine mi-a luat...

Gea... a iesit cineva c�t m-am �ntors eu?

Nu stiu, nu cred... Eu ma uitam la d-l Pezzella.

- Scuzati-ma, ati pierdut ceva? - Nu am pierdut, mi s-a furat!

- Furat? - Da!

- Ce anume? - Geanta mea, geanta care era acolo.

- Dar sunteti sigur ca era acolo? - Foarte sigur, ce sunt cretin?

Am avut-o sub brat, Am pus-o pe scaun,

El nu a vazut nimic... D-ta cine esti, scuza-ma?

Proprietarul localului, dar aici nu s-a �nt�mplat niciodata nimic.

Dar, ce �nseamna ca aici nu s-a �nt�mplat niciodata nimic...

- Pot chema sectoristul... - Las-o balta,

nu chema sectoristul. - Eu nu am vazut nimic.

Ma simteam rau.

Vreau sa vorbesc cu domnul acesta.

Nu, cu d-ta.

Cu d-ta.

Aici.

Si nu lasati pe nimeni sa intre, va rog.

- Aici, ati �nteles? - Bine, bine.

- Dar, asta cine e? - Nu stiu, pare un gardian.

Oh, draga inspectore, trebuie sa fi fost un atac de cord, un �nceput.

O durere care m-a luat de aici, tot bratul...

- �sta e sf�rsitul? - Cred ca da,

pentru ca a �nceput aici, apoi... - Adica, ar fi ultimul act?

- Care ultim act... - Al comediei.

- Care comedie? - Ce o joci.

- Eu? Inspectore... - Da.

- D-ta nu stii nimic, asa-i? - Despre ce?

- Despre furt. - Care furt?

- Mi s-a furat geanta. - Inspectore...

- D-ta nu stii nimic? - Dar, inspectore, cum ati putea crede

un asemenea lucru, eu nu stiu, ma minunez...

cu-cum de puteti spune acest lucru?! - De fapt, nu pot spune asta, dar...

- Eh... - Vreau sa spun...

ca dupa 35 de ani de serviciu, cu un an �nainte de pensionare,

patesc pacaleala asta.

- Dar e at�t de grav? - Foarte grav.

Aveati poate si banii d-voastra �n ea?

- Nu vreau sa va complimentez... - Ceva de valoare, mai mult dec�t bani.

- Fotografii, amintiri, ceva de genul. - Actele dumitale.

- Asa e, adevarat... - Eh, da...

- Ce prost, nu m-am g�ndit... - Da, nu-i asa...

Nu mi-a trecut prin minte... documentele mele,

pai, ce sa-i faci... - Iar eu am sa merg la sediu

sa spun aceasta povestioara... - Oh, da... cine e la sediu?

- Capitanul. - Si...

- "Si" ce anume? - Veti merge la capitan,

si �i veti povesti cum a fost. - Oh, da?

"Domnule capitan, am fost sa sorb o bautura �ntr-un bar,

si la un moment dat a intrat domnul Pezzella "

Anume cel caruia �i faceam verificarea,

... verificarea, eh...

care a refuzat sa semneze raportul...

... raportul... "s-a simtit rau, si a cazut la pam�nt.

- Eu ca... " - Un prost...

Daca vreti sa spuneti asa, dar nu era nevoie...

"am intrat, m-am grabit sa-l ajut pe acest nefericit,

iar c�nd acesta si-a revenit, m-am �ntors �napoi...

- ... iar geanta �mi fusese furata. - Iar geanta �mi fusese furata. "

- Ce-o sa va faca capitanul? - O sa-mi faca raport...

si o sa-l trimita la colonel. - Si...

- Si, ce? - Pot merge la colonel

sa depun marturie... "D-le colonel faptele au fost asa si asa,

m-am simtit rau, nu credeti, luati-mi tensiunea,

nu aveti dec�t sa-mi luati tensiunea. "

- Ce poate face colonelul? - Ma trimite �n judecata.

Foarte bine,

voi veni la proces... bine?!

Voi explica judecatorilor cum au stat lucrurile.

"Eu m-am simtit foarte rau, asa si pedincolo... "

Nu vor crede? O sa-mi scot tija.

- Ce poate face Curtea? - Nimic, voi merge la �nchisoare.

- Voi merge cu d-ta. - �n �nchisoare?

- S-o gasim? - Nu, d-ta vei merge acolo �naintea mea,

asta ti-o garantez eu. - Voi merge la �nchisoare �nainte d-tale?

- Da, vei merge la �nchisoare �naintea mea. - Adica, dar...

nu, adica, un moment, sa discutam...

sa admitem... - Da...

sa admitem dar, doar asa, pe departe,

ca ati avea vreo banuiala �n privinta mea,

ceva ce e imposibil... - V-as denunta imediat.

- Poftim... nu, cum? Eh? - Oh, da...

- Inspectore, dar cum... - "Cum" ce?

- M-ati denunta de �ndata? - Da.

Fara a tine cont de legaturile noastre...

- Ce legaturi? - Dar cum, suntem consocri.

Las-o balta, aia e o alta comedie ce ai pus-o la cale

�mpreuna cu fiul tau, crezuta de proasta de fiica-mea.

- Eh, ce sa spun, dar... - Ai �nteles?!

Nu ridica vocea, inspectore,

ma doare rau bratul, Sfinte Dumnezeule! Oh!

Eh!

Foarte bine.

- �mi pare rau. - Nu, nu-ti pare rau.

- O, Doamne! - Esti multumit, poate.

- Nu. - Da, esti multumit

pentru ca ti-au disparut documentele.

- Eh... - Si nu se mai poate face verificarea.

- Nu se mai poate face? - Nu, nu se mai poate face.

Oooh...

Oh.

Si acum unde mergeti?

- Nu stiu. - Va duceti la sediu?

Nu stiu, e t�rziu. Voi merge m�ine dimineata.

- Vreti sa va �nsotesc? - Nu, va simtiti rau,

unde sa ma �nsotiti?

- Ah, dar mi-a trecut de-acum. - Da?

- Ma simt un pic mai bine. - Cred.

Cred.

Dar nu veti auzi mereu asta.

Bine!

I-am facut-o!

Acum, prietenul dumitale e ca un bombardier fara bombe,

ca un taur fara coarne. - Acum...

inspectorul nu mai poate face nimic!

Nimic. Nimic.

A devenit un biet neputincios ca d-ta si ca mine.

Si toate astea pentru o bucatica de p�ine,

pe... pe... pentru niste bani. - Ah, pai, nu!

Am fost de acord cu 100000 de lire

si nu sunt c�teva, contabile. Eh!

Dar d-ta nu-ti dai seama. Pentru prima data �n viata mea,

m-am cobor�t la furt. Eu, un hot, hmm!

Oh! Spune-mi ceva:

si daca se dovedeste apelul facut sergentului,

ce poate sa... se �nt�mple? - O sa cerem probele.

- Unde sunt probele? - Aici!

- �n interiorul gentii. Unde e geanta? - Aici!

- Si cine a adus geanta aici? - Hotul!

Dar nu vrei sa �ncetezi sa mai tremuri asa?

Aici nu esti la birou, nimeni nu poate veni aici.

Ar trebui un mandat de perchezitie,

si e nevoie de trei zile sa-l obtii.

Da, am prevazut tot.

Trebuie sa ardem tot. Focul, brrrrr!

- Focul! Unde e caminul? - Nu, asteapta.

Asta este o placere care vreau sa-mi revina mie.

Focul am sa-l fac eu!

Aici, �nauntru, sunt milioane de petarde. Ce frumos foc de artificii.

- Bum! - Buna seara, tata.

- Se poate? - Vino, vino.

- Buna seara, d-le contabil. - Buna seara.

Ei bine, eu... va las.

Ei... si nu uitati focul de artificii.

- Va voi suna. - Da.

D-le contabil, geanta!

Inspectorul, mai devreme, la cafenea,

ma facut sa realizez ca ar putea pati un necaz mare.

Dar e evident ca nu or sa-l numeasca Ministru de Finante.

Oricum ar fi, nu ai de ce te teme.

Eh, asa-i! Am... Ce-mi pasa mie? Oricum, el e cel care o sa aiba probleme.

- Asa e! - Cum zice proverbul latin:

Moartea ta, viata mea.

La revedere.

La revedere, si nu uita focul. Puff! La revedere.

La revedere.

Ce om, ce om!

Ce vrei?

- Ce faci cu geanta asta? - Am crezut ca e a contabilului.

�n schimb, e a mea. Si nu o atinge!

Tata... Am �nteles totul.

Dar inspectorul o sa aiba probleme.

- Si o sa-l sun. - Opreste-te!

N-ai sa telefonezi nici unui inspector. Ai �nteles?

Stii ce e �n geanta asta? Cincisprezece milioane.

Si sunt si ai tai.

Probabil �ti fac greata 15 milioane?

Eh? Spune-i tatalui tau... �ti put?

- Dar tata, las... - Taci din gura!

Vrem sa-i ducem inspectorului?

Sa-i ducem. Sau, putem face ceva mai bun:

Sa-i ducem direct d-lui ministru, bine?

O sa-i spun: "Excelenta, ma scuzati,

sunt d-l Pezzella, am adus aceste 15 milioane,

faceti ce vreti cu ei, �notati �n ei,

�ntindeti-i pe Drumul Soarelui,

sau faceti doar sapaturi!

Si stiti pentru ce? Pentru a gasi mamutul!

Sa facem sali de baschet!

Sa pornim razboi �mpotriva mustelor!

Dar, Torquato, ce e? De ce tipi asa?

Vom subventiona razboiul �mpotriva mustelor.

Tata, eu stiu doar un singur lucru: ca �n tarile civilizate

impozitele se platesc. - Auziti-l, oameni buni!

Iubitul Fiscului!

- Fir-ar... - Dar, Torquato, opreste-te!

Te omor! Ridica-mi-te de jos, ca sa te omor!

- Eu l-am facut, eu �l man�nc! - Fii rezonabil, Torquato!

Hmm...

Las-o balta.

Eh! E doar apa,

apa mizerabila.

Daca...

daca r�ul ar fi fost de vin,

toata Roma s-ar fi aruncat �n el.

Iar eu primul.

Si nu as vrea sa ma salveze cineva pentru ca

ar fi cea mai frumoasa moarte ce as putea-o avea.

�n schimb, e zoaie.

Murdara.

Un moment, un moment...

Vreti sa vedeti documentele?

Sunt �n ordine.

Am... Am facut chiar si razboiul.

Asta-i.

Nu vrei sa le vezi? Rabdare.

Acum... mai bine sa bem

un pahar de vin ca buni prieteni,

am�ndoi, �mpreuna... - Dispari!

- Eeeh! - Du-te! Dispari!

- Scuze. Scu... - Dispari!

Ei, haide! Doar nu te-am muscat!

Am vrut doar sa bem un pahar de vin...

Sf. Augustin, frumosul meu,

sotia mea nu e aici.

Tu care esti protectorul contribuabililor

lumineaza-ma.

Un iluminat, ce te costa?

Da.

Foarte bine. Suna bine. Multumesc.

Asa cum am spus, Sfinte Parinte,

daca acele documente ar fi ajuns la sediu,

pentru prietenul meu, comerciantul, ar fi fost un dezastru.

- Sf�rsitul. - Oh, am �nteles.

Dar, din fericire, prietenul meu comerciant,

pe care-l cunosc foarte bine, pentru ca e o persoana foarte buna,

si pe care-l stimez mult, are �ngerul sau pazitor.

D-ta stii ca exista ingeri pazitori.

- Oh... Desigur. - Ah, stiati?

- Pai! - Ei bine!

Acest �nger pazitor a facut sa-i dispara,

inspectorului de mai sus,

geanta ce continea pericolul, amenda enorma.

Si ghici... eh,

poti sa-i spui si �nt�mplare, uneori!

E o realitate romantoasa.

Ghiciti cine a gasit geanta asta?

Cine?

Nici nu ati fi visat!

Chiar cel haituit.

Am �nteles.

Si acum haituitul nu mai vrea sa de-a �napoi geanta

si poate arde documentele.

- Exact. Bravo. - Cred ca prietenul dumitale

are dreptate. - Oh! Laudat fie Domnul!

Stiti c�t de frumos e sa vorbesti cu o persoana de cult...

- Un moment... Stimabile... ... o persoana culta...

- Am �nteles totul. - Nu am terminat. Nu-mi lua vorba.

- Ajunge doar o vorba, jumatate de vorba. - Stimabile...

- Nu... Nu am terminat. - Eu prind lucrurile din zbor.

Prietenul dumitale are dreptate

daca are remuscari pentru ceea ce a facut sau ce va face.

- Dar... cine spune asta? - Eh, eu spun.

- Si cine esti d-ta? - Eu sunt parohul, nu?

Dar... scuzati-ma, vorbeste gura dumitale sau gura Sf. Augustin?

Nu, nu, vom clarifica acest detaliu, tin foarte mult la asta.

- Calmati-va... - Pentru ca daca vorbesti �n numele d-tale

e una, iar daca vorbesti �n numele Sf. Augustin e alta.

- Te rog, calmeaza-te, stimabile! - Sunt calm, nu vedeti?

"Vocea �i permite lui Dumnezeu, sa nu intre pe usa."

- Roaga-te pentru noi. - Cum?

Scuza-ma, nu am �nteles. - Vocea �i permite lui Dumnezeu,

sa nu intre pe usa. - Nu, nu, nu...

Treaba nu e clara. Aici se �ntoarce masa, aveti rabdare.

Ce-i cu utilizatorii Autovoxului?

Ca doar n-o sa intre pe usa. Nu ma intereseaza.

Don Ignazio, aici e vorba de milioane!

Si nu intentionez sa platesc toate aceste milioane!

Pentru ca prietenul, daca vreti sa stiti, sunt eu! Poftim.

Mi-am dat deja seama, sa stiti.

Dar... cum de stiti?

Asa.

Si atunci,

daca e vorba de persoana mea,

vreau sa tinem cont de faptul ca sunt un enorias practicant,

ca �n fiecare duminica am venit sa ascult predica,

ca am participat la toate activitatile, ca am tinut Slujba Fecioarei,

ca am pus bani �n cutia milei...

Suntem singuri?

- Ca am votat... - Oh! Destul!

- Am votat... - Dumneata amesteci

sacrul cu profanul.

Stii care e datoria dumitale de bun crestin?

Du-te si du imediat geanta aceea cu tot cu documentele din ea.

- E ultimul dumitale cuv�nt? - Cel din urma.

Ultimul.

- Adica, din noaptea asta. - Cum?

Eh! E noapte.

Ei bine, Don Ignazio, sa se stie

si spuneti-i si Sf Augustin, ca eu sunt un om sincer.

Am lucrat toata viata mea cu sudoare si truda.

Si geanta nu o dau �napoi nici daca o sa...

mi se ia g�tul. Ati �nteles? - Dar, stimabile...

- Spuneti-i si Sf Augustin! - Dar, stimabile...

Si utilizatorilor Autovoxului, morti sau nu...

eu geanta nu o duc! Sarut m�inile.

Fabio, e timpul.

Dar...

Fabio!

Ah, aici esti.

De ce nu ai venit la culcare asta noapte?

Unde ai fost?

- Pe aici, am fost pe aici. - Cum pe aici?

Ce �nseamna asta?

De ce �mi raspunzi asa? S-a �nt�mplat ceva?

Nu, nu s-a �nt�mplat nimic.

Cum nimic? Ai fost plecat toata noaptea si spui...

- Bine, acum sunt aici. Deci... - Dar ce are tata?

... ce e ciudat? - Nimic, du-te si trezeste-l pe Giorgetto

ca sa nu �nt�rzie la scoala.

Macar pot vedea ce ai scris?

Eu?... c�nd?

Ce am scris?

Ah, am vazut cum ai pus o h�rtie �n buzunar.

Pai, nu te intereseaza,

... sunt treburi de la birou. - Alo?

- S-a �nt�mplat ceva la birou? - Nu s-a �nt�mplat nimic la birou.

Te rog, nu-mi pune mii de intrebari!

- Nu sunt un copilas. - Tata! E Bardi la telefon.

- Alo? - Buna ziua, inspectore.

Sunt tata! O fetita.

Oh, multe felicitari, da?

Va multumesc, va multumesc. Ieri seara mi-a parut rau

ca v-am lasat asa brusc.

Nu era nici un motiv sa alerg aici. Acum a nascut.

Cum adica "a nascut acum"?

Ti-au telefonat ieri ca sa te duci urgent...

Eh, da, dar a fost o greseala.

Chiar, nu am reusit sa aflu cine a sunat.

Dar... cum? Cum, nu te-a sunat asistenta?

Nu, nu. Aici spun ca nu.

Esti sigur?

Absolut.

Alo?

Acum �nteleg.

- Ce escroc! - Dar ce-a facut?

- Delincvent ipocrit! - De cine vorbesti?

Vorbesc de Iuda!

Dar eu nu sunt Isus Hristos, sa stii, ca sa-i dau si celalalt obraz.

Am sa-i dau un pumn de-am sa-i sparg botul! Ai �nteles?

- Haide, nu te agita. - Ce e tata?

Doar ca trebuie sa nu-l mai vezi pe fiul ticalosului aluia.

- D-l Pezzella? - Da, Pezzella, hotul

care a jucat teatru cu bratul de g�t!

Dar eu am sa-i bag picioarele �n g�t!

O sa-i rup toate oasele, unul c�te unul!

P�na o sa-mi dea �napoi geanta! Ai �nteles?

Dar, Fabio! Fabio, unde pleci?

Inspectore!

Eh?

S-a gasit.

S-a gasit? Cum asa?

Cine stie? Mi-au adus-o la magazin.

Ah, da? E ciudat, foarte ciudat.

- Eu la d-ta veneam acum. - Ah, da?

- Da. - Ca sa vezi ce coincidenta!

Ei bine, multumeste cerului.

- Ai �nteles? - De fapt, d-ta ar trebui

sa-i multumesti Sf Augustin.

- Ce are a face Sf Augustin? - Eh, are, are!

- De ce? - Eu �ntotdeauna am crezut

ca Sf�ntul Augustin e protectorul contribuabililor.

�n schimb, cu toate acestea, din pacate,

si el a trecut de partea voastra.

Ei bine...

Oricum, �i multumesc Sf Augustin si Cerului

ca s-a terminat asa.

Fie pentru d-ta, fie pentru mine. Dar, mai mult pentru d-ta, eh!

- Mai mult pentru d-ta. - Inspectore, spuneti,

acum doriti sa mergem sa servim cafeaua aia

ce �ntotdeauna ati refuzat-o?

Bine!

Hm... Nu!

Mai �nt�i am sa predau documentele la sediu,

si apoi vom merge la cafea.

Pentru ca barurile sunt pline de hoti,

d-ta �ntelegi ce vreau sa zic, nu-i asa?

Inspectore!

Vi se pare ca daca as fi furat-o eu v-o mai aduceam �napoi?

Pai... Pai!

- Si asta e adevarat. - Din pacate,

am doar jumatate din suma care trebuie platita.

Suma ce o pusesem deoparte pentru familia mea.

Puteti obtine o plata �n rate!

Da, stiu. Dar, ori �nainte ori dupa...

Pai, adica, cu magazinul, c�teva v�nzari...

- Magazin. Magazinul? - Da.

Dar stiti ca noi mergem �nainte �n baza datoriilor si politelor?

Si, bine... politele rezolva multe lucruri.

- Oh, da? - Da.

Si voi acceptati politele la plata?

Dar, cum asa! Noi?

Buna tata. Buna ziua, inspectore.

- Buna ziua. - Ce cauta fiul tau pe aici?

Ah, da. Vi... vine s-o ia pe fiica dumitale, o...

- Cum? - O �nsoteste la servici.

Dar, adica... si de c�nd?

De o saptam�na.

- Dar, ma rog, vreau sa spun... - De fapt e o saptam�na de c�nd

dupa ce o �nsoteste pe fata la servici,

merge la universitate sa studieze.

Ca sa vezi ce i se poate �nt�mpla uneori...

fiicei unui inspector, nu!

Si eu ce ar trebui sa spun acum?

Adica, ca tata sau ca inspector?

Ca tata, ca tata! Ce ar trebui sa spun?

Fabio... Fabio, ce poti spune? Ce poti spune?

Ca e prima data c�nd doi copii se �ndragostesc

�n timp ce parintii lor...?

Eh! De pe timpul lui Romeo si Julieta, nu?

C�nd doi Montacchi si Capollocchi...

- Capetecchi... Capococchi... - Nu, Cappelletti...

- Cappelletti si Agnolotti? - Nu.

Cei doi! Veronezi!

- Bine, dar spune... - Vrem sa se otraveasca?

Cobor imediat!

- Ai auzit? Coboara. - Da, am auzit.

- Si atunci? - Atunci... vom mai vedea.

Dar... scuza-ma, ai vorbit ca tata,

... sau ca inspector? - Ca tata. �ntotdeauna ca tata.

- Si ca inspector, ce spui? - Ce ai vrea sa-ti spun, fiul meu?

- Ah! - Ce vrei de la mine?

- Chiar nu ai banii pentru... - Cine o sa mi-i dea?

Ah, pai, ar fi o posibilitate.

Vorbeste! Acum �mi spui? Ma lasi sa ma agit!

Da, stiu, dar �ntotdeauna a fost ceva... nu am fost niciodata singur,

- Stii, sunt... sunt cam suspiciosi... - �nteleg, �nteleg.

... sunt acele sisteme... - Am �nteles, am �nteles.

Ar trebui cam...

2... 300000 de lire �n numerar. - Pentru tine?

- Nu, nu. - Capitanul?

- Ce capitan, ce colonel! - Colonelul?

- Spune adevarul: cineva onorabil? - Lasa-ma sa vorbesc, ce "onorabil"!

E un sistem de trei fixe si zece multiple.

Douazeci si patru cu doisprezece sigure, si posibilitatea ca al treisprezecelea

sa apara de trei ori.

Dar spune-mi: nimic-nimic...

vorbesti despre Pronosport? - Oh, da.

- Si tu-l joci? - �ntotdeauna! �ntotdeauna.

�n fiecare saptam�na.

- Dar... Te simti rau? - Vei �ntelege!

Dar fiul meu, la noi, daca cineva doreste sa rezolve ceva,

azi nu i-a mai ramas dec�t o posibilitate:

sa c�stige la Pronosport.

Ai �nteles?

Asculta la mine. Noi �n seara asta ne adunam,

luam c�teva bilete:

unul... doua... - Dar spune, daca vom c�stiga,

pe c�stig tot trebuie sa platim taxa?

Nu, nu pe suma.

Dar se vor impozita veniturile din c�stiguri.

Hait!

Haide! Sper sa c�stigam.

SF�RSIT

Tradus de mytzu74

Sprijin�-ne pentru a deveni membru VIP �i a elimina toate anun�urile www.SubtitleDB.org