Original subtitles

SĂRUTUL OTRĂVIT Episodul 31

Traducerea şi adaptarea IOANA LALA

- Bine ai venit ! - Doarme copilul.

Bine ați venit !

- Macide, ce se întâmplă ? - O să-ți explic.

Macide, al cui e copilul ăsta ? Părinții lui ştiu de el ?

Nu, mamă. Ai răbdare, îți explic totul imediat.

Pe mine vă rog să mă scuzați.

Nu e nicio problemă, dar cine e copilul ăsta ?

N-a pățit nimic, nu ? Nu e bolnavă sau altceva.

Nu, nu e bolnavă. E doar un copil pe care-l ajutăm.

Dimineață va veni şi familia ei din Konya.

E doar obosită. Azi s-a distrat în parcul de distracții.

- În parcul de distracții ? - O să-ți explic, mamă.

Aş fi vrut să te servim cu ceva.

Mi-ar fi plăcut. Poate, altă dată. Nu vreau să vă mai deranjez acum.

Nu e niciun deranj. Cum doriți.

Mă duc să văd ce face copilul.

Îți mulțumesc pentru azi.

Cu plăcere, dar eu n-am făcut nimic. Tu ai găsit copilul.

Eu l-am găsit, dar tu i-ai dat de urmă.

Tu l-ai dus la control, tu i-ai găsit familia.

Iar tu eşti cea care mă aduce mereu cu picioarele pe pământ.

- Mă sună Ahmet. - La ora asta ?

- În fine, îl sun eu mai târziu. - Răspunde-i, poate a pățit ceva.

- Da, Ahmet. - Alo, Macide ?

- Ahmet, ai pățit ceva ? - Da. Am fost atacat.

- Cum adică ? - Poți să vii ?

- Da. Unde eşti ? - Acasă.

- Ce s-a întâmplat ? - Ahmet a fost agresat.

Astăzi a fost de departe cea mai proastă zi din viața mea.

Cum e posibil ca o persoană să afle în aceeaşi zi

că tatăl său a fost arestat şi mama sa este bolnavă ?

Da, iubito, ştiu.

Azi ai avut parte de două şocuri, unul după altul. Îmi pare rău.

Deci n-o să-l mai văd pe tata niciodată ?

Ba da, draga mea.

Dacă vrei, îl poți vizita la închisoare.

Mamă, nu cumva să mori, da ? Nu-l mai am nici pe tata acum.

Nu poți să mori şi tu şi să mă laşi a nimănui.

Draga mea, fac tot ce pot ca să mă însănătoşesc.

Dar, dacă mi se întâmplă ceva, ai trei frați mai mari, Yasemin.

Ei au problemele lor. O să uite de mine în două zile.

Da. Copiii sunt defectele părinților, să ştii.

Ştiu că, din păcate, n-am reuşit să-mi educ copiii fără cusur.

Kazim se crede Dumnezeu,

lui Cihangir nu-i pasă nici dacă arde totul în jurul lui,

iar Ahmet, din păcate, e obsedat mereu de ceva.

Şi cât de obsedat !

Dar toți trei ştiu că familia nu e doar o legătură de sânge,

ci se bazează pe loialitate. Nu-ți face griji.

Bine.

- Alo ? - Ce mai faci ?

- Bine. Unde eşti ? - În seara asta sunt la tata acasă.

- Cum aşa ? - Să zicem că muncesc.

Can, să nu-mi zici că e tot problema de azi-dimineață !

Ba da. Trebuie să fiu sigur că dna Serra îi pune coarne tatei.

Zău aşa, Can ! Şi dacă ar fi aşa, ce ?

Tatăl tău i-ar suci gâtul fratelui meu, mariajul lui ar fi distrus.

Totul ar fi de o mie de ori mai rău.

Mai bine aşa decât să-l ia de prost.

- Ahmet, cum te simți ? Ce ai pățit ? - Am fost agresat.

- Cine te-a agresat ? - Nu ştiu, frate.

Stai jos ! Te simți rău ?

Ahmet, ce ai ? Spune ceva !

Nu se poate să stai acasă aşa. Mergem la spital.

Nu-i nevoie. Dacă am amețeli sau altceva, mergem.

- Atunci, măcar să te pansez. - Stai, Macide, nu pleca.

- Hai la poliție ! - Ce poliție, frate ?

Erau câțiva golani. Ce vrei să facă poliția ?

- Cum adică ? Ce ți-au zis ? - M-au înjurat.

- Te-au jefuit ? - Nu. Nu mi-au luat nimic.

Ahmet, dacă nu ți-au furat nimic înseamnă că ai un duşman.

Nu, n-am. E destul că n-am pățit nimic.

- Atunci, zi-mi unde ai medicamentele. - Macide ! Nu pleca de lângă mine !

Frate, pastilele sunt la etaj. Mi le aduci tu ?

Voi doi erați împreună ?

Da. Kazim mă dusese acasă.

De unde veneați ?

La noi în cartier era un copil al nimănui.

Am făcut câte ceva pentru copila aia. Ahmet, acum ți-ai găsit să mă-ntrebi ?

Pentru mine nimic nu e mai important decât tine în viața asta a mea.

Lasă-mă să-ți văd rana.

Nici nu te-am atins !

Kazim...

Ăla e al lui Macide.

Caută în sertarul de jos.

Dă-o încoace.

- Stai jos, Kazim ! - Stau bine aşa.

Macide, poți să rămâi aici în seara asta ?

Arăți bine, Ahmet. După ce te pansez, n-o să mai ai nimic.

Stai cuminte. Abia dacă te-am atins, Ahmet.

Poți să-mi ții companie.

Ahmet, deja e târziu. În curând o să dormi.

Bine, dar n-ar trebui să dorm. Am fost lovit în cap.

Nu-i frumos să mă bag între voi, nu ?

- Rămân cu tine, Ahmet. - Auzind asta, deja mă simt mai bine.

Bun. Însănătoşire grabnică, Ahmet ! Eu am plecat.

Mulțumesc !

Asta...

Şi asta...

- Şi asta ! - Nu se poate !

N-am văzut în viața mea o persoană mai norocoasă decât tine.

Gândeşte pozitiv şi totul va fi bine, Ahmet.

Nu aşa merg lucrurile, dar în fine... Cred că trişezi.

- Ce fac ? - Trişezi.

Mi-am învățat lecția.

- Ne uităm la un film ? - Nu. Eu o să plec.

Cum ? De ce ?

Scopul nostru a fost să nu dormi, şi n-ai adormit.

- A răsărit şi soarele. Plec. - Făceam ceai şi nişte sendvişuri.

Unde-mi sunt lucrurile ?

- La revedere ! Ai grijă de tine ! - Şi tu !

M-am gândit să nu vin cu mâna goală.

Sunt acolo mult mai multe informații despre Mert decât v-ați fi gândit.

De acum înainte suntem în aceeaşi echipă.

Vreau să-i dau o lecție celui care m-a părăsit aşa de uşor.

Va fi o dulce şi frumoasă răzbunare.

- Gândim la fel. - Mulțumesc.

- Cine-i femeia aia ? - O nouă angajată a firmei noastre.

Interviurile de angajare se fac acum la noi acasă ?

Gata, gata, am glumit.

- Eu am plecat. - Mă duc şi eu la mama ta.

Ar trebui să mă îngrijorez ?

Aşteaptă s-o rog să se mute aici, aşa că o să-i fac plăcerea asta.

Aşa pot sta cu ochii pe ea, iar tu n-o să-ți mai faci griji.

Bună idee, Nermin ! Îți mulțumesc.

- Bună dimineața, dle Kazim ! - Aşa e, Zafer. E o zi bună.

Vin la firmă cu un dosar bogat despre Mert.

- E de la o sursă sigură ? - Da.

Nu mai pierdem deloc timpul. Să-i punem pe băieții noştri

să-l învețe minte pe Mert, să nu ne mai dea târcoale.

Bine, lăsați pe mine. Dle Kazim, azi vin la şedință şi frații dv. ?

Ahmet a fost agresat aseară. L-au bătut rău.

Poftim ? Îmi pare rău. Cine l-a agresat ? Şi de ce ?

Încă nu ştiu, dar vom afla.

Nu ştiu dacă vine Ahmet, dar pe Cihangir îl poți anunța să vină.

Bine.

- Ce ? Cine a fost agresat ? - Ahmet.

- Când ? - Aseară.

Şi acum e teafăr ? E la spital ?

Nu. Probabil e acasă, n-am întrebat. Mi-ar fi zis el dacă era la spital.

Ce e ? Gata cu întrebările ? Mai ai ? Mai vrei să întrebi ceva ?

Zafer, de ce eşti aşa ? Dacă tac, de ce tac,

dacă vorbesc, de ce vorbesc, dacă întreb, de ce întreb...

Ce se-ntâmplă ? Indiferent ce-aş face, nu eşti mulțumit.

- Unde pleci ? - Ies !

Mă plimb, fac cumpărături,

poate mă întâlnesc cu cineva. Ce-ți pasă ție, Zafer ?

Dar, dacă vrei, porunceşte-mi şi stau aici în genunchi, la colț.

Tată, vii undeva cu mine ?

Dar fără să mă întrebi nimic. Ai încredere în mine.

Miraç, în curând vor veni părinții tăi.

- Da. Am emoții ! - Chiar ai emoții ?

Dumnezeu să vă ocrotească pe tine şi pe părinții tăi !

Am un cadou mic pentru tine.

Să ai o amintire de la mine, să nu mă uiți niciodată.

- Bine. - Eu nu te voi uita niciodată.

- Ce e ? - Îmi stă bine ?

- Da, foarte bine. - Îți stă foarte bine.

Mai şi întrebi ce e ?

Când îți puneam eu agrafe, pufneai şi bufneai. Acum ai înțeles ?

- Mamă... - Da. "Mamă" !

Floarea aia e tare frumoasă. Să ai grijă de ea, da ?

- Care floare ? - Cea cu gâtul aplecat.

Ai văzut-o ?

Ştii că eu m-am făcut bine când mi-ai pus tu mâinile pe burtă ?

- La fel am făcut şi eu cu floarea. - Vorbeşti serios ?

La fel i-am făcut şi eu zilele trecute.

Înseamnă că energia noastră i-a prins bine.

Dle Kazim !

- Ce mai faci ? - Bine.

Mi-a fost tare dor de tine ! De când nu ne-am mai văzut ?

- De aseară. - Imposibil.

- Eu cred că nu ne-am văzut de o lună. - Ba nu, de aseară.

Frățiorul tău n-a făcut hemoragie cerebrală, în caz că-ți făceai griji...

Dacă ar fi pățit ceva, aş fi aflat.

Nu l-am lăsat să doarmă până în zori. Am jucat cărți cu el.

Nu-i nevoie să-mi dai raportul despre ce faci cu Ahmet.

Miraç, tu ai trei calități deosebite.

În primul rând, ai o inimă mare, plină de iubire.

Să nu pierzi asta, da ?

În al doilea rând, eşti tare curajoasă. Aşa să rămâi !

În al treilea rând, să rămâi sinceră. Să nu te ascunzi după minciuni, da ?

Aşa o să fac.

Acum fugi şi mănâncă-ți prăjitura !

Dumnezeule, ce încerci să faci ?

De ce te foloseşti de fetiță ca să-mi bați apropouri ?

- De ce crezi că m-am referit la tine ? - Ciobul critică oala spartă.

Dar bărbații de soiul tău nu scapă de mentalitatea de adolescent. Păcat !

Vorbesc serios.

Cum adică de soiul meu ? Da' ce-s eu ? Câine ?

Aş vrea eu ! Da' de unde !

Mai ții şi discursuri despre curaj în fața fetiței...

Dacă ai curaj, spune-mi verde în față ce ai de zis.

Acum mă interesează doar Miraç. Numai ea. Tu nu mă interesezi.

Foarte bine. Mie-mi convine. Asta vreau şi eu.

Dar o să-ți zic ceva. Să ştii că eu nu mint, Kazim.

Dar tu, pentru că ai fost înconjurat de minciuni toată viața,

nici nu-ți mai dai seama ce e adevărat şi ce nu este.

Miraç ! Miraç, uite cine a venit !

- Mamă ! - Puiul meu !

- Bună ziua ! Eu sunt Kazim ! - Zafer.

- Bună ziua ! - Dna Macide.

Ea a găsit-o şi a salvat-o pe fiica dv.

Dumnezeu să vă binecuvânteze !

Orice om ar fi făcut la fel.

Dar e o problemă. Trebuie să vorbim pe şleau.

Putem să discutăm cu dv. ?

Eşti teafăr. M-am speriat. Am crezut că ai pățit ceva.

- De unde ai aflat ? - Aflu întotdeauna ce e legat de tine.

- Aici stă Ahmet, nu ? - Exact.

- De ce m-ai adus aici ? - Vino cu mine.

Fiule, ce faci ? Cum să intrăm aşa ?

Nu face gălăgie, tată. Fac ceea ce trebuie făcut.

Arăți mai bine acum. Arătai ca naiba când am venit.

- I-auzi la ea ! - Vorbesc serios. Nu arătai bine.

- Tu m-ai vindecat. - Normal.

Şi acum spune-mi, cine e vindecătoarea ?

Unde te duci ?

Din câte am înțeles, nu aveți copii. Noi avem şapte.

Nu vreau să Îl mânii pe Dumnezeu, dar nu ne-a dat şi din ce să-i hrănim.

Nu mai spune aşa !

În fine, n-am fost în stare să avem grijă de copiii ăştia.

De ce să nu recunoaştem adevărul în fața lui Dumnezeu ?

Uneori n-au avut altceva de mâncare decât bulgur,

alteori n-au avut nici măcar atât şi s-au culcat flămânzi.

De ce a fost răpit copilul ăsta ? Iată care a fost motivul !

Eu adun cartoane de pe străzi,

iar mama ei munceşte pe doi bani la atelier, ca să avem asigurare.

Nici nu vreau să vă mai spun despre frații mai mari ai lui Miraç.

Le plângi de milă.

Sunt nişte cerşetori nefericiți.

Dv. sunteți mama. Ce părere aveți ?

Am spus multe lucruri şi m-am luptat mult pentru asta.

Dar, când copilul a fost răpit şi nu am putut să-l răscumpăr,

n-a mai rămas nimic de spus.

Mi-am pierdut speranța pentru o viață mai bună.

Aveți grijă de Miraç, să nu-şi piardă şi ea speranța.

Miraç o să vă aducă mult bine în viața voastră.

O să vedeți că am dreptate.

E clar că v-ați gândit la toate şi ați luat şi o decizie.

V-am explicat cum stă treaba. Restul depinde de dv.

Miraç va rămâne în grija mea.

Sponsorizăm un orfelinat care e bine organizat.

E confortabil şi curat.

Mehmet poate să vă ducă până acolo cu Miraç, ca să vedeți.

Acolo vă veți lua la revedere. De acord ?

- Da. - Atunci, cu permisiunea dv...

- Sigur că da. - Vin şi eu cu dv.

Macide, tu rămâi !

Dumnezeu să vă ocrotească !

Să-i vorbiți frumos fetei mele despre mine, să nu mă urască.

De ce nu le-ai zis că poți să-i ajuți tu ?

- Macide ! - Uită-te şi tu !

Îşi lasă copilul la străini şi pleacă !

Dumnezeu să vă ocrotească !

Nu e păcat ? Am lăsat o familie să se destrame !

Dar acum nu destrămăm o familie, ci salvăm o fetiță.

- Cum adică ? - Taică-su e un om de nimic.

Dacă mă-ntrebi pe mine, fetița nu a fost răpită.

E altceva la mijloc.

Nu vezi că nu-i pare rău deloc că renunță la fetița lui ?

Cum am găsit-o pe Miraç ? Nu-ți face griji.

O să fac cercetări şi o să aflu adevărul, da ?

Bine, dar eu nu pot s-o las pe Miraç la orfelinat.

Stai să mă pun pe picioare şi o iau la mine.

Bine.

- Acum trebuie să mă duc la dna Berrin. - Vin şi eu. Îmi fac griji pentru ea.

- Cum te simți ? - Bine.

Tată, mai încet !

Tată ! Ai fugit de acolo speriat şi acum îți verşi nervii pe drum ?

De ce n-ai intrat peste ei ? De ce nu i-ai scuipat în față ?

În viață nu e totul aşa de simplu.

Ba da, chiar e. E simplu, dacă nu faci tu să fie dificil.

Să-l ia naiba pe şeful tău !

N-ai de gând să faci nimic ?

Soția ta se culcă cu şeful tău, şi tu te faci că nu ştii ?

Nu, dar voi face cum cred eu.

Da, Zafer.

Dle Kazim, nu v-aş fi deranjat dacă nu era important.

- Are legătură cu Ahmet. - Ce e cu Ahmet ? A pățit ceva ?

Nu e vorba despre asta. Ahmet are o aventură cu soția mea.

Eşti sigur, Zafer ?

Nu v-aş fi spus dacă nu vedeam cu ochii mei.

Kazim...

E al lui Macide.

Ieri mi s-a făcut rău când eram la masă.

Ahmet n-a ştiut ce să facă,

dacă să mă ducă sau nu la spital. Până la urmă, m-a dus la el acasă.

Apoi eu am adormit, ai venit tu, Ahmet mi-a adus medicamente de la farmacie.

Vrei să-ți spun ceva ? Eu nu mint, Kazim.

- Dle Kazim ! - Da, sunt aici, Zafer.

Dle Kazim, am nevoie să mă ajutați în această privință.

Sigur că da. Vom discuta.

M-ați înțeles greşit. Nu vreau doar să discutăm.

Vorbesc despre o reacție dură, o decizie radicală.

Zafer, eu nu pot să mă bag în aşa ceva.

Dle Kazim, întrebați-vă conştiința dacă asta e ceva ce poate fi tolerat.

Normal că nu. Nu e ceva ce poate fi trecut cu vederea.

Ziceam să discutăm ca să găsim o soluție.

Zafer, nu scrie nicăieri că o căsnicie trebuie să dureze toată viața.

Ține minte asta, da ?

Şi, ca să începi o nouă viață, poate că e nevoie să ştergi trecutul.

- Ce ți-a zis şeful ? - Exact ce bănuiam.

Nu i-a păsat.

Ei îi apără doar pe cei care le poartă numele de familie.

Au grijă numai de ai lor.

Ei sunt primii salvați dintr-un incendiu.

Ne-ar arunca şi în foc şi nu le-ar păsa de lacrimile noastre.

Când nu le mai suntem de folos, calcă pe cadavrele noastre.

Mai bine te-aş fi înregistrat. Să nu uiți mâine ce ai zis acum.

Am greşit o dată şi am dat uitării. A doua oară nu se va mai întâmpla.

Până acum au văzut partea mea bună.

Când vor descoperi că m-au transformat în duşmanul lor va fi prea târziu.

Unde naiba te-ai ascuns ? Unde ai dispărut ?

- Ştii ceva de Su ? - E cu familia Işik. Te-a vândut.

Am aflat de la o sursă din compania Işik.

Le-a dat un dosar despre tine. Kazim şi Su sunt acum parteneri.

Dosarul e beton. Se zice că eşti terminat.

Nu-i aşa de uşor. Am murit şi-am înviat de 40 de ori.

De data asta e altceva.

După părerea mea, ori fugi, ori îți numeri zilele în puşcărie.

Macide, Nermin e aici.

Ce-ar fi să nu pomenim nimic despre Miraç şi orfelinat ?

Bine, nu-i spunem.

Pentru că, în ultima vreme, Nermin doreşte să adopte un copil.

Mai bine zis, e entuziasmată.

Şi, dacă aude asta acum, o să-mi pună o mie de întrebări.

- Vrea să adopte un copil ? - Da.

- A pățit ceva bebeluşul ei, Kazim ? - Care bebeluş ?

Sunt însărcinată, dar încă n-am spus nimănui.

Nici măcar Kazim nu ştie.

- Eu am crezut că dna Nermin... - Dna Nermin, ce ?

Dragul meu, bine ai venit ! Macide, bun-venit şi ție !

Bine v-am găsit ! Ce faceți ?

Nermin, vino cu mine. Scuză-ne, mamă. Vino, Nermin !

Ce e ? Cred că tu ştii despre ce e vorba, Macide.

- Ce faceți ? Bine ? - Da, draga mea.

Unde eşti tu e şi ea, şi viceversa. Interesant !

- I-ai zis lui Macide că eşti gravidă ? - Da, i-am spus.

- Şi ea a dat fuga să-ți spună, nu ? - Eşti incredibilă, Nermin.

Nu te mai recunosc. N-am cuvinte să te descriu !

- Ai înnebunit ? Te-ai țicnit de tot ? - Sunt perfect sănătoasă.

Ai țesut atâtea intrigi, că nu mai poți trăi fără să minți.

Ştiu foarte bine ce e adevărat şi ce nu, îmi dau seama foarte bine.

Ba nu-ți dai seama de nimic, Nermin. Eşti plecată cu sorcova.

Eşti ruptă de realitate !

Trăieşti în lumea ta imaginară. Opreşte-te o clipă,

priveşte-te în oglindă şi întreabă-te ce faci.

Nermin, aşa nu se mai poate.

Serios ? S-o las pe una să-i facă ochi dulci soțului meu,

iar eu să mă uit în oglindă ! Ce frumos !

Nu vrei să-i urez şi mult noroc şi fericire ?

Iar ție să-ți urez distracție plăcută, nu ?

Ce-au pățit iar ăştia doi ?

- Dnă Berrin, eu mă retrag. - Nu, stai aici.

Aşa vorbesc ei, e ceva normal pentru ei. Stai jos.

Nu. Plec. Să mă sunați dacă aveți nevoie de ceva.

Bine, draga mea. La revedere !

Toți îți sunt duşmani, toți vor să-ți fure ceva.

Iar tu eşti femeia-victimă care se apără.

Nu, Nermin ! Tu ai creat lumea asta, e lumea pe care tu ți-ai dorit-o !

Dacă soțul meu mi-ar fi fost alături, dacă ar fi crezut măcar puțin în mine,

dacă mi-ar fi arătat un dram de iubire, poate că totul ar fi fost altfel acum.

Iar ai făcut ce ai făcut şi ai dat vina pe mine.

Ştiu că nu mai sunt vechea Nermin. Ştiu asta prea bine.

Dar am ajuns aşa doar din vina mea ? Am fost singură pe acest drum ?

Nu eşti conştient de ceea ce mi-ai făcut ?

Normal că nu vezi, dacă te uiți de sus.

Nu poți scăpa aruncând cu noroi în mine.

Fiecare e responsabil pentru sine.

Asta e valabil când eşti singur, nu când eşti căsătorit.

Noi răspundem unul de altul, altfel, ce rost mai are ?

Dacă nu ne înțelegem reciproc, dacă nu ne ascultăm,

dacă nu ştim ce face celălalt, atunci, ce rost mai are ?

Dacă e atât de greu să dormim în acelaşi pat,

ce rost mai are să locuim sub acelaşi acoperiş ?

Spune-mi !

Ai dreptate, Nermin.

Ce rost mai are să locuim împreună ?

Hai să nu ne mai ostenim degeaba. Să nu ne mai chinuim ! Da ?

Să divorțăm !

- Retrage-ți cuvintele ! - Nu.

Retrage-ți cuvintele !

Nu, pentru că e timpul să ne eliberăm unul de altul, Nermin.

Sunt soția ta, nu pedeapsa ta !

Ce zic eu, şi ce zici tu !

Am înțeles că sunt pedeapsa ta.

Tu înțelegi numai ce vrei, Nermin.

După toți anii ăştia de detenție, meriți un premiu ?

O să dai fuga să divorțezi de mine şi să te căsătoreşti cu Macide ?

Încă te mai gândeşti unde mă duc, de unde mă întorc şi ce fac !

De parcă tu ai fi altruistă ! De fapt, numai la tine te gândeşti, Nermin.

Mai devreme eram pedeapsa ta, şi acum sunt egoistă ? Ce sunt ?

- Pentru Dumnezeu, ce sunt eu ? - Vrei să-ți zic eu ce ai ajuns ?

Cineva preocupat doar de confortul şi fericirea sa !

Eu ?! Eu mă gândesc la confortul meu ?

Da, cu siguranță. Şi vrei să-ți mai zic ceva ?

Fericirea n-are de-a face cu confortul, iar confortul n-are legătură cu banii.

Din aceste motive, ai reuşit să ne faci viața un chin, Nermin !

Dumnezeule, ce femeie ar îndura atâta suferință şi chin pentru bani ?

Chiar nu-ți dai seama ?

Nu vezi că suport toate astea din dragoste pentru tine ?

Nermin, asta nu e dragoste. Asta nu e dragoste !

Kazim, hai să uităm toate astea.

Putem să o luăm de la capăt, să fim ca înainte, te rog !

De câte ori am încercat, Nermin ? Spune-mi tu.

Dacă n-am reuşit până acum, nu vom reuşi nici de acum înainte.

Eu nu mai am nicio speranță.

După toate sacrificiile mele,

n-ai cum s-o faci fericită pe Macide, cu tot ce mi-ai luat.

Macide ! Ce este, Macide ? Unde te duci ?

Aşa, deodată, mă scoți din mintea ta, din inima ta, din viața ta ?

Nermin, în timp, am acumulat multe renunțări, multe amânări,

toate, doar ca să te protejez pe tine.

Nimeni nu-şi poate trăi viața tot renunțând şi amânând.

Eu nu simt că trăiesc. Mă înțelegi ?

Vreau să fiu fericit, dar pentru noi a devenit imposibil.

Nu pot fi fericit aşa.

Nu suport să te văd fericit cu alta.

Dacă faci cu ea un copil,

voi fi distrusă, nu voi putea îndura...

Nermin, eşti dependentă.

Dependentă de durere, de victimizare, dependentă de mine...

Dar ştii ce e cel mai rău ? Din prima zi ai fost dependentă de otrava asta.

M-am săturat de dependența ta !

Tot spui că ți-ai pierdut copilul din cauza mea.

Chiar dacă dezastrul cu Simin nu s-ar fi întâmplat în acea noapte,

ştii foarte bine că ai fi pierdut copilul din cauza dependenței tale.

Amândoi ştim asta foarte bine.

Moartea lui Simin te-a absolvit de vină.

Dar numai tu vei da socoteală pentru această crimă, Nermin.

S-a terminat. Dă-mi drumul. Mă înțelegi ?

Copii, ce e cu voi ?

V-a auzit toată lumea cum țipați. Ați făcut-o şi pe Macide să plece.

- Macide a plecat ? - Da, ca din puşcă.

Doamne, Dumnezeule, ajută-mă ! Doamne, Te rog să mă ajuți !

Macide ! Macide, stai !

Nu veni, Kazim ! Te rog să nu vii.

Doamne ! Nu mai fugi ! Stai să vorbim şi pleci după aceea.

- Macide ! - Nu mă atinge !

Dacă-ți dau drumul, îmi promiți că nu vei pleca ?

- Nu pot să-ți promit. - De ce ?

Ai auzit ce am vorbit cu Nermin ?

O spui de parcă ați fi purtat o discuție perfect normală,

iar eu sunt nebuna care nu suportă aşa ceva !

Ai fost martoră la discuția despre divorț a unui cuplu,

şi e normal să fii supărată, ai dreptate.

Nu discuția m-a supărat, ci faptul că eu am provocat-o, înțelegi ?

Pentru că mă simt vinovată.

Îmi apasă greu conştiința. Ce n-ai înțeles din toate astea ?

Ți-a spus Kazim aşa ceva ? Ți-a zis el că o iubeşte pe Macide ?

Nu, dar eu ştiu.

Din cauza ei mă părăseşte. Se duce la Macide.

Nini dragă,

nu e nici o săptămână de când Kazim a cerut mâna lui Macide pentru Ahmet.

Când ai auzit de divorț,

cred că ai luat-o razna, pentru că ai spus numai tâmpenii.

Mamă, chiar nu-ți dai seama ?

După ce mi-a zis mie că divorțăm, unde a plecat în grabă ?

A fugit după Macide.

Kazim, unde-i Macide ? Frate !

- Avea treabă. A coborât. - Unde a coborât ? Cum vine asta ?

Dacă nu mi-aş cunoaşte fiul,

aş crede că a vrut-o pentru el şi că asta l-a speriat,

dar mai degrabă ar muri decât să recunoască.

- Macide, bine ai venit, dragă ! - Bine v-am găsit !

- Vă simțiți bine ? - Da.

Kazim, pot să discut ceva cu tine ?

Hai să mergem la mine în birou.

Alo ? Bună, mamă ! Ce faci ? Macide e cu voi acolo ?

Cred că asta te interesează mai mult decât starea mea.

Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără voi doi.

- O să-i spun lui Ahmet. - Ce ?

Are şi el dreptul să ştie.

Nermin, să nu cumva să faci asta ! O să distrugi tot.

Trebuie să afle. L-au luat şi pe el de fraier.

Nu se poate ! Dacă Ahmet află aşa ceva, o să-şi omoare fratele.

Nu face asta ! Pentru Dumnezeu, să nu faci o asemenea prostie !

Te rog din suflet, te implor, nu mă amesteca în căsnicia voastră !

Bună sau rea, nu e treaba mea.

Nu suport o asemenea povară, o aşa responsabilitate.

Sper că mă înțelegi, Kazim.

- Tu ai auzit ce ți-am spus ? - Dar tu m-ai auzit ?

Uite, urăsc încăpățânarea asta a ta, dar chiar şi asta îmi place !

Nu o fac din încăpățânare. Doar încerc să fac ce se cuvine.

Serios ? Pot să-ți dau un sfat despre ceea ce se cuvine ?

Nu, mersi, dragă. Nu-mi place să primesc sfaturi.

Îmi place până şi sarcasmul tău, Macide.

- Ție îți arde de glume ? - Nicidecum.

Vreau doar să ştiu dacă există vreo speranță pentru noi, Macide.

Macide, te rog să nu pleci. Dă-mi un răspuns.

N-am niciun răspuns, Kazim. N-am nimic pentru tine.

Macide...

Pentru prima dată, Kazim a spus că vrea să divorțeze.

A spus-o pentru prima oară.

Dacă a zis-o aşa de uşor, o să vezi că va trece la acțiune.

O să vezi că e serios de data asta.

Mereu faci crizele astea ! De câte ori te cerți cu Kazim !

Ți-a folosit vreodată la ceva ? Spune-mi... Nu.

Mamă, mi-e tare frică să nu-l pierd pe Kazim.

Dacă el pleacă, pentru mine, va fi sfârşitul lumii.

O femeie frumoasă şi deşteaptă ca tine n-are dreptul să spună asta.

Nu-ți dau voie să spui aşa ceva.

În lumea asta largă nu există decât un singur bărbat ?

Lumea mea înseamnă Kazim.

Şi el îmi zice că pleacă la Macide.

Între Kazim şi Macide nu e nimic ! Ai înțeles ? Repetă !

Ba e ! Nu vezi ? Este !

Mamă, o să mă ajuți ? Te rog !

Bine, o să te ajut, dar mai întâi fă ce ți-am cerut !

Nu e nimic între Kazim şi Macide.

- Mai spune o dată. - Nu e nimic între Kazim şi Macide.

Bine. Nu vei face nimic care să provoace necazuri

şi nu îi vei spune nimic lui Ahmet.

- De acord ? - Da.

Acum du-te şi fă-ți un duş şi încearcă să-ți revii.

Hai, scumpa mea !

Bine.

Doamne fereşte ! Doamne, apără şi păzeşte !

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 31