Original subtitles

Anterior în Binny și stafia…

"Poți opri ceasul, dar nu poți opri timpul."

Știi de ce scrie asta acolo?

Părinții tăi au fost păstrătorii ceasului, Melchior.

Ceasul meu!

Ce înseamnă că trebuia să devin păstrătorul ceasului?

Trebuie să faci curățenie aici, iar noi vom face curat jos.

Ok? "Operațiunea Curățenia" începe acum.

În regulă. Nu o să mai ating nimic.

Să faci curățenie?

În podul meu nu e murdărie!

Ce acuzație nefondată.

Poate nu chiar complet nefondată.

Toate acestea sunt comorile familiei.

Unele sunt chiar neprețuite.

Am zis unele.

Acolo păstrau părinții mei ceasul.

Se pare că deschide un seif.

Poate că părinții mei aveau vreo ascunzătoare.

Poate e un indiciu de care ne putem folosi să aflăm ce s-a întâmplat atunci.

Ce-a fost asta?

Nu știu, dar e puternic.

Ce facem cu armura? La gunoi sau la reciclat?

La urma urmei, o conservă e o conservă.

Hei, eu sunt reciclabil?

Ai terminat?

Nu, dar...

- Voi nu auziți asta? - Ce?

- Trebuie să ies pentru o secundă, ok? - Binny?

Scuzele ei ca să nu facă curățenie sunt din ce în ce mai nebunești.

Casper! Aici, băiete!

Casper!

- Omule. - Un băiat stafie.

Mă puteți vedea?

- Eu sunt Oscar. - Dar te pricepi la fluierat.

Da, nu-i așa?

De când sunt stafie, pot fluiera din ce în ce mai tare.

Dar indiferent cât de tare aș fluiera,

tot nu mi-am găsit câinele, pentru că el nu e stafie.

Și chiar sunt îngrijorat.

Are nevoie să se ocupe cineva de el.

Te ajutăm noi să-ți găsești câinele. Unde l-ai văzut ultima dată?

Acasă.

- Să mergem. - Pe aici.

Sunt stafie de ceva vreme deja, de vreo 100 de ani.

- Pe cuvânt? - Da.

Așa că am aflat câteva lucruri despre ce înseamnă să fii stafie.

- Te pot învăța și pe tine dacă vrei. - Super.

Cine ești?

Dragă, acesta este dl. Meyerhofer,

este dealer de antichități.

Am observat că tocmai ce v-ați mutat,

așa că m-am gândit că poate aveți câteva lucruri…

- De vândut? - De vândut?

Mă interesează în mod special ceasurile vechi.

- Da. - Da. Sunt absolut sigur...

Suntem absolut siguri că avem câteva lucruri vechi pentru dumneavoastră.

- Am locuit aici mai demult. - Cineva face renovări.

Când sperii oamenii, surpriza este elementul cheie.

Dar nu am mai trecut printr-un zid până acum.

Pe cuvânt?

E foarte ușor.

Te gâdilă un pic. Privește.

Melchior, ce faci?

Scuze. Îl învăț câte ceva.

Ce se întâmplă aici? E ora prânzului.

Ziua mă deranjează copiii, iar noaptea un câine.

Trebuia să fi rămas în Schwetzingen.

Un câine? Chiar căutam unul.

Deci câinele tău urlă în fața ferestrei în fiecare zi.

Trebuie să fie fereastra mea. Îi e dor de mine.

E câinele prietenului meu.

În plus, mai am și alergie la câini.

Asta a stat mereu pe frigiderul nostru.

- Pot să văd asta? - Poți să o iei dacă vrei.

Pe asta o știi? E una clasică.

Acum am alergie și la pozele câinilor!

Mai bine iau poza și plec.

Te rog.

Pierdut!

Va fi mai ușor să-l găsim pe Casper avându-i poza.

Am putea pune afișe, la fel ca oamenii ăștia.

Dispărută! Ați văzut-o pe Judy?

Nu suntem singurii care au pierdut un câine.

500 de euro recompensă? E o grămadă de bani.

Aceasta e Lucy. Ați văzut-o cumva?

Îmi pare rău. Și eu caut un câine.

Nu-i oribil? Nu a fugit niciodată de acasă. Am căutat-o peste tot.

În canal, în parc, la măcelărie.

Mereu mergeam pe acolo.

Măcelarului îi plac câinii. Mereu primesc câteva resturi.

Dacă îi era foame, poate s-a dus acolo.

Ar trebui să facem schimb de numere.

Îți vine să crezi?

Toți au acum obiectele astea ciudate cu care vorbesc.

- Cum te numești? - Amanda.

Eu sunt Binny.

OEFRTA ZILEI

- Mă scuzați. - Da?

Ați văzut câinele ăsta de curând?

Da. A venit mai alaltăieri și era flămând.

- Da! - A fugit de acasă?

- Cam așa ceva. - Da.

Ai fost la adăpost?

Azi am avut doi clienți care încercau să prindă un câine vagabond.

Știți de la care adăpost?

Aveau o furgonetă mică, dar nu am văzut ce scria pe ea.

Șnițel de porc, 10.99 kg

Dar nu mai e decât un adăpost în oraș. Celălalt a trebuit să se închidă.

O să mergem la adăpost. Mulțumim.

Noi?

Șnițel de porc, 1099 kg

Adăpostul pentru animale Berlin

Îmi pare rău, dar nu e aici.

Și nu știu să mai fie alt adăpost care primește câini vagabonzi.

Nici măcar nu ne permitem o furgonetă.

Cred că doamna s-a înșelat.

Robert, oprește-te! Sansi, fii cuminte!

Ce ai aflat?

Nu din nou.

Binny, sunt Amanda. Ghici ce s-a întâmplat?

M-au sunat de la adăpost. Au găsit-o pe Lucy.

De la adăpost?

Știi cumva care adăpost?

N-am idee. Dar mi-o aduc în după-amiazaasta. Voiam să știi și tu.

Ai vreo știre despre câinele tău?

Încă nu. Dar aș putea veni la tine când o aduc pe Lucy?

Desigur, cum să nu? Sunt așa de bucuroasă.

Lucy! M-ai speriat atât de mult, fugară mică ce ești.

Vă mulțumesc mult. Vreți o cafea?

Nu, mulțumim. Trebuie să plecăm.

Sunt multe animale care au nevoie de ajutorul nostru.

Sigur, recompensa dumneavoastră!

Nu, insist.

Lucy! Îmi pare rău.

Nu-i place deloc de ei.

Trebuie să fie din cauza emoțiilor.

De ce nu-i întrebi de Casper?

Ce aș vrea să-i întreb e de când primesc adăposturile recompense?

Doi bărbați și o furgonetă.

- O să verific chiar eu. - Oscar!

Casper trebuie că a fost aici.

Îmi pare rău. Am zis 500.

Da.

E plăcuța cu numele lui.

CASP

- Mulțumesc din nou. - În regulă.

- La revedere. - La revedere.

Carne proaspătă

Asta e de la măcelărie.

Ai uitat ușa deschisă?

Hei!

Măcar am scăpat de chestia aia mică și plângăcioasă.

Și de câine.

Și ne-a dat 50 în plus. Nimic mai bun decât proprietarii disperați de câini.

Casper, ești bine?

Ce băiat cuminte. Nu-ți face griji. Te scăpăm noi de aici.

Faceți liniște!

Nu mai suport tot lătratul ăsta.

Hei, Stella. Ți-e foame din nou?

Uite aici.

Îmi pare rău. Dar era așa gustos.

Aici nu e un adăpost. Ei nu salvează câinii, ci îi răpesc.

Lucy Dispărută!

Așteaptă până ce proprietarii oferă recompense, și apoi…

Vin și încasează.

E de-a dreptul nașpa. Literalmente.

Faceți liniște!

Grăbește-te!

Nu e chiar atât de ușor.

- Ce tot cotrobăie. - Și nici măcar nu are blană.

Părinții mei vor observa că am dispărut.

Nu știu unde e prețioasa lor fiică?

Îți place mâncarea de câini?

Mâinile de stafii nu ajută.

Trebuie să-ți vină vreo idee. Adu ajutoare!

Când vrei să-i sunăm pe proprietarii câinilor, Fred?

I-am lăsat deja mesaj unuia, pe restul îi lăsăm să fiarbă pe foc mic.

Așa vor fi mai generoși.

Dacă-am avea un porumbel călător.

Atunci aș putea scrie un bilet și...

Hai mai bine să trimitem un sms.

Știi să folosești chestia aia?

Domnișoară secretar, vă rog să notați.

Binny…

- N-a înaintat prea mult, așa e? - Da.

În regulă. Atunci propun să…

Hai să le ducem pe toate jos. Dacă avem noroc, le va cumpăra.

Dacă nu, le lăsăm să le ia gunoierii.

N-a zis că colecționează ceasuri? Asta are o poză pe ea.

Mă întreb pe unde o fi Binny.

Ne sună următoarea noastră recompensă.

Alo? Sunt sigur că sunați în legătură cu câinele.

Poftim? Un depozit? Pe strada Hermann, nr. 4?

Nu vă aud prea bine.

De ce ai închis?

"Avem câinele dumneavoastră. Veniți la depozitul de pe strada Hermann."

Le-ai trimis adresa noastră. Ai înnebunit?

Cât de prost crezi că sunt?

- Alo? - Sandwich.

E cineva aici?

Ați primit un mesaj că v-a găsit cineva câinele?

Da. Și dumneavoastră?

Ce prostie mare!

Nu avem timp să vorbim. Împacheteză. Trebuie să plecăm!

Acest loc e gigantic. Cine știe dacă îi vor și găsi.

Aici sus!

- Suntem aici sus! - N-are niciun rost.

Nu ne pot auzi.

- Trebuie să ne gândim la altceva. - Sandwich!

- Sandwich! - Stella! Unde ești?

Să luăm o gură de aer proaspăt.

Du-te la Binny și la câini și fluieră până le spargi timpanele.

Treci prin zid. Poți să o faci.

Haide, Oscar. Am încredere în tine.

Fă-o pentru Casper.

Da!

Proprietarii-s afară. Să le atragem atenția.

Trebuie să strigi!

Ajutor! Suntem aici!

Ajutor! Suntem aici înăuntru!

Stella, vino!

Aud lătrături, dar de unde se aud?

Ajutor! Suntem aici înăuntru!

Fred! Oprește ventilatorul!

Oprește-l!

Nici măcar nu e în priză!

Poftim?

Casper, vino!

Întotdeauna și-a ros toate lesele. Te poate elibera.

Poți să o faci, Casper! Grozav!

Lasă-i! Trebuie să plecăm!

Rămâneți la cină, nu-i așa?

Stella e înfometată.

Foarte înfometată.

POLIȚIA

Casper, mă gâdili!

Cine ești tu?

Mi s-ar rupe inima să vă despart.

Nici nu e nevoie.

Casper își caută o nouă casă.

Casper?

Salut, Casper.

Ei bine, pleci să cauți un câine și te trezești cu doi.

Nu-i rău. Haide.

Haide, Casper. Vino cu mine.

Cred că Casper și-a găsit o nouă casă grozavă.

Da. Și eu cred asta.

Ai grijă de tine. Ai fost un elev excelent.

Îți mai amintești ce te-am învățat?

La revedere, Oscar.

La revedere!

După cum puteți vedea,

am găsit o grămadă de lucruri nemaipomenite pentru dumneavoastră.

Uite, cutiuța pentru ceas.

Cât vreți pe ea?

Chiar am vrea să v-o vindem, dar...

Se vinde numai la pachet.

Sigur nu mai vreți și altceva?

Sunt sigur. Mulțumesc.

O umbrelă, pantofi…

Da, și cutia.

- O plăcere să fac afaceri cu dvs. - Plăcerea e de partea noastră.

- La revedere. - La revedere.

Așteptați!

Să vă ajut. Poftim.

Voi pune asta chiar aici.

Mulțumesc. La revedere.

Cu plăcere.

O încărcătură în minus de care ne ocupăm.

Da.

Să plec de aici.

Părinții mei se vor supăra că am fost plecată atâta timp.

Dar...

Melchior…

Acela e tipul din cimitir care era la mormântul familiei mele.

Ce ați făcut cu lucrurile din pod?

Lucrurile pe care trebuia să le pui în ordine?

Îmi pare rău. A trebuit să plec.

Nu-ți face griji. Ne-am ocupat de ele. Le-am vândut.

Nu.

Nu mai e.

Îmi pare rău, Melchior.

E în regulă.

Era doar o cutie veche.

Tipul e un vânător de ceasuri, și a fost la noi acasă.

Trebuie să avem grijă.

Dacă lipsește cutia, lipsește și cheia.

E singurul lucru care ne-ar fi oferit un indiciu despre ce ni s-a întâmplat

mie și părinților mei.

O să găsim alt indiciu.

Cel mai important lucru e că ceasul este aici și că eu încă te pot vedea.

Da.

Ai noroc că mă poți vedea.

Nu mi-am mai văzut fața arătoasă de zeci de ani.

Stafiile nu se pot vedea pe ele însele în oglindă.

Fața arătoasă?

După atâta timp, amintirile încep să dispară.

Stafiile fac coșuri, sau le ai de 100 de ani?

Îți bați joc de mine, nu-i așa?

Asta nu e corect!

Am un coș sau nu?

- Nu cred că e ceva caraghios. - Nu e, ai dreptate.

Nu se poate glumi despre un coș atât de mare.

Binny!

Subtitrarea: Sorin Cazacu