Original subtitles

Eşti, cu adevărat...

bastardul meu.

Doar tu poţi salva insula.

În faţa zeilor,

te ung cârmuitor al Dumnoniei şi apărător al Britaniei !

Am prins un spion saxon care a vorbit de un nou conducător.

A zis "Aelle, Aelle. Vă va omorî pe toţi."

Ai zis că avem tot mai mulţi luptători.

Avem, dar, aruncaţi în luptă împotriva saxonilor, nu pot învinge.

Ne-am pierdut druida şi numai zeii ştiu unde e Merlin.

Cauţi comorile

deoarece crezi că trebuie să-i îmbunezi pe zei.

Vom avea nevoie de puterea lor.

Aelle e un om deschis noilor moduri de a face lucrurile.

De asemenea, are nevoie de cositor.

Nu-i aşa, Tristan ?

- Nu prea mai au ? - Nu mai au deloc.

De-asta s-au îmbolnăvit doar tăietorii de lemne.

N-am avut de ales. A trebuit s-o surghiunesc pe Insula Morţilor.

Derfel a fost văzut azi-noapte pe drumul de miazăzi.

A plecat după Nimue.

Dacă ai nevoie de ceva, trebuie doar să ceri.

Mulţumesc.

Sunteţi gata ?

Lanval, Sag !

Suntem foarte puţini. Eşti sigur, Arthur ?

Ne ducem ca să stăm de vorbă, nu ca să luptăm.

Să sperăm că şi saxonii văd lucrurile la fel.

INSULA MORŢILOR PARTEA DE MIAZĂZI A DUMNONIEI

Arthur ! Vin cu voi.

Lăsaţi-mă ! Nu !

Lăsaţi-mă !

REGELE IERNII

Te lepezi de satana, cu toată lucrarea sa şi promisiunile deşarte ?

- Mă lepăd. - Atunci te botez în numele Tatălui...

Ieşiţi ! Toţi !

Opriţi asta !

Nu eşti de acord cu botezurile noastre, Morgan ?

Numărul tot mai mare de convertiţi la creştinism te supără ?

Eşti îngrijorată din pricina stăpânului nostru ?

Nu.

Se va întoarce la noi.

E în mâinile Domnului, Morgan.

Dumnezeul tău atotştiutor şi invizibil.

Cum arată ?

Nu ai idee, pentru că nu l-ai văzut niciodată.

Nimeni nu l-a văzut.

Spre deosebire de zeii noştri.

Când Merlin poate vorbi cu ei...

ne vin în vis,

sunt alături de noi în fiecare zi.

Atunci de ce nu te alină ?

Nu am nevoie de alinare.

Vino, să mergem

pe câmpie...

Să ne adăpostim în sate.

Ne vom trezi devreme şi vom merge la vii,

pentru a vedea dacă a înmugurit viţa, Morgan.

Dacă i s-a deschis floarea

şi dacă a înflorit rodiul.

Acolo îţi voi dărui iubirea mea.

Asta este...

Cântarea Cântărilor.

Descrie marea iubire a Domnului pentru fiecare dintre noi.

- Sună... - Minunat.

Da.

Ar trebui s-o citeşti.

- Nu. - Ţi-o dăruiesc. Te rog.

Te rog.

Saxonii.

Durobrovis.

Aprind torţe, ca să arate pământul cucerit.

Am auzit că nu lasă niciodată focurile victoriei să se stingă.

Aşezăm tabăra aici !

Vom trece hotarul mâine-dimineaţă !

Aici, la loc deschis ?

Ne vor vedea de la mare depărtare.

Asta şi vreau.

Nu am venit ca să luptăm, ci ca să stăm de vorbă.

- Numai că nu avem traducător. - "We comath en frithe."

Gorfydd lua prizonieri saxoni. Mi-a plăcut să vorbesc cu ei.

- Şi ce ai spus ? - "Venim cu gânduri paşnice."

- Cred. - Da. "Frithe".

N-ar fi trebuit să vii.

De ce ?

Fiindcă ai venit în gura lupului, ca să fii omorât ?

Recunoaşte. Eşti fericit că sunt aici.

Nu se poate înţelege omul cu tine.

Ţi-am spus cum sunt.

Nimue !

Nimue...

Auziţi asta ?

Arthur !

În spatele nostru !

Fără săbii.

Staţi !

Vreau să vorbesc cu Aelle.

Am adus cositor.

NODENS' VALE HOTARUL DE RĂSĂRIT AL DUMNONIEI

Conducătorul nostru vrea să vadă cositorul.

Conducătorul vostru să se arate la faţă.

Spune-i pe nume.

Aelle.

Mai bine de-atât. "Wealhas".

"Bretwald" Aelle.

"Bretwalda"...

Aelle.

A cărui faimă îi face pe copiii noştri să viseze urât.

Şi de care oamenii noştri se tem mai presus de orice.

Despre care...

femeile noastre ţes descântece.

Îmi place când femeile ţes descântece despre mine.

Ca să le ţină în siguranţă, pe ele şi pe familiile lor.

Şi tu crezi că-ţi ţii familia în siguranţă

aducându-ţi soţia aici, cu tine ?

Guinevere de Henis Wyren.

Da, am auzit de tine.

Când ai fugit, Gorfydd a scos un răget ca de taur înjunghiat, se spune.

Vorbeşti bine limba noastră, Bretwalda Aelle.

Dacă e să te cuceresc, doamna mea, trebuie să te înţeleg.

Ştii atâtea despre mine,

dar ce ştii despre domnul meu ?

Alesul lui Merlin.

Bastardul surghiunit al lui Uther.

Ginerele lui Gorfydd.

Nu... aici am greşit.

Şi tu eşti cel cu mâna căruia regele Cerdic scoate castanele din foc.

Războinicul care luptă în locul regelui şi nu primeşte nimic în schimb.

Regele Cerdic nu te poate suferi şi se împotriveşte ideilor tale.

Dar tu eşti cel care a pătruns în Durobrovis şi Calleva.

Tu eşti cel care a cucerit vâlceaua asta, în care ne aflăm.

Şi care a aprins această flacără a victoriei.

Nimue ?

E cineva ?

Sper că am fost trezit din somn cu un motiv bun, Arthur Ap Neb.

Gorfydd al Powysului vine să vă întâlniţi.

Încărcat cu aur. Ştiu.

Nu te alia cu el.

Ai venit tocmai până aici ca să-mi spui asta ?

Am venit tocmai până aici ca să-ţi spun că te va înşela.

Asta îi este firea.

Dar mi-a promis dulcea lui fiică.

Mi-a promis mie dulcea lui fiică.

Având de gând s-o folosească pentru uciderea prinţului moştenitor.

În timp ce tu te lupţi cu noi,

are de gând să te atace cu irlandezii Scuturi Negre şi cu silurii.

Te atrage din siguranţa teritoriilor tale, ca să te distrugă.

N-ai de unde şti asta.

Nu ţi-ar încredinţa ţie planul lui de război.

A fost planul meu de război.

Eu am sugerat să te atragem în Dumnonia şi apoi să te atacăm.

I-a plăcut ideea, dar n-am putut cădea de acord asupra momelii.

Se pare că a hotărât că eu sunt aceea.

Să văd cositorul.

Ai nevoie de cositor mai mult decât de aur.

Pe teritoriul tău nu sunt mine de cositor.

Ar trebui să pătrunzi adânc în Britania ca să găseşti cositor ca ăsta.

Kernow e plin de el. El este prinţul Tristan de Kernow.

La fiecare Lună Nouă, îţi va aduce trei care pline cu cositor, la graniţă.

Îl poţi amesteca cu aramă.

- Vă reparaţi uneltele, ţevile... - Armele...

Ne putem repara săbiile, după care vom lupta cu voi.

- Te-ai gândit la asta ? - Desigur.

Ştiu că va veni vremea când ne vom întâlni în bătălie.

Aştept cu nerăbdare.

Aşadar, la schimb...

pentru acest cositor...

trebuie doar să-l refuz pe Gorfydd ?

Şi să fii de acord cu o pace deplină...

în următoarele douăsprezece luni.

Ce fac războinicii mei pe timp de pace ?

Le-am promis oamenilor mei sânge !

Alte mii tocmai au sosit, cu bărci, din ţara mea

şi trebuie să-şi hrănească familiile pe timpul iernii.

Nu pot să mănânce cositor !

Ne trebuie pământ şi grâne,

altfel vom muri de foame.

Aşadar, la ce serveşte pacea ?

Speram să fii mai presus de regele Cerdic.

Vrei pace... Arthur Ab Neb.

Îţi dau eu pace.

Dar va fi peste oasele tale.

- Luaţi femeia ! - Nu !

Lăsaţi-o !

Ia-mă pe mine, fă ce vrei cu mine, dar dă-i ei drumul.

Stai ! Îţi pot da pământ !

Ratae.

Cerdic a încercat şi n-a reuşit...

de multe ori să ia Ratae.

Câmpiile de sub cetate mustesc de sânge saxon.

Asta pentru că nu ştie cum să intre în fortăreaţă.

Şi eu ştiu.

Ţine.

N-am vrut să vă sperii.

Poate băiatul meu mânca porţia ta, data următoare ?

De ce sunt ei aici ?

Mi-am născut gemenii aici.

Te-au trimis pe Insula Morţilor când erai însărcinată ?

M-au trimis tocmai pentru că eram însărcinată.

Stăpânul meu m-a vrut moartă.

Pe copiii lui Wenhaver, la fel.

N-o să murim.

Un zeu vine să ne salveze.

Să ne ducă sus, la lumină.

Wenhaver are darul Vederii.

Eu o să vă duc pe voi şi pe copiii voştri la lumină.

Nu tu eşti acela.

O să încerc.

Mă puteţi ajuta ?

Îmi caut prietena.

E druidă. A venit aici luna asta.

- Vrăjitoarea ? - Da ! Ea e.

Căuta o cale de ieşire.

I-am spus că nu există.

Toate intrările sunt astupate.

Nu ne-a crezut.

A părăsit siguranţa acestor peşteri.

Ce vrei să spui ?

Acolo sunt oameni primejdioşi.

Trăiesc în tunelurile ca smoala de la capătul celălalt al insulei.

Vânează...

şi devorează pe oricine întâlnesc.

- Dacă au prins-o pe vrăjitoarea ta... - Mulţumesc.

...niciunul dintre descântecele ei n-o va salva.

- Nu te duce acolo ! - Trebuie s-o găsesc.

Comandantul fortăreţei Ratae e creştin.

Călugării au construit o mănăstire în apropiere de ziduri.

Au croit un loc de trecere secret prin metereze.

Culoarul e departe de mănăstire,

dar există repere care te pot duce acolo.

Pot să-ţi arăt, pe harta asta, exact unde e acest pasaj.

Cu condiţia să accepţi termenii lui Arthur.

Niciun pact cu Gorfydd...

şi pace cu Dumnonia timp de douăsprezece luni.

Îmi dau seama cât te doare acest lucru.

Ai cuvântul meu. Învoiala va fi respectată.

Şi de noi, la fel.

Arată-mi.

Pregătiţi caii. E timpul să plecăm.

Nimue !

Nimue !

Unde eşti ?

N-am fost niciodată atât de fericit să văd colinele Dumnoniei.

Nu ţi-am dat ascultare.

Dar nu-l puteam vedea cum te omoară.

Nici eu nu-l puteam vedea cum te omoară.

Nu exista nicio alegere corectă.

Dar jur că acesta nu va fi sfârşitul pentru Ratae.

E greu să cârmuieşti.

Şi nu va deveni mai uşor.

M-am înşelat în privinţa lui Nimue.

Nu e prea târziu, Arthur.

Nu te întoarce singur... dar întoarce-te.

Aici, trebuie să vă las.

Ne vedem la Caer Cadarn.

- Ai grijă de ei, Guinevere. - Unde se duce ?

Unde crezi ?

Coasta e aproape.

Du-te !

Salvează-l pe "băiatul din puţul morţii". Ştii că vrei s-o faci.

Eu o escortez pe Guinevere pe drum înapoi. Fugi, Sagramor !

Dă-mi-l mie ! Dă-te !

Vino.

Nimue ?

Nimue ?

Nimue...

Stai ! Eu sunt ! Uită-te la mine ! Nu !

Opreşte-te !

Uite ! Eu sunt ! Am venit după tine.

Tu eşti a mea şi eu sunt al tău !

Uite.

Eu sunt.

Astea sunt jurămintele pe care ni le-am rostit la Caer Cadarn.

Eşti tu, cu-adevărat ?

Eu sunt.

Te-am găsit.

Te-am găsit.

Te-am adus cu puterea gândului.

Cred că ţi-am simţit chemarea.

Ţi-am strigat numele.

Ţi-am strigat numele

în mintea mea.

Te-am invocat.

Dar pe urmă am încetat să mai gândesc.

Chiar şi să visez.

Poate că sunt nebună şi tu nu eşti aici...

Nu ! Eu sunt ! Eu ! Uită-te la mine !

Numai că eşti pe jumătate moartă de foame.

Când ai mâncat ultima dată ?

Nu-mi amintesc.

A trebuit să mă ascund.

Sunt nişte oameni aici, Derfel... Nu-ţi poţi închipui.

Trebuie să ieşim.

O să ieşim.

Nu ştiu dacă pot.

Dragul meu Derfel...

Te iubesc atât de mult.

Atât de mult...

Acum, că eşti aici, sunt fericită.

Nu... Rămâi cu mine.

Şi eu te iubesc. Te iubesc.

Dar n-o să murim aici.

N-o să te las să mori !

Unde e închisoarea ?

Pe insulă sunt peşteri.

Săpate în stâncă de romani.

Înainte, aici era o mină. Uther a transformat-o în închisoare.

Aceea pare a fi coliba paznicului.

Nu văd nimic.

Zeii vor fi ochii mei.

Ridică-te !

Nici să nu-ţi treacă prin minte.

El este Arthur.

Protector şi apărător al Dumnoniei.

Cine e paznic-şef aici ?

Stăpâne...

Este...

o onoare să te avem printre noi.

Cărui fapt îi datorăm această fericită vizită ?

Am vrut să văd insula cu ochii mei.

Să-i cunosc pe cei care o păzesc.

Eu sunt Malldyn.

Mă ocup de peticul ăsta de sălbăticie

de mai mulţi ani decât îmi pot aminti.

Eşti binevenit.

Sunt în slujba voastră.

Nu îl serveşti pe regele Mordred

bând până nu mai ştii de tine...

şi dormind cât e ziua de lungă.

Aşa e.

Însă ne-a fost trimis un alt răufăcător să li se alăture celor de pe insulă.

Am considerat că merită să sărbătorim cu niţică băutură.

Ne place când vine sânge proaspăt.

Căutăm pe cineva.

E un om bun.

Credem că a venit pe insulă.

Nu are niciun rost să-l căutaţi.

E deja un om mort.

Du-mă acolo. Acum.

Aici...

Ai dreptate. Apă de mare.

Să-i luăm firul.

- Vino ! - Nu !

Oamenii beznei adânci...

Când am ajuns aici, dispăruse un copil.

Am auzit ţipetele.

Dacă rămânem aici, murim oricum de foame.

Trebuie să riscăm.

Îi hrănim o dată la trei zile.

Trei zile ? Eşti nebun ?

Regele Uther ştia de metodele noastre şi era de acord.

El ne-a cerut să astupăm ultima gură de peşteră.

Minţi.

Nu. Înainte, eliberam deţinuţi.

Regele Uther ne-a spus să-i lăsăm să putrezească.

N-am făcut decât să-i urmăm instrucţiunile.

Anul trecut am astupat o gură de peşteră.

Atunci o să-i eliberăm.

Nu. Nu e posibil.

Eu o să mă asigur că este.

Asta ar putea fi o gură de peşteră !

Vino !

Să căutăm în continuare !

Asta pare să fie. Intrarea astupată acum doar un an.

- Cred că putem sparge zidul. - Ascultă !

Aşteaptă !

E cineva acolo ! Ajutor ! Ajutaţi-ne !

- Derfel ! Tu eşti, Derfel ? - Arthur ! E Arthur !

- Nimue e cu tine ? - Da, suntem amândoi aici !

Ne trebuie bolovani. Ceva greu. Trebuie să slăbim mortarul.

Încercaţi şi voi, pe partea cealaltă !

Bine !

Nu ! Lăsaţi-o !

Arthur !

Încearcă.

Ai venit.

Arthur...

Nimue ?

Sunt aici.

Nu vă temeţi. El e cel pe care îl aşteptaţi.

Sunt Arthur Ap Neb.

Fiul nimănui.

Vă cer iertare.

Regele Uther a greşit că v-a ţinut aici.

Un conducător ar trebui să-şi apere toţi supuşii !

Chiar şi sufletele acelea pierdute şi periculoase trebuie îngrijite.

Urmaţi-mă spre ieşire.

Drumul pietruit va fi curând acoperit de apă.

Mai pot supravieţui o zi pe insula asta.

Nu mă îndoiesc, dar te rog...

Vino cu mine acum.

Ca să poţi spune că m-ai salvat...

Şi pe acele biete suflete întemniţate de tatăl tău ?

N-ai făcut asta.

Derfel a fost cel care a crezut că sunt încă în viaţă...

Derfel e cel care a venit după mine...

şi acum...

tu vrei doar să-ţi alungi sentimentul de vinovăţie.

N-ar fi trebuit să te trimit aici.

Îmi pare rău, Nimue.

Nimue, te rog.

Nu mă întorc în Dumnonia, Derfel.

Unde ai să te duci ?

Undeva unde mă poţi găsi.

Întotdeauna mă găseşti.

Tu crezi că singurătatea te protejează, dar nu-i aşa.

Nu e de-ajuns.

Eu mi-am petrecut toată viaţa singur.

Nu mai pot să fac asta.

Am nevoie de prietenii mei.

Am nevoie de tine, Nimue.

Ne aşteaptă o luptă foarte grea...

şi tu eşti druida noastră, aleasă de zei.

Merlin a spus mereu asta.

Şi acum o văd şi eu.

Nu pot să fac asta fără tine.

Ridică-te.

Doar dacă te întorci în Dumnonia, cu mine.

Suntem mulţumiţi ?

Atunci să plecăm din locul ăsta uitat de zei.

"Căci iarna a trecut..."

"Ploaia a încetat..."

"Florile pe pământ s-au arătat..."

"Şi a sosit vremea ciripitului de păsărele."

L-aţi convins pe Aelle să nu se alieze cu Gorfydd ?

Da.

Dar nu fără un preţ greu.

Regreţi ce ai făcut ?

Am avut şansa să fie pace, şi am renunţat la ea, pentru noi.

Tu regreţi ?

Nu păstra tu toată vina pentru tine.

Până nu te-am cunoscut, n-am simţit că sunt vie.

Guinevere a făcut bine că a dat Ratae ca să te salveze.

Toţi am fi făcut la fel.

Nu mai eşti doar un mare războinic.

Cârmuieşti Dumnonia.

Acceptă asta !

Acest destin de a apăra Britania, de care a vorbit Merlin...

Dacă e adevărat,

nu pot să fac asta fără tine.

E greu să cârmuieşti.

Şi nu va deveni mai uşor.

Jur că acesta nu va fi sfârşitul pentru Ratae.

Scrijeleşte numele lui Aelle pe piatra aia.

Acum o sută de ani, ţara asta avea pace.

Avea dreptate.

Un bărbat putea defrişa pământ ştiind că îl vor lucra nepoţii lui,

însă nepoţii aceia sunt morţi, ucişi de saxoni sau chiar de ai lor.

Jurământul meu e acesta:

voi răzbuna sufletele nevinovate ucise la Ratae...

Îl voi distruge pe Aelle

şi voi goni şi ultimul saxon pe marea de pe care a venit.

Traducerea şi adaptarea ANCA RĂZUŞ - DIMANCEA