Original subtitles

SĂRUTUL OTRĂVIT Episodul 5

Traducerea şi adaptarea LAMIA MAMUT

Ce vei face acum, Ahmet ? Nu o poți părăsi pe Macide.

Deşi, chiar dacă ea ar vrea s-o părăseşti, tu nu ai face asta.

- Aşa eşti tu făcut ! - Vine fratele meu.

Dacă suntem toți, începeți să serviți !

- Te simți bine ? - Da.

Ne vedem mâine-dimineață.

Se trimit mesaje ascunse la masă. Ce faceți ? Flirtați ?

Mâine-dimineață, înainte de muncă, vreau să veniți în biroul meu.

- Vreau să vă comunic ceva. - Frate, mâine am ceva de făcut.

Ce ai de făcut ?

Mă duc la Mecide să-mi iau rămas-bun cum se cuvine.

Am vrut să ştie toți.

Nu spune asta de față cu toți. Să vorbim în particular.

- De ce ? Nu suntem o familie ? - Nu. Nu suntem.

Tunç, de exemplu ! De-abia aşteaptă să ne dezbinăm ca să intervină !

- Kazim... - La fel, şi mama.

A trăit după principiul "dezbină şi domină".

De aceea, cel mai bine e să vorbim în particular.

Bine. Nu voi insista.

Nu mă aşteptam ca ziua asta să decurgă astfel.

Dar, dacă aşa consideră fratele meu, atunci, ştie el ceva.

Nimeni nu poate să-mi strice relația cu fratele meu. Atâta am de spus.

- Cu permisiunea voastră... - Poți pleca.

- La asta nu mă aşteptam. - Ahmet s-a schimbat mult.

S-a schimbat. Aşa a fost şi cu tine, Serra ?

- Nu mă simt bine. Scuzați-mă. - Încotro ?!

Nu plecăm aşa de la masă, că ne fuge belşugul !

E regula casei noastre. Mamă, tu ne-ai învățat asta.

Uite că nimeni din casă nu mai respectă regula asta !

Pentru că belşugul e aşa de mare, că nu mai poate fi pierdut ?

Mă duc să văd ce face Nermin.

Iar eu mă întrebam când o să mai mănânc doar cu Tunç.

E foarte bine aşa. Ce mai faci, Tunç ?

- Ne putem ridica şi noi ? - Fratele meu a glumit, Zafer.

Nu plecați.

Nu plecați nicăieri până nu terminați cotletele.

Nu plecați, Zafer. Ordinul de la stăpânire !

Hai să stăm şi noi normal la masă, măcar o dată !

Dar aşa e normal la noi.

- Unde mergem, domnule ? - La Balat.

Bună ziua, dle Ahmet !

Avem o informație care v-ar interesa, referitoare la dna Macide din Ankara.

Bine. Te ascult.

Uite ! Acolo e o casă. O vezi ? Locuieşte o familie în ea.

Capul familiei e dl Kehri. A lucrat la tipografie.

Într-o zi a tăcut şi n-a mai vorbit niciodată.

Dar deloc ! Niciun cuvânt în 30 de ani !

- De ce ? - Cine ştie ?

Acum vom intra împreună în casa aia. Vei rămâne singură cu el.

Dacă vorbeşte cu tine, să nu pleci. Rămâi !

Dacă nu vorbeşte, ia-ți bilet în seara asta,

urcă-te în tren şi întoarce-te la Ankara.

- Bine, dar vreau să te întreb ceva. - Macide !

Vrei să pui întrebări sau să găseşti răspunsuri ?

Bună ziua ! Sunt Macide.

Am venit aici ca să mă ajutați să pot lua decizia vieții mele.

Din câte am înțeles, dv. aveți răspunsul.

Ce-i drept, înainte de a veni aici, nu m-am gândit că va fi chiar aşa.

Dar acum sunt sigură. Răspunsul e la dv.

Îmi permiteți ?

Macide, nu-ți fie teamă ! Sunt aici. Te țin eu, fata mea.

Nu ai de ce să te temi.

- Mi-e frică, tată. - Nu ai de ce să te temi.

Uite, nu sari în gol. Sunt eu aici.

Hai ! Hai, fetița mea curajoasă ! Sari !

Închide ochii şi sari ! Sunt aici. Te voi prinde.

Nici n-am găsit smochine.

Te voi prinde, fata mea. Nu ai de ce să te temi.

Îmi pare rău dacă v-am deranjat.

Nu-i nimic. Nu vă forțați.

Mi-a zis că, dacă am răbdare, într-o zi îl voi face să vorbească.

Ai înțeles acum de ce eşti în Istanbul ?

Răbdare... Pentru răbdare...

Bine. Am înțeles. Continuă să iei notițe.

Mâine, înainte de şedință, distribuie-le tuturor.

Nu. Te voi suna eu.

Înainte de prânz, a venit un bărbat la uşă. Jurnalist...

- Ce voia ? - Investighează cazul Simin Tezel.

- De ce nu m-ai chemat ? - N-am avut timp.

- A spus ceva şi a plecat. - Ce a spus ?

A spus că presupune că e o legătură între noi şi dispariția femeii.

Investighează cazul de multă vreme.

- Cum îl cheamă ? - Mi-a dat cartea lui de vizită.

- Şi ai luat-o ? - Da.

De ce ?! Trebuia să spui că n-ai nicio legătură cu asta

şi să-l trimiți la plimbare. De ce i-ai luat cartea de vizită ?

A zis că Kazim Işik ar vrea să-i afle numele, de aceea am luat-o.

Ziceai că nu avem de ce să ne temem. Eram doar tu, eu şi Cihangir.

- Nimeni nu ştie. - Atunci, de ce te-ai speriat ?

- Nu m-am speriat. - Te văd, Kazim. Eşti agitat.

Asta înseamnă că sunt prudent. Intru în politică.

Ne vor fi scotoci tot trecutul. Unde e cartea de vizită ?

Sunt curioasă într-o privință. Au meritat toate astea ?

A meritat să-mi distrugi viața ?

A meritat să nu pot avea copii ?

Suntem la un pas de a intra la închisoare.

A meritat ?

- Nu ştiu. Poate exagerez eu... - Ce anume ?

Omul avea smochine lângă el.

Când am închis ochii, mi-am amintit întâmplarea cu tata şi smochinul.

Când am deschis ochii, mi-a dat smochina.

De fapt, dacă eşti atentă, nu s-a întâmplat mare lucru.

Mi-a dat o smochină.

Trebuia să-ți dea un avocado ca să nu fie ceva obişnuit ?

Ar fi fost ceva dacă mi-ar fi dat un avocado,

pentru că un avocado s-a făcut 30 de lire.

Bine. Ce ai fi vrut să facă pentru a crede că e un miracol ?

Nu e vorba de asta.

Uite ! Bagă de seamă că nu ai toate țiglele pe acoperiş !

Într-o zi, crezi că totul e un semn sau un miracol,

iar în altă zi, crezi că totul e o minciună. Nu se poate aşa.

- Şi cum să fac ? - Să ai încredere în tine.

Ai înțeles ?

Pentru că viața se desfăşoară în funcție de credințele tale.

Poți vedea viața doar din unghiul prin care alegi s-o priveşti.

Ai luat o decizie, nu-i aşa ?

Ai luat o decizie, ai venit la Istanbul şi apoi ai cerut un semn,

iar viața ți-a dat o smochină.

Apoi spui că smochina era acolo, că era la îndemâna omului

şi că tocmai de aceea ți-a dat-o... Nu face asta !

Ce vrei ? Doamne, iartă-mă !

Voiai să scoată smochina din pălărie, ca să crezi că e un miracol ?

Nu mă înțelegi.

Macide, nu te supăra, dar oamenii mă plătesc bani grei ca să-i înțeleg.

Atât îți pot oferi gratis. Aşa că descurcă-te !

Bine. Voi fi sinceră cu tine, Sara.

Nu-mi permit să-mi pierd timpul. Ai înțeles ?

Eu am o mamă. Are nevoie de mine.

De fapt, azi...

Nu te opri. Spune tot ce ai pe suflet ! Spune !

Mama e jucătoare înrăită. Are datorii mari.

Chiar ieri, s-a făcut un raid la localul în care juca şi are nevoie de bani.

Cum aşa ? Mama ta e cartofoare ?!

Da. Încă din copilărie...

Tata a muncit toată viața să-i acopere datoriile.

Iar acum le plăteşti tu ?

Ce fel de mamă e aia care pariază la hipodrom ?!

E posibil ? Mama mea pariază la cursele de cai. Propria mamă !

Macide... E o femeie ciudată.

Dar ce să-i faci ? E mama ta.

Dacă ai cunoaşte-o, ți-ar plăcea mult.

Are o inimă foarte bună. E ca un copil.

După o anumită vârstă, fiicele devin mamele mamelor.

Aşa se întâmplă. La tine, asta s-a produs mai devreme.

Tocmai de aceea, nu trebuie să mai pierd timpul.

Sunt sau nu de ajutor oamenilor ? Îi pot vindeca sau nu ?

Dacă nu pot, trebuie să aflu cât mai repede.

Deci tu vrei să afli finalul filmului, ca să ştii dacă îl vezi sau nu ?

- Da. - Nu aşa se petrec lucrurile.

Pentru că viața nu e aşa. Totul e posibil.

Important e să te abandonezi.

Credem în destin, nu-i aşa ? Dar nu e suficient să credem.

Trebuie să te şi laşi în voia lui.

Să crezi în acea smochină ! Nu e o întâmplare.

Vezi, Macide ? N-am rezistat şi iar ți-am zis finalul filmului.

Deci zici că o să meargă ?

- Macide ! - Ce e ?

Cât de mâncăcioasă poți fi !

Ai luat câte trei cartofi odată şi nu mi-ai lăsat niciunul.

Şi ce dacă ? N-am mâncat mai nimic.

M-ai făcut să vorbesc şi i-ai mâncat pe toți.

Bine. Comand eu desertul.

Jumătate de smochină e pentru tine, jumătate, pentru mine.

Nu e nici a ta, nici a mea. Poftim ! Ți-o ofer cu drag.

- Bine. Iar m-ai păcălit. - Nici vorbă.

Tot mai mănânci ?! Să te îngraşi, şi mai vedem noi.

Spor la treabă !

Dnă Kirpik, ce faci ? Bine te-am găsit !

Dnă Kirpik, asta e ultima porție, aşa să ştii !

După asta, trecem la dieta "mila Domnului".

Unde eşti ? Uite !

Poftim ! Poftă bună !

- Cine e ? - Sunt Ahmet.

Ce vrei ?

- Putem vorbi ? Pot intra ? - Nu. Nu poți intra.

Ştiu că fratele meu a fost foarte nesimțit cu tine.

Doar cu mine ? Cu tine nu a fost ?

Înseamnă că eşti incapabil să-i ții piept fratelui tău.

Poate tu eşti obişnuit cu asta, dar eu nu sunt.

Fratele meu a pus să fii urmărită. Te-a cercetat.

Va intra în politică, de aceea, să vadă dacă eşti potrivită pentru familie...

- Ce oameni ciudați sunteți ! - A aflat despre mama ta.

- Ce ? - De raidul la tripou.

De aceea a crezut că nu eşti demnă de familia noastră.

Şi ce-i pasă lui de asta ? Ce vă pasă vouă de asta ?

E o nebunie. I-am spus şi lui asta.

- Ce i-ai spus ? - Că e greşit ce a făcut.

Cine vă credeți ? Pentru Dumnezeu ! Cine sunteți voi ?

Ai perfectă dreptate. Şi eu m-am supărat, dar n-am nicio vină.

Ascultă, Ahmet ! Tu m-ai invitat, iar eu am acceptat invitația ta.

Dar nu puteți da buzna în viața mea ! Ai înțeles ?

Vă rog să nu-mi stricați echilibrul. Vă rog mult !

Şi eu te rog mult ! Mai dă-mi o şansă !

Acceptă să mă cunoşti mai bine. Nu sunt ca ei.

- Nu. Eu nu mă bag în aşa ceva. - Dar eu nu ți-am făcut nimic.

Dacă ai fi făcut şi tu ceva, aş fi spus că eşti o brută.

Dar acum, pare mai degrabă o înjosire.

Uită-te la el !

Îmi pare rău. Îți voi cere scuze în fiecare zi, până mă vei ierta.

Nu tu trebuie să-mi ceri scuze, Ahmet.

- Dar cine ? - Fratele tău...

Fratele meu ? Cum aşa ?

Pare de neimaginat, nu ?

Să coboare Maiestatea Sa din turnul de fildeş

şi să se amestece cu noi, muritorii de rând ! Cum aşa ?

Ți se citeşte frica pe chip !

Ahmet, te rog mult să nu mai vii. Lasă-mă în pace !

Bine. Fratele meu îți va cere scuze.

Dacă de asta e nevoie ca să mă ierți, aşa va fi.

Voi face orice ca să nu te pierd.

- Cum te cheamă ? - Ali.

Bine, Ali. Ascultă-mă bine !

Să notezi pentru mine cine o caută pe fata asta, cu cine iese, cine o sună.

Şi, pentru fiecare informație, vei mai primi nişte bani.

- Bine. - Perfect !

Vreau fiecare detaliu. Să nu-ți scape nimic. Ai înțeles ?

- Nu-ți face griji ! - Bine.

- Ce faci, mamă ? Bine? - Macide, cum să-mi fie bine ?!

Mor de ruşine. Îmi pare foarte rău !

Mamă, de ce faci mereu acelaşi lucru ?

De data asta, am jurat că nu mai fac.

- Eu încerc să-mi fac o viață. - Macide...

Încerc să-mi fac o viață şi să o trăiesc.

Mi-e foarte dor de tine, mamă.

Şi mie mi-e dor de tine. Macide, mor de dorul tău !

De ce nu vii aici ? De ce stai acolo ? Nu înțeleg.

Ce faci ? Ce cauți ?

Mă caut pe mine însămi, mamă. De ce nu înțelegi asta ?

Fie, nu mă ajuți, dar măcar nu-mi face asta !

Ce ți-am făcut eu ție, mamă ? Ce v-am făcut eu vouă ?

Alo !

- Sunt aici. - Mai ai datorii de la jocuri ?

Cât mai ai ?

40...

- Când trebuie să-i plăteşti ? - Au venit când am ieşit de la poliție.

Am zis că vorbesc cu fata mea, ca să mai câştig o zi.

Dar nu m-au ascultat. M-au amenințat urât.

Altfel, aş fi găsit o cale fără să te anunț.

Oricum voi vinde cutia... Ce zice avocatul ? Există sancțiuni ?

Slavă Domnului, când au avocații de lucru...

- Ce vrei să spui cu "avocații" ? - Au venit avocații firmei Işik.

- Cine a venit ? - Credeam că ştii.

Au venit avocații firmei Işik. O liotă de avocați...

De fapt, din cauza lor m-am grăbit atâta...

Mamă, închid. Te sun mai târziu.

Te rog să mai investighezi un nume. Tolga Karlidag.

Zice că e jurnalist liber-profesionist. Să vedem ce legături are.

Se pare că are ceva cu mine. Dar să nu ştie nimeni !

- Spuneți, domnişoară. - Vreau să vorbesc cu Kazim Işik.

- Ştie că veniți ? - Spuneți-i că e Macide. Va înțelege.

Dl Kazim vine imediat. Poftiți !

- Sper că ai un motiv întemeiat. - Cine te crezi ?

Îmi urmăreşti familia, o investighezi pe mama mea... Ce e asta ?

Cine eşti ? Cum îndrăzneşti ?

- Urmăresc ? - Am venit aici să cer de muncă ?

Am venit la uşa ta să cerşesc ? Voi m-ați invitat, iar eu am venit.

Mama ta ? Despre ce vorbeşti ?

Îți spun ce mi-a zis Ahmet. Ți-ai trimis avocații la mama.

Tu afli lucruri despre mine cu mult înainte să le aflu eu ?

- Ahmet ți-a zis că te investighez ? - Da. Ahmet !

Chipurile, nu sunt potrivită pentru familia voastră !

Vezi Doamne, mama are probleme legale !

De fapt, voi nu sunteți la înălțimea mea.

Eu sunt un om normal.

Sunt o femeie care încearcă să fie independentă.

Mai bine v-ați uita în oglindă !

Trăiți cu frică, în spatele acestor uşi păzite de gardieni.

Stați şi gândiți-vă ! Întrebați-vă de ce vă temeți atât de mult !

- Am înțeles. - Ce ai înțeles ?

Ia-ți avocații din preajma mamei ! Mă descurc şi singură !

N-am nevoie de voi şi n-am nicio legătură cu voi.

Ai înțeles ? M-ai auzit, Kazim Işik ?!

De ce râzi ?

Nu râd.

Cred că îți par foarte mică când trăieşti în măreția asta.

Dar crede-mă că nu sunt aşa. Uită-te puțin la tine !

Unde e omul acela care-mi vorbea foarte politicos, pe insulă ?

Acum îmi vorbeşti cu frică, în pragul casei, în prezența paznicului.

De fapt, voi nu sunteți la înălțimea mea.

Ai dreptate. N-ar fi trebuit să te investighez.

Am venit aici să-ți spun să îți chemi lacheii înapoi !

Ştii că mi-ai zis să dispar când eram în largul mării ?

De fapt, tu să dispari ! Ieşiți din viața mea !

Mulțumesc.

Mert !

Nu mai sunt bani, poate vor mai veni, dar tu ai şi început să-i cheltuieşti.

Draga mea, ne dai voie ?

Ce e, Cihangir ?

Îmi plac oamenii ca tine. Ştiai că-mi semeni foarte mult ?

Câte clase ai ?

Frumos ! Ne vom înțelege foarte bine.

Nu înțeleg... Mi-ați zis că, la firmă, voi avea de-a face doar cu Ahmet,

iar acum spui altceva.

Dă-l încolo pe Ahmet ! Vino cu mine pe terasă !

Pardon, doamnelor !

Fiți amabil ! Îmi mai aduceți una !

- Alo ! - Vino mâine înaintea lui Cihangir.

- Vreau să-ți spun ceva. - Ce e ? S-a întâmplat ceva ?

- Vino, şi basta ! - Bine.

Yasemin ! Mert, aşteaptă-ne două minute.

- Da ? - Can n-a venit acasă de câteva zile.

M-a sunat mama lui. Ştii unde e ?

Suntem foarte îngrijorați. Te rog, dacă ştii, spune-ne !

Doamne ! Abia acum ați aflat ! Şi ziceți că sunteți îngrijorat ?

Iar mama lui, dacă-şi face griji...

- În fine... - Yasemin !

- Tu ştii ! Unde e Can ? - Nu ştiu.

De ce face asta ? Ne răneşte foarte tare.

Să vă spun eu de ce face asta ?

Când erați căsătorit cu mama lui, Can avea doar o casă.

Dar v-ați despărțit şi fiecare s-a recăsătorit imediat.

Mama lui a mai făcut un copil.

Iar tu n-ai putut avea grijă de propriul copil, de frica Serrei,

aşa încât Can a ajuns al nimănui ! Şi apoi, ce s-a întâmplat ?

I-ați dat bani şi l-ați lăsat în grija bunicii lui.

Poftim ! Acum a crescut. Acum vă întrebați unde e Can.

De unde să ştiu eu unde e ?

Yasemin, te rog. Mi-e teamă să nu pățească ceva.

Vă anunț când îl găsesc.

- Noroc ! - Noroc !

Mert, pe lume există două tipuri de oameni bogați.

Mai întâi, cei care s-au născut bogați, de modă veche, din familii vechi.

Cei care se ocupă de artă, de construcții, de sănătate...

Numai chestii plictisitoare.

Şi apoi, parveniții, cei îmbogățiți de curând. În stilul Zuckerberg.

Adică tu şi eu ! Cerul e limita !

Gândeşte-te ! Afaceri riscante, dinamism, adrenalină...

- Am înțeles. Ce vrei să spui ? - Iată ce vreau să spun !

Kazim Işik şi Ahmet Işik fac parte din prima categorie.

Dar noi doi suntem a doua categorie, aşa că nu banii contează pentru noi.

Pentru noi contează ideea !

Mâine poți investi în criptomonede, să fii magnat media în "Metaverse".

Nu ai de unde să ştii. Să-ți spun ceva ?

Pe fratele meu nu l-am convins nici să deschidă un restaurant. Închipuie-ți.

Începe să fie palpitant. Continuă !

TNR Farmaceutice vrea să vă cumpere compania

şi să lanseze medicamentul pentru rinichi.

Eu propun s-o lansăm peste doi ani şi să câştigăm din investițiile curente.

Şi eu cu ce mă aleg din asta ?

Asta e ! Asta vreau să aud ! "Eu cu ce mă aleg din asta ?"

N-ai zis că vor muri oameni, ca dobitocul ăla sentimental de Ahmet.

Ai spus: "Cu ce mă aleg eu din asta?". Bine.

Deschide-ți Dropboxul. Ți-am adus modele noi.

Mert...

Te voi asocia la toate investițiile de până acum ale companiei TNR.

Vei câştiga din invenția ta, dar şi din ce producem înaintea ei.

Iar după ce-l trimit pe Kazim la Ankara, iar pe Ahmet, oriunde îşi doreşte,

noi doi ne vom face intrarea în 77 de sectoare diferite.

Fără să vedem laboratoare cu şoareci sau oameni bolnavi.

Mereu la 25 de grade, papuci şi pantaloni scurți...

Rămâne stabilit ?

Voi analiza oferta şi te voi căuta.

Nu e nevoie. Te găsesc eu.

Proprietarul acestui local e partenera mea.

În seara asta, eşti invitatul meu. Distrează-te !

- Da ? - Dnă Macide, bună seara ! Sunt Esra.

- Esra ? - Ați renunțat la muncă pentru mine.

Vă mulțumesc mult pentru tot ce ați făcut !

Dar ce am făcut, Esra ? Pentru Dumnezeu ! Era omeneşte.

Am aflat ce ați făcut.

Ați făcut pentru mine ceva ce n-ar fi făcut nimeni.

După dv., atitudinea tuturor s-a schimbat radical.

M-au reangajat pe postul pe care mi-l doream.

De-ar fi făcut asta din omenie, şi nu din obligație... Dar fie !

Am vorbit mult cu prietenele după asta.

Ați făcut bine atâtor oameni !

Ştiu cât de mărinimoasă ați fost în situația în care vă aflați.

Am făcut doar ce am crezut, Esra.

Ştiți că veți găsi în mine o prietenă profund recunoscătoare. Nu voi uita.

Fie ca noua viață să fie pe măsura inimii dv. !

Rugăciunile mele vă vor însoți mereu. Puteți conta pe mine oricând.

Aş vrea să aud doar că o duci bine şi eşti sănătoasă. Mulțumesc.

Slavă Domnului ! Totul merge bine.

- Bună seara ! - Fata din Ankara ! Bine ai venit !

Bine te-am găsit ! Voiam să te întreb ceva.

- Sigur. Spune ! - Îmi caut de lucru. Oare aici...

- Doar nu aici ! - De ce ?

Pentru că eşti mult prea educată pentru asta.

Asta aşa e, dar mi-am schimbat meseria.

Şi am nevoie de bani...

Şi ultimul angajat a plecat. Căutam pe cineva, dar...

Fac orice !

- Ai mai lucrat într-o cafenea ? - Nu. Dar am fost în multe.

- Bine. Hai să încercăm ! - Bine.

Se poate cu jumătate de normă ? Pentru că voi merge la cursul Sarei.

- Stabilim programul mai târziu. - Bine. Ne-am înțeles.

- Cum te cheamă ? - Macide...

Numele meu e Korkut. Dar toți îmi spun Koko.

- Îmi pare bine, Koko ! - Şi mie.

- La revedere ! - La revedere !

Bună seara ! Intrați ! Închid, dar doriți ceva ?

Nimic. Am venit pur şi simplu.

Doriți ceva, dle Kazim ?

Pune o melodie de pe vremea noastră, Ganzafer. Vreau să mă gândesc puțin.

Gândeşte-te la ceva frumos !

Macide, mi-e greu să-ți spun asta, dar va trebui să pleci.

Cine e ?

Iartă-mă ! Ahmet

Nu le-ai spus celor de acasă. Îşi fac multe griji.

Tu de unde ştii ? Iar te-a constrâns tata ?

Nu. Ce să vorbesc cu el ? Numai că ai multe apeluri nepreluate.

- Minți ! - Can, nu sunt duşmanul tău.

Sunt iubita ta. Vreau să te văd. Vii să mă iei mâine-seară ?

Toți vor fi la licitație. Casa va fi goală. Poate stăm aici.

Hai, dnă Kirpik !

Nu îți convine ceva.

Ori nu îți convine Istanbulul, ori nu îți convine să faci pipi.

Ce frumusețe !

Nu e nimic mai frumos decât ea în tot Istanbulul,

inclusiv Instanbulul.

Aici e o brutărie celebră. Să-i luăm pogăcele dnei Macide ?

N-o mai pot păcăli cu pogăcele.

Trebuie să aştept să mă ierte.

Am venit s-o văd, chiar şi de la depărtare.

Să mergem ! Să nu întârzii la şedință.

N-am înțeles nici noi, domnule. Dl Ahmet v-a zgâriat maşina.

Arată-mi, Mehmet !

- Ce copil ! Ştergeți imaginea asta. - Imediat, domnule.

Vă testează după mintea lui. Vrea să vadă dacă sunteți vigilenți.

Doar va trece la conducerea firmei. Verifică funcționarea sistemului.

- Să lustruiesc maşina ? - Nu, Mehmet, las-o aşa. Fireşte că da !

Hai, Mehmet ! Am întârziat.

Alo !

Te rog să nu închizi. Am avut o noapte foarte grea.

Bine. E ultima oară. Îți promit că e ultima oară.

Nu va şti nimeni. Vin eu. Ştiu că e periculos.

Bine. Nu vă faceți griji. Kazim nu va afla. Vă rog să mă credeți.

Bine. Trimiteți-mi adresa. Vin.

- Nermin, bună dimineața ! - Bună dimineața, mamă !

N-ai uitat de întâlnirea de azi cu dna Sara ?

- La ce oră era ? - Notezi adresa, te rog ?

- Trimite-mi coordonatele ! - Nu mă pricep la asta. Notează !

- Notez. - Bulevardul Şair Nefir, 14T8B.

E şi numărul de telefon aici. E bine să-l ai.

02122441226.

- Bine. - Bine.

- Poftiți, doamnă ! - Mulțumesc. N-am nevoie de tine.

- Dar avem ordine de la dl Kazim. - Am zis nu !

Mulțumesc.

Redactor CRISTINA EREMIA

SFÂRŞITUL EPISODULUI 5