Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

"PRAŞTIA"

Traducerea şi adaptarea, Raiser.

Bună, John.

Ai ieșit dintr-o hibernare profundă.

Ești la bordul navei spațiale Odyssey 1, cu destinația Titan.

Te rog să fii atent.

Medicamentele utilizate pentru a induce hibernarea

pot produce efecte secundare ușoare,

inclusiv confuzie, greață, amețeli și dezorientare.

Ai nouă luni, o zi și 18 ore în misiune.

Eşti treaz! Bine.

Uşurează-te, fă duș, bărbiereşte-te, haide, scutură un picior!

Porniți sistemul de operare manual.

Nash!

Cum stăm cu gravitația artificială?

Toate filate pe 1,01 G.

Propulsoarele au consumat 2% mai puțin combustibil decât este necesar.

Excelent!

John, avem un mesaj video de la Ground.

- Ni-l redai, te rog? - Da, domnule.

Bună dimineața Odyssey 1!

Sam Napier aici din Houston, Texas.

În timp ce vorbesc, este joi, 23 decembrie,

ora zece dimineața, ora standard centrală.

Pot să fiu primul care vă urez sărbători fericite.

Acum, am revizuit datele lui Odyssey

și totul pare în regulă la finalul nostru, așa că acest mesaj va fi scurt.

Am dori să efectuați niște verificări de rutină a echipamentelor

și apoi înapoi la culcare.

Da, trebuie să subliniez

importanța de a vă face evaluarea psihică.

Acesta este cel mai eficient mod pe care îl avem

de a vă monitoriza starea cognitivă.

Încă două cicluri înainte de orbita lui Jupiter,

și apoi mica problemă legată de praștia gravitațională,

care va fi deasupra noastră înainte să ne dăm seama.

Aici este Sam Napier de la Mission Control.

Terminat transmisia.

A fost bine?

Să facem asta.

Să vedem cum stăm aici. Nivelul de oxigen, bine.

H2O, solid.

Toate bune.

De cât timp ești plecat, John?

Nouă luni, o zi.

Visezi la spațiu?

Câte cicluri de hibernare au existat?

Trei.

Ai fost plecat de mult timp, John.

Care este lucrul care îți lipsește cel mai mult de acasă?

Care este lucrul care îți lipsește cel mai mult de acasă?

Aerul curat!

Alo?

Evaluare finalizată.

Hei! După ce ai terminat, căpitanul vrea să verifici radiourile.

Nu-mi amintesc numele ei de familie.

- Al cui nume de familie? - A lui Zoe.

Știi, primele două ore sunt cele mai rele.

Anastaza mă face să simt că capul meu plutește pe umeri.

Hei!

Nu îţi face griji.

Este numele ei de familie.

- Mai bine... - Verifică radiourile.

John?

Permiteți-mi să v-o prezint pe Zoe Morgan.

- Bună. - Bună.

Zoe face parte din echipa noastră ATS. John face parte din corpul nostru de astronauți.

Eşti candidat?

- Pentru Titan? - Da.

100%, da.

Poate poți să pui o vorbă bună pentru mine.

A fost o glumă. Glumesc.

Ştii, de fapt, este o poveste amuzantă cum ne-am cunoscut eu şi John.

Eram pe o bicicletă în tandem.

Merg cu bicicleta la serviciu în fiecare zi.

Oricum, bicicleta mea a avut o pană,

așa că eram pe tandem, urcam pe...

Ai mers vreodată pe un tandem?

- Eu? Nu. - Nu este atât de ușor pe cât pare.

Lasă-mă să-ți aduc ceva de băut, iți voi spune ceva.

Hei, John, ai vrea ceva?

Morgan.

Zoe Morgan.

Houston, aici este Odyssey 1, John vorbeşte.

Sărbători fericite tuturor de acolo jos.

Am mâncat o tocană drăguță de linte deshidratată la prânz,

care a fost cel mai apropiat lucru pe care l-am putut face pentru o masă de sărbători.

Și în loc de bere, am spălat-o cu niște apă-urină reciclată şi delicioasă.

Sistemul de reciclare a apei uzate funcționează foarte bine.

Sperăm!

Da, sperăm...

Am pus-o pe Odyssey sub comanda ei.

Totul pare în regulă și viteza este pe drumul cel bun.

E greu de crezut că au trecut deja nouă luni.

În acest ritm, ar trebui să fim în Sistemul Saturnian cât ai clipi.

Așa că ne vom culca și vă vom vorbi din nou peste alte 90 de zile.

Terminat transmisia.

Bună, John.

În câteva secunde, vei intra în hibernare profundă.

Relaxează-ţi corpul și începe să te concentrezi asupra respirației.

Chiar nu am vrut să fii tu.

Vei adormi în cinci...

patru...

trei...

doi...

Știi când ar trebui să înceapă chestia asta?

Trebuie să mă uşurez.

Poate toată lumea să ia loc?

Scuză-mă. Stă cineva aici?

E ocupat?

Nu.

Bine.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Eşti John, nu?

Da. Da.

- Zoe. - Morgan.

- Da, îmi amintesc. - Da.

- Foarte interesant. - Da.

La peste un miliard de mile distanță se află o lume

care seamănă cel mai mult cu Pământul înainte de apariția vieții.

Titan.

Cea mai mare dintre cele 82 de luni ale lui Saturn

și singura lume cunoscută din galaxia noastră,

cu excepția Pământului, care are lichid la suprafața sa.

Dar râurile și lacurile lui Titan nu sunt compuse din apă...

ci din metan.

O hidrocarbură și un gaz cu efect de seră puternic.

Dar pentru a ajunge la această lună îndepărtată,

vom avea nevoie de ajutor

de la o sursă puțin probabilă, Jupiter.

Jupiter orbitează în jurul Soarelui cu aproximativ 29.000 de mile pe oră.

Am mai văzut asta.

Vom împrumuta o mică parte din viteza orbitală a lui Jupiter,

pentru asistență gravitațională...

sau o „praștie”, rezultând

o creștere extraordinară a vitezei.

Praștia este o afișare uluitoare

a mecanicii orbitale și biletul nostru către Titan.

Lucrările timpurii cu tehnologia și designul conceptului

au început în urmă cu aproape un deceniu.

Această navă spațială de ultimă oră nu ar exista

fără ingeniozitatea și munca minuțioasă

a unei echipe de ingineri dedicaţi.

Misiunea Titan are implicații de anvergură

nu doar în explorarea de către om a cosmosului,

ci și a vieţii de pe planeta Pământ.

Schimbările climatice rămân principala amenințare

pentru supraviețuirea pe termen lung a omenirii.

Atingerea abundenței de metan a Titanului va crea

nenumărate surse de energie curată pentru Pământ.

Misiunea Titan face parte dintr-o călătorie

mai mare de salvare a planetei noastre.

Pentru copiii noștri și copiii copiilor noștri.

Dar mai întâi trebuie să ajungem acolo.

Bună, John.

Ai ieșit dintr-o hibernare profundă.

Ești la bordul unei nave spațiale Odyssey 1, cu destinația Titan.

Te rog să fii atent.

Medicamentele utilizate pentru a induce hibernarea

pot produce efecte secundare ușoare,

inclusiv confuzie, greață, amețeli și dezorientare.

Ai un an și cinci zile în misiune.

Ai ajuns la zece mile.

Felicitări.

Reluarea exercițiului.

John.

John.

Avertizare!

Avertizare! Avertizare!

Avertizare!

Avertizare!

Avertizare! Avertizare!

John.

Johnny, băiete!

Cum te simţi?

Ce s-a întâmplat?

Te-ai lovit destul de tare la cap.

Adică ce s-a întâmplat cu nava?

Asta încercăm să ne dăm seama.

Ai fost singurul treaz când s-a întâmplat.

Stăteam chiar aici când am auzit impactul și apoi panoul a căzut.

M-a lovit în cap.

La naiba!

Doamne.

Aoleu.

John. Ești bine acolo sus?

Trec în revistă fluxurile video exterioare

din ultimele trei ore, nu văd nimic.

Este doar un spațiu gol.

Dar puterea de susținere a vieții? Sistemele critice.

Totul îşi revine puternic.

Propulsoare, navigație, gravitația artificială...

Parcă nu s-a întâmplat nimic.

- Am auzit ceva de la Ground? - Nu, voi verifica comunicațiile.

Banda X este normală.

Reciclarea puterii.

Sus din nou. Autotestare.

Asta ne transmitem noi înșine, așa că sistemul funcționează.

Mă duc să reexaminez daunele.

Voi doi continuați să lucrați aici.

John, înregistrează un mesaj pentru Ground.

- Spune-le situația. - Da, domnule.

Houston, aici este Odyssey 1. John vorbeşte.

Avem o situație critică.

La un moment dat în ultimele trei ore,

aeronava a fost lovită de un obiect.

Nu știm exact ce, dar s-a imprimat

destul de bine pe partea laterală a navei.

Cu toate acestea, am efectuat o diagnosticare completă

și se pare că nu există nicio daună.

Mulţumesc mult.

Bună.

Hei!

Ce faci?

Doar omoram timpul. Înainte de antrenamentul pe simulator.

- Jucam acest joc prostesc. - Da? Ce joc?

Cript Junkie.

Ce nivel?

Orașul Vaticanului.

Sunt blocat.

Serios?

Poți face o manevră de rotire plată într-un F-14. Tomcat,

dar nu poți face asta... pe pervazul acela?

- Asta e situația, da. - Se poate?

Sigur.

Este doar...

Nivel eliminat.

M-a învățat nepotul meu. Are nouă ani.

Nu se poate!

Ai nevoie de mai multe puncte XP înainte de a putea...

Am o mulțime de XP.

Sunt bine, mulțumesc, Am o mulțime de XP.

Ai putea să cumperi niște ochelari de vedere pe timp de noapte.

Nu am nevoie de ochelari, am fost la Pontif.

Încă îmi făceam doctoratul când am început să lucrez aici,

iar sora mea glumește că este cea mai lungă relație a mea.

Dar nu aș face schimb de data asta pentru nimic în lume.

Și în fiecare zi mă trezesc și sunt entuziasmat și sunt inspirat.

Este cea mai importantă slujbă pe care o vei avea vreodată.

Da.

Oricum, ce părere ai?

Dacă eşti ales, nu-ți va lipsi viața ta de aici?

Prieteni și familie?

Nu.

Întotdeauna am fost un singuratic. Sindromul copilului singur.

Bine!

Tatăl meu a murit când eu aveam 11 ani,

iar mama s-a mutat în cele din urmă în Maine și nu mai vorbim atât de mult.

- Îmi pare rău. - E în regulă.

Care crezi că sunt șansele tale?

Destul de bune.

Adică, am absolvit primul în clasament în Forțele. Aeriene,

am obținut o diplomă accelerată în aeronautică

și nu am avut niciodată mai puțin

de un punctaj perfect la niciun examen fizic sau psihic.

Și până la vremea când voi pune piciorul pe Titan,

voi avea 39 de ani, adică exact aceeași vârstă

pe care Neil Armstrong o avea când a pus piciorul pe Lună.

Haide.

Spune-mi că nu sunt tipul ăla.

De ce cred că ai pregătit răspunsul?

Pentru că l-am folosit în toate interviurile mele.

Doar pentru a fi clar, nu avem nimic de la Houston, deși comunicațiile sunt online.

Nu avem schimbări în navigație, susținere a vieții, putere.

Ceea ce avem este o adâncitură în carenă

care nu prezintă pericole reale pentru navă sau echipaj.

Ei bine, chiar e prea devreme...

Nu văd niciun motiv în acest moment,

pentru a ne abate de la misiune sau calea de zbor.

Știam că impactele sunt posibile.

Puțin probabil, dar posibile.

Nici nu știm de unde a venit.

Nava ne spune că nu s-a întâmplat nimic.

Asta pentru că impactul nu reprezintă un pericol real.

Ce se întâmplă dacă întregul sistem este compromis?

Nash, tocmai mi-ai spus, nava nu ne-a dat nicio dovadă în acest sens.

Ce?

Sistemul nu are nicio dovadă a unei lovituri îngrozitoare.

Căpitane...

Nu vă alăturați, domnilor?

Ia-o ușor, bine?

Știi, îmi vine în minte că ar putea exista o altă posibilitate.

Ce se întâmplă dacă stresurile structurale de pe navă

nu sunt echilibrate și creează... oboseală și flambaj?

Nu există nicio posibilitate ca echipa de proiectare

să fi trecut cu vederea așa ceva.

Echipa de proiectare.

Te referi la Zoe Morgan?

Vreau să spun că echipa de proiectare a lucrat zeci de ani.

Ei nu ar fi trecut cu vederea o slăbiciune structurală.

NASA a pierdut pe Marte un satelit de 125 de milioane de dolari

pentru că nu a reușit să convertească corect metri în inchi, vă amintiți asta?

Bine, John, spune doar pentru o secundă, că am dreptate.

Este stres structural. Care sunt riscurile dacă continuăm?

Este posibil ca adâncitura să fie suficientă pentru a elimina stresul.

Sau ar putea fi doar începutul, iar nava poate continua să se contorsioneze

până ajungem pe orbita lui Jupiter și încercăm praștia,

adică, moment în care obținem decompresie explozivă

și suntem aruncați în spațiu fără costume!

Ar explica asta tot ce am văzut până acum?

Adică, știu că te gândești că Zoe merge pe apă, dar ar explica asta?

- Se poate. - Bine! Lucrați la asta.

Până când primim confirmarea oricăror riscuri suplimentare

sau primim informații de la Ground, misiunea continuă așa cum era planificată.

Încă suntem în joc, domnilor.

Să încercăm să ne ținem capul pe umeri.

Sunteţi liberi!

Lasă-mă să-ți aduc ceva de băut, iți voi spune ceva despre asta.

Bună.

La naiba, haide!

Hei. Trezeşte-te.

Cum te simţi?

- Cum e capul tău? - E în regulă.

Vreun cuvânt de la Mission Control?

Nu. Încă nimic.

Ascultă...

Nu-mi place situația asta.

Trebuie să spunem dacă nava este avariată.

Dar cred că să ne aruncăm în spațiu la 33.000 de mile pe oră

pe o navă defectă este o idee foarte proastă.

Nu putem ajunge la Titan fără praștie.

Uită de Titan!

Abandonăm misiunea.

Este a doua oară când se întâmplă.

La naiba s-a întâmplat a doua oară.

Diagnosticele nu arată niciun semn de întrerupere a curentului.

Este pur și simplu grozav!

Există o discrepanță între ceea ce ne spune nava

și ceea ce vedem cu proprii noștri ochi.

Tu nu vezi nimic din ceea ce eu nu văd.

Am înțeles.

Nash! John! Am nevoie de voi în bucătărie.

Luați loc, domnilor.

Deci, Nash, hai...

Să analizăm sugestia ta acolo.

Să presupunem că decidem să renunțăm,

să facem o întoarcere și să revenim pe Pământ.

Ascultai conversația noastră.

Să spunem că trei zile mai târziu, în sfârșit auzim veşti de la Mission Control.

Ei dau vina pe vremea solară pentru întreruperea comunicării.

În plus, ei ne spun că nu este absolut nimic în neregulă cu nava.

Hopa!

Acum, trebuie să explicăm lumii că ne-am uşurat de pat.

Și suntem în drum spre casă.

- Pot relansa. - Pe ai cui bani? Ai tăi?

Uite.

În 90 de zile, ne vom confrunta

cu unul dintre cele mai dificile momente ale întregii misiuni.

Asistența gravitațională va fi momentul nostru suprem de a reuşi sau de a muri.

Trebuie să lucrăm în echipă.

Suntem de acord cu asta?

Da. 100%.

Nash?

Bine.

Risipim resurse, domnilor.

E timpul să-i dăm drumul.

Ascultă...

Doamne, nu trebuie să o spui.

Nu, nu, nu.

Amândoi știm ce este în joc aici.

Ești pregătit pentru Titan.

Nimic nu poate sta în calea misiunii ăsteia.

Sunt în echipa Odyssey și munca mea este pe primul loc.

- Deci... - Bine.

Da, și dacă ne vedem la serviciu, suntem colegi și nimic mai mult.

- Desigur. - Da.

Nimic mai mult.

Cred că asta a fost o idee atât de proastă.

Din tot felul de motive.

Da, a fost o idee proastă.

Bine executat totuși, nu-i așa?

Ei bine, da.

Ciclu de hibernare de 90 de zile, nu?

Ce?

Setează-l pe al tău pentru 89 de zile și 12 ore.

Am un plan.

Când ajungem pe orbita lui Jupiter, executăm praştia...

în sens invers.

Spre Pământ.

Uită-te la asta. Am făcut calculul.

De asemenea, având în vedere deteriorarea carenei,

nu mă simt confortabil să pornesc propulsoarele.

Hei! Numai asistența gravitațională

ne va aduce înapoi pe Pământ mult mai repede.

- Este o nebunie. - Este un plan!

John! Nu o pot face singur.

Ai auzit ce a spus căpitanul.

Trebuie să lucrăm în echipă.

Amândoi știm că asta e o prostie! O să ne omoare pe toți!

Îți pierzi îndemânarea.

Vorbesc doar de 12 ore.

Nu, nu e aşa.

Vorbești despre o revoltă.

Ce?

Ai auzit vreodată de Stația de gheață Tor?

Nu pot să-mi scot această poveste din cap.

Este o unitate științifică din Antarctica.

Deci, echipe de 12 persoane ar lucra timp de o jumătate de an

în izolare completă, nicio cale de intrare sau ieșire.

La trei luni după o misiune, oamenii de știință de la Tor

au descoperit o crăpătură de-a lungul platformei

de gheață arctică care se îndrepta spre stație.

Știau că, dacă nu pleacă, toți vor muri.

Ei bine, omul responsabil,

un comandant al Marinei, avea o altă părere.

În ciuda amenințării,

i-a ținut pe oamenii de știință sub amenințarea armei,

a amenințat că va împușca pe oricine încearcă să plece.

Când în cele din urmă au recuperat cadavrele din marea înghețată,

erau doar 11 bărbați.

Comandantul a dispărut.

Autopsiile au arătat că oamenii de știință nu muriseră de la înec sau hipotermie.

Răni prin împușcare în cap.

Era unsprezece împotriva unuia singur,

dar oamenii de știință nici nu au încercat

să-l învingă pe comandant,

erau prea slabi.

Și i-a costat viața.

Vrei să trăiești sau vrei să mori?

Pentru că e chiar atât de simplu.

- Trebuie să alegi o parte. - Bine!

Bine.

Dacă ne trezim iar nava nu mai prezintă nicio dovadă că a fost avariată,

atunci rămânem la planul de zbor original.

În regulă.

Sunt de acord.

Îți voi reseta ciclul de somn chiar acum.

Am nevoie de codul tău de acces.

Pe măsură ce frica se răspândește în regiune.

După cum știți, a avut loc și un cutremur de 8,4 grade

în New Mexico la începutul acestei luni...

- Hei tu, ce faci? - Bună.

Așa că știm cu toții că suprafața lui Titan este bogată în hidrocarburi.

Dar aici este problema.

Pentru ca C2H2 să funcționeze ca combustibil,

avem nevoie de oxigen, care este insuficient.

Dar în '28, misiunea Titan Saturn a identificat

un potențial depozit de oxigen sub învelișul de gheață.

Oameni buni, acolo este oxigenul nostru.

Pentru a ajunge la el, trebuie să forăm prin crusta de gheață...

Da. Da, Gale?

Ce se întâmplă dacă nu există oxigen sub litosferă?

Sau dacă este atât de adânc şi nu putem ajunge la el?

Ei bine, eu... cred că vom ști răspunsul la asta.

Nu veți avea suficient combustibil pentru călătoria spre casă.

Dar datele noastre...

Bună, John.

Suntem foarte încrezători că există o rezervă

de oxigen viabilă pe Titan pentru a combina...

Te afli la bordul navei spațiale.

Odyssey 1, cu destinația Titan.

Cu toții înțelegem că acestea sunt riscurile.

Te rog să fii atent.

Medicamentele folosite pentru a induce hibernarea

pot produce efecte secundare ușoare,

inclusiv confuzie, greață, amețeli și dezorientare.

Ai un an, 2 luni, 29 de zile

și 12 ore în misiunea ta.

Hei, John.

Pur și simplu pun totul în ordine.

Calculele sunt în computer.

Vom fi gata să le rulăm într-o oră.

Hibernarea te afectează cât de cât?

Glumești cu mine?

Mă simt ca un rahat de fiecare dată când ne trezim.

Am văzut-o pe Zoe.

Chiar aici, pe nava asta.

Știi că nu a fost ea, nu?

Doar dacă nu s-a furișat la bord în timpul lansării,

şi s-a ascuns în spațiul de depozitare al navei în tot acest timp!

Nu asta spun!

Eu spun că nu gândesc corect.

Spun că văd lucruri care nu sunt acolo.

Știu că ți-e dor de ea.

Totul părea atât de real.

Mergem acasă.

O vei vedea din nou. Bine, amice?

Știu. Da.

Înțeleg.

Să mergem acasă.

Nimic de la Houston, înțeleg?

Nu.

Am ceva să-ți arăt. Vino aici.

Vino aici.

Aoleu.

Doar șase persoane au fost atât de aproape de gigantul gazos.

Este incredibil.

Sunt opt persoane acum.

Nouă, dacă îl numeri pe căpitan.

Nu va trece mult până când va fi în vederea din spate, așa că bucură-te de el cât poți.

Da.

De fapt, vreau să vorbesc cu tine despre asta, Nash.

Nu cred că ar trebui să acţionăm pe la spatele căpitanului.

John, am trecut peste asta.

În ciuda evenimentului cu carena, ghidare, gravitație artificială,

accelerometre, toate sunt în regulă?

Diagnosticarea navei nu funcționează.

Ei bine, nu știu.

E ca și cum ai spune mi-am pierdut cheile

pentru că un şmecher, de gremlin invizibil le-a luat.

Ce?

- Ce? - Eu...

Nu găsesc nicio dovadă a gremlinilor.

Demonstrează doar cât de şmecheri sunt.

Nu ai cum să-ți infirmi teoria, nu funcționează.

La naiba.

La naiba!

Am un doctorat în astrofizică de la Caltech!

- „Gremlini şmecheri”? - Nu contează.

- Glumeşti cu mine? - Știi ce spun!

Nu e nimic în neregulă cu nava.

Am trecut prin asta în mii de moduri diferite!

Nu pot găsi nimic în neregulă cu nava.

Singura opțiune este să abandonăm misiunea!

Va fi o provocare, din moment ce suntem cu toții pe aceeași navă spațială.

Îmi pare rău, nu am fost invitat la această petrecere?

Nash.

Vreau să te duci să verifici rațiile.

Confruntă inventarului navei.

Vezi cât am consumat până acum.

Nu, nu. Nu părăsesc această cameră.

Știi, pentru o secundă, aproape că a părut ca și cum ai refuza un ordin.

Asta a fost?

Refuzi un ordin?

Lasă-mă să te întreb ceva, John.

Sigur.

Suntem prieteni?

Da.

Aș vrea să cred că suntem prieteni.

Absolut.

Asta e grozav!

Am un prieten aici.

Vino pe la mine la o băutură, bine?

Aşează-te.

Să ne bucurăm de asta împreună, nu?

Uită-te la asta.

Uluitoare.

Slainte.

- Eşti bine? - Nu!

- Ce-i asta? - Ţuică.

Propria mea reţetă.

Care este ingredientul secret? Windex?

De unde ai știut?

Ascultă,

dacă cineva dintre noi găsește dovezi concludente

că există o problemă majoră la bordul lui Odyssey,

voi anula misiunea, știi asta.

- Nu-i aşa? - Da. Da.

Îngrijorarea mea cea mai mare acum

este conflictul tot mai mare dintre mine și...

„Motanul Încălţat” de acolo.

Trebuie să stai departe de asta, John.

Dacă alegi o parte, nu va face decât să dezechilibreze situația.

Are sens?

Da, da.

- Are sens. - Bine.

Corect.

Știi, medicamentele pe care le folosesc pentru a induce hibernarea

sunt extrem de puternice, iar efectele secundare

pot afecta oamenii în tot felul de moduri.

Unii prezintă simptome fizice puternice.

Pentru alte persoane, este ceva mai mult mental.

Pierderea

conștientizării,

a concentrării, slăbirea memoriei, paranoia.

Sună ca cineva cunoscut?

Da.

Bine.

Deci ce propui să facem?

O să recomand ca Nash să își reducă doza.

Bine.

De asemenea, îi voi ajusta programul de lucru,

să aibă mult mai puțin timp liber pentru ca mintea să nu-i rătăcească.

Minunat.

Chiar acum, vreau să ne concentrăm toată atenția asupra praștiei.

Sunt doar un suflet ale cărui intenții sunt bune.

Doamne, te rog, nu mă lăsa să fiu înțeles greșit...

Ce se întâmplă?

John.

Nu poate executa praștia singur.

Atâta timp cât rămânem împreună...

- Nash, ia-o mai ușor. - Ce? Eşti cu el?

Nu văd nicio dovadă a altor probleme.

Nu mai văd nicio dovadă că nu suntem terminaţi!

Nu suntem terminaţi.

Nu există niciun motiv convingător pentru a abandona.

Nu există nicio amenințare pentru supraviețuirea noastră.

El ţi-a spus să spui asta.

Nu există nicio amenințare la adresa misiunii.

El ţi-a spus să spui asta!

Nu voi abandona, Nash.

Nu voi participa la asta! Nu voi face aşa ceva!

Odissey s-a stricat!

Totul în jurul nostru țipă...

„Întoarce, la naiba”!

Şi ești pe cale să ne arunci și mai departe în spațiu!

John.

Este posibil să facem praștia fără Nash?

Da, putem.

- Calculele sunt în computer. - Ai auzit asta, Nash?

Calculele sunt în computer.

Și fii sigur, când vom restabili comunicațiile cu Houston,

am să le dau un raport complet despre insubordonarea ta.

Acum eliberează puntea!

- E bolnav. - Știu, John.

Sunt bine.

Bucură-te de masă.

Nu uita să te hidratezi.

Ne vedem pe punte, John.

John? E timpul să ne pregătim pentru praștie.

John.

Nu trebuie să faci asta.

Te implor. Este sinucidere.

John! Asta este!

Căpitane, voi fi chiar acolo.

Nu, John...

John, John, John...

Ne trimiți pe toți să murim!

Te rog, John! Te rog!

John!

Ne trimiți pe toți să murim!

John!

Știi de ce moliile zboară în lumină?

Da. Are legătură cu navigația, nu-i așa?

Ele zboară în raport cu o sursă de lumină.

De obicei, Luna.

Ştii, mai este o teorie.

Puțin diferită. Deci, atunci când o molie este în pericol,

cea mai bună cale de evacuare tinde să fie către lumină.

Și de obicei asta este în sus.

Și are sens, nu?

Adică, care este alternativa?

Jos spre întuneric?

Aşa că...

Zborul spre lumină este un instinct de supraviețuire.

Dar pe de altă parte, moliile trăiesc și în dulapuri întunecate

și mănâncă cardigane, așa că...

Îmi place cât de multe lucruri știi despre molii.

Avem o singură șansă la asta.

Intrăm pe orbita lui Jupiter în 30 de secunde.

- Aşteaptă cu propulsoarele. - Recepţionat.

Propulsoare la 0%.

Aşteaptă marcajul, apoi opreşte propulsoarele

la momentul precis și vom fi pe drumul cel bun.

Și dacă ratezi...

Mi-a făcut plăcere să vă cunosc, domnilor.

Iisuse Hristoase...

John, te-ai trezit.

Da, domnule.

În zece, nouă...

John, ai înţeles? Şase...

La naiba! Hai, hai.

Cinci. Ai înțeles?

- Am înțeles. - Trei.

Doi, unu...

- John! - Propulsorul unu.

Propulsorul 2.

Al treilea propulsor.

Toate propulsoarele la capacitate maximă.

Dă-i drumul!

Vom face asta!

Avertizare! Supraîncărcarea sistemului.

Iisuse Hristoase! Acum?

Negativ. Este un negativ, John. Menţine poziţia!

Toți vom muri, toți o să murim, toți o să murim!

- Acum? - Atenție!

Menţine! Menţine! Menţine!

Acum!

Propulsoarele se opresc.

Menţine stabil...

Propulsoare la 10%.

Propulsoare la zero.

Care este traiectoria noastră?

Pe curs.

Pe curs!

Noi am făcut-o!

Remarcabil!

În regulă!

Manevra praștiei realizată.

Ascultați, domnilor, suntem în drum spre Titan!

Odihnească-se în pace.

Bine.

John!

La naiba!

Folosește cineva canalul UHF/VHF acum?

Nu eu, Johnny.

Aș vrea să auzi ceva.

Trebuie să fi apăsat butonul de la unul dintre celelalte radiouri.

Sau auzi un ecou.

Dacă a existat un ecou, de ce a reverberat?

Aceste radiouri au o rază de acțiune

de 70 de mile, așa că trebuie să se lovească

de ceva foarte mare sau foarte apropiat.

Bine, este destul de simplu de verificat.

Radarul nu arată nimic pe o rază de o mie de mile.

Ai apăsat pe butonul greșit sau ai ațipit.

Nu am aţipit.

Deci este doar o altă fantezie a ta.

Știi, pentru un tip căruia îi este frică

de propria sa umbră, nu pari foarte îngrijorat.

Trebuie să spun, sunt de acord cu Nash la asta, John.

- Poate ești puțin ameţit. - Ameţit?

- Îți spun ce am auzit. - Bine.

Este timpul să ne pregătim pentru hibernare.

Mişcă-te la naiba afară.

Ai nevoie de ceva?

Sunt bine.

Ce aştepţi? Răspunde.

Alo?

Hei, John. Sunt Sam Napier.

Da, domnule?

Poți, să cobori în biroul meu?

Am niște vești bune.

Bine, mulțumesc foarte mult.

Hei!

- Hei. - Unde ai fost?

Am încercat să te sun toată ziua.

Bine...

Tu...

Tu știi. Corect?

Da, știu. Felicitări.

Zoe, ce se întâmplă?

Am avut acest acord când am început,

că munca noastră este pe primul loc.

Deci ce s-a schimbat?

Te iubesc.

Bine, mulțumesc. Sunt flatat.

Doamne.

- Nu face asta. - Ce vrei să spun?

Ei bine, nu simți nimic?

Da, simt ceva.

Ce... Atunci ce simți?

John, spune-mi.

- Eu... - John! Spune-mi!

Simt că asta e mai important decât noi.

Chiar nu am vrut să fii tu.

Ce?

Îmi pare rău.

Cum ai putea spune asta?

Îmi pare rău.

Tu dintre toți oamenii! Știi cât de important este asta pentru mine!

Cum ai putut să-mi spui asta?

Nu am vrut să fii tu.

Da...

Nu cred că mai e nimic de spus atunci.

John!

Doamne, Zoe...

Ai ajuns la cinci mile.

Felicitări.

Zoe!

E doar în capul tău. E doar în capul tău.

John.

- Eşti bine? - Da.

Alergam.

Nash a găsit ceva în camera reactorului.

Va avea nevoie de ajutorul tău imediat.

Da.

Ești sigur că ești bine?

- Nu trebuie să-mi spui nimic? - Sunt bine.

Ascultă, dacă te chinui, poţi vorbi...

Vreau să spun că nu mă simt bine! Nu mă simt bine!

Hibernarea la naiba este o tortură!

Pot să mă descurc. Sunt bine. Sunt bine.

Bine.

Ea nu este aici, știi.

- Cine? - Zoe.

Ea nu este aici pe această navă.

Știu asta.

Ce se întâmplă?

Puterea reactorului începe să crească.

Adică, o creştere minoră, dar...

dacă se înrăutățește, ar putea fi o problemă, știi?

Are vreo legătură cu carena avariată?

Greu de spus.

Dar dacă reactorul este oprit,

ne vom alimenta din panoul solar și baterii, și asta nu este suficient

pentru a menține Odyssey pe calea cea bună în spațiu.

- Bine. - Da.

Ce ai nevoie să fac?

Mă simt un pic puternic. Ştii...

Doar că îmi este greu.

Nu pot arăta asta căpitanului decât dacă se adună numerele.

Verifică-mi numerele. Te rog.

- Da. - Mulţumesc.

Vrei să mă uit la astea, Nash?

Am nevoie să faci ceva pentru mine.

Da.

De unde știa căpitanul despre Zoe?

Ei bine, toată lumea știa.

Relația ta nu a fost un secret.

Nu asta vreau să spun.

De unde a știut căpitanul că...

O văzusem pe navă?

Ţi-am spus.

- I-ai spus? - Nu.

Ţi-am spus.

- I-ai spus. - Nu cred că am făcut-o.

Nu crezi că ai făcut-o?

Eu...

Ai...

Poate i-am spus. Nu știu.

Nu-mi amintesc.

Nici nu mai știu cine sunt.

Nu-mi amintesc numele părinților mei.

Nici nu-mi amintesc cum arată.

Sunt doar efectele secundare ale medicamentelor.

Bine?

Efecte secundare? Asta e tot?

Da.

Și tu ai uitat lucruri.

Nu-ți puteai aminti numele de familie al lui Zoe.

Ce altceva ai uitat?

Ai uitat...

cum se simte pielea ei?

Cum miroase?

Poate că şi ea te-a uitat.

Chiar crezi că nu a întâlnit pe cineva până acum?

Fii atent, Nash.

Zoe a mers mai departe, a cunoscut un alt bărbat.

Un bărbat care o apreciază, care se angajează fără ezitare față de ea,

un bărbat care este tot ceea ce tu nu ești!

Opreşte-te!

Încă ne putem întoarce dacă întoarcem nava chiar acum.

- Încetează! - Vreau să merg acasă!

- Nu ne putem întoarce! - Linişteşte-te!

Linişteşte-te! Nu mergem acasă!

Nu mai vorbi! Opreşte-te!

- Poți... - Opreşte-te!

Nu mergem acasă!

Linişteşte-te!

Trebuie doar să-i arătăm căpitanului numerele reactorului.

Nu există numere.

Pentru că ai pus date pe un ecran mort.

Nash, John! Am nevoie de voi pe punte.

Stația de gheață Tor.

Amintește-ți ce ți-am spus.

Luați loc, amândoi.

Nash, ce date ai despre reactor?

Încă verific numerele.

Ceva este...

cu siguranţă nu este corect.

Puterea a scăzut cu până la 20%.

Am efectuat unele dintre propriile mele teste de aici,

iar datele au arătat rezultate similare. John?

Ceva gânduri?

Încă nu am avut șansa de a revizui datele, domnule.

- Sentimente atunci? - Sentimente?

Nu am un sentiment instinctiv.

Va trebui să stau cu Nash și să mă uit peste numere.

Aruncă o privire la ecrane. Poți vedea că Nash are dreptate.

Ne confruntăm cu o scădere de 20% a puterii.

Aceasta este o preocupare majoră.

Dacă nu putem rezolva problema, s-ar putea să nu ajungem la Titan.

Și asta nu este întreaga poveste.

Se pare că cineva a emis o comandă de nivel scăzut subsistemului reactor

care provoacă aceste anomalii de putere.

Ghiceşte a cui a fost parola folosită?

Nu a fost a mea.

Era codul tău, John.

- Căpitane, asta e imposibil. - Dar...

Nu cred că ai avut nimic de-a face cu asta.

I-ai dat lui Nash parola când ți-a reprogramat camera de dormit, nu-i așa?

- Căpitane... - Nu.

Nu-i cunosc parola.

Abia îmi amintesc numele meu!

Sunt nevinovat.

Asta înseamnă...

sabotaj și mă pune...

într-o poziție foarte dificilă.

Nu cred că sunt permise arme la bord, domnule.

În timpul Războiului Civil,

oamenilor înrolați li s-au oferit puști,

în timp ce ofițerilor li s-au dat pistoale.

Nu erau pentru luptă.

Erau pentru a învinge insurecționații.

Căpitane...

Sunt dezamăgit.

Dar nu sunt surprins.

Ce o să-mi faci?

Rămâne de decis.

Chiar acum, vă ordon la amândoi să intrați în hibernare

în timp ce eu îmi cântăresc opțiunile.

Prefer să fiu împușcat decât să intru în hibernare!

Asta se poate aranja.

Glumesc. E o glumă.

Bună, John.

În câteva secunde vei intra în hibernare profundă.

Relaxează-ţi corpul și începe să te concentrezi asupra respirației.

Vei adormi în cinci...

Patru...

Trei...

Doi...

Unu.

- Hei. - Bună.

Ce mai faci?

Sunt bine. Tu ce mai faci?

Deci, nu știu dacă ai auzit, dar voi pleca curând din oraş.

Da.

Am auzit despre asta. A fost "Titan"...?

Titan. Da. Un miliard și jumătate de mile.

Nu e mare lucru.

- Cum te simţi? - Emoţionat.

Puțin nerăbdător.

Sunt gata să plec.

Sunt foarte bucuroasă că ai venit.

Pentru că am vrut să-mi iau rămas bun.

Și îmi pare foarte rău pentru felul în care s-au terminat lucrurile înainte.

Eu...

Am spus multe lucruri pe care le regret.

E în regulă.

Sunt și lucruri pe care regret că nu le-am spus.

Ascultă...

Sunt cu adevărat mândra de tine.

Și sunt fericită că ai intrat în viața mea.

La fel şi eu.

Ai fost întotdeauna foarte clar

cu mine de la început pentru că aşa ești tu.

Și nimic sau nimeni nu avea să stea în calea misiunii ăsteia.

Este acea statornicie și această...

determinare care m-a atras la tine în primul rând.

Mă întrebam ce este.

Da.

Acestea fiind spuse, totuși, există ceva ce vreau să știu.

M-ai iubit?

Am simțit o mulțime de lucruri.

Ce?

Ştii...

- Nu. - Zoe.

Nu, nu știu.

- Nu știu ce înseamnă asta. - Plec.

Știi, e în regulă.

John.

Trebuie să plec.

Bună, John.

Ai ieșit dintr-o hibernare profundă.

Ești la bordul navei spațiale Odyssey 1, cu destinația Titan.

Te rog să fii atent.

Medicamentele folosite pentru a induce hibernarea

pot produce efecte secundare ușoare,

inclusiv confuzie, greață, amețeli și dezorientare.

Ne trimiți pe toți să murim!

Ne trimiți pe toți să murim!

Te implor.

Nu trebuie să faci asta. Te implor, John.

Ne trimiți pe toți la moarte!

Te implor. Este sinucidere.

Ne trimiți pe toți să murim!

Vreau să merg acasă!

Lasă-mă să te întreb ceva, John.

Suntem prieteni?

Aș vrea să cred că suntem prieteni.

Bună, John.

Căpitane.

Unde e Nash?

De ce întrebi asta?

Eu... te-am văzut.

Când mergeam sub punte, te-am văzut atacându-l.

Ne-am luptat.

L-ai atacat.

El devenea din ce în ce mai...

Instabil.

Am văzut o oportunitate de a-l supune. Am profitat.

Nu asta am văzut.

Unde e Nash?

L-am băgat în cabină până ajungem pe orbita Titanului.

Crezi în continuare că vom reuşi?

Să ajungem pe Titan? Absolut.

Nu am nicio îndoială.

John, tocmai am avut câteva eșecuri, asta-i tot.

Tu, la fel ca Nash, ai reacții adverse

la medicamentele de hibernare.

Atâta timp cât rămâi mai mult un activ decât o datorie,

nu văd niciun motiv de tensiune între noi.

Bine, vreau să-ți pui arma deoparte.

Aș putea face asta. Aş vrea.

Dacă aș fi sigur că starea ta nu s-ar degrada.

Sunt bine.

Chiar eşti?

Poate am avut o halucinație sau două.

Una sau două.

Știi, o minte instabilă nu știe întotdeauna că este instabilă, John.

Ar trebui să vorbim despre altceva?

Despre stația de gheață Tor, de exemplu?

Ştii, acea poveste pe care ți-a spus-o Nash.

Ce zici de asta?

Trebuie să-și înțeleagă faptele corect.

Ultimul an la Tor...

a fost o iarnă brutală.

Una dintre cele mai reci înregistrate.

Și când s-a descoperit crăpătura,

doar comandantul gândea limpede.

El a spus echipei sale că ar trebui să facă drumul până la cea mai apropiată bază,

chiar dacă temperaturile sub zero însemnau că supraviețuirea era puțin probabilă.

Problema era că oamenilor de știință le era prea frică să plece.

Erau slabi, John.

Dacă ar fi mers împreună, ar fi putut avea o șansă.

Puterea stă în număr.

În schimb, comandantul a mers singur. A îngheţat de moarte.

Trupul lui a fost găsit la 50 de mile de la bază.

Dar adevărul rămâne,

comandantul a acţionat cu curaj.

Dar oamenii de știință?

Dar toate autopsiile?

S-au descoperit răni prin împușcare în cap, știu.

Autoprovocate.

- Autoprovocate. - Autoprovocate.

Uneori, nu e vorba de rezultate.

Un bărbat este judecat după acțiunile sale.

Bine, uite care e situația, John.

Misiunea nu se schimbă.

Nu s-a schimbat.

Nu se va schimba.

Trebuie să știu.

Poți lucra cu mine sau ai prefera să hibernezi și tu?

- Pot lucra cu tine. - Bine.

Comunicațiile în bandă X. Sunt din nou oprite.

- Aș dori să reiei diagnosticul. - Sigur.

Revenirea în comunicare cu Houston

ar trebui să fie prioritatea noastră majoră chiar acum.

- Absolut. - Bine.

O să-mi iau ceva de mâncare.

Avertizează-mă cu privire la orice evoluție, te rog.

Și John...

Sunt foarte bucuros că putem avea din nou încredere unul în celălalt.

Sunt doar un suflet al cărui intenții sunt bune.

Doamne...

John?

John?

Ceva pe banda X?

Nu. Nimic.

Nu este răspunsul pe care voiam să-l aud.

Presupun că va trebui doar să încercăm în continuare.

Ar trebui să mănânci ceva. Arăți puțin palid.

Nu mi-e foame.

Ai auzit ceva, nu?

Nu.

Atunci de ce îți tremură mâna?

Nu tremură.

Chiar a făcut un număr cu tine, nu-i așa?

Ce?

Zoe.

Nu vreau să vorbesc despre Zoe cu tine, Căpitane, mulțumesc.

- De ce nu? - Pentru că nu e treaba ta.

Trebuie să știi ceva.

Urăsc să fiu cel care ți-o spune, dar...

Cred că cel mai bine este să știi adevărul.

Relația ta cu Zoe nu a fost reală.

- Zoe era o plantă. - Ce?

Comitetul de selecție a avut îngrijorări cu privire la curajul tău emoțional.

Nu.

Au vrut să se asigure că ai ceea ce este necesar.

De aceea au folosit-o pe Zoe.

Știi ce, căpitane?

Medicamentele încep să te afecteze.

Să vorbim despre asta.

Pentru că nu cred că ești apt să fii la conducere.

Gândește-te la asta. Doar...

Ești indus în eroare!

Bine, de data aceia te-ai întâlnit cu Zoe la cafenea.

Crezi că a fost acolo din întâmplare?

- Te-ai pierdut! - Asta crezi?

Bună.

Și când s-a așezat lângă tine la prelegerea despre Titan.

S-a întâmplat să caute un loc în momentul în care Gordon s-a ridicat!

- Dar asta? - De unde știi toate astea?

Când ai dat peste ea în afara apartamentului tău.

De ce făcea jogging în cartierul tău?

Voi locuiți în părți opuse ale orașului.

Nu crezi că este suspect, John?

De unde știi asta?

De unde știi toate astea?

De unde crezi că știu?

Am fost în comitetul de selecție, John.

John!

Da?

Permiteți-mi să v-o prezint pe Zoe Morgan.

Zoe ne-a spus totul.

Ea doar își făcea treaba.

A făcut-o admirabil.

Ești atât de mincinos.

Ești un mincinos.

Tu și Nash sunteți nişte mincinoşi.

Pentru că amândoi sunteți geloși pe ceea ce am.

Unde te duci?

- Să repar radiourile! - Aceasta este preocuparea.

Da...

Asta-i bucătăria.

Unitatea de depozitare este acolo.

Știu asta.

Scuză-mă. E ocupat?

- Eşti John, nu? - Da.

- Zoe. - Morgan.

Nu.

Se poate?

Nu aș face schimb de data asta pentru nimic în lume.

Și în fiecare zi mă trezesc și sunt entuziasmat și sunt inspirat.

Nu.

Este cea mai importantă slujbă pe care o vei avea vreodată.

Și sora mea glumește că este cea mai lungă relație a mea.

Bine.

Oricum, ce zici de tine?

Dacă ești ales, nu-ți va lipsi viața ta de aici?

Nu.

Întotdeauna am fost un singuratic.

Sindromul copilului singur.

Este o coincidență că ne-am întâlnit.

Nu ești un mare fan al mobilierului, înțeleg?

Nu, mă pregătesc pentru viața în spațiu.

A fost o glumă.

Nu am putut spune.

Da, aș putea spune asta.

Cine este acest bărbat din fotografie?

El este tatăl meu.

Și-a petrecut ultimii trei ani din viață în Antarctica.

Poza a fost făcută chiar înainte să moară.

John.

John.

Alo?

Alo?

Ești acolo?

Alo?

- Alo? - John.

- Da? - Mă auzi?

Da! Aici este John la bordul lui Odyssey 1.

- Cine e asta? - Care este starea ta?

Alo?

Repetă. Care este starea ta? Terminat.

Suntem bine, Houston!

Suntem bine. Am pierdut comunicațiile.

Am avut unele daune structurale.

Nash...

este în hibernare. Pentru că...

El a avut...

Probleme.

John? Te rugăm să repeţi!

Nu suntem bine.

Cine este în hibernare?

John.

Alo?

Alo?

Alo?

John, prezintă-te pe punte.

Prezintă-te pe punte acum.

Am de gând să-ți pun o întrebare și vreau să-mi răspunzi cu mare atenție.

- Da, domnule. - Ce făceai?

- Verificam echipamentul. - Mai exact.

Verificam radiourile terestre.

Și care au fost rezultatele?

Știu că sună nebunesc, dar cred că am luat contact.

Contact cu cine?

- Houston. - Houston!

Houston.

Chiar dacă sunt la șase sute de milioane de mile distanță?

Șase sute de milioane de mile!

Vrei ca cineva să fie acolo atât de mult?

Domnule, nu sunt nebun. Am auzit.

Așa cum ai auzit vocea lui Zoe aici acum ceva vreme?

Și ai văzut-o în camera ta?

Aceste semnale le auzi doar la radiourile portabile.

Nu sunt niciodată pe banda X, care este înregistrată de computer,

pe care le-am putea reda pentru a verifica.

Da, sunt de acord că este improbabil, domnule,

dar dacă ai fi fost acolo, ai fi auzit-o şi tu.

Am fost acolo. Am ținut interfonul deschis

în timp ce erai în depozitul de echipamente.

Deci ai auzit?

Nu.

Te-am auzit pe tine.

Aveai o conversație cu emisia statică. Aruncă o privire.

Du-te și ia loc, John.

Ia loc, John.

Îmi pare rău.

Îmi pare rău, dar uite, suntem în spațiu de aproape doi ani.

Am fost supuși la droguri foarte puternice pentru a ne seda.

Situația s-a agravat prin deteriorarea carenei,

a cărui sursă încă nu o cunoaştem,

precum și probleme de comunicare cu Ground.

Acum te întreb, ce este mai probabil,

că ai luat un walkie-talkie

și a avut o conversație în direct cu cineva de pe Pământ,

sau imaginația îți joacă un truc crunt?

Vrei să auzi? Îl pot reda pentru tine.

Am înregistrat conversația.

Da! Aici este John la bordul lui Odyssey 1.

Nu, te rog nu. Te rog nu.

- Bine. - Te rog nu.

Nu vreau să văd asta.

O să te trec eu prin asta.

Dar trebuie să ai încredere în mine.

Suntem încă prieteni, nu-i așa?

Absolut.

Bravo.

Se întâmplă că avem un...

ciclu de somn programat...

Nu, nu vreau să hibernez ca Nash.

Relaxează-te.

Doar relaxează-te. Uite aşa.

O să fie bine.

O să fie bine.

În plus, uite cât de departe ai ajuns.

Acesta este cel mai important lucru pe care

îl vom face vreodată în toată viața noastră.

Eșecul nu este o opțiune.

Misiunea este pe primul loc.

Întotdeauna.

Înțelegi asta, nu-i așa, John?

John?

John, ce faci?

Mai întâi trebuie să treci sub punte.

Nu poți fi treaz cât timp sunt în stază, nu în starea ta actuală. Nu o voi permite.

Vreau să-l văd pe Nash.

Ţi-am spus. El doarme.

Trezește-l.

- Vreau să știu că e bine. - Nu pot face asta.

Ciclul lui de somn tocmai a început.

Tocmai l-am resetat.

Te voi duce la el.

Vreau să-l văd aici.

Nu se va întâmpla.

Căpitane, vreau să-l văd pe Nash!

John, știi că aș putea comanda computerului să deschidă ușa oricând vreau.

Îţi cer să o faci din propria voință.

Vreau doar să văd că e bine, adu-l aici.

John...

Fă-o! Acum!

Bine, du-mă la Nash.

Da, domnule.

Ar trebui să te împușc chiar acum.

În picioare.

E timpul de culcare.

- Căpitane... - Hai, deschide-l.

Unde este Nash?

Unde este Nash?

Încă nu înțelegi, John?

Nu-l vei găsi niciodată!

Nu așa. Nu în starea ta actuală!

John!

Visezi la spațiu, John?

Sunt doar un suflet al cărui intenții sunt bune.

E mai limpede decât gheața!

Suntem încă prieteni, John?

Vreau să merg acasă.

Ai nevoie de un prieten aici, știi!

E doar în capul tău. E doar în capul tău.

Johnny băiete!

Nash?

Periclitezi misiunea.

- Pui în pericol... - De ce faci asta...

Pui în pericol...

Eu?

Tu eşti un pericol...

Tu!

Ești... tu ești cel care a pus misiunea în pericol.

A încercat să ne omoare!

Misiunea...

Tu pui în pericol...

Computer, activează comanda vocală.

Comandă vocală activată.

Unde este Nash?

Nash este pe punte.

Nu...

Ce?

Calculator, unde este căpitanul Franks?

Căpitanul Franks este pe punte.

Computer, unde este Nash?

Nash este pe punte.

- Nash trăiește? - Da.

Nash este în viață.

Întregul echipaj este în viață?

Da, echipajul este în viață.

Ce...

Care este manifestul echipajului?

Manifestul echipajului, Odyssey 1.

Echipaj unu, nume...

Căpitanul John Franks Nash.

Houston, aici este Odyssey 1.

John vorbeşte. Sărbători fericite tuturor de acolo jos.

Vorbesc doar de 12 ore.

Nu, nu e aşa. Vorbești despre o revoltă.

Nici eu nu sunt aici, știi.

Știu asta.

Sunt singur?

Da.

Oricum, ce zici de tine?

Dacă eşti ales, nu-ți va lipsi viața ta de aici?

Prieteni și familie?

Nu.

Întotdeauna am fost un singuratic.

Chiar nu am vrut să fii tu.

Acesta este mai important decât noi.

Nu simți nimic?

Medicamentele folosite pentru a induce hibernarea

pot produce efecte secundare ușoare...

Căpitanul John Franks Nash.

Inclusiv...

Houston! Suntem bine.

Confuzie, greață, amețeli și dezorientare.

Linişteşte-te! Opreşte-te!

Opreşte-te! Opreşte-te!

O să mă culc. Terminat transmisia, Houston.

Ai fost plecat de mult timp, John.

Care este lucrul de care îți lipsește cel mai mult de acasă?

Alo? Alo? Aici este John, la bordul lui Odyssey 1. Am nevoie de ajutor.

Houston!

Sau oricine ar fi acolo, nu știu dacă poți auzi asta.

Vă rog să trimiteți ajutoare!

John?

- Zoe? - John, eu sunt.

Bună!

John!

Nu poți fi tu.

Asta nu ești tu.

Sunt eu! Ascultă, ești bine?

Nu!

Cred că înnebunesc.

Am nevoie de ajutor.

John!

Cred că l-am ucis pe căpitanul Franks.

Dar nu ştiu.

Mă simt puțin confuz.

Și cred că Căpitanul Franks l-a ucis pe Nash.

Dar nu știu nici asta daca este adevărat.

John, ascultă.

Sunt aici cu Sam Napier și mi-a cerut să vorbesc cu tine.

Medicamentele de hibernare, doza a fost prea puternică.

De aceea ești confuz.

Bine. M-am gândit că asta ar putea fi.

Zoe.

Câți oameni sunt pe Odyssey 1?

Doar tu.

Este imposibil.

Ai văzut și alte locații pentru echipaj în afară de a ta?

Alte camere de hibernare?

Odyssey poate sprijini doar un echipaj format din un singur om.

Cum vorbesc cu tine fără întârziere?

- John, o să ţi-l dau pe Sam. - Nu, nu!

Nu!

Tu să-mi spui.

Bine.

Nu ai plecat niciodată.

Nu te-ai lansat niciodată.

Ce?

Erai în hibernare înainte de lansare.

ATS a construit o unitate de antrenament în New Mexico.

O replică perfectă, a reactorului și tot restul.

Ești la 1.000 de picioare sub pământ.

Trebuiau să facă o simulare fără să știi.

John, nici eu nu știam despre asta.

Nu aș fi lăsat niciodată să se întâmple asta.

Trebuie să mă crezi.

Am văzut planeta Jupiter.

Am văzut planeta Jupiter!

Și acolo era praștia...

A fost... Totul a fost simulat.

Se simțea real.

Trebuia să se simtă real.

Asta e ideea.

Sistemul de comunicații a fost conectat înapoi la suprafață.

Suntem direct deasupra ta.

- Vino să mă iei. - Încercăm.

După cum știi, a avut loc și un cutremur de 8,4 grade

în New Mexico la începutul acestei luni...

O parte din tunelul de acces s-a prăbușit.

A întrerupt cablurile de comunicație.

Trebuia să sperăm că vei încerca radiourile.

Pentru o vreme, am crezut că ești mort.

Din cauza colapsului, nu a existat nicio modalitate de a reduce consumul de droguri.

Fiecare hibernare a crescut nivelul de toxicitate din sângele tău.

Ei forează o gaură de salvare, dar dacă mai are loc o prăbușire...

Noi... Trebuie să te scoatem de acolo.

Unde eşti acum?

În unitatea de, depozitare.

Tot ce trebuie să faci este să deschizi ecluza și să ieși.

Capul în sus, spre lumină.

Bine.

Vei ajunge în tunelul de salvare destul de curând.

Asta este?

Asta este.

Sunt chiar aici, John.

Te voi aştepta.

Te iubesc.

John, nu e mult timp, grăbește-te!

John!

John, nu merge acolo.

Nu ești real.

"Real"?

Stau chiar în faţa ta.

Nu ești real.

Vrei să-mi spui că vocile pe care crezi că le auzi la radio sunt reale, iar eu nu?

Te prezinți cu iraționalitate și paranoia.

Reacționezi la medicamente.

Nu mă poți răni.

Nu poți face nimic.

Nu eu sunt cel pentru care ar trebui să-ți faci griji!

- Suntem în spațiu. - Eu nu te cred.

La șase sute de milioane de mile de Pământ și ești pe cale să deschizi ecluza!

Zoe mi-a spus totul.

Nu. Tot ce ai făcut este să creezi un scenariu în care totul are sens.

Unde tu și Zoe plecați împreună spre apus.

Nu poți dovedi!

Ai conversații imaginare.

Ar fi imposibil ca cineva să-ți demonstreze ceva acum.

John, oprește-te.

Așteaptă!

John!

Avertizare! Costumul spațial nu a fost detectat.

În momentul în care deschizi acea ușă, vei fi aspirat în spațiu!

Îți vei pierde cunoștința în 15 secunde!

Ultimul lucru pe care îl veți simți va fi saliva care îţi va fierbe de pe limbă.

Așa vrei să fii ţinut minte?

Să-ți trădezi țara? Murind în infamie ca tatăl tău?

- Cine este acest bărbat din fotografie? - El este tatăl meu.

A fost comandant al Marinei.

A murit când eu aveam 11 ani.

Nu e prea târziu.

Toată viața mea, am crezut că sunt un singuratic.

Dar eram doar singur.

John, încă poți finaliza misiunea.

- Am încredere în Zoe. - Ai încredere în tine, John.

Voi rămâne cu tine pentru totdeauna.

Și nu voi pleca niciodată.

Știu că ea mă așteaptă.

Ai încredere în tine, John.

Mă duc acasă.

John.

Avertizare! Suprascriere.

John? Nu face asta!

John!

Ușa exterioară se va deschide în 15...

Nu face asta!

Paisprezece...

Treisprezece...

Doisprezece...

Unsprezece...

Zece...

- Zoe! - Nouă...

Mă poţi auzi?

Opt...

Șapte...

- Zoe! - Șase...

Da, John, sunt aici!

- Cinci... - John?

Patru...

Trei...

Vreau să știi că te iubesc.

Doi...

- Te iubesc atât de mult... - Unu.

Ne auzi, John?

Sunt aici, John!

Du-te spre lumină!

Zoe!

Sunt aici!

Hei! Sunt aici!

Suntem pe drum, John!

Doar rezistă!

Știi de ce moliile zboară în lumină?

Când o molie este în pericol, cea mai bună cale de evacuare tinde să fie către lumină.

Adică, care este alternativa?

Jos spre întuneric?

SFÂRŞIT