Original subtitles

OM BOGAT, OM SĂRAC

Sezonul 1, episodul 10.

Din episodul anterior în "Om bogat, om sărac".

Am auzit că pleci de la Calderwood şi că ai putea fi interesat de politică.

Deci, până la urmă ne întâInim faţă-n faţă.

Dacă eu decid să merg, astea sunt regulile de bază.

În primul rând, fără sondaje, fără afaceri, fără angajamente,

fără înţelegeri făcute fără ştiinţa şi aprobarea mea expresă.

Bine.

Bine. Cheamă o ambulanţă.

Să pierzi un copil, este o tragedie.

Să afli că nu mai poţi avea altul, este o catastrofă.

Unele femei nu-şi mai revin din aşa ceva. Asta este.

Cred că am vorbit destul de clar, negrule. Poate că nu m-ai auzit.

Hei, uite, poate...

Ce vreau să-ţi spun este că nu mă pot bate.

Adică, nu pot lăsa pe cineva să vadă că sunt boxer.

Mă caută nişte oameni.

Trebuie să avem barca asta. Şi o să-ţi mai spun ceva, Roy. Acum, vino aici.

O să merg să-mi iau copilul şi o să-I aduc aici

şi o să crească aşa cum trebuie.

Traducerea şi adaptarea: Virgil G.N.

Hei, unde aţi fost turturelelor?

Ne-aţi lipsit. Nu-i aşa că ne-au lipsit?

Încă două zile şi o să uităm de gura asta mare.

Lăsaţi-o baltă. Lăsaţi-o baltă.

Falconetti, dă-i vechiului tău iubit un sărut mare, dragă.

Este al vostru, domnilor.

Vă pregătisem asta încă de acum două zile, dar nu aţi venit.

Aşa că v-am păstrat-o pentru azi.

"Unde mă duc eu, mergi şi tu", da?

Ăsta aici.

Şi ăsta... aici. Da.

Vă distraţi, fetelor?

De ce nu pleci să ne laşi în pace, Falconetti.

Vor să fie singuri. Nu-i aşa că-s drăguţi?

Nu are nici unul de gând să se ocupe de asta?

Doar pleacă de aici, Falconetti.

Doar pleacă.

Am înţeles, domnule.

Hei, tu.

De ce nu mă laşi în pace, Falconetti, ei?

Nu vorbi aşa. Hai să fim prieteni.

- Am spus să fim prieteni, golanule. - Nu cred.

Nu înţelegi. Vreau să fiu noul tău tătic.

Şi o să te bucuri de fiecare clipă pentru asta.

Sunt în regulă, sunt bine.

Nu-ţi vine să crezi.

Mă cauţi, iubăreţule?

Ţi-a spus prietenul tău ce s-a întâmplat?

Îţi imaginezi ce o să urmeze?

În regulă, iubăreţule.

- Între noi doi. - Ne vedem în tancul de marfă nr. 1.

Haide, Falconetti. Coboară, nu am toată ziua la dispoziţie.

Este o scară chiar acolo.

- Ce naiba se întâmplă acolo? - Vezi şi singur.

- Acum îmi aduc aminte. - Poftim?

L- am mai văzut pe tipul ăsta la sala Sunnyside Gardens.

Pe bune?

Bine. Ai căutat-o, ai găsit-o!

Oh, Dumnezeule!

Aruncă parâmele!

Redu viteza.

Am redus viteza, domnule.

- Drept înainte. - Drept înainte.

Cârma este pe centru..

Jordan!

Vreau să pleci de pe navă, imediat ce ancorăm în New York.

Am înţeles, domnule.

Mulţumesc. Mulţumesc foarte mult. Mulţumesc.

Cred că este timpul să aducem guvernul nostru în secolul 20.

Împreună cu toţi ceilalţi.

Guvernul nostru se îneacă în propria birocraţie.

Avem comisii. Avem subcomisii.

Avem subcomisii la subcomisii.

Şi toate sunt doar o faţă a politicianismului..

Pentru a manipula voinţa poporului, în favoarea unor privilegiaţi.

Ei bine, eu spun: Să facem curăţenie!

Să facem curăţenie, chiar acum!

Aici, la Auditoriumul Municipal, Rudy Jordache,

tânărul care a transformat un mall într-un conglomerat de multe milioane de dolari,

a ajuns la finalul campaniei pentru alegerea în Senat.

Tânărul candidat are o şansă bună să-I înfrângă pe Mitch Dooley,

unul din veteranii din politică din Albany.

Deşi tineretul simpatizează cu carisma lui Jordache,

el nu s-a ridicat la înăIţimea aşteptărilor acestora aşa cum au sperat.

O mulţime de oameni simt că este prea rău.

Politica statului New York ar avea nevoie de ceva sânge proaspăt.

Bine, vin, vin.

- Bună seara. Aici merge lichiorul? - Nu cred. Sigur este camera corectă?

Cartierul general al lui Jordache?

- Da. - Ăsta-i locul. Haide-ţi băieţi.

Intraţi. Pune-I lângă bar.

- Eu nu... - Doamnă, vreţi să semnaţi aici?

- Domnule nu ştiu nimic despre asta... - Este în regulă.

O să avem un mic consiliu aici în seara asta. Cred că nu ţi-a spus.

În regulă, băieţi. Lăsaţi-I acolo.

Bine. Lăsaţi uşa deschisă. Mulţumesc, amice.

Ce zi, ce zi!

- Pare că merge destul de bine. - O adevărată catastrofă.

- Julie? - Nu.

Nu a fost nici o conferinţă de presă. Fetele lui Rudy s-au rătăcit.

Şoferul lor de autobuz nici nu mai ştia unde este Auditoriumul Municipal.

Minunat.

Fetele nu au mai ajuns acolo până s- a terminat. Aerul condiţionat a picat.

Eu trebuie să fi avut...

Şi pe lângă asta, suntem şi cu 3% în urmă în sondaj.

Nenorocitul ăla de editor.

Discursul lui Rudy a picat ca al unui orăşean ce-i zdrobeşte pe fermieri.

Pierdem pe cei indecişi.

Nu este totul pierdut.

Guvernatorul?

Nu îI va favoriza pe Rudy, dacă nu-i dăm un imbold.

Răspund eu.

Da. Sincer, nu ştiu.

Bună. Sunt Irene Goodwin. Desigur, soţul meu nu ţi-a spus asta.

Îmi pare rău. Julie. Irene, soţia mea.

De ce nu eştiamabilă şi să-mi pregăteşti un Martini?

- Mai bine, mi-l prepar chiar eu. - Cum vrei.

Uite-I. Bine.

Ai de gând să mi te alături?

Da, poate că o voi face.

Vei avea nevoie.

Şi acum ce ai de gând să faci?

Să-ţi spun sincer, încă sunt în faza de adaptare.

Am o veste mare pentru tine. Nu-i doar o fază. Aşa-i întotdeauna.

Şi dacă lucrurile nu vor merge cum trebuie, o să fie şi mai rău.

Dacă nu aş fi avut acest Martini, aş fi ajuns într-un azil.

Să vedem dacă asta o să meargă şi la tine.

Hei, cineva mi-a furat pălăria. Dragă, vrei...

Bună, Irene. Mă bucur că ai venit.

- Bună treabă, ţine-o tot aşa. - Mulţumesc.

Poftim, dragă.

- Mulţumesc foarte mult. - Cu plăcere.

- Pa, pa. - La revedere.

O să te obişnuieşti. Face parte din pachet.

- Cine trebuia să-i dea indicaţii şoferului? - Scuze. Credeam că-ţi cunoşti oraşul.

- Data viitoare asigură-te! - "Santinela" îi cheamă la vot pe indecişi.

"Santinela". Asta-i tot ce aud. Bine, ce vrei să fac? Să stau aici şi să tremur?

Vreau ca acel om să fie oprit.

- Nu vrea să se vândă! - Ştiu asta.

- Dar sindicatele? - O grevă neautorizată?

Orice! Avem nevoie de o soluţie. Nu am intrat în cursa asta ca să o pierd.

Alo?

Da, sunt Sid.

Doamnelor, v-ar deranja...

- Ştim. Vorbesc bărbaţii. - Şi tu ce ai avut de spus despre asta?

Da, ştiu asta.

Nu-ţi uita plasma.

Haide, acum. Spune-mi direct. Nu sunt nou în jocul ăsta, să ştii.

Nu este nevoie să se întâmple asta.

Oh, te rog.

Autobuzul nu a ajuns acolo. Totul merge pe dos. Şi eu trag ponoasele.

Bine, lasă-mă să vorbesc cu George.

Alo? Sunt d-na Jordache.

Numai puţin. ÎI chem imediat.

- Rudy. - Da?

Este pentru tine. Un fel de urgenţă.

Alo? Da, eu sunt.

Eşti sigur?

Cât de rău este?

Da, bineînţeles. Vin acolo cât pot de repede.

Este mama. Inima ei.

La naiba! Fă bagajele. Trebuie să plecăm imediat la Whitby.

Hai să plecăm de aici.

- Am o idee. - Da, hai să o facem.

- Unde o să fii? - Nu ştiu încă.

- Este ciudat, ştii? - Ce?

Pentru o vreme, chiar am crezut că o să cumpărăm barca aia din sudul Franţei.

- Şi să trăim ca regele Farouk. - Şi să o închiriem milionarilor.

Da!

- Asta încă se mai poate întâmpla. - Ţinem legătura, bine?

- Ce cauţi aici? - Am debarcat.

Nu cred că chiar acum este momentul potrivit să fii în New York.

- De ce, ce se întâmplă? - Cineva te-a căutat pe aici.

Da, cine?

- Ce mi-a spus el, e tot ce ştiu. - Oh, haide Pappy, vrei să-mi spui?

Un tip a venit aici acum 3, 4 zile. A vrut să ştie dacă eşti înregistrat.

I-am spus că nu am auzit de tine.

- Da, şi? - A spus că este fratele tău.

- Fratele meu? - Aşa a spus.

Cum arăta tipul ăsta?

Slăbuţ...

Arătos, ştii tu. Un costum elegant.

- Spunea ceva de universitate, ştii. - Da, pare a fi frate-miu.

- Ce dorea? - Vroia să-I suni.

I-am spus că dacă o să vină cineva cu numele ăsta, o să-i dau numărul.

El mi I-a dat. ÎI am chiar aici. Uite-I. Da.

Spunea că este foarte important.

- Da. Frate-miu este un om important. - Vrei să-I sun?

Nu. Tot ce vreau este o sticlă, o blondă, ceva de mâncare şi un ziar.

- 50 de parai. - 50 de parai?

Ce excroc. Uite...

- Vrei să fie blondă naturală? - La preţul ăsta, ar trebui să fie.

- O să văd ce pot face. - Da.

- Pappy. - Da?

Încă ceva.

Am nevoie de o armă.

Cred că unul dintre tipi de pe navă, m-a recunoscut.

- Pun pariu că-şi ţine gura. - Nu aş conta pe asta.

Tot au întrebat de tine prin jur în ultimele zile.

Nişte oameni din Vegas vor să te omoare.

Cât de rău stau?

Din ce am auzit s-a pus un premiu pe capul tău.

Cinci bătrâne.

Cine este?

- Sunt eu, Pappy. - Da, aşteaptă puţin.

- Grăbeşte-te, închide uşa. - Da.

Am ceva pentru tine.

- Bine? - Da, bine. Vrei ceva de băut?

Ştii, spui că tipul despre care ţi-am vorbit este fratele tău?

Da. Ce-i cu el?

- Este jos şi vrea să te vadă. - Ce ai făcut, l-ai chemat?

Salut, Tom.

- Îmi cer scuze că am dat buzna aşa. - Rudy, haide. Intră.

- Hei, vrei să bei ceva? - Nu.

Mai bine te relaxezi şi iei loc.

- Hei, sigur nu vrei să bei ceva? - Nu, nu mulţumesc.

Pot face ceva pentru tine?

- Uite... - Stai puţin, vreau să o cunoşti pe Betty.

- Betty... - Barbra!

Barbra.

Uite... vrei ceva de mâncare? Mai am nişte sandvişuri rămase de ieri.

Nu, uite... Nu vreau să te întrerup.

Ce-i asta? O vizită de curtoazie?

Sau doar ai venit să-i vezi pe cei mai puţin norocoşi.

Este vorba de mama. Este în stare gravă. Merg acolo în seara asta.

- Unde acolo? - Este la spital în Whitby.

Hei, chiar ai ajuns departe, nu-i aşa?

Bogat şi politician în devenire.

Ei bine, dacă cineva îi poate prinde pe băieţii răi,

atunci acesta este Rudy, fratele meu mai mare.

Şi asta nu e tot. M-am căsătorit.

Cu Julie?

- În cele din urmă. - E amuzant.

Ce-i atât de amuzant în asta?

Aşa cum spunea prietenul meu Roy Dwyer: "Cine se aseamănă, se adună".

Vrei o băutură?

Nu.

Da.

- Asta este. - Da.

Bună, Monseniore, el este fratele meu, Tom.

Tom.

Scuzaţi-mă puţin.

I-am dat ultima împărtăşanie.

Se pare că a vrut să reziste până ajunge el aici.

Mulţumesc, Monsenioare.

Mamă.

Mamă.

Sunt Rudy.

L-am adus pe Tom.

- Doctore, mă poate auzi? - Poate.

Nu ştiu. Are perioade când este lucidă, dar acum nu ştiu...

Soră.

Rudy... Rudy...

Soră, vrei să-I chemi pe fratele meu? Este pe hol.

Rudy...

Nu, mamă. Sunt eu, Tom.

Tommy.

Tommy...?

- tu eşti? - Da. M-am întors din călătorie.

Mă bucur.

Ascultă...

îţi aminteşti ce ţi-am spus ultima dată?

Am spus că o să-ţi aduc ceva.

O am aici.

Vezi?

Este o eşarfă din Mediterana.

Este albastră ca ochii tăi, mamă.

Este frumoasă.

Ascultă. Aşteaptă până când o să te duc acolo, mamă.

O să-ţi placă.

Ştii? Am o ambarcaţiune.

Şi aş dori ca să te plimbi şi tu cu ea.

Doar tu, cu mine şi cu Wesley.

Tommy.

Trebuie să-ţi spun...

cât de rău îmi pare.

Şi mie, mamă. Nu trebuie să spui asta.

Este nevoie de mult sacrificiu...

ca să iubeşti şi să creşti un băiat.

Poate că i-am oferit mai multă lui Rudy...

şi pentru tine nu mi-a mai rămas prea multă...

dragoste.

Este în regulă. Nu contează, mamă.

- Încearcă să nu mă urăşti, Tommy. - Mamă.

Te iubesc.

Tommy.

Ţine-mă, ţine-mă.

Te-am prins, te-am prins.

Monseniorul mi-a spus. Îmi pare rău.

Îl mai ţii minte pe Tom?

- Tom, cum te simţi? - Sunt în regulă.

Julie, te-ai schimbat.

- Toţi ne-am schimbat. - Da, da, aşa este.

Sunt singurul de pe aici care are nevoie de ceva de băut?

Salut, Teddy Boyland.

Nu vreau să te deranjez. Vreau doar să-ţi spun că-mi pare rău.

Mulţumesc că ai venit, Teddy. Ea ar fi apreciat gestul ăsta.

- Îţi aduci aminte de Julie? - Da, desigur.

Din nefericire, eram în Bemude când v-aţi căsătorit.

- Vă urez toate cele bune. La amândoi. - Mulţumesc.

Nu ştiu dacă I-ai cunoscut pe fratele meu, Tom.

Felicitări pentru cariera politică.

Mulţumesc, Teddy.

Păi, poate că ne mai vedem. O să depănăm amintiri.

Să o aduci şi pe Julie.

Nu prea îmi place să vorbesc despre vremurile demult apuse, d-le Boyland.

Ei bine, nu vreau să vă reţin.

Vreau să-ţi cumpăr o rochie roşie.

Când o să intri într-o cameră, cu părul şi cu ochii tăi

toţi bărbaţii o să-ţi cadă la picioare.

Drăguţ din partea lui Teddy Boyland că a venit tocmai din Port Phillip.

Nu s-a schimbat prea mult, nu-i aşa?

Încă este acelaşi măgar care a fost dintotdeauna.

Corect. Niciodată nu I-ai plăcut prea mult, nu-i aşa?

Da.

Ştii ce a făcut?

Îţi aduci aminte de focul pus la casa lui Boyland? Mereu o mare ştire.

A ars sera. Întregul loc aproape că a fost distrus.

Ştii cine i-a dat foc? Fratele meu.

Claude, ridică-te!

Niciodată nu am putut înţelege asta. De ce ai făcut-o?

- Prostii de-ale băieţilor. - Nu, pe bune.

Oh, Rudy a trecut mult de atunci. Nu-mi mai aduc aminte.

Ai aut noroc că nu te-au trimis la închisoare.

Cred că asta încerca tata să-mi spună, când m-a alungat din oraş.

Mă întreb, ce s-a mai întâmplat cu tipul cu care am fost, Claude Tinker?

Îl ţii minte pe bătrânul Claude?

Am auzit că a fost ucis în Coreea.

Oh, Isuse.

Nimic nu este ca o înmormântare când vrei să-ţi aduci aminte de vremurile bune, nu?

Scuzaţi-mă.

- Acum ar fi fost momentul potrivit. - Pentru ce?

Să-i spui. De noaptea aia cu Teddy Boyland.

Nu este nimic de spus.

Nu, pe bune. Adevărul este că mă arsesem aşa de tare la ochi, că nu mai vedeam nimic.

Hei, hei.

Hai, nu face asta. Haide.

Vino. Acum ascultă-mă.

Tu eşti sora mea.

Ce spui? Bine?

Spune-mi. Ce s-a întâmplat?

Nimic. Sunt doar puţin nervoasă. Am trecut prin multe emoţii.

- Oh, Dumnezeule, Tom. - Hei, haide. Este în regulă.

A trebuit să vin, Rudy. Aşteaptă să vezi ce am pentru tine.

Îmi pare rău că vă deranjez în felul ăsta.

- Sid, fratele meu Tom. - Salut.

Dar, avem cele mai recente rezultate şi Rudy este în faţă cu 5 puncte.

Păi, este un început bun.

Este mult mai bine. Guvernatorul îţi oferă sprijinul.

- Ce l-a făcut să se răzgândească? - S-a prins care-i treaba. Doar atât.

Vrea să fie pe val.

Fermierii au început şi ei să se apropie.

Multe lucruri s-au rezolvat, inclusiv problema cu "Santinela".

Ce problemă?

Oh, una din cele legate de muncă. Au probleme în a obţine hârtia pentru ziar.

- Este timpul să avem şi noi puţin noroc. - Aşa se spune?

Dooley şi-a băgat mâinile în banii publici în ultimii 35 de ani.

Orice putem face să-l scoatem de acolo, este un favor făcut statului.

- Uite, Sid, vrei ceva de băut? - Am treabă.

Mă bucur că te-am cunoscut.

Mai este drum lung. Dar acum avem o şansă. Să nu o irosim.

Pa.

- Hei, ia-ţi o bere. - Cu plăcere.

- Mă gândeam... - Da, la ce te gândeai?

Problemele în care eşti implicat.

Te-ai gândit vreodată că ţi-ai putea cumpăra iertarea?

Tipilor ăstora nu le pasă de bani. E vorba de mândrie.

Tu le faci rău. La fel îţi fa şi ei, ba chiar mai rău.

Sunt legile lor. Nimeni nu le poate cumpăra iertarea.

- Nici chiar unul bogat ca tine. - Nici tu nu eşti chiar sărac.

Da. Îi am pe toţi la mine. 210 dolari şi nişte mărunţiş. Asta nu-i bogăţie.

Plus vreo 48.000 de dolari.

- 48.000 ce? - Dolari.

- Cum aşa? - Aşa cum îţi spun.

Rudy, dacă este cumva vreo glumă, m-ai pierdut.

Vrei să auzi asta?

Da, d-le Senator. Tu eşti baza.

Îţi aminteşti ziua aia de la Hotel Delmonico?

Mi-ai dat trei mii de dolari. Mi-ai spus că trebuiau să fie pentru tata.

Sunt bani pătaţi cu sânge. I-a folosit ca să mă scoată din încurcătură.

Vreau să-mi fii partener.

Ce naiba vrei să faci aici, Rudy? Crezi că sunt organizaţie caritabilă?

Ia-ţi parteneriatul şi bagă-ţi-l undeva!

- Îţi aduci aminte ce mi-ai spus? - Nu prea.

Ai spus că nu-ţi pasă ce fac cu ei.

Ai putea să-i joci la curse, sau să-ţi iei un nou halat de baie

sau să-i dai de pomană.

- Ţi se pare cunoscut, nu? - Da, par a fi eu.

Tot ce am făcut a fost să-i investesc.

Continuă.

I-am investit pe numele tău, în propria mea companie.

De atunci, acţiunile au crescut de patru ori.

La valoarea de piaţă actuală, fac 48.000 de dolari.

Ia stai puţin, ia stai puţin.

Deci vrei să-mi spui că mâine, pot merge într-un loc

să le spun să-mi vândă acţiunile

şi să primesc 48.000 de dolari, cash?

Corect.

Dar nu-ţi recomand. Uite, acţiunile vor dura un timp...

Ascultă, eşti un tip grozav şi...

Vreau să-ţi spun că retrag toate răutăţile pe care le-am gândit despre tine

în toţi aceşti ani, dar chiar acum vreau cei 48.000 de dolari.

- Rudy? - Da?

- Pot să dau un telefon? - Da, bineînţeles.

Roy Dwyer, la telefon.. Roy Dwyer, la telefon, vă rog.

Revin într-un minut.

- Alo, cine este? - Tom. Acum, ascultă-mă Roy.

M-am tot învârtit pe aici şi am aşteptat să mă suni.

Eram îngrijorat. Credeam că ai murit.

- Vrei să mă asculţi? - Ce?

Am pus-o. Avem ambarcaţiunea.

Hei, Tom. Ne vedem la poartă în jumătate de minut, da?

- Mă bucur să te cunosc, Roy. - Şi eu.

- Ai luat biletele? - Sunt chiar aici.

- Ei bine... - Da.

Mai bine te-ai duce acum.

Hei, ştii ceva? Acum nu mai am pe cine să urăsc.

Nu este ca naiba?

- A dracului ruşine. - Da.

Zborul 42. Îmbarcarea acum la poarta 3.

- Hei, Rudy, să nu uiţi de Wesley. - Nu, nu. Ţinem legătura.

- Este important pentru mine. - O să-l găsim noi.

Da.

Hei Rudy. Pe ei! Rupe-i pe băieţii răi.

Numai puţin, băieţi. Numai puţin. Am aici un alt raport!

Ţinutul Cayuga vine cu 85% din voturile numărate

Dooley are: 3212

Jordache: 4680

Rezistaţi. Este ca la o cursă de cai pe care o câştigăm.

- Bine - Mulţumesc. Mulţumesc.

Ei bine, încă nu s-a terminat. Oh, nu.

D-le Jordache.

Îmi pare rău că a trebuit să vă sun, d-le Jordache. Dar nu am ştiut ce să fac.

D-le Jordache. Este în studio.

Julie, ce naiba faci?

Oh, onorabilul Senator al Statelor Unite ar trebui să ştie

ce face semi talentata şi semi frumoasa lui soţie.

Ei bine, o să-i spun eu senatorului ce face semi treaza şi semi preţioasa lui soţie.

Face o grămadă de gunoi!

Dă-mi ăsta.

Senatorul se pare că mi-a luat ciocanul.

Urmărea rezultatele la televizor şi deodată a devenit absolut...

Te rog, nu vorbi de soţia senatorului ca şi cum nu ar fi prezentă aici.

Ea este foarte prezentă şi ar dori să ia o pauză.

Ai băut suficient.

- Nu există suficient, pentru băutură. - O să te duc în pat.

Nu ai fost primul. Şi dacă-mi joc bine cărţile, nu vei fi nici ultimul.

Martha, o iau eu.

Stai prin apropiere, Martha, poate mai înveţi ceva.

Cum să devii un întreţinut, în 600 de lecţii uşoare.

D-na Rudy Jordache, o fostă fată de carieră, acum o întreţinută.

Demnă, senină, plină de har şi beată.

Oh, Dumnezeule...!

Ştii, principala problemă cu oamenii, este că...

Dacă nu ai vrut să candidez, trebuia să-mi fi spus acum mult timp în urmă.

Mereu îmi sunt luate ciocanele.

Rudy!

- Rudy! Este cineva acasă? - Cobor imediat!

Sus! Aici sus, vino!

Aranjează-te. Reporterii te aşteaptă aici jos.

Ce s-a întâmplat?

În Ţinutul Clintonam, Jordache câştigă cu 2 la 1!

Dooley şi-a recunoscut înfrângerea!

Uite-l că vine.

Felicitări, Rudy.

Uitaţi-l, băieţi. Senatorul de Whitby.

- Şi asta-i doar pentru început. - D-le Senator, aici, vă rog. Una bună.

Zâmbiţi, vă rog. Vă mulţumesc, domnule senator.

Traducerea şi adaptarea: Virgil G.N.