Original subtitles

SĂRUTUL OTRĂVIT Episodul 49

Traducerea şi adaptarea ZULLY MUSTAFA

Te înțeleg. Îmi dau seama că eşti încordat.

Îmi dau seama că eşti supărat. Dar dă-mi voie să-ți fiu alături.

Nu mă lăsa pe dinafară.

Chiar e important pentru tine să-mi fii alături ?

- Ce vrei să spui ? - Nu. Nu vreau să spun nimic.

Uite, iar faci asta. Îți dai seama ?

- Ce fac ? - Eşti supărat pe mine.

Nu ştiu de ce, dar nu face asta, Kazim. Te rog.

Kazim, când tu eşti aici, eu nu pot respira afară.

Simt că mă sufoc. Te rog, nu face asta !

Vizita s-a terminat !

Kazim ! Kazim !

Kazim, ce se întâmplă ?

Mulțumesc.

S-aveți poftă, doamnă ! Mai doriți şi altceva ?

Nu, mulțumesc.

Da. Cred că te-ai gândit suficient.

E ceva ce nu am înțeles, dnă Berrin. De ce acum ?

De ce acum ?

Scumpo, ştii bine. Kazim nu mai e.

Dar, mai devreme sau mai târziu, va ieşi de acolo.

Uite, ai spus-o singură. Mai devreme sau mai târziu.

Scumpo, oamenii abia aşteaptă ca familia Işik să fie învinsă.

E suficient ca unul dintre noi să şchioapete.

Au început deja să-şi frece mâinile a mulțumire.

Atunci, vreți să-l puneți pe Ahmet la conducere.

Şi mă mai întrebi: "De ce eu ?"

Nu este nimeni care să ne cunoască mai bine

pe mine, pe Ahmet, această familie. Da, ai dreptate.

Vreau să-l aduc pe Ahmet în fruntea companiei.

Atunci, să vă întreb altceva.

Credeți că psihicul lui Ahmet e potrivit pentru aşa ceva ?

Ahmet e pe cale să se vindece şi se descurcă incredibil de bine.

Nu e ca în alte dăți. E pregătit să treacă la conducere.

Îmi doresc foarte mult ca fiul meu să fie alături de cineva

care-l iubeşte atât de mult şi în care eu să am încredere.

Cineva căreia să-mi încredințez fiul şi familia.

Vreau o noră puternică în familie, care ştie ce vrea şi pe unde calcă.

Mă înțelegi, nu ?

Ce crede Ahmet despre asta ?

Vorbeşte întruna despre tine, scumpa mea.

- Serios ? - Da.

Când şi-a venit în fire, a început să înțeleagă mai bine ce a pierdut.

Cel mai mult regretă că te-a pierdut pe tine.

- Astea sunt vorbele lui Ahmet ? - Desigur, Serra dragă.

Altfel, cum aş fi putut veni cu o astfel de propunere la tine ?

Aşa e.

- În regulă. Sunt de acord. - Bravo ție ! Bravo !

Vei fi o noră Işik extraordinară !

Ei bine, şi ce fac acum ? Îl sun pe Ahmet ?

Nu. Mă anunți când ai divorțat.

Iar eu îl aduc imediat pe Ahmet din Suedia.

Bine.

Atunci, fie ca Dumnezeu să te binecuvânteze !

Amin !

Sara dragă, eşti bine ?

Şermin, îmi aduci un pahar cu apă ?

Sigur că da.

- Poftim ! - Mulțumesc.

Ți-a fost sete rău.

Sara, ce ți-a zis femeia aia de ai ajuns aşa ?

Şermin, femeile din închisoare vorbeau despre mine.

Aveau dreptate, de fapt.

Eu şi mama nu ne-am văzut de 20 de ani.

20 de ani.

Aveam 17 ani când m-a dat afară din casă

şi mi-a trântit uşa în față.

Erai foarte tânără. Ce putea face un tânăr la 17 ani ?

Şermin, ştii că în țara noastră se zice că mamele sunt sfinte ?

Sunt vorbe goale, ştii ?

Poate, dacă vei fi o mamă cum vor ei,

dacă vei crede în ce vor ei, dacă vei trăi cum vor ei,

poate, doar atunci.

Dar eu nu am fost o mamă aşa cum au vrut ei.

A fi mamă şi tot ce vine după...

Ei sunt cei care ne fac onoarea asta.

Iar când nu mai au chef, te dezonorează.

Mai ales când, Doamne fereşte, faci o greşeală,

te-ai ars !

Nu-ți iau numai dreptul de a fi mamă,

ci şi calitatea de om, de femeie. Îți iau tot.

Te ucid cu pietre. Te îngroapă de vie.

Şi pentru că eu nu am vrut să fiu o mamă cum au vrut ei,

m-au dat afară din casă.

Am avut un iubit. Eram încă foarte mici.

Dar îl iubeam pe acest băiat. Ar fi trebuit să vezi.

Eram îndrăgostită lulea. Şi el mă iubea, ştiam asta.

Eram fericiți.

Ştiam că ne vom căsători, într-un final.

Într-o zi, am rămas însărcinată.

Da, am rămas însărcinată şi habar nu am avut.

Atât eram de ignorantă. Nu ştiam. Nu mi-am dat seama.

Într-o zi, făceam curat în casă. Am căzut din senin, am leşinat.

M-au dus valvârtej la spital. Acolo am aflat că sunt însărcinată.

Strigăte, țipete, un adevărat iad. Nu zici că se apucă şi doctorul:

"E mare, nu mai poate face avort."

Vai !

După aceea, nu-mi mai aduc aminte ce s-a întâmplat.

S-o fi văzut pe mama... Foc şi pară. S-a dezlănțuit iadul.

Mamele sunt cele care calmează lucrurile, nu ?

Mamele te mângâie. Nu !

Mama mea a pus paie pe foc.

I-a inflamat pe ceilalți.

Mama mea a vrut să mă omoare, doar pentru că eram gravidă.

Şi ? V-ați căsătorit după aceea ?

Nu. Băiatul s-a speriat şi a fugit. Nu i-am mai dat de urmă.

Nicio adresă, nimic.

Burta mea creşte,

cartierul vorbeşte întruna despre mine.

Mama, în loc să mă consoleze, se poartă mizerabil cu mine.

Femeii îi e silă de mine.

Într-un final, m-a trimis la mătuşa ca să nu mă mai vadă.

Am născut undeva departe, la mătuşa mea.

Apoi ?

Nu mi-am văzut copilul niciodată. Niciodată.

Nu i-am auzit deloc glasul. Copilul nu a plâns.

Mi-au zis că a murit. Aşa am ştiut. Am crezut.

Copilul pe care nu l-am văzut niciodată,

dar pe care l-am visat zilnic, Şermin.

După aceea, neputință totală.

Pieptul meu era plin de lapte, ochii, plini de lacrimi.

M-am întors acasă la mama, în plină suferință.

Dar ea nu mă mai suporta.

Se purta cu mine de parcă eram un gunoi.

Într-un final, n-a mai rezistat şi m-a dat afară din casă.

Mi-a trântit uşa în nas.

O vreme am stat când la o rudă, când la alta.

Ca o refugiată, ca o cerşetoare. Am muncit cu ziua.

Am încercat să mă hrănesc singură. Am flămânzit, m-am îmbolnăvit.

Am mâncat bătaie. Le-am pățit pe toate.

Într-o zi, încercând să mă vindec, mi-am dat seama că eu sunt remediul.

Eram propriul meu leac. M-am îmbrățişat singură.

M-am lecuit singură.

Apoi, mi-am dat seama că pot face bine şi altora.

Am devenit vindecătoare.

Iar acum, după atâția ani,

mi-au zis că am un fiu.

"Fiul tău trăieşte."

Am vindecat atâția oameni,

dar nu am fost în stare să-mi vindec fiul, Şermin.

Mi-au dat copilul la orfelinat, fără să am habar.

Sara...

L-au dat la orfelinat,

iar eu am trăit o viață întreagă minciuna asta.

Sara...

Spune-mi, ce să fac eu acum, Şermin ?

L-au dat aici pe fiul meu. Eu ce să fac ? Ce pot să fac ?

E în regulă.

Cum să-i faci aşa ceva unui om ? Cum e posibil ?

Kazim Işik, nu eşti singur !

Stimați telespectatori, Turcia se confruntă pentru prima dată

cu un astfel de caz.

Proprietarul şi preşedintele gigantului farmaceutic TNR Holding,

Kazim Işik, avea un spital secret care oferea îngrijiri pacienților

şi făcea tratamente experimentale controversate.

Spitalul a fost descoperit în timpul unui raid al poliției.

Kazim Işik a fost trimis la puşcărie şi va fi judecat în arest preventiv.

În timp ce discuțiile pe acest subiect continuă,

au loc chiar acum evenimente foarte interesante.

Rudele pacienților s-au organizat şi au început să protesteze

cu bannere şi sloganuri în fața companiei TNR

şi în fața spitalului. Să-i urmărim.

Kazim Işik nu e singur !

Imaginile sunt interesante.

Nu am minți dacă am spune că sprijinul public pentru Kazim Işik

a crescut ca o avalanşă.

Deşi încă nu a fost făcută nicio declarație oficială,

toți ochii sunt ațintiți la audierea care va avea loc peste o lună.

- De ce l-ați închis ? - Pentru că nu mai suport.

Nici eu nu mai suport.

Vă rog, îl puteți deschide ? Vă rog frumos !

De ce insişti ? A zis că nu mai suportă.

- Nu e destul de clar ? - Yasemin !

Ajunge ! Soțul meu e în închisoare acum.

E fratele uneia dintre voi şi fiul celeilalte.

Vă rog, măcar o clipă nu vă mai gândiți atât la voi.

Da, vă rog ?

Doamnă Nazli ? Mulțumesc. Eu sunt bine. Dv. ?

Slavă Domnului ! Dnă Nazli, nu ştiu ce să zic.

Mulțumesc mult. Mulțumesc. În regulă, pe curând !

Nazli Şahiner vine mâine-dimineață la Istanbul,

cu avionul de 9:00. A acceptat să preia cazul.

Asta e, dragă ! Slavă Domnului !

Bravo ! Eroul mult căutat a fost găsit.

Vai, dragă ! Tu de ce nu eşti bucuroasă, mamă ?

Ba nu, sunt bucuroasă. Sper să fie într-un ceas bun.

E clar. E aşa de clar că eşti bucuroasă.

Îmi pare rău, am întârziat. Te-am făcut să aştepți.

Ştii bine, lucrurile sunt foarte complicate zilele astea.

Mi-a fost foarte greu să ies din companie.

- Ce e asta ? - O floare.

Bine, dar care e motivul ?

Nu trebuie să fie un motiv să-i iau o floare soției mele.

- Mulțumesc. - Ai comandat ceva ?

- Nu. Nu am comandat încă. - Veniți puțin ?

Putem să nu ne grăbim ? Avem timp.

Îmi cer scuze, comandăm puțin mai încolo.

Desigur, domnule.

- A sunat Can, ştii ? - Zău ?

Îi va fi puțin greu.

Mi-a fost greu să vorbesc cu el la telefon.

Nu i-am dat de înțeles, dar, după ce a închis, am plâns.

Serra, m-am gândit. Ai avut dreptate.

Va fi mai bine aşa pentru toată lumea.

Vom fi foarte fericiți. În special, noi doi.

Ce s-a întâmplat acum ? Am zis ceva greşit ?

Zafer, eu vreau să divorțăm.

Apropo, Cihangir, văd că ai devenit şi tu un fan Macide.

- Care e treaba ? - Macide e o fată bună, Nini.

Bine, ajunge !

Nu suport s-o vorbeşti pe Macide de bine.

Ai văzut cum a devenit eroină într-o clipită ?

O femeie credincioasă şi loială soțului ei.

Să nu te enervăm şi pe tine, că nu se ştie niciodată.

Exact. Cine mă deranjează să se teamă de mine !

Ajunge cu vorbăria !

Noapte bună ! Mă duc la culcare.

Mămico, noapte bună ! Somn uşor !

- Bună seara ! - Bună seara !

- Ai înnebunit ? Ce tot zici ?! - Nu mai țipa ! Vorbeşte mai încet.

Ce spui ? Ce divorț ? De unde ai scos divorțul acum ?

Coboară tonul ! Calmează-te, Zafer.

Mi-am trimis copilul de acasă, din cauza ta !

Mi-am dat copilul afară din casă !

Nu trebuia să-l dai afară ! Nu trebuia să-ți trimiți copilul.

Nu tu ai vrut asta ?

Nu mi-ai mâncat creierii luni de zile să-mi trimit departe copilul ?

Nu mi-ai zis că vom fi mai fericiți aşa ?

Nu mi-ai zis că te-ai cumințit, că vrei să fii cu mine şi să fim fericiți ?

Mai întâi coboară tonul. Linişteşte-te puțin !

Ce s-a schimbat acum ? De ce vrei să divorțezi ?

- Spune ! - Calmează-te, mai întâi.

Vorbeşte ! Spune ! Ce s-a schimbat ?

Eu...

- Eu... - Eu. Ce eu ?

- Nu mai țipa. - Ce eu ? Spune ! Vorbeşte !

Zi, ce s-a schimbat ? Vorbeşte !

- Calmează-te. - Ce îmi spui ?

Eu nu te mai iubesc !

În regulă, am încercat, nu a mers. Am încercat iar.

Am crezut că, după ce pleacă Can, dragostea noastră va reînvia.

Am făcut tot posibilul pentru asta. Dar nu s-a putut.

Le-am încercat pe toate. Nu a mers. Nu mai pot.

Nu te mai iubesc, Zafer. Ai înțeles ?

Şi vreau să divorțez.

Să te ia naiba !

Mâncarea preferată a lui Burak e pilaful, ştiai ?

Adevărat ?

Îl găteşte bunica lui, dar eu i-am zis că mama îl face mai bun.

- Ba chiar mai pune şi năut în el. - Scumpul meu fiu ! Dragul meu !

Sună Şermin

Da, Şermin ?

Sara dragă, ce faci ? Cum eşti ? Mi-am făcut griji pentru tine.

Cum să fiu ? Nu am mai avut aer în casă.

Am ajuns lângă apă, pe faleză. Mă plimb, pur şi simplu.

Am înțeles.

Ştii ce ? Nu-i spune nimic lui Macide despre asta, bine ?

Are, oricum, o mulțime de probleme.

Nu vreau să mai aibă şi grija mea.

Nu. Eu nu-i spun nimic. Îi spui tu când vrei.

Ce ai de gând să faci ? Ai luat o decizie ?

Nu ştiu, Şermin. Chiar nu ştiu ce să fac.

Nu poți suporta uşor aşa ceva.

Nu ştiu ce să fac, ce să cred despre asta.

Puțin mai devreme, stăteam aşa, la marginea mării.

Au trecut o mamă şi un fiu pe lângă mine.

Copilul îi spune mamei lui că pilaful e mâncarea lui preferată.

Eu nu ştiu, de pildă, ce-i place, ce fel de persoană e.

Nu ştiu absolut nimic. Poate că, la un moment dat în viață,

am trecut unul pe lângă altul pe stradă.

Nu ne-am recunoscut. Nu am ştiut de noi.

În fine, las-o baltă...

Nu vreau să te plictisesc la telefon.

Te-am plictisit destul, oricum.

Nu, dragă, nu spune asta ! Se poate aşa ceva ?

Am nevoie de timp să mă gândesc. Bine ?

Bine, draga mea. Gândeşte-te, desigur.

Faci aşa cum vrei.

Poți să mă suni oricând, la orice oră.

Ies din casă şi vin imediat la tine. Bine ?

- Mulțumesc. - Îți mulțumesc şi eu.

Mi-au zburat mințile de frică. Ce cauți aici ?

Ale mele nu mai sunt deloc unde trebuie, Şermin.

Ce ne facem ?

Ştiu că eşti aici. Nu am somn, nu am linişte.

- Sunt pe cale s-o iau razna. - Ia-o razna.

Dar, dacă o iau razna, nu mă mai poate opri nimeni.

Ce o să faci ?

Intră ! Intră !

- E mai distractiv aşa, nu ? - Nu te prosti ! Mişcă !

- Ce zici ? - Ce faci ?

Mamă ! Mamă ! Mamă, eşti bine ?

Treci aici şi nu ieşi !

Strigam: "Mamă, mamă !"

Am uitat că ai luat tu camera asta.

Nu e nimic.

Ai ruj peste tot. De ce ?

Am ciugulit ceva mai devreme. Mai bine mi-l şterg de tot.

Şermoş, trebuie să merg imediat la toaletă.

În perioada asta fac pipi foarte des.

Doctorul mi-a zis că e din cauză că sunt gravidă.

Parcă aş trăi pentru două persoane, ştii ?

- Pot să-ți folosesc baia ? - Nu se poate !

Îmi cer scuze, poate ți se pare aiurea,

dar am o obsesie ciudată. Nu împart baia cu nimeni.

Îmi pare rău. Înțelegi ?

Foloseşte-o pe cea de pe hol. Haide !

Eşti foarte rea, să ştii.

Mămico, nu ne place deloc mătuşa asta.

Da. N-o iubi deloc pe mătuşa asta.

Ieşi ! Hai, ieşi !

Cât de liniştit poți să fii ! M-au luat toate transpirațiile aici.

- Hai, vino şi dă-mi un pupic ! - Pleacă de aici, haide !

Uite la el ce liniştit e !

- Ieşi repede de aici ! Haide ! - Voi veni iar mai încolo.

Ieşi !

Sunt avocata Nazli Şahiner. Am venit să vă apăr.

V-ați deranjat degeaba până aici. Am deja avocații mei.

Ori sunteți foarte uşor de păcălit, ori doar vă încăpățânați.

Cum adică ?

Ați spus că aveți avocați. Nu prea pare.

V-am verificat apărarea. Nu e bună de nimic.

Nu pare că avocații dv. fac o treabă prea bună.

Cum putem fi siguri că vei face o treabă bună ?

Dacă nu vă preiau cazul, veți primi o pedeapsă orice ar fi.

Cred că ar trebui să vă încercați norocul.

M-am uitat puțin peste cazul dv. înainte să vin aici.

Am verificat cazurile precedente. Puteți să le verificați şi dv.

Vă pot scoate de aici într-o lună.

Ce este ? Am spus ceva ce nu sunteți obişnuit să auziți ?

Eşti foarte sigură pe tine.

Nu e stilul meu să fac promisiuni pe care nu le pot ține.

Nu vreau să par arogantă,

dar până acum nu am pierdut niciun caz.

Bine. De ce vrei să iei acest dosar ?

Vedat, colegul meu de şcoală, a insistat foarte mult.

În ciuda programului încărcat, m-am grăbit să ajung aici.

Atunci, zic că ne-am înțeles.

Aşa să fie.

Ne vom vedea mult şi bine, Kazim Işik.

De cele mai multe ori, viața nu e ca basmele cu final fericit.

Oamenii buni nu sunt fericiți până la capăt.

Uneori, îi puteți vedea cum se zbat.

Îi veți vedea luptându-se când încolo, când încoace,

cu valurile uriaşe.

Uneori, îi veți vedea enervându-se.

Ochii lor se vor umple de lacrimi în fața dureroasei nedreptăți.

Într-o clipă, furia lor devine vulcan şi atinge bolta cerului.

Într-o clipă, incendiul din sufletele lor poate arde păduri întregi.

DIRECTOR

Cei buni cred că îi aşteaptă undeva o viață lungă şi strălucitoare.

Dar învață, suferință după suferință, că vieții nu-i pasă de nimeni.

Miracolele nu bat la uşile lor. Eroii nu le salvează viețile.

Nu există vrăjitoare cu inima rea care să le întindă capcane.

Nici uriaşi însetați de sânge, care stau la pândă.

Oamenii sunt lupi unii pentru alții.

Şi încă fără să le fie milă.

ATEŞ ÖZTEKIN

PALATUL DE JUSTIȚIE

Nimic nu e alb imaculat tot timpul, nici negru.

Sunt mii de culori care se rotesc pe linia orizontului.

Cei răi sunt şi ei destul de colorați pe calea complicată a vieții.

Uneori îi vedem sinceri. Nu-şi ascund fericirea.

Pentru că le-au furat altora speranțele.

CERTIFICAT DE DIVORȚ

Uneori, îi vedem plini de secrete.

Se ascund sub o mască foarte iubitoare.

În mintea lor dansează mii de gânduri şi idei,

pentru a face tot ce le trece prin cap.

De fapt, ai avea multe motive să ai încredere în ei.

Cel mai mult ne place să fim înşelați de îmbrățişări calde

şi pline de încredere.

Te adăposteşti într-un astfel de port ca să evadezi de lume.

Liniştea acestui port te va înghiți, ca într-un somn adânc şi neştiut.

Nu se ştie cine sunt şi ce fac unii oameni.

Dacă le arăți partea plină a paharului nu le ajunge.

Dacă nu arăți partea goală, nu se potrivesc acolo.

Nu se ştie dacă sunt buni sau răi.

Probabil, dacă îi întrebi, nici ei nu ştiu să-ți răspundă.

NE RUGĂM PENTRU TINE !

NU NE LĂSA FĂRĂ TINE !

NU-ȚI PIERDE SPERANȚA !

Ciudățeniile îți vor face cu ochiul.

Sălbăticia devine un lasou care te trage către sine.

Îți va promite dragostea sau prizonieratul ?

Doar cel care se lasă dus de val va şti să se iubească pe sine.

Desigur, focurile nu-ți cuprind inima din dragoste.

Uneori apar aducând cu ele un secret.

Îți bat alene la uşă, gemând uşor.

Adevărul care-ți iese în cale te poate transforma în scrum.

Îți dai seama că încă e timp să renaşti din cenuşă.

Măcar dacă ai şti ce te aşteaptă...

Dacă nu o cauți, nu vei găsi niciodată povestea ce ți-e sortită.

Dacă nu vrei să te confrunți cu adevărul din viața ta,

ce miracol crezi că te va putea vreodată schimba ?

Vei încerca, te vei da peste cap, dar la ce bun ?

Până la urmă, cea mai mare minciună e cea pe care ți-o spui singur.

Dacă ți-ai părăsit calea de bunăvoie,

nu meriți să ai parte de noroc la masa vieții.

Pe măsură ce urci treptele răului,

eşti condamnat să pierzi totul, rând pe rând.

Oare dragostea şi fericirea pot trăi împreună ?

Îndrăgostiții le caută pe amândouă odată.

Două lumi ar deveni una, dacă s-ar alia.

Suferința e prima stație a unei iubiri singuratice.

Se va acoperi cu pătura pedepsei ce i s-a dat.

Nu va putea dormi până în zori, neştiind unde a greşit.

Va privi răsăriturile cu inima strânsă.

Noutăți despre procesul Işik

Cu timpul, vei învăța să speri.

Asta înseamnă să uiți să râzi şi să amâni să plângi. Ştii tu.

Pe un drum mai matinal decât soarele

şi mai rece decât noaptea,

când crezi că eşti mai singur ca oricând,

cei care îți trezesc speranța devin tovarăşii tăi.

#kazimnuesingur

#pastreazasperanta

#nerugampentrutine

Vei număra până şi ultimii zori, numai să-ți păstrezi speranța.

Pentru că nu există altă cale pentru tine decât iubirea.

Acesta e drumul tău. Acum e clipa ta.

Azi e ziua cea mare.

O LUNĂ MAI TÂRZIU

Intră !

Draga mea, când te-ai trezit ? Bună dimineața !

Nici nu am dormit.

E clar că nu ai dormit deloc, după cum arăți.

Eşti devastată după atâtea zile.

Nici n-ai mâncat, nici n-ai băut, nici n-ai dormit.

Ia uită-te la mine...

Uită-te la tine acum, uite cum arăți !

Ai ajuns cât dunga unei linguri.

Mămico, realizezi prin ce-am trecut în ultima perioadă ?

În ultima lună, eu şi Nazli am muncit ca nebunele,

făcând din noapte zi.

Pentru că, dacă pierdem acest proces, Kazim ar putea face ani de închisoare.

Despre ce mâncare, băutură şi somn vorbeşti tu, mamă ?

Te rog frumos !

Bine, draga mea. Aşa e, ai dreptate.

Iar va fi toată presa acolo. Trebuie să arăt cât de cât bine.

Trebuie să înțeleagă toți cât mai clar că îl sprijin pe Kazim.

Cât de norocos e Kazim că s-a căsătorit cu tine !

Aşa e.

Dacă ar fi fost altcineva în locul tău,

s-ar fi retras într-un colț şi şi-ar fi plâns de milă.

Tu ce ai făcut ? Ți-ai plâns de milă ?

Ai găsit o avocată bună.

Ai stat şi ai muncit cu avocata până dimineața pentru soțul tău.

Te-ai dus şi ai găsit rudele pacienților.

Le-ai ascultat toate problemele. Ai încercat să le rezolvi.

Ai făcut față presei.

Oricât m-aş mândri cu tine... tot e puțin.

Oare Kazim gândeşte la fel ca tine ?

Bineînțeles că gândeşte la fel.

Câte soții dau lumea peste cap pentru el, ce Dumnezeu ?!

Vrei să-ți spun ceva ?

Dacă Kazim nu s-a îndrăgostit iar de tine,

atunci, eu nu mai ştiu nimic.

Atunci, de ce se poartă aşa cu mine ?

Ultima oară când am fost în vizită, nici nu a vrut să mă vadă.

Înainte de asta, când am fost să-l văd,

nici măcar nu s-a uitat la mine. De ce ?

Macide, de câte ori ți-am spus ? E uşor prin ce a trecut, Macide ?

E posibil să nu poată trece peste şoc luni bune de acum încolo.

Cine ştie cât de greu e pentru el ? Pune-te în locul lui.

Mămico, tocmai de aceea mă îndoiesc, pentru că m-am pus în locul lui.

Dacă aş fi în aceeaşi situație,

aş aştepta cu nerăbdare să vină Kazim la mine.

Când l-am văzut, ochii îmi străluceau şi fața îmi zâmbea, în ciuda a tot.

Între două vorbe, tot i-aş fi spus: "Te iubesc."

Dar Kazim aşa face ? Nici nu se uită la mine.

Nu mi-a zâmbit nici măcar o dată, mamă.

Nu a râs nici măcar o dată. E supărat de ceva.

E foarte supărat pe mine. De ce ? Cu siguranță, nu ştiu.

Dar, mai ales, e distant cu mine, în mod conştient.

- Bine, dar de ce ar face asta ? - Nu ştiu. Chiar nu ştiu.

Stau şi mă gândesc. Oare am făcut ceva greşit ?

Am spus ceva greşit şi l-am rănit ? Nu !

Înainte de nuntă, totul a fost normal.

Dintr-odată, nu ştiu ce s-a întâmplat şi acum se poartă aşa.

Mă tot gândesc, şi nu-mi dau seama. Nu pot ieşi din situația asta.

Nu, nu...

Kazim va ieşi cu fruntea sus de la judecată

şi se va întoarce la tine, acasă. Dă-i puțin timp să-şi revină.

Apoi, totul va fi ca înainte. Crede-mă !

Mă bucur că exişti, mămico.

Şi eu mă bucur că exişti. Ce bine că ți-am dat viață !

Ce zice avocata despre această judecată ?

Aştepta un document din care să rezulte

că medicamentele folosite nu sunt dăunătoare sănătății.

Aştept şi eu veşti de la ea. Încă nu a dat niciun semn.

Va da. E o femeie aprigă. Poate face orice.

Nu-ți face deloc griji.

Doamne, sper să se termine totul cu bine

şi să scăpăm odată de belea !

Bine, atunci, tu continuă să te pregăteşti.

Eu sunt jos. Da ?

Redactor SIMONA VUCICU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 49