Original subtitles

Partea stângă a tabloului e cea mai deteriorată.

Zonele scorojite au fost stabilizate.

Mă scuzaţi...

Cum bine ştiţi, problema este acoperirea pânzei cu bitum de ludeea.

Mă scuzaţi.

Am făcut măsurători, tabloul continuă să se întunece.

- Aveţi soluţii să reparaţi asta? - Nu, dar căutăm încă.

Deci tabloul va continua să se degradeze?

Nu marea va înghiţi pluta, ci...

Delphine, nu ţi-e bine?

Ci bitumul de ludeea.

Delphine!

Mă auziţi?

- Cheamă salvarea! - Faceţi ceva!

Delphine, draga mea!

A murit.

ARTA CRIMEI

MAGIE NEAGRĂ Partea I

Gata, am făcut-o şi pe-asta. Am divorţat.

Da, am făcut-o.

- Ce este? - Nimic, doar că...

Văd că pe tine te bucură că ai fost la judecător.

Antoine!

De un an o tot lungeam.

E mai bine aşa, nu?

Dacă aşa spui tu...

Am dat o pagină.

De când am discutat cu tata, mă simt mai...

Mă simt uşurată. Fobia s-a ameliorat...

Nu mai am vertijuri.

- Deci aţi avansat. - Da.

Şi tatăl dv.?

E bosumflat.

Dar cred că a înţeles.

Micile lui intervenţii în anchetele OCBC au luat sfârşit.

De-acum, fiecare e pe drumul lui.

Salut...

Salut...

Da!

Bine, vin acum.

Bună ziua!

Ce este? Un furt sau o escrocherie?

O crimă?

Mi se pare mie sau sunteţi mai dezagreabil decât de obicei?

Vi se pare.

Nu contează, căci sunt cât se poate de binedispusă.

Şi am o veste foarte bună.

Acrofobia mea s-a terminat. Sunt vindecată.

Super! Formidabil.

Nu vă daţi seama ce înseamnă? Nu mai am vertijuri.

Nu mai am nevoie de obiect contra-fobic. Aţi scăpat de mine!

Sunteţi liber ca pasărea cerului!

Unde mergem?

La Luvru.

La Luvru?

- O cunoşteaţi? - Nu personal.

Când am nevoie de laborator, lucrez mai ales cu Hugo.

Delphine Etiembe era şefa cea mare.

Era şi preşedinta societăţii prietenii-nu-ştiu-cui...

Gericault.

- Autorul "Plutei"? - Da.

E doar o mică asociaţie de pasionaţi.

Organizează conferinţe, colocvii... Ce-i?

Nu-mi plac fan-cluburile.

Dar să stai cu orele în faţa unui tablou să vezi dacă e aşa sau aşa...

- Mă rog, fiecare cu nebuniile lui. - Da.

Nebunia asta e meseria mea.

Bună ziua...

- Eşti bine? - Da...

Acolo...

E ultimul lucru pe care I-a văzut înainte de a muri.

"Pluta Meduzei"?

Vă daţi seama? Ultimul lucru pe care I-a văzut e "Pluta Meduzei".

- Nu-mi dau seama. Care este? - Ăsta. Dar nu ştiţi povestea...

Este o corabie care a naufragiat în 1816.

149 de persoane au fost abandonate pe o plută.

149 pe o plută! Cei mai mulţi au murit în suferinţe atroce.

Interesant. Dar ce contează că a murit în faţa ăstuia

sau a unuia cu floricele?

Au rămas 15, pe jumătate nebuni.

- Ce avem? - Asta a băut înainte să moară.

Şi ce conţine?

- Am făcut testul. E cianură. - Cianură?

Bine, mulţumesc.

Dle Etiembe...

Mamă!

Lăsaţi-mă! Mamă!

Lăsaţi-mă să trec!

Trebuie să vorbim. Imediat.

- Cu mine? - Nu, cu papa.

Puteam să-i alin un pic, nu?

Este conferenţiar, îl cunosc.

E o anchetă criminală, nu ne putem implica personal.

Soţia lui a murit!

Este un gest uman, cum cere viaţa în societate.

- Puteţi înţelege asta? - Nu amestecaţi totul. Staţi cu mine.

Îmi cereţi să stau lipită de dv.? Ce aveţi azi?

Vă conduc în biroul lui Delphine.

Vă urmăm.

Avea mereu termosul cu ea?

Da, bea din el toată ziua.

Îşi pregătea ceaiul aici.

Azi-dimineaţă n-aţi remarcat nimic special?

Nu, nimic.

Eu am deschis biroul. Nu era nimeni aici.

Putem spune că ucigaşul a vărsat cianura în termos aseară.

- Ştii la cât a plecat? - Nu, am terminat înaintea ei.

Ea lucra adesea peste program.

Haide!

- Avea duşmani la locul de muncă? - Nu.

Nu era uşor de lucrat cu ea, dar îşi făcea bine treaba.

- Cum se înţelegea cu soţul ei? - Bine, cred...

De ce?

Se pare că voia să depună o cerere de divorţ.

Vă jur că nu ştiam nimic.

Adevărat?

Nu erau toate roz între noi, soţia mea putea fi dură uneori...

Dar nu mi-aş fi imaginat...

Voia să-I târască în noroi pentru garda copilului.

Nu avea niciun interes să-i spună procedurile.

Clientul meu nu ştia nimic.

Dar lucraţi la Luvru graţie soţiei dv.

Urma să vă pierdeţi fiul, slujba...

Soţia dv. vă întreţinea, iar dv. cheltuiaţi banii cu o blondă.

Ne-am întâlnit la o conferinţă, am ieşit la un pahar...

Ea m-a dus în cazinoul acela.

- Cine este? - Nu ştiu.

Am încercat s-o sun, dar mi-am dat seama că mi-a dat un număr fals.

Nu mi-am ucis soţia! Vă jur!

De patru luni pregătea lovitura.

Aseară, aţi căutat-o la birou şi aţi vărsat cianura.

Nu aveţi nicio dovadă!

20 de ani de căsnicie...

Cinci ani de proceduri pentru adoptarea copilului...

Şi ea voia să distrugă totul.

Credeţi că nu ştiu cum este? Toate minciunile, toată mizeria...

Aproape jumătate din căsnicii se termină cu un divorţ.

Şi nu toţi divorţaţii îşi ucid soţiile.

Dv. v-aţi ucis soţia?

- Mai ai multe mizerii de debitat? - Antoine...

Nu... Dar am impresia că dv. aveţi multe de spus.

Antoine!

Faci pe deşteptul cu mine?

leşi!

N-o să scăpaţi aşa!

Ce-i?

Am semnat actele de divorţ azi-dimineaţă. Acum ştiţi.

- Înţeleg. - Bravo.

Eu nu reuşesc.

Îmi pare rău...

Puteţi să vă întoarceţi acasă.

- L-ai lăsat să plece? - N-am găsit nimic la el.

Nicio hârtie privind divorţul.

Nimic nu dovedeşte că a trecut pe la biroul soţiei lui.

- Dar nu are alibi. - Antoine!

L-am convins pe avocat să nu depună plângere.

Va trebui să faci un efort. Trebuie să vorbeşti cu cineva.

Despre mami şi tati? Nu.

Preferi un psiholog trimis ierarhic?

- Ştii pe cineva? - Da, ştiu.

Te duci chiar azi.

Dle căpitan.... Îmi pare rău dacă nu cred că e Jacques Etiembe.

Nu ştiu cum sau de ce, dar crima e legată de tablou.

Nu are nicio legătură cu divorţul.

Şi de unde scoateţi asta?

Ucigaşul o omoară în faţa tabloului care reprezintă agonia.

Credeţi că e o coincidenţă?

Niciodată moartea n-a fost reprezentată cu atâta realism.

Ştiţi ce făcea Gericault?

Aducea cadavre în atelier, să-i servească de model.

E drept că hoiturile arată bine.

Pot să vă întreb ceva?

De ce nu mă urmăriţi când spun ceva?

O anchetă se bazează pe lucruri obiective.

Obiectivitate? Nici cafeaua n-o gustaţi. Tot din obiectivitate?

Nu are legătură cu obiectivitatea, ci cu supravieţuirea.

Vă las să meditaţi la asta. Am ceva de făcut.

În sala de audieri, am văzut cât de obiectiv aţi fost.

- Ştiţi că mă ocup de Chassagne? - Da, nu vreau să fiu pacient.

- Vreau doar o chitanţă. - O chitanţă?

Da, o hârtie care să spună că am venit aici.

În rest, mă simt foarte bine, mulţumesc.

Pot să vă pun o întrebare?

Da. Daţi-i drumul. Dar repede, dacă se poate.

Înainte de ieşirea cu avocatul,

dna Chassagne vă anunţase că nu mai are nevoie de dv.

- Aşa este? - Da. Şi?

Ce-aţi simţit?

Ce credeţi? Că-mi făcea plăcere s-o ştiu după coada mea?

Într-un fel, a reformulat ce v-a spus soţia dv. azi-dimineaţă.

Două femei care vă spun că nu mai au nevoie de dv...

Este mult, nu?

Puneţi ştampila aia sau caut pe altcineva?

Cum?

Cumpără un orologiu Ludovic XVI furat în Franţa, vândut în Belgia,

revândut în Germania, vândut din nou în Elveţia

şi vrea 200 000 de euro de la statul francez ca să-I restituie?

Da... O să sun.

- Cine-i glumeţul? - Un şef al Consiliului italian.

Curând, o să ne ceară Gioconda în schimb.

- Ai fost la psiholog? - Da.

Poftim.

- A fost bine? - Da, super...

Sunt vindecat, e în regulă.

Antoine, a fost bine?

Dacă nu mă crezi, sun-o. Are numărul aici.

Legistul vrea să vă vorbească.

Super!

Spuneţi că doza de cianură putea fi încă mai mare,

şi gustul tot n-ar fi fost modificat?

De obicei, avem de-a face cu supradozaje. Aici e invers.

Poate că nu voia s-o ucidă imediat. Voia să moară în faţa tabloului.

E sadic, dar mi-a dat prin cap. Vă las să vă lămuriţi.

- Vă mulţumim, dle doctor. - Pentru puţin.

Nu v-am spus că există o legătură? Dacă ăsta nu e fler...

Curând, n-o să mai am nevoie de dv. ca să-mi duc anchetele.

De ce îşi dorea ucigaşul ca Delphine să moară în faţa tabloului?

Trebuia să vadă tabloul înainte să moară. Nu ştiu de ce, dar trebuia.

Ce părere ai?

Antoine?

Nu ştiu, mai fac săpături.

Mai faci săpături?

Antoine, vreau să te simţi bine aici.

leşirea faţă de avocat nu are legătură doar cu divorţul.

Pot să ştiu despre ce vorbeşti?

Cred că încă nu ţi-ai găsit locul la OCBC.

Vrei să spui că nu sunt un poliţai destul de bun? Nu ai încredere?

Tu nu ai destulă încredere.

Cred că te sperie cultura.

- Ce tot spui? - Nu ţi-ai început formarea.

Te bazezi doar pe Florence Chassagne.

- Deloc. - Ba da.

Câtă vreme nu ai acest bagaj, cu sau fără Chassagne,

te vei simţi aiurea aici.

Nu am chef să adun alt avocat cu făraşul.

Astea fiind zise, te las să faci săpături.

De ce "Pluta Meduzei"?

Căutam un subiect grandios pentru Salonul din 1819.

Ceva tragic, pe măsura imaginii Franţei după căderea Imperiului.

Au ştiut că nu vor supravieţui 149 de oameni pe plută.

S-au bătut, s-au omorât între ei, unii au fost aruncaţi în mare.

Cei 15 supravieţuitori sunt 15 ucigaşi.

Dar tu îi arăţi pe punctul de a fi salvaţi...

Dacă pictam carnagiul, Salonul îmi refuza tabloul.

Este o nebunie...

Nu vedem nimic, dar totul e sub ochii noştri.

Securea de-aici, ţesăturile roşii, de-aici, de-aici,

care reprezintă sângele...

Şi nebunia care-i cuprinde, ca pe acest bărbat cu capul în mâini...

Şi genţile de piele, pe care au încercat să le mănânce,

înainte să devoreze cadavrele, căci erau hămesiţi...

Asta e natura omului. E un monstru în adâncul lui.

Un monstru care aşteaptă să iasă.

- M-am gândit la Gericault. - Aţi uitat să salutaţi?

Bună ziua. Ascultaţi-mă... "Pluta" spune povestea agoniei şi a morţii.

Dar şi a crimei. Ne spune că oricine poate deveni un criminal.

Vreţi să spuneţi că vă aruncam în apă, dacă eram în locul lor?

Credeţi că puteţi deveni frecventabil într-o bună zi?

Ştiaţi că cei doi s-au întâlnit graţie "Plutei"?

Este tabloul la care au lucrat când erau în şcoală.

- Nu... - Ba da.

Cred că a ucis-o sub tablou pentru ca povestea lor

să se termine unde a început.

Ştia foarte bine ce face.

- Ce caută aici? - Nu se poate...

Nu ştiu.

- Nu I-aţi sunat? - Nu.

- Florence, n-am nicio vină. - Crezi că asta mă linişteşte?

Dacă nu mai vrei să mă vezi,

părăseşti OCBC şi te întorci la cercetare.

Cursuri de istoria artei pentru căpitanul Verlay?

- N-ai mai predat unora ca el. - Ştiu.

Îi ceri unui Ferrari să încingă cauciucurile într-o parcare.

Ferrari-ul a fost judecat pentru complicitate la escrocherie.

Dacă nu vrea la fier vechi, ar face bine să încingă roţile.

Sunt 150 de ore de muncă în folosul comunităţii.

Pedeapsa e pentru tata sau pentru el?

Ai să vezi... Când vei înţelege că cubismul nu e joc de lego,

o nouă lume ţi se va deschide.

La treabă!

Dacă vă face stupid, incompetent sau idiot,

nu vă formalizaţi, e mai presus de el.

Curaj!

Am adus câteva reproduceri pentru a lua pulsul.

Ce anume vă place în artă? Aşa, spontan.

Nu ştiu, nimic...

Preferaţi sculptura, pictura, clasicul, modernul, contemporanul?

Chitara electrică se pune?

O să privim...

- Cum e cu tata? - Ghiciţi.

Aţi avut dreptate. Jacques şi-a vizitat soţia în ajunul crimei.

Fabien Delessert I-a văzut.

El ce căuta acolo?

O consola pe Delphine pentru mariajul ratat.

O să-I credeţi pe micul pneumolog care-mi seducea nevasta

în loc să se ocupe de astmul fiului meu?

De când dura povestea voastră?

Eram la început.

Delphine a venit la mine.

- Aveam impresia că e pierdută. - Auzi!

Tu ai zăpăcit-o, cu tinereţea ta.

Mizerabile!

Staţi jos.

- Unde eraţi? - Chiar după uşa biroului.

Ce făceai acolo?

Şi vedeaţi termosul de-acolo?

- N-am văzut când a vărsat cianura. - Pentru că n-am vărsat-o.

Dar aveaţi un mobil.

Şi un motiv s-o ucideţi chiar aici.

Sub "Plută".

- Ce? - Aţi ucis-o pentru că v-a părăsit.

Precum căpitanul "Meduzei",

care le-a promis bieţilor oameni că-i remorchează...

Încetează!

Vă trimit la judecător, care vă va pune sub scuzare.

Soţia mea urmează să fie înmormântată.

Vă duceţi la înmormântare, apoi veţi fi în arest preventiv.

Aţi putea fi mai discret. Măcar pentru fiul lor.

Nu am de ales.

Mergem?

Nicio grijă, supraveghez totul. Dacă scapă, ţip.

Ajutor!

Ce-i asta?

Rămâi aici.

Acolo!

O să fie bine...

Chemaţi ajutoare!

Un bărbat a fost înjunghiat în Pere Lachaise.

Nu este o coincidenţă.

Cineva atacă o femeie şi pe amantul acesteia,

iar dv. veniţi cu teorii despre Gericault?

Nu suntem siguri nici de povestea cu cianura.

Poate că ucigaşul a otrăvit-o fără să vrea.

- Şi pentru că nu suntem siguri... - Ştiţi câte morminte sunt aici?

Proust, Balzac, Delacroix, chiar şi Jim Morrison.

Delessert a fost rănit acolo.

Deci?

Două răni adânci. E posibil să fie atinse organe vitale.

- L-am trimis la Saint-Antoine. - Şi cuţitul?

La prima vedere, nicio amprentă.

Evident...

Verlay, vă cer să vă faceţi treaba. Vă cer prea mult?

- Nu, doamnă procuror. - Perfect. Pardon!

Are rahat în ochi. E clar că a fost agresat la mormântul lui Gericault.

Dar cine era azi-dimineaţă în jurul mormântului?

Grădinarii.

Am verificat. Cum nu I-a putut agresa chiar la mormânt,

I-a aşteptat într-un loc mai calm, aici.

Asta nu ne explică de ce I-a atacat pe Fabien.

Am vorbit cu procurorul. Şi acum îmi sângerează urechile.

Începe să mă enerveze asta.

Ştiu... Dacă aş vorbi cu psihologul de la Omucideri?

- Daubracq? - Da.

Ar putea arunca o ochi în dosar. Ce zici?

- De ce nu? - Bine, îl sun.

Salut.

- Cine e Daubracq? - Un criminolog. Poate ne ajută.

Mi-aş bate capul cu Gericault, dar îmi trebuie o pistă. Un suspect.

- N-am nimic. - E începutul unei piste.

- Da... - Mă iertaţi.

De ce sunteţi mereu dezagreabil?

De parcă aţi urî planeta întreagă.

Chiar vreţi să facem conversaţie?

O ne oprim aici. Nu mai vreau să lucrez cu dv.

- Dnă Chassagne... - Stricaţi totul.

Pe fostul dv. şef I-aţi făcut "nenorocit".

De unde ştiţi asta?

Eu i-am spus.

E partenera ta, nu?

Nu o alunga, ca pe soţia ta.

Nu este uşor. Şi ea I-a făcut "australopitec".

Poate că lecţiile mele o să vă stimuleze sensibilitatea artistică.

- Dar mă îndoiesc. - Trebuie înţeles.

Căpitanul Verlay a avut o copilărie dificilă.

Tatăl lui n-a vrut să-I vadă. Dar trebuie să credem în el.

Poate că ar trebui să procedez ca tatăl tău? Să scap de tine?

Da, vin acum!

Mulţumesc.

- Mai vreţi o ştampilă? - Nu, nişte medicamente.

Ceva care să mă ajute să rezist câteva zile.

Puteţi să-mi spuneţi mai multe?

De când sunt la OCBC, nu mai pot rezolva un caz sigur.

Mulţumită? Mă ajutaţi?

Are vreo legătură cu dna Chassagne?

Luaţi loc.

Nu ştiu de ce merge între mine şi ea, dar merge.

Dacă nu mai vrea să lucreze cu mine, nu mai găsesc pe nimeni.

- Cine v-a spus că vrea să renunţe? - V-a spus ceva? Ce v-a spus?

Luaţi loc, întindeţi-vă... Dar calmaţi-vă un pic.

Mi-era mai bine la Omucideri.

Acolo puteam face ce voiam, nu aveam nevoie de nimeni.

Aţi vrea să vă întoarceţi acolo?

Nu prea se poate.

Acum alerg după un nebun care crede că nu sunt destui morţi pe "Plută".

Îmi pare rău...

N-am avut timp să-i văd faţa.

Nu vă poartă nimeni pică în afară de soţul dnei Etiembe?

Nu...

Credem că ucigaşul voia să vă atace în faţa mormântului lui Gericault.

În faţa "Plutei"? Ca pe Delphine?

De ce Gericault?

Nu ştiu...

Nu are legătură cu societatea aceea, "Prietenii lui Gericault"?

Nu are nicio legătură.

Nu mi-au reproşat nimic, decât că au dispărut 300 de euro.

- Asta este... - Ce este?

Aţi fost acuzat de furt?

N-am fost eu, nu se ştie cine a fost.

Ce sunt întrebările astea?

Aşteptaţi două secunde.

- Ce este? - Ucigaşul...

Nu-şi atacă victimele doar în faţa "Plutei".

Cum?

Urmează o serie de tablouri.

Cum adică? Ce mai e şi asta?

Veniţi să vă arăt.

În "Pluta Meduzei", sunt pictaţi oameni afectaţi de demenţă.

Acolo! El îşi ţine capul între mâini.

El e disperat...

- El are privirea... - Da, am înţeles.

- Şi tatăl dv. mă consideră limitat. - Înţeleg. Scuze.

Credem că, pentru a-i picta, Gericault a vizitat ospiciile.

Şi a făcut o serie de tablouri, numită "Monomanii".

Sunt cinci.

Priviţi...

"Monomania invidiei"...

A jocului...

Şefia militară...

Răpirea copiilor...

Furtul...

- Fabien a fost acuzat de furt. - Exact.

- Apoi... Delphine şi-a adoptat fiul. - Da...

Deci n-a fost fiul ei...

- Răpirea copiilor. - Exact...

Da, am înţeles.

Cel care a fost prins la ruletă cu o blondă e Jacques Etiembe.

Ucigaşul I-a studiat pe Gericault, cunoaşte seria "Monomanilor".

Deci Jacques e următoarea victimă.

Exact.

Trebuie protejat.

Mă mai bateţi mult la cap cu Gericault?

Poftim?

Nu aveţi nicio dovadă.

Delessert n-a fost agresat în faţa mormântului lui Gericault.

Da, dar dacă priviţi planurile cimitirului...

- Ştiţi cât costă o protecţie? - Aşteptaţi...

Jacques Etiembe nu mai răspunde. Şi nimeni nu ştie unde este.

- Daţi-ne măcar geolocalizarea. - Credeţi că putem face asta oricum?

Drept cine mă luaţi? Stasi?

Un nebun criminal circulă liber.

Trebuie să fii debil să-ţi asumi acest risc.

Nu e prima dată când insultaţi un superior, din câte am citit.

Vedeţi-vă de treabă. Dispăreţi de-aici!

Veniţi!

Spitalul Salpetriere

Asta vine de la Salpetriere. "Monamana invidiei".

Nu bănuia că Gericault o va face celebră.

Sigur vrei să organizezi vizita asta cu "Prietenii lui Gericault"?

- Nu vrei să aştepţi? - Nu.

Delphine ţinea mult la asta... Dacă mă duc acasă, înnebunesc.

Trebuie să rezist pentru Arthur.

Te înţeleg. Nicio grijă, mă ocup eu.

Scuză-mă...

Da?

Bine, vin.

O problemă cu o comandă. Mă întorc...

Se pare că băiatul de la livrare s-a rătăcit. O să mai sune.

Jacques?

Evident, nimeni n-a văzut nimic.

Am asta...

Supravegherea video de la intrare.

Pare să fie o femeie.

- E tot ce avem? - Da.

Îmi permiteţi?

Este bitum de ludeea. Asta folosea Gericault pentru patină.

larăşi Gericault?

Da, iarăşi Gericault.

Trebuie să fii complet dus.

Trebuie să vorbim.

Crima a avut loc la două ore după ce v-am prevenit.

Ştiţi ce e asta? Neasistarea unei persoane aflate în pericol.

Ce vreţi?

Protejarea lui Arthur Etiembe şi a lui Fabien Dellesert.

- Fie. - Nu am terminat.

- Vreau să mă întorc la Omucideri. - Glumiţi?

Chiar dacă şeful a fost schimbat, dosarul dv. a rămas.

Ori mă ajutaţi, ori vă torn superiorilor dv.

O să văd ce pot face.

Dar dacă nu încheiaţi această anchetă, nu ştiu ce pot face.

Aţi obţinut ce voiaţi?

Ce voiam?

- Să-i puneţi sub protecţie. - Da, nicio problemă.

Şi dacă nu se opreşte aici? Mai sunt doi "monomani".

Pardo este atent.

Studiază anturajul Delphinei de la "Prietenii lui Gericault".

- Şi "Invidia"? - Nu ştiu...

- Ar putea fi oricine. - În regulă, nu vă enervaţi.

Ştim că asasinul îşi cunoştea bine victimele. În rest...

Trebuie să vorbim cu expertul nostru în furie.

Vă place să fiţi furios, nu?

Ba da, avem timp. O să-ţi arăt cum procedăm noi.

Vi-I prezint pe Bruno Daubracq. Expert psihiatru şi crimonolog.

- Florence Chassagne. - Încântată...

Dv. aţi scris articolul despre crime în pictură?

- Da. - Remarcabil.

Mulţumesc, sunteţi foarte drăguţ.

- Bună ziua... - Vă interesează pictura?

Da, când am un pic de timp...

Dar nu pot rivaliza cu aceşti domni.

Ne străduim...

Începem? Pe-aici.

Modul de operare nu ne dă mai multe elemente.

Aveţi dreptate, ucigaşul poate fi o femeie.

Sau un bărbat care se dă femeie. Uciderea victimelor nu-i ajunge.

Vrea ca Gericault să vorbească pentru ea.

Tabloul reflectă suferinţa ei fizică.

- Scuzaţi-mă, pot spune ceva? - Da.

Ştim că bitumul de ludeea degradează treptat "Pluta Meduzei".

Când ucigaşa îl mânjeşte pe Jacques pe faţă,

poate spune:"Îl fac să dispară..."

Aşa cum va dispărea tabloul.

Am ajuns la aceeaşi concluzie.

Cred că Jacques Etiembe e cineva special pentru ea.

El a mobilizat simbolismul cel mai puternic.

De ce o femeie i-ar ataca pe soţ, soţie şi amant?

Mobilul nu contează, dacă ucigaşa e atinsă de o afecţiune psihiatrică.

Ce are sens pentru ea nu are pentru noi.

Deci este cineva care-i cunoaşte pe "Prietenii lui Gericault",

dar care a trecut şi printr-un spital de psihiatrie.

- Şi care se duce la Luvru. - Cum?

- Acest tablou e la Luvru? - Da.

Deci criminala s-a dus să-I vadă.

Dacă e atât de nebună, n-a trecut neobservată.

- Cine se duce la Luvru? - Mergeţi, nu se ştie niciodată.

Îmi place acest Daubracq. Îl ştiţi de mult?

- Ce vă place? Că vorbeşte frumos? - Nu.

Ceea ce emană. E politicos şi prevenitor.

În compania dv., uitasem ce înseamnă asta.

- Nu rezolvi anchete cu politeţea. - Nu, dar nici nu strici nimic.

Loteria a ruinat-o.

Era obsedată de calcule şi de combinaţii de numere.

Şi nimeni nu voia acest tablou...

De ce acest portret n-ar fi demn de celelalte?

Pentru că era alienată? N-am vrut să pictez boala...

Am vrut să pictez un om.

- Sunt victime. - Dar pot fi şi ucigaşi.

Nebuna a pus mâinile pe tablou.

- Şi aţi lăsat-o? - Gardianul era în altă sală.

Mai multe camere, mai puţini gardieni.

S-a petrecut săptămâna trecută...

E o persoană specială.

Este tot o femeie.

Ce face acolo?

Puteţi mări imaginea?

Mai mult.

E luată de la biblioteca Luvrului. A prezentat un act de identitate.

Adică putem obţine numele şi adresa?

Cui îi mulţumim?

A împrumutat tot ce era disponibil despre Gericault.

Poate e doar o pasionată, nu şi o ucigaşă.

Emilie Bazin lucra aici.

În orice caz, ar fi bine să mă păstraţi.

Nu schimbăm o echipă câştigătoare, nu?

- Vă rog... - Mulţumesc.

Puneţi-vă astea.

Eu n-am avut probleme cu ea. Ce spuneţi că a făcut?

- Nu ştim încă. - Nimeni nu s-a plâns de ea.

Da...

Puteţi să ne lăsaţi, doamnă.

- Spune. - Avem informaţii.

Emilie Bazin. E chimistă, a lucrat 2 ani la Luvru cu Hugo.

Cum?

Contractul s-a încheiat acum 6 luni. Mă uit la dosarul ei.

A fost angajată ca handicapată. Este schizofrenică.

A fost internată de câteva ori în spitale psihiatrice.

Face parte din asociaţia "Prietenii lui Gericault".

- Ce-i? - Cu siguranţă ea este.

- Încercăm s-o localizăm. - Căutăm şi noi informaţii.

Uitaţi-vă în bibliotecă.

E bitum de ludeea.

Caută o soluţie să împiedice degradarea "Plutei".

Nu ştiu ce-a găsit ea, dar noi am găsit.

- Veniţi un pic! - Ce-i?

De ce a pus o poză cu Hugo?

Nu ştiu...

"Monomana invidiei".

Şi ce?

Hugo este ambiţios, şi-a dorit mereu postul lui Delphine Etiembe.

Răspunde, Hugo!

Ce cauţi aici, Emilie?

Te deranjez?

Trebuie să-ţi vorbesc de bitumul de ludeea.

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro