Original subtitles

Anterior în Binny și stafia…

Binny, repede! Ceasul nostru!

Pentru moment, suntem chit.

Dar ne vom mai întâlni noi. Curând.

Dar ai recuperat ceasul lui Melchior și încă două?

Trebuie să găsim doi apărători noi pentru ele.

Cercetările lui Hubertus despre ceasuri și despre apărătorii lor vor fi utile.

Melchior! Aproape am vărsat ciocolata caldă pe acest carnețel.

Voiam doar să văd dacă ești trează.

În plus, nimeni nu poate să-l citească.

Cred că e un fel de cod cifrat.

Hubertus avea dreptate. Carnețelul e plin de informații despre ceasuri.

Trebuie să descifrăm codul.

"R.T."

Probabil sunt inițialele autorului.

Cel de la care l-a furat Hubertus.

R.T. știa multe despre ceasuri.

Trebuie să fim vigilenți.

Există mai mulți vânători de ceasuri.

”Pornim-ura în-așa noi-da aventuri-ura”.

Așa spune Melchior: "Pornim în noi aventuri."

- Salut, Binny. - Luca, tu erai!

- Poftim, ca să-l vezi pe Melchior. - Mersi.

Tată?

Mulțumesc că ne ajuți să ne mutăm.

Mica mea verișoară e atât de tristă că grădinița ei a fost desființată.

Nu avem cum să salvăm grădinița?

Casa va fi scoasă la licitație, iar șefa grădiniței n-o poate cumpăra.

Tată!

E noul lui hobby.

Nu întreba!

- Noi plecăm. - Salut! Bine.

În ordine, să mergem.

Ce e asta?

Luca!

Salut, Lilli.

Iar tu cine ești?

Sunt Binny, prietena lui Luca.

Ce ai acolo?

E nestemata mea. Am găsit-o acolo.

Sclipește și strălucește.

Așa e.

Ai grijă!

- O fantomă! - O fantomă!

Voi mă vedeți? E minunat!

Eu sunt Peter.

Asta era casa mea.

Angela și copiii de grădiniță erau, practic, familia mea.

Mereu mi-am dorit ca această casă să fie un loc

în care copiii să se simtă în largul lor și să se joace.

Luca a spus deja că grădinița trebuie să fie închisă.

Mi-am întocmit testamentul cu puțin înainte de a deveni fantomă.

Am donat grădiniței întreaga casă.

Dar unde e testamentul acum?

Cineva l-a furat chiar alaltăieri.

Cu o zi înainte de data citirii testamentului,

cineva a intrat prin efracție în casa mea și l-a furat.

Și eu știu cine a fost. Chiar el!

Klaus Luckner, magnat.

Vrea să construiască clădiri de birouri, niște urâțenii, pe proprietatea mea.

Iar acum...

Crezi că el a furat testamentul.

…Sunt sută la sută sigur că Luckner e hoțul.

Dar nu pot să dovedesc nimic.

Dar dacă te ajutăm noi?

Pentru noi, e un fel de hobby,

și ne pricepem bine la asta.

Au scos seiful pe fereastră și l-au pus într-o mașină.

Dar urmele nu sunt suficient de vizibile.

Asta nu ne va ajuta.

Poliția a căutat peste tot, dar fără rost.

Cred că hoțul a intrat cu mașina în acest stâlp.

Eu nu văd nimic.

Așteaptă, ghiozdanul tău.

Ia stați o clipă...

Lilli?

Îmi dai să văd nestemata ta?

- Bine. - Mulțumesc.

O bucată din farul din spate.

Ai spus că ai găsit aici această nestemată, da?

Trebuie să fie de la mașina hoțului.

Ai găsit-o înainte să vină poliția și să percheziționeze zona?

Dar acum e nestemata mea.

Ai putea să mi-o dai împrumut pentru o vreme?

Ne va ajuta să-l găsim pe cel care a furat de la Angela.

Iar apoi, vom putea să rămânem aici?

Voi face tot posibilul ca să puteți rămâne.

Îți promit!

Asta e casa lui Luckner.

Voi verifica dacă e de la mașina lui. Voi stați de pază, da?

Poate că l-a reparat deja.

Atenție, Binny! Vine!

Acela e seiful.

- Vrea să scape de el. - Trebuie să-l oprim!

Bună, dle Luckner.

Te cunosc?

Eu sunt Binny Baumann.

Vreau să știu ce ascundeți în portbagaj.

Pardon? Ascultă, Binny Baumann.

Oricine ai fi și din orice motiv ai intrat pe proprietatea mea privată,

ce am eu în portbagaj nu e treaba ta.

Nu și dacă ai acolo seiful pe care l-ai furat recent de la grădiniță.

Ce am făcut?

În acea zi, a avut loc balul Asociației Constructorilor din Berlin.

Iar sub această pătură sunt paharele

pe care le-am luat azi.

Fir-ar să fie!

În ordine, domnișoară detectiv.

Ar trebui să pleci de pe proprietatea mea,

ori chem poliția.

- În ordine? - Îmi cer scuze.

"Klaus Jürgen Luckner, excelenta gazdă a Balului Constructorilor."

Din păcate, are un alibi solid.

Peter era sigur că Luckner a fost hoțul.

Cine altcineva ar mai vrea ca testamentul să dispară?

Orice infracțiune are un motiv.

Mâine, toți cei care participă la licitație vor veni să vadă casă.

- Trebuie să-i verificăm pe toți. - Să le verificăm și farurile.

Dragul meu, ce faci?

E un pont de pe internet! Cârtițele detestă zgomotele puternice.

Dacă suflu în acest mușuroi, cârtițele vor înceta să mai sape.

- În curând, sper. - Da.

Știi cine mai detestă zgomotele puternice?

Dragul meu? Dragul meu!

Ronald!

”Bodo, nu-l atinge.”

”Nu ar trebui să deschizi niciodată acest ceas.”

”Nu face asta. Nu face aia.”

Doar îmi dădea ordine.

Dar acum, Hubertus nu mai e.

Ceasurile sunt acum ale mele și voi face ce vreau eu cu ele.

Dacă vreau să deschid unul, asta voi face.

Așa!

În sfârșit, sunt liber!

Doar Luckner pare interesat.

Toate farurile mașinilor aflate aici sunt intacte.

Fetelor, a sosit timpul.

Puteți să mă ajutați să adun ultimele jucării din curte?

Desigur.

Puteți face și mai multă gălăgie cu aceste lopățici, vă rog?

Și noi avem urechi!

Dar, din partea voastră, nimănui nu-i pasă

că noi vrem să avem parte de pace și de liniște.

- Din fericire, se va termina curând. - Da.

Nu o lua în nume personal.

Nici nu pot să-ți spun de câte ori s-au plâns.

"Copiii sunt prea gălăgioși, prea agitați."

Au spus chiar și că niște copii le-au aruncat râme în curte.

În curând, vor avea parte de pace și de liniște.

Cred că știu cine altcineva avea interesul să fure testamentul.

- Vecinii! - Vecinii!

Să le verificăm mașina.

- Ei sunt hoții! - Seiful.

- Seiful era în vecini. - Așa e, ”era”.

Probabil că l-au îngropat undeva.

Nu îl vom găsi în timp util.

Trebuie să existe un mod de a afla unde au dus seiful.

Nicio șansă. Ar putea fi oriunde.

De ce nu poți să localizezi seiful?

Noul meu telefon poate să o facă.

Asta e.

Ne trebuie un telefon mobil în acel seif.

Da, dar nu e prea târziu pentru asta?

- Seiful a fost deja furat. - Dar nu a fost încă deschis.

Vecinii au furat seiful ca Angela să nu poată prezenta testamentul.

Și?

Dacă nu au deschis seiful,

nu au de unde să știe ce mai poate fi în acel seif.

De exemplu, un telefon mobil pe care să-l putem localiza.

Să-i facem să creadă că în seif e un telefon

pe care poliția vrea să-l localizeze.

Se vor panica, vor crede că seiful va fi găsit și...

- Vor merge acolo. - ...noi îi vom urmări.

Nu vreau să recunosc, dar planul tău e chiar genial.

Mersi, Melchior.

Dar cum îi putem urmări?

Ei au mașină, noi avem biciclete.

Folosim telefonul tău ca dispozitiv de localizare?

Vai de mine!

Ce faci?

E momeală.

Vreau să ademenesc cârtița departe de curtea noastră.

A sărit în găleata mea cu momeală.

Vino aici, micuțo...

Cum? Vai, nu!

Să nu-mi spui că momeala ta aiurită i-a făcut ceva cârtiței!

- Pui! - Da.

- Cârtițele noastre au pui. - Da.

Ronald Baumann, să nu îndrăznești!

Și eu sunt tătic, bine?

Înțeleg importanța unui cămin stabil și bun.

Curtea noastră pare să fie perfectă, cu excepția câtorva locuri.

Aparent, chiar și în subteran. Dă-mi găleata.

Bine ați venit acasă, dragii mei.

Un cadou de casă nouă, cu întârziere, din partea noastră.

- Mulțumesc, dragul meu. - Ție nu ți-am luat nimic.

Ia stai, cred că am

o frumoasă și suculetă râmă pentru tine.

- Poate o e familie de râme. Stai! - Stai departe.

Sunt tare drăguțe! Stai!

- Ne vedem mâine. - Bine. Ne vedem mâine.

Da.

Vom fi foarte fericiți când...

Misiunea "Telefonul mobil" a fost îndeplinită cu succes.

Sper ca telefonul meu să fie în siguranță sub mașina lor.

Acum, trebuie doar să-i facem să ne conducă la seif.

Lasă asta în seama mea.

- Minunat. - Da, vom începe mâine.

Bună, dle Luckner.

Iar tu!

- Bonny Bummel? - Binny Baumann.

Așa e. Vrei să cauți seiful și în buzunarele mele?

Nu e nevoie. Poliția deja localizează seiful în care era testamentul.

Serios? Foarte interesant.

Se pare că telefonul mobil al Angelei era în seif.

E doar o chestiune de timp până să fie localizat de poliție.

Polițiștii ar trebui să se grăbească.

Peste o oră și treizeci de minute, casa va fi a mea și o voi demola.

Nu începeți încă să sărbătoriți.

Pe curând!

A funcționat?

- Ar trebui să aruncăm seiful undeva. - Bine.

Avem 90 de minute să găsim testamentul și să-l ducem la casa de licitații.

Peste 90 de minute, începe licitația. Voi rămâneți pe poziții aici.

Veți reuși!

A trecut jumătate din timp.

Dacă nu-l găsim în curând, nu vom ajunge înapoi la timp.

Aplicația de localizare zice că suntem aproape.

Binny, privește acolo.

- Cât de adâncă e apa? - E suficient de adâncă.

Vor să arunce seiful în apă.

Ți-am spus eu.

Da, bine, ne dăm la o parte din drum.

În ordine!

Vezi ce fel de pod e?

Le voi distrage atenția.

Ai grijă.

E mai bine așa.

- Ce se petrece? - Orice ar fi, face mare gălăgie.

Nu vrem să atragem atenția cuiva.

Ce se petrece?

Nu e nimeni înăuntru.

Podul!

- Seiful nostru! - Seiful Angelei.

E fata...

Cea din curtea grădiniței.

Introdu codul pe care ni l-a dat Peter!

Hei!

- Hei! - Alo?

Testament

L-am găsit!

Chiar trebuie să ne grăbim.

Să trecem la următoarea proprietate.

Binny, unde ești?

Stai! Unde vei să mergi?

Noi... Eu trebuie să intru. Acum!

Încă nu. Intri după ce se termină licitația.

Cum? Dar eu...

Cea mai mică ofertă pentru această proprietate

e de 395.000.

430.000.

430.000 de la domnul din primul rând.

Bine, ascultați, dle Behrlich.

E important să le înmânați de urgență acest testament furat.

Licitează cineva mai mult?

430.000 o dată…

De două ori…

Și…

Da?

Da. Mulțumesc.

Ce se petrece?

Trebuie să anulăm licitația.

Cum? Pardon?

Tocmai mi s-a înmânat acest testament.

Casa îi rămâne domnișoarei Angela Flagge, pentru grădinița ei.

Da!

Ai reușit!

Chiar ai reușit!

Habar nu am cum ai făcut-o, dar e fenomenal.

Angela a depus plângere contra vecinilor pentru pătrundere prin efracție și furt.

În închisoare, vor avea ceea ce și-au dorit.

Pace și liniște!

Acum, trebuie să-i explicăm asta lui Luca.

Da.

Unde e desenul meu?

- Pot să îți desenez eu unul. - Nu contează.

Mersi, Binny.

Mai bine încearcă să traduci ce e scris în carnețel.

Cel numit R.T., oricine ar fi fost el,

nu ne-a ușurat deloc situația.

Crezi că era un apărător al ceasurilor, așa ca noi?

Vom afla și asta.

Mai devreme sau mai târziu.

- Impresionant, nu-i așa? - Da, poți să spui asta.

După cum vezi, ceasul familiei mele nu și-a pierdut splendoarea.

Ceasul familiei tale?

Tata, bunicul, străbunicul și așa mai departe.

Toți bărbații din familia mea au fost apărători ai ceasurilor.

Asta înseamnă că ești și tu?

Nu, nu sunt un apărător al ceasurilor.

Am fost primul din familia mea care a rupt tradiția.

N-ai vrut să fii un apărător al ceasurilor?

Am vrut.

Întreaga mea copilărie am așteapta ziua

în care tata urma să îmi dea ceasul lui.

Și?

Și ei au ales-o pe minunata mea surioară, Rosa.

”Înțelegi, Rhett, noi considerăm că Rosa e mai rezonabilă.

Rosa e mai responsabilă decât tine.”

Ce să zic!

Mi-am dat seama atunci că părinții mei aveau dreptate.

Nu sunt un apărător al ceasurilor.

Sunt și voi fi cel mai mare vânător de ceasuri din toate timpurile!

Scuze, s-a întâmplat.

Subtitrarea: Mierluț Stelian