Original subtitles

Traducerea şi adaptarea IOANA LALA

SĂRUTUL OTRĂVIT Episodul 6

Pari cam nedormit.

E lună plină. Nu pot să dorm când e lună plină.

Cred că te-a supărat fratele tău.

Fratele meu m-a invitat în ring.

Mi-a zis că pot să rămân fratele lui sau pot să fiu capul familiei.

Macide e doar un simbol.

Voi fi capul familiei

şi îmi voi alege femeia care-mi va sta alături.

Adică eşti pregătit să devii duşmanul lui Kazim.

Nu vom fi niciodată duşmani.

Şi el îşi doreşte să-l înving cel puțin la fel de mult ca şi mine.

Dar, dacă va trebui să mă omoare ca să nu cedeze în fața mea,

va face şi asta.

- Poți să înțelegi asta ? - Nu.

N-ai cum să înțelegi, pentru că nu eşti un Işik.

Uite care e planul... Cu ajutorul tău, voi deveni partenerul SKS.

Noi vom scoate pe piață medicamentul, nu compania TNR.

Aşa, Kazim Işik va pierde şi profitul cu medicamentul,

şi vechile investiții făcute.

Aşa că Ankara va avea nevoie de noi.

De ce te-ar alege Mert pe tine ? De ce pe tine, şi nu pe Kazim ?

Pentru că fratele meu reprezintă trecutul, iar eu sunt viitorul.

Îi vom da lui Mert mult mai mult decât fratele meu. Pregătiți banii.

Începem treaba când spun eu.

- Kazim are un secret. - În legătură cu ce ?

- Ceva ce ştie Cihangir, dar tu nu. - Dacă e vreun secret, îl vom afla.

Atunci, vei fi foarte puternic, iar Kazim va rămâne singur.

Stai puțin.

Eu nu-l voi lăsa singur niciodată.

E fratele meu mai mare.

Va avea întotdeauna un loc lângă mine.

Faptul că v-ați pus la colț fratele are legătură cu atacul de ieri ?

De ce ar avea vreo legătură ?

Poate v-ați simțit vinovat, poate ați crezut că ați exagerat.

- Am făcut doar ce trebuia. - Fratele dv. nu vă va deveni duşman ?

Mi-aş fi dorit, dar e imposibil.

E încă un copil.

- Sunteți doar cu un an mai mare. - Ți se pare că sunt îngâmfat ?

Eu doar pun întrebări. Răspunsurile le ştiți dv.

Uneori, fratele mai mare trebuie să facă ce e de făcut.

Cum o chema ?

Dna Macide...

Ce anume a făcut de v-a deranjat atât ?

N-are nicio legătură cu ea.

- Sunteți sigur ? - Ce vreți să spuneți ?

Când vorbesc despre dna Macide,

vi se schimbă limbajul corpului.

Doamnă doctor...

Trecem peste atacurile astea sau continuăm să bârfim aici ?

Dacă ați putea înțelege... Toate au legătură.

Bine. Macide e o fată frumoasă şi isteață.

Seamănă cu o persoană pe care n-am văzut-o de mult.

- Pare venită din vremurile trecute. - Şi vremurile de acum ce au ?

Aseară a venit la uşa mea.

N-am mai auzit de mult pe cineva vorbind aşa de dur.

E o fată serioasă. Bravo ei !

Încearcă să stea pe picioarele ei.

Aşa ceva nu mai găsim în ziua de azi.

Oricum, ea şi Ahmet nu s-ar înfrunta.

Credeți că iubirea e o luptă ?

Că există un învingător şi un învins ?

Orice relație se termină cu o luptă. Unul încearcă să-i facă rău celuilalt.

Iar dv. v-ați temut ca dl Ahmet să nu-şi piardă controlul.

Da.

Deci nu a fost vorba ca dv. să vă pierdeți controlul.

Ce vreți să spuneți ?

Când vorbiți despre dna Macide, observ că vă place foarte mult.

Nu cumva aveți dubii în ceea ce vă priveşte ?

Doamnă doctor, încep să am dubii în privința dv.

- De ce ? - Pentru că spuneți tâmpenii.

N-aveți parte de lucruri normale în viața dv. ?

Trebuie să găsiți ceva scandalos în orice ?

Dle Kazim, vă ghidați după nişte principii morale.

Ce n-ar trebui să faceți, ce nu se va întâmpla niciodată...

Dar, când vine vorba de oameni, orice este posibil,

orice abatere este posibilă. Şi dv. sunteți om.

Poate că atacurile apar când simțiți ceva

care contrazice aceste presupuneri, ca să vă pedepsiți.

Căutați răspunsul în altă parte.

Ați rămas o dată singur cu dna Macide.

Când ?

Pe barcă, înainte să-i spuneți să plece.

Înainte să luați această decizie,

ați fost vreodată singur cu ea, fără să fie dl Ahmet prin preajmă ?

Nu.

- Sunteți sigur ? - Am zis "nu".

E posibil să fi fost un moment în care să fi fost atras de ea.

V-am zis că nu.

Ce-ați scris acolo ?

V-am întrebat ce ați scris.

O să vă spun la momentul potrivit.

- Mai avem mult timp. - Mi-a ajuns pe ziua de azi.

Dle Kazim, greşiți în ce priveşte medicamentele.

Vi le-am prescris ca un suport pentru terapie.

V-am mai zis că mă transformă într-o legumă.

Atacurile pot deveni mai severe. Pot ajunge de necontrolat.

Vedem atunci ce vom face.

- Spor la treabă ! - Bine ați venit, dnă Mahide !

- Macide... - Luați loc, vă rog.

Nu pot să mai aştept. Trebuie să vând urgent cutia asta.

Nu mai pot aştepta licitația.

- Dar noi am predat-o deja. - Cum adică ?

Licitația e în seara asta. Ei au luat-o.

- Şi acum ce facem ? Cum facem ? - Va fi scoasă la licitație.

- Şi plata o vor face pe loc ? - Da, dacă vă duceți acolo.

Altfel, plata se face în câteva zile.

Ei ne plătesc şi nouă comisionul.

Bine. Am o curiozitate.

Cât credeți că face cutia asta ?

Licitația va porni de la 90 000.

Cât va urca de acolo depinde de dorința cumpărătorilor.

- Eu n-am de unde să ştiu. - Sigur se va vinde ?

Familia sigur nu va renunța la ea.

Chiar ei au recomandat piesa. Aşa se face. O vor cumpăra ei.

Nu asta voiam să ştiu.

Voiam să ştiu care e valoarea cutiei.

În asemenea seri, niciun preț nu e sigur.

Poate să apară cineva interesat, care să ofere preț dublu sau triplu.

- Şi unde va avea loc licitația ? - În Salonul de Licitații Haliç.

- Dacă mă duc acolo, mă vor primi ? - Sigur că da.

Sunteți rudă cu dl Kazim, cum să nu ?

Nu aşa. Pot să intru fără să atrag atenția,

fără să mă vadă cineva, fără să-mi dau numele ?

V-am trecut numele pe listă.

- Vă mulțumesc. - Cu plăcere.

- O să fie cam pe la ora 7, diseară ? - Da, cam pe la ora 7.

- Trebuie să mă îmbrac elegant ? - Da, trebuie ținută elegantă.

- Bine. Vă mulțumesc pentru tot. - Cu plăcere.

- La revedere ! - La revedere !

Ticălos pervers ce eşti !

Tu ai pus să fie urmărită fata, iar acum dai vina pe mine ?

Răspunde, Ahmet !

- Ai vorbit cu Macide ? - A venit aseară la uşa mea, Ahmet.

- Şi ce e cu maică-sa ? - Scuză-mă.

- Nu m-am gândit că o să vină la tine. - Asta-i problema ? Că a venit ?

Şi care-i problema ? Ce ziceai ? Că am pus eu să fie urmărită ?

O iau razna. Înnebunesc. Nici asta nu e problema.

Problema e că eşti bolnav, Ahmet.

De ce ai pus să fie urmărită fata ?

- Pentru binele ei. - Pentru binele ei ?

Uite, mi-ai demonstrat încă o dată că eu am dreptate.

Dacă nu stai departe de fata asta, n-ai ce să cauți lângă mine.

Dacă nu faci tratamentul, n-ai voie să te îndrăgosteşti de nimeni.

Frate, mă simt bine. Exagerezi.

Mergem acasă ? La tine acasă.

Cine ştie ce găsim acolo...

Fotografii cu fata sau cine mai ştie ce...

- Greşeşti, frate. Nici vorbă. - Greşesc ? Ai mai făcut asta, Ahmet.

Mintea ta nu funcționează normal. Trebuie să faci tratament, da ?

- Am întârziat ? - Intră, Cihangir.

Simt o tensiune în aer. S-a întâmplat ceva ?

Azi anunț candidatura. Am vorbit la Ankara.

- Ziceai că aştepți vânzarea ZKS. - Le anunț deodată.

Dau vestea bună cu medicamentul şi anunț că-mi fac datoria către țară.

Bine, am înțeles, dar vânzarea încă nu s-a făcut.

Dacă apare vreo problemă ?

- Ahmet, frate, o să avem probleme ? - Nu.

Putem să avem încredere în Ahmet ?

Nu mă înțelege greşit, dar e confuz. Ar trebui să discut cu Mert.

- Cihangir, nu va fi nicio problemă. - Sigur avem deja probleme.

Ajunge, Cihangir. Asigurați-vă că diseară va fi toată presa acolo.

Hai, vedeți-vă de treabă !

- Mă auzi, Mert ? - Da. Te ascult.

Fratele meu va face anunțul cu medicamentul tău la licitație.

Dar stați de vorbă înainte. Îi spui că pleci.

Apoi, eu te voi convinge să te întorci la compania noastră.

E simplu.

După ce va vorbi fratele meu, atunci, va fi prea târziu.

Bine, gata, am înțeles.

- Adică eşti de acord ? - Da, sunt de acord.

- Suntem împreună ? - Împreună, da.

Eşti un om de nota zece ! Să trăieşti !

Ahmet, mai stai puțin, te rog.

Ai văzut asta ?

Când au venit bunicii mei din Rodopi, statul i-a aşezat aici pe imigranți.

Ani de zile, ai noştri au crescut viermi de mătase.

În subsolul casei, era apă până la brâu.

De aceea, bunicul meu a suferit de un reumatism sever.

Tata obişnuia să spună că a devenit farmacist ca să-l trateze pe tatăl lui.

La fel am făcut şi eu,

pentru ca tata să nu se simtă prost în fața omului care i-a furat soția.

- Dar tu, Ahmet ? Care-i motivul tău ? - Eu am mers pe urmele tale.

Bine, dar nu e de ajuns. Găseşte-ți propriul tău motiv.

L-am găsit. Ieri, datorită ție.

Ahmet, dacă-mi pierd iar încrederea în tine,

nu vom mai fi niciodată ca înainte. Nu încerca să mă păcăleşti.

Fii pregătit pentru diseară. Să fii motivat, cu moralul sus.

Diseară am nevoie de tine.

Diseară nu accept nicio greşeală. Ne-am înțeles ?

Ai aflat unde e ziaristul ăla, Tolga ? Ştim cine e ?

Cum adică nu l-ai găsit ? Cine-i omul ? Găseşte-l imediat !

Banii.

- Mulțumesc. - Cu plăcere.

Poftă bună !

- Macide ! Ce faci ? - Sunt ospătar.

- Îmi stă bine ? - Da.

- Ce cauți ? - Cheile.

Cred că sunt în uşă.

- Dumnezeule... Tu de unde ştii ? - Pentru că acolo le uiți mereu.

N-o să fiu aici în timpul cursurilor. O să fiu cu tine. Am vorbit cu Koko.

Ai făcut foarte bine. Apropo, nu uita că în weekend mergem la Büyükada.

E un grup mare, ca o tabără. Rămâi concentrată.

Am chemat mai devreme clienta de după-amiază.

- Bine. - Termină aici şi vino la mine.

- De ce ? - Pentru că aşa zic eu, Macide.

- Bine. - Sper că nu munceşti gratis aici, nu ?

- Nu. Sunt plătită cu ora. - Bravo ! Aşa trebuie să faci.

Altfel, nu te descurci în Istanbul. Concentrează-te la bani.

- Bine. - Bine.

- Macide ! - Da.

Fato, eşti cam ciudată.

- Nota de plată, la masa 6 ! - Imediat.

Ce e cu maşina asta frumoasă aici ?

Asta doarme ?

- A leşinat ? - Cred că a leşinat.

Caută prin maşină.

Stai să ne uităm şi în spate.

- Ai găsit ceva ? - I-am luat inelul.

Hai să mergem !

- Mulțumesc. La revedere ! - La revedere ! Vă mulțumesc.

- Veneam la tine. Ce e ? - Au anulat rezervarea, nu mai vin.

Femeia n-a dat de fata ei, cam aşa ceva.

- Cine erau ? - Rudele tale.

- Rudele mele ? - Familia Işik.

Ce vrei să spui ?

- De-aia mă chemaseşi şi pe mine ? - "De-aia mă chemaseşi ?"

Ce e, Macide ? În fine, am plecat.

Doamne, cheile astea ! Cred că le-am uitat iar în uşă.

- Macide, verifică tu uşa, te rog. - Mă ocup eu.

Nu sunt bună de nimic.

Dnă Macide !

Florile dv.

- Cum m-ați găsit aici ? - M-au informat la hotel.

O să-ți trimit flori zilnic, până mă ierți. Ahmet

- Dacă vă rog, le puneți pe mese ? - Sigur.

Mulțumesc.

E bine atât ? Mergeți pe aici !

Te-a sunat de o mie de ori. Răspunde-i odată.

N-am putut să răspund, Ahmet. Te ascult.

Diseară, înainte de licitație, trebuie să stăm de vorbă.

- Am o propunere. - Bine. Sună-mă când ajungi.

Ce familie ! Nu se mai satură. Se vând unii pe alții.

Bun...

Kazim Işik, diseară le vei cere scuze şi lui Macide, şi fratelui tău.

Am slăbit puțin ?

Cred că da, domnule. O să fac câteva pense.

O să fie gata până diseară ? E seara cea mare, doar ştii...

- Nu vă faceți griji, domnule. - Bine.

Să văd ce face dna Nermin.

Persoana apelată nu poate fi contactată. Vă rugăm să reveniți.

Mamă, de unde ai numărul meu ? Cine ți l-a dat ?

- Nermin nu e nicăieri. - Cum adică ?

Trebuia să ne vedem azi, dar nu dau de ea.

Nini... Stai, că verific eu. Închide.

Bine.

- Frate, Nini... - Ce e cu Nini ?

- Iar a dispărut ? - Am sunat la mine acasă, dar nu e.

Dacă eşti vinovat şi pentru asta, te omor, Cihangir.

- Jur că nu ştiu nimic. - Ieri a venit acasă un ziarist.

- Un ziarist ? De ce ? - A pus întrebări despre incident.

Care incident ?

Ce tot spui acolo ? Cum poți fi aşa de relaxat ?

Fac ce trebuie făcut.

- Tu nu ştiai nimic ? - Nu. Nu mi-a zis nimic.

Cred că i-a venit greu cu ziaristul.

- O fi găsit iar ceva şi a luat. - Trebuie s-o găsim noi primii.

- Alo ! - Alo ! Mă auziți ?

- Da, vă rog. - E o femeie aici.

Nu ştiu dacă o cunoaşteți, dar nu se simte bine.

E băută şi a fost şi tâlhărită.

Avea o hârtie. Am sunat la acest număr. Sunteți în cartierul Balat ?

Domnule, cine e lângă dv. ? Că eu n-am înțeles.

O femeie, doamnă. Şi nu e în stare să conducă maşina.

Aici nu e în siguranță.

Stau cu ea, fac o faptă bună. Ce să fac ? Spuneți-mi.

Stați aşa. Dacă vă dau telefonul, puteți să vorbiți ?

Poate chem poliția... Ce să fac ?

Alo...

- Sunt Nermin Işik. - Dna Nermin ?

Eu sunt Macide, prietena lui Ahmet.

Macide, poți să vii să mă iei de aici ?

Nu chema poliția, că ne facem de râs.

Alo ! Ce să fac ?

Domnule, dați-mi adresa şi vin eu.

- Alo ! - Alo ! Yasemin, sunt Zafer.

- Da, ştiu. - Scuze de deranj. Ştii ceva de Can ?

Da. Ne vedem diseară.

- Slavă Domnului ! Era bine ? - Asta nu mai ştiu.

I-ai zis că ne-am făcut griji şi că vrem să se întoarcă acasă ?

Du asta la Resurse Umane.

Dacă află că vorbesc cu dv., n-o să mai vrea să mai audă de mine.

- Nu cumva să afle ! - Bine.

Vă anunț diseară, când mă văd cu el.

Nu cumva să-i ziceți ceva mamei lui !

Stai liniştită. Nu-i spun. Bine.

Dnă Nermin !

Simte... Simte curgerea sângelui.

Conectează-te cu mine, Nermin. Simte cum curge sângele meu.

Calmați-vă. Liniştiți-vă.

O să treacă. Trece.

A trecut.

Uitați, sunt aici.

Sunt Macide.

Am venit să vă iau de aici.

Ce frumoasă eşti, Macide...

Ca o rază de lumină.

Şi dv. sunteți frumoasă.

Vă simțiți bine ?

- Mi-e sete. - Vă e sete ?

Poți să-mi dai apă ?

Bine. O să vă iau apă de pe drum, da ?

Ce bine că ai venit, Macide !

- Îți mulțumesc mult... - Cu plăcere, pentru puțin.

Vă amintiți ce s-a întâmplat ? Vreți să mergem la doctor ?

Nu. Să mergem acasă.

Mi-e cam somn. Dacă dorm, îmi trece.

Bine.

Hai... Uşurel...

Ai mâini tare frumoase. Aşa le aveam şi eu în tinerețe.

- Încă aveți mâini foarte frumoase. - Ba nu.

Tu eşti tare frumoasă.

Aşa îmi zice şi Kazim.

Că nu mi-a mai rămas nimic...

Asta e tot ce mi-a cerut.

Să rămân frumoasă... Şi nici asta n-am reuşit.

Dnă Nermin, nu vă mai gândiți acum la asta. Bine ?

Da ?

Hai cu mine !

Aveți grijă...

- Înainte, obişnuiam să pictez. - Da, mi-a zis Ahmet.

Chiar ați avut o expoziție.

- Aş putea să-ți pictez portretul. - Mi-ar plăcea foarte mult.

Să punem şi centura.

Nu face gălăgie. Am dezactivat-o.

Nu-i nimic. Tot punem centura.

Macide, cât de frumos miroşi !

A curățenie, a puritate...

Fac eu o esență din plante. Ăsta-i secretul meu.

Îmi place să fac asta. Dacă vreți, vă fac şi dv.

Fă-mi.

Nu mai e nimic pur şi natural în viața mea.

Cereți ajutorul poliției. Să verifice camerele de luat vederi.

- Prin spitale ați căutat-o ? - Nu e în niciun spital.

Unde e femeia asta ?

Cihangir, tipul care a venit la tine... Sper că n-a îndrăznit să vină iar.

O fi vorba despre altul ?

- Cihangir ! - Nu. Jur că nu.

Kazim, tot nu ai veşti ?

- Mamă, unde trebuia să mergeți azi ? - La vraci.

- Poftim ? - La energetician.

Dacă găsesc măcar unul întreg la minte în familia asta, îi fac cinste.

Suntem un gigant farmaceutic, iar mama îmi duce soția la vraci.

- Nu înțelegi. Ar trebui... - Mamă, te rog !

Unde mi-e telefonul ?

Dle Kazim !

Repede ! Dă fuga !

Nermin, eşti bine ? Unde ai fost ?

Unde ai umblat ?

Ce s-a întâmplat cu telefonul tău ?

- Am fost tâlhărită... - Poftim ?

Macide... Macide m-a salvat.

- Fata mea, ce-a pățit ? - Mai bine vă povesteşte dna Nermin.

Macide, de unde veniți ?

Nu cunosc prea bine Istanbulul.

Ai înțeles bine ce te-am întrebat. Nu te mai preface.

- Ce treabă aveți voi două ? - O să vă explice doamna mai bine.

Nermin, azi ți-ai găsit ? Tocmai azi, într-o zi aşa de importantă ?

- În ziua în care am nevoie de tine ! - Kazim !

Ce e, mamă ? Ce vrei ?

O să mă ajute şi pe mine cineva măcar o dată ?

- Hai înăuntru, draga mea... - O duc eu.

Tu nu te băga ! A ajuns în halul ăsta pentru că ai devenit părtaşul ei. Vino !

Macide, îți mulțumesc mult.

- O să te sun mai târziu. - Să aveți grijă de dv. !

Macide, stai o clipă, te rog.

Sunt lucruri pe care nu le ştii.

Vezi şi tu că Nermin nu stă bine cu sănătatea.

De aceea întreb unde erați, ce-ați făcut, de unde ați venit.

De când v-am cunoscut familia,

cred că ea e cea mai sănătoasă dintre voi toți.

Poate pentru că are altfel de inimă.

Cred că o poți întreba pe soția ta, cu calm, unde a fost.

Chemați-i un taxi dnei Macide.

Nu vreau să rămân dator.

Aveți o datorie față de mine, dar nu asta. Îmi datorați nişte scuze.

Macide e o femeie tare ciudată. Şi periculoasă.

Dacă le spui ceva ziariştilor cu gura aia a ta slobodă, te omor.

O să-mi fac singur felul, nu te las pe tine, stai liniştit.

- Mă duc să văd ce face Nini. - Mă duc eu.

Încotro mergem ?

- La prima stație de autobuz. - Bine.

- M-ai speriat. - Mi-e frică.

Mi-e frică şi să mor, mi-e frică şi să trăiesc...

Ce ne facem, Nini ?

Cum să ne vedem de viață, dacă tu nu vrei să te faci bine ?

Într-o zi, o să te găsesc moartă ?

Aşa m-ai fi găsit azi, dacă n-ar fi fost Macide.

- Aşa te răzbuni pe mine ? - N-am putere să fac altfel.

Azi eram singură în maşină.

Când m-am trezit, bărbatul ăla era acolo...

Cine ?

Ziaristul. Mi-a făcut poze.

Aşa am văzut, dacă n-am visat cumva...

Când e vis şi când e realitate e un mister pentru tine, Nini.

- Macide ? - Ce e cu Macide ?

Ce-a pățit ?

- Nu cumva Macide ți-a făcut poze ? - Nu ştiu.

Nu-mi amintesc nimic.

Totul e în ceață pentru mine. Nu-mi amintesc nimic.

Odihneşte-te acum. Vorbim mai târziu.

Lasă-mă, Kazim.

Du-te. Vezi-ți de drum singur.

Continuă fără mine. Eu nu mai am putere deloc.

- Nu mai sunt în stare. - Să continui singur...

Mereu singur...

Dormi puțin, dnă Nermin.

Ne vedem dimineață.

- Deschideți uşa ! Poliția ! - La naiba !

Kazim Işik a depus plângere pentru încălcarea vieții private.

Deschide uşa !

Deschide uşa !

- Domnule ofițer, ce se întâmplă ? - Nimic, doamnă. Intrați în casă.

Fuge ! Repede ! Pe aici ! Fugiți !

Sper să-mi poarte noroc acul tău de cravată, Işka.

Bine ați venit, doamnă arici !

Numai tu mă iubeşti în casa asta.

- Fata mea ! - Eşti bine, mamă ?

Îmi făceam griji pentru tine.

Spune-le acelor oameni că le trimit mâine banii.

Nu pentru asta am sunat, ci ca să văd ce faci tu.

Sunt bine, mamă.

Nu-ți face griji pentru mine.

Ai grijă de tine. Asta e tot ce vreau.

Ce frumoasă te-ai făcut !

Uite-o pe fata ta, ariciule...

Mi-aş dori să te visez la noapte.

De aici, du-te imediat la hotel. Dacă iese, urmăreşte-o.

Nu mai am mult timp. Am încredere în tine.

Nu vă faceți griji, dle Ahmet.

Dle Mert, ați bătut palma ? Sunteți asociatul dlui Kazim ?

Evenimentul de caritate va fi de neuitat.

Bună seara, dle Ahmet ! Sofi, Ahmet...

Dle Cihangir, sunteți cu dna Ferah ?

Fratele meu nu e aici ? El are ştirile-bombă.

Koko, nu pot să-ți mulțumesc îndeajuns.

Nu puteam să iau autobuzul purtând rochia asta.

Nu pare închiriată, ci cusută special pentru tine. Îți vine mănuşă.

E ciudat, nu-i aşa ? Cum să închiriezi o rochie ?

Dacă era aşa şi în Ankara, comercianții dădeau faliment.

Oamenii nu pot ține pasul cu viața de noapte din Istanbul.

Dar uite că şi tu ai ales viața asta strălucitoare...

Da. Şi ochii mei vor străluci la fel

când va veni extrasul de cont la finalul lunii.

Ce oraş ciudat, nu ? Uneori, îl iubesc, alteori, îl urăsc.

Sună-mă înainte să pleci. Vin să te iau. O să fiu prin Beşiktaş.

Bine. Nu stau mult după ce vând cutia.

Dacă tot te-ai gătit, distrează-te şi tu puțin.

Eşti foarte frumoasă.

- Cred că o să suceşti multe capete. - Nu vreau să sucesc nimănui capul.

Nu vreau decât să-mi iau banii şi să plec fără să mă vadă nimeni.

Vorbesc serios.

- E aglomerat ? - E nebunie mare, domnule.

- Serviciu uşor ! - Mulțumesc, domnule.

Mamă !

Ferah, bine ai venit !

- Întotdeauna mă bucur să te văd. - Şi eu mă bucur.

- Ce mai faci ? Eşti bine ? - Foarte bine.

- Eşti foarte şic. - Mulțumesc, asemenea.

Ferah, e unul dintre rarele momente în care sunt de acord cu mama.

- I-auzi la el ! Ne mai vedem ! - Pe curând, draga mea !

Ăsta-i momentul adevărului ?

Vorbeşti despre fratele meu, Tunç ?

Admir inteligența sclipitoare a acestei familii.

Ne-a scăzut puțin media din cauza ta,

dar nu uita că mama a zis că asta e a doua primăvară. Iată-ne !

Cihangir, mi-e foarte sete. Nu bem şi noi ceva ?

Sigur, scumpa mea. Vin imediat.

- Eşti secretara lui Mert, nu ? - Da.

- Şi el unde e ? - Nu ştiu.

Nu-ți răpesc mult timp, dar îți voi schimba viața.

- Bună ! Numele meu e pe listă. - Cum vă numiți ?

Macide.

- Macide Ince. Poftiți, vă rog ! - Mulțumesc.

Domnule, nu puteți lăsa aici maşina.

Can, te caut de o oră. Unde eşti ?

Ți-am trimis atâtea mesaje vocale ! Răspunde-mi.

- Alo ! - A venit Can ?

I-ați zis mamei lui, nu ? Chiar ați făcut asta ?

- Dar i-am zis să nu afle Can. - Şi eu ce v-am zis ?

Femeia îşi făcea o mie de griji. Ce s-a întâmplat ?

Acum am mâinile legate. Îl sun pe Can, şi nu-mi mai răspunde.

Numai în mine mai avea încredere. Acum s-a dus şi asta.

- Şi ce o să faci acum ? - V-am zis să nu vă băgați.

O să-l caut acasă la un prieten.

Bine. Ține-mă la curent.

Ce s-a întâmplat ?

Can.

M-am săturat. M-am săturat până-n gât.

Stimați invitați, Fundația "Taner Işik" vă urează tuturor bun-venit

la a şasea ediție a licitației în scop caritabil.

Programul nostru va începe în curând.

Ce se întâmplă ?

Fratele meu şi Ahmet unde sunt ?

I-ai zis fratelui meu că nu vei anunța nimic ?

Foarte bine. L-ai văzut pe Ahmet ?

Nu l-am văzut.

Sunt curios ce față va face fratele meu...

De fapt, m-aş duce acum să-l văd.

- Mă întorc imediat. - Unde te duci ?

Vreau să-l văd pe Kazim Işik.

Începând de mâine, vom avea o nouă viață.

Vino pe coridor.

- Aici sunt locurile noastre. - Iertați-mă.

- Mă scuzați. Unde aş putea lua loc ? - Pe scaun.

Nu mai spune ! Ce-ți mai place munca...

- Frate ! - Ce e, Cihangir ?

Nimic. Voiam să te văd înainte să ieşi.

M-ai văzut ? Gata ? Acum, dacă-mi dai voie...

Ai vorbit cu Mert ? E totul în regulă ?

- Ahmet zice că da, dar... - Ştii tu ceva ?

Nu, nu ştiu nimic. Doar că se poartă cam ciudat.

Îmi pare foarte rău, Cihangir.

Pentru ce ? De ce ?

Aşa, în general... Pentru că am avut mereu dreptate.

Redactor IOANA DAIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 6