Original subtitles

Traducerea şi adaptarea LAMIA MAMUT

SĂRUTUL OTRĂVIT Episodul 25

Au venit ?

Şi nenorocitul de Kazim era acolo, nu ?

- De-ar fi fost doar Kazim... - Cine mai era ?

- Nermin şi Cihangir. - Ce ?

Mi-au ucis verişoara în familie.

Îi voi distruge. Voi distruge familia Işik.

Ce faci ?

Îi chem la hotel pe cei care mi-au luat-o pe Simin.

Vor veni acolo şi vor fi distruşi.

- Sper să-i placă lui Ahmet. - Cum să nu-i placă ? Va fi încântat.

Lumânările ! Macide, am nişte lumânări în poşetă. Dă-mi-le !

Le punem aici, ca să fie complet.

De fapt, nu era Kazim cel bâlbâit ?

Îmi amintesc eu greşit ?

N-am vrut să spun asta la masă, pentru că nu eram sigură.

Nu aşa mi-ați zis ? Era Kazim ?

A fost o confuzie. Nu mă lua în seamă.

- Cum e ? E minunat ! - Da.

- Intenția contează. - Aşa e.

Hai, Macide !

N-o mai deranja pe Macide. N-ai voie s-o dai afară din hotel.

Eu îți plătesc. Când îți plăteşte ea, îmi dai mie banii. Clar ?

Bine.

Dacă pățeşte ceva aici, pe tine te voi considera responsabil.

Dacă aflu că ai primit bani de la cineva din familia mea,

te voi face să regreți că te-ai născut.

- Nu vă faceți griji. - Dle Ali ! Nu merge apa caldă.

Vin !

Acum !

- Ce faci ? - Nimic.

Ba da.

Nu ți-am zis să nu-mi dai târcoale ?

- Nu exagera, Macide. - Tu să nu exagerezi !

Tu ai fost, nu-i aşa ?

Cine ?

Tu ai fost ? Răspunde-mi !

Tu ai fost ?

Unde să fiu ?

Cu tine am vorbit toată ziua prin mesaje ?

Ce ți-am spus ?

Că te pălmuiesc, dacă te apropii prea mult

şi mă faci să înțeleg că scrisoarea aceea e reală.

Îți aminteşti ?

Nu înțeleg ce zici, Macide.

Zic că am schimbat mesaje cu tine, crezând că e Ahmet.

- Eu voiam doar să-l ajut pe Ahmet. - Minți.

Ai făcut-o pentru că aşa ai vrut.

Pentru a te bucura de o conversație cu mine

şi a sparge bariera pusă de mine, găsind alt canal de comunicare.

Discutăm altă dată despre asta.

Eşti un laş şi un fricos, Kazim.

Să nu-mi mai ieşi în cale !

Mulți ani trăiască ! La mulți ani, Ahmet !

Vino aici ! Nu fuge nimeni. Să sărbătorim !

Bravo !

Vino !

Bine că te-am născut ! Dragul meu...

Să-l aşteptăm şi pe fiul tău preferat.

E foarte greu să fii mijlociul.

Ascultați ! Primul copil e cel mai drag.

Cel mic e bebeluşul de aur.

Dar mijlociul rămâne mereu la mijloc.

Eu m-am străduit să nu-l fac să se simtă aşa. Nu-i adevărat ?

Dragul meu... Mă bucur că te-am născut.

Bine, sultană Berrin. Te întreb de ce n-ai făcut patru copii.

Cel mare, cel mic... Iar mijlociul nu mai era singur.

- Kazim, eşti bine ? - Sunt bine.

Pari cu mintea în altă parte.

Marea calitate a omului...

E cu trupul într-un loc, iar cu mintea, în altă parte.

Măcar nu uita să-i urezi la mulți ani fratelui tău...

Macide !

Şi tu pari ciudată. Ce se întâmplă ?

Nu. Sunt bine.

Ahmet, la mulți ani !

- Mulțumesc, frate. - Să ai o viață cu bucurii şi sănătate !

Bucurii, sănătate... Şi să fiu însurat.

Sigur. Datorită ție... Cu un frate ca tine, mă simt puternic şi în siguranță.

Macide...

Mulțumesc. E o aniversare foarte frumoasă şi deosebită.

Acum e şi mai şi, pentru că prezența ta o face frumoasă.

Hai să mâncăm odată tortul ! Taie prima felie.

Urmează tortul de la nuntă, nu ?

- Macide, lasă-le ! Mă ocup eu. - Lasă, mă descurc.

- Azi eşti musafir. - Tu eşti musafir.

Eu sunt mereu stăpâna casei. Familia Işik e musafir.

- Voiam să vă... - Mulțumesc.

Spune ceva... Te rog.

Ce s-a întâmplat ? Treci aici repede !

- Nu e nimic grav. - Lasă-mă să văd !

Gata ! Stai aşa.

Să opresc sângele. Te doare ? Stai jos.

- Ai pățit ceva ? E adâncă ? - Nu. Sunt bine.

Bine.

Le mulțumesc lui Şermin şi lui Handan. Au gătit delicios.

N-aveți pentru ce. Să vă fie de bine !

Da, dnă Şermin. A fost ceva nou şi pentru noi.

Gusturi tradiționale...

Eu n-am făcut mare lucru. E doar priceperea dnei Şermin.

Nu-i adevărat. Am gătit totul împreună.

Mai există brichetele astea ?

Nu le-am mai văzut de mult.

Se pare că da. Era în sertar. E vechea mea brichetă.

S-au deschis piețele de vechituri ? Apar vechituri prin sertare ?

- Cum ai ajuns aici ? - Vrei să plecăm ?

- E devreme. - E târziu. Hai să plecăm !

Ne transformăm în dovleci după o anumită oră ? Nu ştiam.

Ce s-a întâmplat ? S-a terminat seara ?

- Continuă tu. - Niciodată, fără tine, Zafer.

Până ce sultana Berrin nu spune asta, seara nu s-a terminat. Nu, mamă ?

Ce e aia ?

Aş zice că scrii o dedicație, dar nici nu avem muzică.

- Kazim, ce e aia ? - O notiță.

- Pentru cine ? - Pentru mine.

- Pentru tine ? Ce ciudat ! - Macide !

Ce ai pățit la deget ?

Despre ce e vorba ?

Uneori, când ai 40 de gânduri care ți se plimbă prin cap,

iei notițe ca să nu uiți.

Atunci, notează-mă şi pe mine.

- Da. Gata ! - Clopoțelul a sunat.

Vă mulțumesc mult tuturor. Seara a fost specială pentru mine.

Ştiți că am fost departe de familie multă vreme. Am fost în America.

A fost o bucurie reală să vă regăsesc pe toți.

Macide... Ştiți cu toții, dar vă mai spun o dată.

Te iubesc foarte mult.

La revedere, dnă Şermin ! Mulțumesc mult.

Să mergem !

- Noapte bună ! Mulțumim. - Noapte bună !

La revedere, Macide !

Macide... Te rog !

Noapte bună !

Strângem ?

Spune ceva ! Te rog !

- A fost o seară frumoasă, nu ? - Nu ştiu.

Sigur că nu ştii. Ai fost acolo, dar nu cu mintea.

Aniversări, nunți care se apropie,

un copil care va veni printre noi...

O familie care se dezvoltă adăugând noi membri.

Zici că e un virus care creşte înghițind totul în jur.

Asta crezi despre familia ta ?

Zic să nu vorbesc, dar mă forțezi, iar apoi nu-ți convine ce zic.

Te rog să nu vorbeşti despre copil de față cu toată lumea !

Ai înțeles ? Te rog.

De ce ?

Nu arăți lipsă de respect, dacă eu încă nu sunt de acord cu asta ?

Respect ?

Pentru Dumnezeu !

Tu, omul care a dus-o cu forța să mănânce creveți

pe femeia care a încercat să se sinucidă...

Tu îmi vorbeşti mie de respect ? Las-o baltă !

Spor la treabă, dle Cemal !

Mulțumesc, dle Kazim.

M-au chemat la şcoala copilului, aşa că am vrut să fac azi toată treaba.

- Am făcut zgomot ? - Foşnet de frunze, valuri...

- E vreun sunet mai plăcut pe lume ? - Aşa e.

Nu l-am mai văzut pe ariciul nostru. O fi intrat în hibernare ?

Nu ştiu. Nu l-am supărat cu nimic, dar sigur a plecat.

Poate l-am supărat cu ceva totuşi...

- Spor la treabă ! - Mulțumesc.

- Ce e, dle Kazim ? - N-am somn. Cheia e la tine ?

Nu trebuie să rămâi în noaptea asta, Mehmet. Du-te să dormi.

Am pornit pe un drum singuratic.

E greu să ne întâlnim.

N-am stare şi n-am loc,

precum o pasăre călătoare.

Apoi ai venit tu.

Mi-ai spus că sunt al tău.

Când colo, ochii tăi au fost începutul otrăvirii mele.

Am tot ars şi m-am mistuit. M-am întors la tine, în adâncuri.

Ne-ai istovit pe amândoi cu ura ta. Nu-ți pot cere să rămâi.

Am tot ars şi m-am mistuit. M-am întors la tine, în adâncuri.

Ne-ai istovit pe amândoi cu ura ta.

Rămâi cu mine !

Zic că am schimbat mesaje cu tine, crezând că e Ahmet.

Eşti un laş şi un fricos, Kazim.

Fără să obosesc, fără să mă rănesc...

Timpul s-a oprit în loc.

N-am niciun ieri şi niciun azi.

Apoi ai venit tu. Mi-ai spus că sunt al tău.

Când colo, ochii tăi au fost începutul otrăvirii mele.

Am tot ars şi m-am mistuit. M-am întors la tine, în adâncuri.

Ne-ai istovit pe amândoi cu ura ta. Rămâi.

Am tot ars şi m-am mistuit. M-am întors la tine, în adâncuri.

Ne-ai istovit pe amândoi cu ura ta.

Rămâi cu mine !

Handan...

Handan, trezeşte-te !

Macide ?

Vino, Handan ! Trebuie să vorbim.

- Eşti bine ? - Sunt bine.

Dar simt nevoia să spun cuiva. Ridică-te să stăm de vorbă !

- Mergem afară. - Bine.

Vedat...

Dle Kazim, ce e ?

Vreo veste rea ?

Nu. Nu e nicio veste rea.

- E ceva legat de tratament ? - Nu.

Nu-ți face griji. Evoluezi foarte bine.

Vei fi şi mai bine. Te monitorizez atent.

Am venit aici să-ți vorbesc.

Te rog ca, în seara asta, să mă consideri cel mai bun prieten.

Cineva care vrea să se destăinuie

şi să primească un sfat de la tine.

- Doamne fereşte... - Aşa e. Vedat...

Două minți fac mai mult decât una.

Unele experiențe sunt mai prețioase decât o mie de minți sclipitoare.

Credem că trăim vieți diferite.

De fapt, trecem prin aceleaşi stații.

Unii, mai devreme, alții, mai târziu.

Spune ce vrei ! Întreabă ce vrei ! Nu te abține, te rog.

Regreți că ai trăit o astfel de iubire ?

- Mă sperii, Macide. Ce se întâmplă ? - De ce ?

Nu ştiu. Pari schimbată.

Ce fel de schimbare crezi că e ?

Nu ştiu...

Parcă te lupți cu ceva.

Dar nu cu ceva din afară, ci din interiorul tău.

Serios ?

- E atât de evident ? - Tu nu poți ascunde nimic.

Hai, spune-mi ! Ce se întâmplă ?

Dacă aş şti, Handan...

Mereu ți-ai împletit propriul cocon şi ți-ai ales singură calea,

dar acum văd o Macide răvăşită.

- Serios ? - Sigur că da.

Cine e fata care a plecat trântind uşa din Ankara

şi s-a avântat în mijlocul Istanbulului ?

Draga mea, eu şi mama ta suntem aici.

De ce duci atâtea poveri singură ?

Ai venit în toiul nopții să mă trezeşti şi să-mi spui ceva.

- Să nu-ți spun ? - Asta am zis eu ? Dimpotrivă.

De ce ai aşteptat atât ?

- Pentru că m-am speriat. - De mine ?

Nu. De mine.

Spune ce ai pe suflet. Te vei linişti. Povesteşte-mi !

Te voi întreba ceva.

N-ai avut nicio soluție, decât să te îndrăgosteşti de Vedat ?

De ce nu te-ai opus iubirii ?

Iubirea pentru Handan e printre cele mai frumoase lucruri din viața mea.

Am fost martor la doar o mică parte din ce ai trăit.

Cine ştie câte greutăți şi câte suferințe ai îndurat...

Iar finalul era să fie moartea.

În ciuda acestor lucruri, zici că e printre cele mai frumoase întâmplări.

N-aş ezita niciodată.

Iubirea mea pentru Handan nu e o pasiune trecătoare.

E mult mai mult.

Mi-a pus o oglindă în față.

Nu mi-a plăcut deloc ce am văzut în oglindă.

Tu ce crezi că e iubirea ?

Te rog ! Nu-mi vorbi despre romantisme.

Spune-mi despre realitate ! Despre greutățile zilnice !

Cum e să te trezeşti zilnic cu aceeaşi pasiune,

în pofida sentimentului profund de lipsă de valoare ?

Cum sunt toate astea ?

Simți zilnic că trăieşti. Cred că ăsta e răspunsul.

Simți bucurie de viață în fiecare zi, prin iubirea cuiva.

Omul are voință, valori, credințe...

Iubirea nu poate fi mai presus de ele.

Nimic în viață nu poate fi mai presus.

Nu ştiu ce e mai presus şi ce nu.

Dar iubirea scoate adevărul

din tot ce credeai că e un principiu de neclintit.

Apoi bagi de seamă

că ceea ce ai crezut că e corect e greşit,

iar greşelile tale devin corecte.

Constați că faci tot ceea ce ai spus că nu vei face niciodată.

Uită-te la mine ! Crezi că sunt proastă ?

Niciodată. Eşti printre cei mai deştepți oameni pe care îi cunosc.

Crezi că nu ştiu că e greşit ceea ce voi îmi spuneți că e greşit ?

Dar nu te poți desprinde.

Pare că nu mi-am trăit viața până acum.

Mi-am trasat calea în funcție de ceilalți.

Dar aşa nu poți fi fericit.

Adică acum a apărut cineva care te-a făcut să realizezi asta.

Dar asta e iubirea.

E o voce care îți zice că viața trece

şi te întreabă dacă vrei să continui aşa.

Până unde ?

Până la capăt.

Era să mori de la o lovitură de cuțit într-o cameră de hotel...

Da. Poate.

Dar, în timp ce zac aici, nu m-am gândit nicio clipă

că îmi doresc să nu fi trăit asta.

Vedat...

Bărbatul e însurat, Handan.

N-ai găsit pe altul de care să te îndrăgosteşti ? Nu era nimeni ?

Macide, o iei de la capăt ca o placă stricată.

Eram mai fericită sau nefericită în lipsa lui Vedat.

Viața e unică.

Crezi că e uşor să treci prin asta ?

Crezi că e uşor să te confrunți zilnic cu neputința ?

Dar e un sentiment mai puternic, care depăşeşte toate astea.

Nu poți renunța.

Pentru că ştii că mori în adâncul sufletului.

Spui că viața e unică. Dacă aşa e, atunci, aşa e.

Asta e vocea care te convinge din adâncul sufletului.

Poate...

Mai e şi cealaltă parte.

Bărbatul e fericit sau nu e.

Asta aştepta el de la viață şi de la căsnicie ?

E foarte uşor să spui cuiva că e mincinos.

Cine s-ar arunca într-o minciună atât de mare ?

Cine ar vrea să trăiască cu o minciună atât de mare ?

Cine ar vrea să se privească zilnic în oglindă şi să se urască ?

Dorința de a fi fericit...

Ce-l convinge să facă una sau alta e nefericirea lui.

Handan, sigur că va zice că e nefericit. Doar e bărbat !

Ce-ai vrea să zică ?

Trebuie să fie musai o minciună ? Nu poate fi altceva ?

Chiar aşa ! Bărbatul nu poate fi nefericit ?

N-ar putea găsi altă scuză pe moment.

Oricum, nu ți-ar spune-o, pentru că te-ai speria şi ai fugi.

Asta e strategia de a sta cu două femei în acelaşi timp.

Atunci, eu sunt distrugătoarea de cămine. Semăn discordia.

Pentru că altceva se pare că nu sunt.

N-ai auzit de niciun bărbat care şi-a găsit fericirea cu altă femeie ?

Nu există femeie care să ajungă fericită cu alt bărbat ?

Poveştile astea nu s-au trăit ? N-ai auzit de ele ? Doar eu fac asta ?

Cum s-au scris atâtea romane ?

Cum s-au făcut atâtea filme pe tema asta ?

- Toate sunt doar nişte pretexte. - Pretexte pentru ce ?

Pentru a face ceea ce nu se cade.

Chiar şi când e vorba de prietena ta, iubirea e un pretext.

Sunt un monstru de care ar trebui să te temi.

Dragostea e un hormon. Ştiu. Sunt conştientă de asta.

La fel ca foamea sau setea. Mai e şi atracția sexuală...

Şi supărarea, şi compasiunea.

Bine.

Dar, în ciuda acestor lucruri, cum să nu poți sta departe de el ?

Spune-mi asta, te rog !

Macide !

Nu-ți ascunde privirea.

Uită-te puțin la mine !

Tu mă întrebi toate astea pentru Kazim, nu ?

- Ce legătură are, Handan ? - Nu m-ai convins. Mai încearcă.

Dacă n-am fost convingătoare, nu are sens să mai încerc.

Nu cumva s-a întâmplat ceva între tine şi Kazim ?

- Nu ! - Spune adevărul !

Nu, Handan.

Acum chiar mă răneşti. Ştiai ? M-ai trezit, şi nu îmi spui.

Mai trezeşte-mă o dată, şi nu te mai ascult eu.

Pentru Dumnezeu, Handan ! Ce vrei ?

Să mă îndrăgostesc de un tip însurat, la fel ca tine ? Asta vrei ?

Să alerg după el şi să fiu complice la minciunile lui ?

Asta vrei ? Nu înțeleg.

Blestemi întruna. Nu ştiu dacă te rogi sau blestemi.

Macide, a fost foarte bine că am stat de vorbă.

Până azi, sufeream crezând că mă judeci şi mă condamni.

Azi am înțeles că nu cu mine ai o problemă,

ci cu tine însăți.

Doar tu ştii dacă îți urmezi fericirea sau nu.

Dar te rog să nu vii la mine să-mi subestimezi sentimentele.

Te rog !

- Handan, te rog ! - Te rog, Macide...

Handan...

Nermin...

Te-am iubit foarte mult.

Şi tu, pe mine. Ştiu.

Dar nu mai merge. Să nu continuăm nefericirea asta.

Nu ne facem bine unul celuilalt.

Sunt îndrăgostit de altcineva.

Nu vreau să fiu nedrept cu tine. Nu vreau nici să devin un mincinos.

De aceea, hai să nu ne mai rănim şi să încheiem relația asta.

Să divorțăm.

Te-ai trezit devreme.

- E ora mea obişnuită. - Te-ai supărat ?

Pentru că dormi ?

Dimpotrivă. Mă bucur. Sunt liniştit. Înseamnă că eşti bine.

- E parfumul meu preferat. - Cel cu care mă dau mereu.

- Nu te dai cu el mereu. - Ce vrei iar dis-de-dimineață ?

Sunt curioasă de ce te dai cu parfumul cu care nu te dai în fiecare zi.

Bine. De mâine, voi fi nefericit, Nermin.

Mă voi îmbrăca urât, voi duhni... Dar sunt curios. Ce se va schimba ?

Ştiu bine că ascunzi ceva când vorbeşti mult !

- Bună dimineața, Nermin ! - Bună, Ahmet !

- Văd că toți sunteți veseli. - Tu ce faci ?

Ca să fii bine în familia asta, trebuie să depui eforturi mari.

Cum ți s-a părut că a fost aseară ?

Toată seara m-am uitat la tine şi la Macide.

Aş fi vrut să vezi ce am văzut eu. N-a fost plăcut deloc.

De ce ? Eu şi Macide ne-am apropiat. Am mai făcut un pas.

Se zice că iubirea e oarbă, dar nici chiar aşa !

Mi-aş dori să poți privi totul de la depărtare.

Aşa, vei vedea că nu păreți doi iubiți.

- Dar ce părem ? - Nişte amici.

Să-ți spun ceva mai grav ? Păreați mama şi fiul.

Nermin, cred că iar eşti supărată.

- Decât aşa, mai bine închid.. - Adevărul doare, Ahmet.

Doar aşa înțelegem că e adevărat.

Între tine şi Macide lipseşte ceva. Nu e nicio atracție, nicio energie...

Nu e nimic între voi.

E greu să creadă cineva că sunteți iubiți.

- Şi ce putem să facem ? - Există o soluție.

- Dar n-am încredere în tine. - Cum adică nu ai încredere ? De ce ?

Voi trebuie să fiți împreună, Ahmet.

Şi cât mai repede, pentru a sparge zidul dintre voi.

Eşti cumnata mea. Crezi că voi discuta cu tine aşa ceva ?

Suntem doi oameni maturi.

E cel mai important subiect. Restul sunt detalii.

Trebuie să clarifici cum se percep cele două părți.

- Ai vreun sfat ? - Da. Dar n-am încredere în tine.

Nu repeta asta întruna !

Dacă ştiu că n-o iei razna, îți spun.

Ce vorbeşti, Nermin ? Macide nu e aşa.

Poate că tocmai de asta are nevoie. Până nu o iei razna, nu pui suflet.

Poate e nevoie să te dezlănțui. Închid acum, Ahmet. Mai vorbim.

Alo !

Psihopata... E bipolară.

- Veniți ! - Venim !

E bine să fii bogat, dar asta nu e totul.

Există mii de feluri de a fi bogat.

Există zgârciți, parveniți, îngâmfați...

Dar oamenii ăştia nu sunt deloc aşa. Nu-i aşa, Macide ?

- Sigur, mamă. Ce să zici acum ? - Te-ai văzut cu boii în căruță.

Nu fi nedreaptă ! Nu sunt aroganți, ca alți parveniți.

Ce frumos ! Au venit. Au mâncat şi au băut cu noi. A fost plăcut.

- Ce mai vrei să facă ? - Dumnezeu să-i binecuvânteze !

- Handan, vrei să adaugi ceva ? - Nu. Eu sunt de acord cu dna Şermin.

Ai văzut ?

Ditamai dna Berrin roieşte în jurul tău. Nu spune asta !

Oamenii ăştia nu plac pe oricine. Te pot face să te simți foarte rău.

Cea mai mare şansă a ta e viitoarea ta soacră.

Vei fi liniştită o viață întreagă.

O scot afară pe Geană. Cred că vrea să facă pipi.

Eu cred că vrea să se joace. Nu pare să vrea afară.

- Stăteam bine aici. - Face pipi, Handan.

Crezi că ştii mai bine decât mine ?

Plimbă câinele şi vino să continuăm discuția.

- Cine e, Macide ? - Nimeni.

Un fel de a fi al tău, un fel de a fi al meu...

Avem nevoie de un fel de a fi. Avem nevoie de o poveste.

Cineva care să-mi simtă pielea şi să-mi audă glasul...

Vreau o nouă viață cu o nouă tu.

Totul e posibil sau totul se poate opri.

Tot ce ne face să fim noi sau tot ce ne face să suferim...

Prin câte am trecut noi doi, iubitule...

Am fost făcuți să plângem, să ne rănim şi să fim înfrânți.

Tu ştii asta.

Dacă nu ne oprim, devenim mereu mai puternici.

Sunt sigur de asta.

Ne-am făcut multe răni. Ne-am îmbrățişat mereu.

Am rezistat mereu şi am învins şi noi de multe ori.

Slavă Domnului că n-am fost singuri... De data asta, nu se ştie.

Putem arde, putem râde, putem suferi mult.

Acelaşi lucru care te-a făcut să găseşti asta m-a adus înapoi...

Vrea să spună ceva, dar ce ?

Cineva care să-mi simtă pielea şi să-mi audă glasul...

Vreau o nouă viață cu o nouă tu.

Totul e posibil sau totul se poate opri.

E de caşmir, domnule. Nu vă uitați la cât e de subțire.

- Ține cald. - Aveți şi alte culori ?

Da, dar îl recomand pe acesta.

Merge bine la sacouri şi la paltoane.

Nu vreau negru, gri sau maro.

Nu ştiu. Vreau o culoare mai vie.

Pentru un om căruia nu se teme să se arate.

Am înțeles foarte bine, domnule. Poftiți !

Tot ce ne face să fim noi sau tot ce ne face să suferim...

Totul ni se potriveşte.

Unul care vine, altul care pleacă... Totul ni se potriveşte.

Ne descurcăm noi...

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 25