Original subtitles

SĂRUTUL OTRĂVIT Episodul 30

Traducerea şi adaptarea LAMIA MAMUT

- Vă simțiți bine ? - Unde e Yasemin ?

- Yasemin e aici. - Yasemin, draga mea...

Aici sunt, mamă.

Yasemin, vino lângă mine ! Vino aici !

- Nu vreau. - Ce nu vrei ?

- Nu vreau nimic. - Yasemin, te rog mult !

Nu vezi că mama ta nu se simte bine ? Ce vină are ea ?

Nu-mi pasă. Tata e un criminal. Sunt fiica unui criminal.

- Nu. - Cum nu, mamă ?

Yasemin, tu eşti fata mea. Ai înțeles ?

În plus, nu eşti responsabilă pentru faptele mele sau ale tatălui tău.

Astea nu sunt...

- Mamă... Yasemin ! - În regulă.

Gata ! A venit.

De ce-l aşteptăm pe fratele meu ? Să o ducem la camera de gardă !

Nu ştiu. Să chemăm ambulanța. Să facem ceva !

Yasemin, nu mă ajuți deloc. Nu intra în panică. Stai !

- Aşteaptă ! - N-am nimic, Yasemin. Nu-ți face griji.

- Mamă ! - Uite ! A venit şi fratele tău.

- Mamă ! - Kazim...

Kazim... Era o fată atât de tânără ! Cum a fost posibil ?

De ce nu mi-ați spus ?

N-am vrut să te supăr. Am vrut să ne vedem de viață.

Dar cum să ne vedem aşa de viață ?

Te întreb o singură dată şi te rog să-mi spui adevărul.

Femeia aia chiar a fost...

Kazim, cum e posibil ? Pe Simin, eu...

Nermin, mai târziu, te implor. Vorbim între patru ochi.

Ştiai asta de ieri ?

Ți-am zis că va veni timpul. Tipul ăla e un străin pentru noi.

La asta trebuie să vă gândiți.

- Şi ți se pare atât de simplu ? - Până mai ieri, în casa asta...

Am primit în casă omul nepotrivit. Am ținut un şarpe la sân.

Nu era demn de tine. Nici de tine, Yasemin.

Nici de mine... Nu era demn de niciunul dintre noi.

Ce să facem ? Să plângem şi să suferim ?

Nimeni nu va suferi pentru Tunç ! Niciuna dintre voi să nu plece capul !

Niciunul dintre noi nu merită asta ! Atât !

- Macide, unde pun astea ? - Acolo.

Aici ? Nu se poate. Va trebui să le schimbăm locul.

Dnă Şermin, nu trebuia să vă deranjați. Oricum, e un spațiu mic.

Ne descurcăm noi.

Nu. Mi-e bine aşa.

Las-o ! Îi dă o ocupație.

- Mamă... Vrei să bem o cafeluță ? - Am o mulțime de lucruri în cap.

Bea tu. Poate, îți face bine la stomac.

Ce ai pățit la stomac ?

Aseară am ieşit la masă cu Ahmet. Cred că m-am intoxicat cu mâncarea.

Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar mi s-a făcut rău,

iar când am deschis ochii, eram acasă la Ahmet.

Nu e ceva obişnuit să pățeşti asta într-un astfel de restaurant.

- Ahmet are ceva ? - Nu.

- Altceva e la mijloc. Dar nu ştiu ce. - Ce ar putea să fie ?

- Bună ! - Ahmet, ce cauți aici ?

Eram îngrijorat şi am vrut să te văd.

Mi-e bine. Mulțumesc. Tu cum te simți ?

Şi eu, tot bine.

- Bine ai venit, Ahmet ! - Bine v-am găsit ! Ce faceți ?

- Bine, mulțumesc. Tu ce faci ? - Bine, mulțumesc. Koko !

Ce faci ?

Adineauri am scos plăcinta din cuptor. Vrei ?

Mulțumesc, dar am venit să vă văd. Scuzați-mă !

- Da, frate. - Ahmet, lasă orice ai face şi vino !

Mamei i s-a făcut rău.

- Cum adică i s-a făcut rău ? - Vino să vezi cu ochii tăi !

- Ce e ? Cui i s-a făcut rău ? - Mamei mele.

Macide, vii şi tu cu mine ? Ştii că se linişteşte când te vede.

- Şi ieri se simțise foarte rău. - Bine. Haide !

Doamne ! Multă sănătate !

- Koko, mă întorc. - Bine.

Mamă, ți-e bine ?

Mamă, să mergem la doctor ! Eşti şi foarte palidă.

Draga mea, mi-e bine. Mă simt mult mai bine. Stați aşa !

Odată cu analizele şi ecografia, putem face şi un control general.

Închideți telefoanele alea, vă rog !

Spargeți-le şi aruncați-le ! Faceți ceva !

Nu vreau să vorbesc cu nimeni.

Nu vorbiți nici voi o vreme. Vă rog !

- Kazim ! - Da, mamă.

Trebuie să dăm un comunicat de presă.

- Se ocupă băieții de asta. - Dar vreau să-l citesc înainte. Bine ?

Bine. Să ajungă întâi la mine. Îl citesc şi apoi ți-l aduc.

"Singura noastră soluție e să nu comentăm nimic,"

"în această perioadă dificilă". Sau ceva de genul ăsta.

Nu-ți face griji ! Ştiu deja.

Dragii mei... Ce m-aş face, dacă n-ați fi fost voi ?

De fapt, ce ne-am fi făcut noi fără tine, mamă ?

Ieri, aflaseşi că Tunç a fost arestat, nu-i aşa ?

Da.

Deci aseară ai aflat că n-am ucis pe nimeni. Aşa-i ?

Şi până la ora asta, nu ai simțit nevoia să-mi spui şi mie.

Ți-am zis că trebuie să-ți spun ceva foarte important. Aminteşte-ți !

- Ce-ai aşteptat ? - Mă chinuiam să nu afle mama.

- Dnă Berrin ? - Draga mea... Mi-a venit leacul.

Vă simțiți bine ? Ne-ați speriat.

Nu te lua după ea, Macide ! Vezi dacă îi e bine sau nu.

- Dar nu pot vedea asta. - Mama zice că tu îi faci bine.

Mereu spune că ai mâini speciale.

Da. Dar acum, alta e situația.

Dnă Berrin, trebuie să mergeți la un doctor.

I-am zis să mergem la spital, dar nu vrea.

Cum să nu vrei, mamă ?

Ați venit de afară ? Nu sunt mulți jurnalişti afară ?

De ce mă aruncați în gura lupilor, doar pentru plăcerea voastră ?

Nu sănătatea mea e importantă acum. Macide, spune-le ceva, te rog !

Dnă Berrin, au dreptate. Trebuie să aveți grijă de dv.

Adineauri am aflat că e un mare criminal.

Credeți că sunt de piatră ? Sau că sunt de oțel sau de fier ?

Ne lăsați puțin singure ?

Liniştiți-vă !

Inspirați profund.

Sunteți foarte încordată, dnă Berrin.

Nici nu puteți respira de încordată ce sunteți.

Secretul ăsta vă consumă.

Dacă nu îl rostiți, chakra gâtului se va închide complet.

Vă veți sufoca.

De ce nu le împărtăşiți copiilor, dacă tot sunt aici cu toții ?

Vă voi susține. Vă voi ține de mână. Ce spuneți ?

- Nu pot. - Inspirați adânc.

Dnă Berrin, aveți nevoie de iubirea, înțelegerea şi atenția copiilor dv.

Ce spuneți ?

Macide...

Cu grijă !

Bine. Ai dreptate.

Ți-e mai bine ?

Îi va fi. Are nevoie de voi. E pregătită să vă spună.

Cum ai convins-o ?

Cheamă-i pe frații tăi, te rog !

Ahmet, Cihangir...

Copii...

Am încercat să vă ascund o perioadă, dar nu am reuşit.

Ce-i drept, n-a fost de niciun folos.

Sunt puțin...

... bolnavă.

E o boală gravă, dar nu vă speriați.

Draga mea... Gata, scumpa mea !

Voi face tot posibilul să mă vindec. Nu vă îngrijorați !

Am mare nevoie de puterea şi de susținerea voastră.

Fiți puternici, ca să pot depăşi toate greutățile ! Ne-am înțeles ?

Nu vă întristați, vă rog !

Fata mea... Draga mea...

O să fie bine. Stai liniştită !

Nu vreau să plângi...

Ce înseamnă asta, Kazim ?

După ce s-a întâmplat în seara aia, nu mai pot avea copii.

Îmi pierdeam mințile crezând că sunt o asasină.

Am vrut să mă sinucid.

De asta s-a întors Tunc ieri ? De asta v-ați închis în cameră ?

- Da, Nermin. - Eram în camera alăturată.

N-ai simțit nevoia să-mi zici nimic şi ai plecat de acasă.

Nermin, mama e bolnavă. E foarte bolnavă.

Mi-a fost frică să-ți spun, ca să nu faci o criză.

M-am temut că vei avea o criză de isterie şi că vei țipa în casă.

Tot eu sunt vinovată acum când pot fi cea mai fericită ?

Tot eu sunt vinovată ?

Iată că am avut dreptate. Nu vezi cum faci ?

Femeia e bolnavă şi uite ce faci tu !

- Să nu crezi... - Taci !

Eu plec. La revedere !

O zi bună !

Macide, m-am chinuit multe zile şi n-am reuşit.

Aş vrea să-ți mulțumesc.

N-ai pentru ce. Aveți grijă de ea !

Are mare nevoie de voi. Ar fi bine să nu se supere.

Mulțumesc.

Se crede doctor. Apare peste tot. Nu înțeleg.

Era să-i pupi mâinile când te-a salvat de drogați, sub pod.

E atât de greu să fiu fericită cu bărbatul ăsta !

Aflu că nu sunt o criminală şi tot nu mă lasă să fiu fericită.

Nu doar cu tine face asta. Fratele meu e la fel cu toți.

- Nu e aşa. N-are legătură. - Ba da.

Dacă îl înțelegi pe Kazim Işik, te linişteşti.

Gândeşte aşa ! Viața e o şcoală, iar noi suntem nişte elevi.

Fratele meu e directorul. Sau stai aşa !

Gândeşte şi altfel ! Viața e o grădină zoologică.

Noi suntem animalele. Dar nu lei sau tigri.

Suntem nişte gângănii. Iar fratele meu e dresorul nostru.

Ce legătură are asta ?

Îți spun despre felul în care vede realitatea.

Cine pricepe asta va fi liniştit. Cine nu pricepe o să sufere.

Aşa să ştii.

Alo ! Îl voi face pe Mert să plătească pentru ce mi-a făcut.

Iar dacă cineva îmi întinde o mână de ajutor, nu voi uita niciodată.

- Asta e o propunere ? - Da.

Dacă îmi dai informații care să-l distrugă pe Mert,

ai locul asigurat în holding.

Mulțumesc. Mă voi gândi.

Am un sfat pentru tine. Nu te gândi prea mult.

- Te simți mai bine, mamă ? - Mi-e bine.

Acum puteți pleca cu toții.

- Unde să plecăm ? - Plecați şi odihniți-vă !

Avem o luptă grea de înfruntat.

Nu se poate, mamă. Nu poți rămâne singură aici.

Să rămână cineva cu tine.

Plecați odată !

- Plec, dar cu o condiție. - Care anume ?

- Tu şi Yasemin vă mutați la mine. - De ce ?

Nu crezi că e timpul să fim mai aproape unii de alții ?

Vei sta alături de mine. Eu voi fi mai liniştit.

- Şi ce fac cu casa asta ? - Casa asta îți aparține.

Poți veni oricând îți e dor de ea. Dar locul tău va fi alături de mine.

Altfel, aş sta cu gândul numai la tine.

Yasemin e tânără. Nu o să vrea.

Nu. Mie îmi convine. Cihangir poate sta cu Ahmet.

- Bine. Vă mut eu lucrurile. - Bine, dar cu o condiție.

- Spune, mamă ! - Du-mă la mormântul tatălui tău !

Vreau să vorbesc puțin cu Taner.

Bine. Când doreşti tu...

Ahmet, ți-e bine ?

Nu suport s-o văd suferind, Macide. Nu aş putea trăi, dacă ar păți ceva.

Ahmet, calmează-te ! Te rog ! Mama ta va fi bine. Stai liniştit !

Uite ! Fratele tău o va vindeca. Vei vedea !

Respiră ! Nu-ți ține respirația.

Şi tu ai complexul divinizării fratelui meu ?

Fratele tău se ocupă mult de mama ta. De aceea am zis aşa.

Se va face bine. Stai liniştit !

De când îmi ascundeți asta ?

Ar fi mai bine ca fratele tău să-ți spună asta.

Dacă mama mă părăseşte, tu să nu o faci, Macide.

Te rog !

N-aş mai putea trăi.

Te rog ! Da ?

Te rog !

Te rog, nu pleca, stai cu mine.

De câte ori am vrut să vin la tine, dar nu am putut...

Dar, în mintea mea, am fost aici în fiecare zi.

Am vorbit cu tine în fiecare zi.

Chiar aseară am vorbit. Până dimineață.

Ți-am spus câte şi mai câte !

Dar, când am ajuns aici, mi-am dat seama

că, de fapt, vreau să-ți spun un singur lucru.

Taner, îți cer iertare. Îți cer scuze de o mie de ori.

Când omul e tânăr, viața pare fără sfârşit.

Moartea e ceva îndepărtat.

Dar apoi totul se întoarce cu susul în jos.

Acea pată neagră devine din ce în ce mai mare

şi acoperă totul.

Când te confrunți cu moartea, orice altceva îşi pierde importanța.

Kazim, fiule, iartă-mă ! Îți cer mii de scuze şi ție.

Mamă, nu e nevoie. Niciodată să nu-mi ceri iertare.

În curând, ne vom întâlni. După atâta timp, voi veni la tine.

Desigur, dacă mă mai accepți...

Mamă, de ce spui aşa ceva ? Nu face promisiuni deşarte.

Noi încercăm. Nu renunța, te rog !

Ai face bine să te obişnuieşti cu ideea asta.

Kazim ! Crede-mă că altfel va fi mult mai greu.

Crede-mă că aşa e cel mai bine.

Nu, mamă. Nu accept. Vom continua să încercăm.

Nu te da bătută. Iar eu nu voi renunța la tine.

- Ce i-ai făcut aseară lui Macide ? - Ce ?

Fata e naivă. Nu ştie că eşti bolnav. Nu s-a prins de nimic.

Ce vrei să spui ? Ascultă, Korkut !

N-am chef să mă cert cu tine, aşa că fii mai direct.

- I-ai dat pastile, nu-i aşa ? - Ce pastile ?

Suntem în filmele turceşti din anii '70 ?

Ştiu atât de bine că ai făcut asta,

pentru că obsedații ca tine nu au nicio limită.

Ce ai spus ?

Ascultă ! Nu mă enerva vorbind aiurea.

Nu o zăpăci pe Macide spunându-i tot felul de prostii.

Altfel, te omor.

Koko, ce s-a întâmplat ? Ți-e bine ?

Koko, spune ceva ! Ai căzut ? Te doare ceva ?

N-am nimic. Am o treabă. Ne vedem mai târziu.

Alo ! Mehmet... Dă-mi o veste bună !

E o veste bună, dle Kazim. Am găsit fetița.

Să trăieşti ! Vin imediat.

Zâmbeşti.

Mamă, te conduc repede, dar nu pot să mai stau la tine.

Trebuie să mă duc repede undeva.

- E o veste bună ? - Vom face bine unui copil.

Cine ştie ? Dacă o vom face bine, ne va prinde bine tuturor.

- Să dea Dumnezeu ! - Vino !

- Alo ! - Macide, am găsit-o pe Miraç.

Ce bine !

- Unde e ? - O iau eu. Apoi o aduc la tine.

Bine. Aştept.

De fapt, pot veni unde sunteți voi.

Nu. Poate, acum eşti cu Ahmet. Putem să ne vedem mai târziu.

Nu. M-a condus şi a plecat.

- Bine. Atunci, o iau şi vin. - Bine.

Faci sportul ăsta, Cihangir.

Asta e !

Puteai să aduci şi tu o cafea. Nu ai pic de considerație.

- Sper că aici nu e ce cred eu. - Este fix ce crezi tu.

Bani murdari...

În acest caz, următoarea oprire e secția de poliție Balat.

- Întocmai. - Ia te uită ! Ce plan genial !

Sunt fascinat de inteligența ta. Pe bune !

Am o întrebare pentru tine.

Chiar crezi că Ahmet va fi închis, dacă depui plângere împotriva lui ?

- Da. - Am înțeles.

A fost doar o întrebare.

Ce credeai ? Că o să muşamalizați faptele lui, în familie ?

Să spunem că interesele familiei sunt mai importante decât legea.

Nu pot să ignor ce a făcut Ahmet. Trebuie să fac ceva.

Atunci, să ne ajutăm de o învățătură străveche.

- Care ? - Pe scurt, Ahmet te-a făcut să suferi ?

Da. Atunci, şi tu să-l faci să sufere şi astfel sunteți chit.

- E o prostie. - Aşa ți se pare ție.

Dar imaginează-ți că-l pui la pământ pe marele Ahmet.

Îi curge sânge din nas şi din gură. Te priveşte cu ochi rugători, de câine.

Te imploră să nu îl mai loveşti. Nu te-ai simți ca născut a doua oară ?

Iată instinctul primitiv pe care-l aşteptam !

Adună-ți energia pentru diseară. Ne vedem la Ahmet acasă !

Ce idiot !

- Miraç ? Bine ai venit ! Ce faci ? - Îți mulțumesc mult.

Mi-a fost foarte frică. Tu ai încercat să mă ajuți.

Nimeni altcineva nu m-a ajutat.

Draga mea... Vino !

- O să treacă. Stai liniştită ! - Dacă o să visez asta ?

Nu o să visezi. Vei uita totul. Nu-ți vei aminti nici dacă ai vrea.

Uite ! Ce frumos ! Ne-am întâlnit. Ne-am regăsit.

Mulțumesc.

Omul căruia ar trebui să-i mulțumeşti e, de fapt, Kazim,

pentru că a depus eforturi mari să te găsească.

Mulțumesc.

Miraç, ştiam că vei veni, aşa că ți-am prăjit cartofi.

Ți-am făcut ayran. Dar să vezi ce bunătate de ayran !

Mama a făcut iaurtul ăsta. Vezi dacă îți place !

Mai ia ! Ia cu mâna !

- Care e situația ? - Doctorii noştri i-au făcut un consult.

Nu are nimic, nu-i aşa ?

A fost hrănită prost, a fost înfometată,

dar nu are nicio problemă din punct de vedere fizic.

Ce bine ! Acum are nevoie de iubire, de atenție şi încredere,

mai mult decât de medicamente.

Familia ei va veni aici mâine-dimineață. Sunt în Konya.

- Ce va face până mâine-dimineață ? - Vor avea grijă de ea oamenii noştri.

Nu se poate. Nu cunoaşte pe nimeni. Se teme de străini. În plus...

Nu o las singură.

Miraç, părinții tăi vor veni mâine-dimineață.

Ce vrei să faci până mâine ?

- La ce te referi ? - Nu ştiu. Ce vrei tu !

- Luna Park ! - Luna Park ?!

L-am visat într-o noapte.

Miraç, nu se poate la Luna Park. Trebuie să te odihneşti.

- Nu voi obosi. Voi avea grijă. - Vei avea grijă ?

Dar mâine-dimineață, va veni familia ei.

Trebuie să se mai odihnească şi să avem grijă de sănătatea ei.

În regulă. Medicamentele sunt bune, mâncarea e bună...

Dar ceva ce ne va face bine e să fim fericiți. Nu-i aşa ?

Şi eu aş fi foarte fericită.

Miraç, încet !

- Am întârziat. S-a închis. - Eu l-am închis.

- De ce ? - Pentru tine.

- Locul ăsta e numai pentru mine ? - Pentru o seară.

Ura !

- Tu ce faci ? - Sunt obosit.

- Necazurile s-au ținut lanț. - Aşa e.

Am văzut nişte ştiri despre dna Berrin şi soțul dumneaei, dar nu par veridice.

- Aşa e. - E foarte ciudat.

Mie-mi zici ? Mă doare stomacul.

Am medicamente. Vrei ?

Le-a cumpărat Ahmet, pentru că ieri mă durea stomacul.

Nu vreau.

- Cred că ți-ai dat seama de ieri. - Nu. De unde să-mi dau seama ?

Ieri, la masă, mi s-a făcut rău.

Ahmet n-a ştiut dacă să mă ducă la spital sau acasă.

Aşa că m-a dus la el acasă. Eu am dormit.

Apoi ai venit tu şi mi-ați adus medicamentele de la farmacie.

- Serios ? Sănătate multă ! - Mulțumesc.

Nu ți-ai dat seama după cum arătam ?

Nu. Credeam că ai adormit. Nu ştiu.

Dar purtai un hanorac nostim. De el îmi amintesc.

Dacă stau să mă gândesc, doar asta îmi amintesc.

După ce m-am trezit, m-a durut stomacul.

Am vomitat, m-am murdărit, iar Ahmet mi-a dat hanoracul lui.

Asta s-a întâmplat.

- Mă asculți ? - Nu.

Ba da... Mă uitam după Miraç. La ea mă gândeam.

- Vrei pastile ? - Nu. Mi-e bine.

Dle Kazim ! Macide ! Veniți ! Să ne jucăm !

Hai să ne jucăm !

- Dragul meu, când te vei externa ? - Nu ştiu. Nu mi-au zis încă.

- Durează prea mult. - Mi-am revenit din morți.

Ştiu, dragul meu. Bravo lui Kazim ! A avut mare grijă de tine.

Îmi place acum.

- De ce ? Nu-ți plăcea înainte ? - Nu pot să zic că nu-mi plăcea.

Dar e un tip mai arogant. Te priveşte de sus.

Are un aer de superioritate. Parcă am fi toți nesemnificativi.

Nu e aşa cum pare. Aseară am discutat foarte intim.

Mi-a pus nişte întrebări şi s-a destăinuit.

- Ce fel de întrebări ? - A întrebat despre relația noastră.

M-a întrebat dacă regret, acum că mi-am revenit.

Ia te uită ! Şi tu ce i-ai zis ?

Să mă îndrăgostesc de Handan e unul din cele mai frumoase lucruri

care mi s-au întâmplat în viață.

Iubirea pentru Handan nu e o pasiune trecătoare.

E mult mai mult. Mi-a ținut oglinda.

Nu-mi trăisem viața până atunci. Trăisem după placul altora.

Nimeni nu-mi spusese că drumul pe care mergeam nu e cel bun.

Dar acum a venit cineva care m-a făcut să recunosc asta.

Asta e iubirea.

O voce îmi spune: "Viața trece. Continuă şi după asta."

- Când s-a întâmplat asta ? - Cred că acum o seară.

Nu mai ştiu ce zi e. Nu ştiu.

Sigur. Mi-am dat seama.

Macide mi-a pus aceleaşi întrebări în aceeaşi seară.

Dar nu m-a ascultat cu calm. S-a enervat de-a binelea.

Mi-a zis că am greşit. Mi-a înşirat o mulțime de lucruri.

Iar eu i-am zis şi ei că ea se ceartă cu ea însăşi.

Cred că îşi neagă propria iubire.

Şi tu ce i-ai spus ?

Să simți zilnic că trăieşti. Cred că ăsta e răspunsul.

Să simți bucurie de viață în fiecare zi, prin iubirea cuiva.

Apoi bagi de seamă că tot ce ai crezut că e corect a fost greşit,

iar greşelile tale au devenit corecte.

Vei vedea că ai făcut tot ce ai spus că nu vei face niciodată.

Dar e un sentiment mai puternic, care depăşeşte toate astea.

Nu poți renunța.

Miraç, vei putea să-l termini ?

Dar e al treilea. Să nu te doară burta.

- Tu de ce nu mănânci nimic ? - Nu mi-e foame.

Să nu-l crezi. Minte.

- I-ai zis ceva despre mine ? - Nu. Eu mănânc chebapul meu.

Ba i-ai spus. Cred că i-ai zis ceva despre mine.

Miraç, în lume există oameni foarte norocoşi.

- Cine ? - Nu dau nume, ca să nu-i jignesc.

- Începe cu M ? Se termină cu E ? - Cu siguranță.

Bine că nu dai nume. Să-ți ajute Dumnezeu !

Oamenii ăştia mănâncă întruna şi nu pun niciun gram pe ei.

- Vrei să spui că sunt lacomă ? - Cum aş putea ?

Crezi că sunt un necioplit ? Sunt un gentleman.

Să zicem că sunt oameni cu poftă de mâncare.

- Neruşinatule... - Cum îndrăzneşti ?

Ăştia mănâncă şi mănâncă, se tot îndoapă şi mă enervează.

Tu mă enervezi.

Dacă eram ca oamenii ăştia norocoşi, mâncam şi eu tantuni,

falafel, chiftele...

Şi ei mănâncă totul prăjit. Aş fi mâncat cartofi prăjiți.

Mănâncă chiftele prăjite.

Mănâncă şuberek şi nu se îngraşă deloc.

Şi ce dacă ? Mănânc ce vreau. Doamne !

- Devii ca un copil printre copii. - Nici ca tine ! Nu mănânci nimic.

Decât să mă hrănesc doar cu supe de broccoli

şi cu tulpini de țelină, prefer să devin copil.

Mănânc ce vreau eu.

Dacă vreau, mănânc sănătos sau nesănătos. Ce-ți pasă ?

Eu aşa sunt fericită. Nu-i aşa ? Te-ai distrat azi ? Spune !

- Nu m-am distrat niciodată aşa. - Nici eu.

- Nici eu. - Dar am o întrebare.

- Care e ? Ce s-a întâmplat ? - Dle Kazim, nu te supăra, te rog.

- De ce să mă supăr ? Spune ! - Mă doare burta.

- Vrei să mergem la spital ? - A mâncat trei chiftele în pâine.

Normal că o doare burta.

- Atunci, să ia pastile. - Nu e nevoie de medicamente.

Să vedem ! Voi încerca ceva. Să vedem dacă funcționează !

- Cum să nu funcționeze ? - Zilele astea, am fost cam încordată.

- De ce ? - Să vedem...

Închide ochii acum. Gândeşte-te la ceva frumos !

- Cum ar fi ? - Lucruri care îți plac.

- Numai să nu fie mâncare. - Bine.

- Soare ! - Gândeşte-te că soarele te încălzeşte.

Gândeşte-te că luminează lumea.

Imaginează-ți că-ți încălzeşte fața, genunchii...

Imaginează-ți cel mai drag om şi uită-te în ochii lui.

Zâmbeşte-i puțin ! Zâmbeşte încă puțin !

Te iubesc, Miraç. Te simți mai bine ?

Da.

- A trecut ? - Da.

Minunat ! Bate palma !

- Eşti la fel ca mama. - Cum adică ?

- Şi ea te face bine cu mâna. - Adică face şi ea ca mine ?

- Acolo la noi, îi spuneau cumva. - Vindecător...

- Da. - Miraç...

Vrei să rămâi cu mine la noapte ?

Bine. Şi acum lasă uşor jumătatea asta de chiftea cu pâine.

Ai mâncat aproape o pâine şi jumătate. Dacă vrei, bea ayran.

Iar tantuniul este al meu.

Văd că nu ai încredere în tine. Ți-ai adus şi prietenii.

Doar nu vrei să bat singur un om de doi metri.

Ai dreptate. Dar fii atent !

Doar pentru că ți-am zis să-l bați nu înseamnă să-l omori.

Chiar vei sta aici să urmăreşti cum îl bat pe fratele tău ?

Ce fel de oameni sunteți ?

Unii care nu țin la legăturile de sânge.

Mă bazez pe autocontrolul vostru. Iată ! A venit prințul pe cal alb.

Răzbună-te şi apoi încheie totul. Ai înțeles ?

Bine. Veniți !

Spor la bătaie !

Ascultă ! Du-te acum la poliție şi spune-le că te-a bătut Koko !

Nenorocit pervers !

Îmi pare rău, prințule.

Trebuie să mănânci bătaie pentru că nu mi-ai dat cinci milioane.

Mişcă !

Redactor CRISTINA DEDIU

SFÂRŞITUL EPISODULUI 30