Original subtitles

ARTA CRIMEI

O MOARTE GALANTĂ Partea a Il-a

Doamnă?

Vă simţiţi bine?

Da, sunt bine.

Încercaţi să vă amintiţi, trebuie să fi văzut ceva!

Nu, n-am văzut nimic.

Nu mai e nimic aici.

Deci cineva se plimbă cu un cearşaf plin de sânge.

Poate că e încă în şcoală. Puteţi bloca ieşirile?

Imediat.

Se întâmplă ceva în atelierul de ceramică. Cineva a aprins cuptorul.

Azi nu sunt cursuri de ceramică.

O să ardă totul!

- Pe-acolo! - Ocupaţi-vă de domnişoara.

Acolo!

Nu mişca!

Fără prostii! Nu vreau să te împuşc.

Stai pe loc!

La dracu'!

Ştiu că erau două cearşafuri: unul alb şi unul albastru.

Trebuia să mă sunaţi, în loc să faceţi pe deşteapta.

Şi nu mai trebuia să mergeţi pe sârmă...

E perfect. Acum închideţi ochii şi faceţi aşa.

Aşa?

Ştim că Jerome a avut raporturi sexuale chiar înainte să moară.

Îşi pregătise cearşafurile.

- Raporturi sexuale? - Ne-a spus legistul.

Mulţumesc.

Dacă cearşafurile fac parte din mizanscenă?

Ce spune?

Când a fost ucis, poate că era în joc sexual, imitând un nou tablou.

Cu un cearşaf albastru şi unul alb.

Ar putea să ne ajute asta. Puteţi identifica tabloul?

Trebuie să verific ceva.

Aparent totul e bine, dar trebuie să faceţi un RMN.

- O să-mi fac o programare. - Nu!

- Vă duceţi acum. Puteaţi fi ucisă. - Bine, mă duc acum.

Aşa, foarte bine.

- Dnă Chassagne, taxiul! - Da, vin acum!

O secundă!

Sunt aproape gata!

Dnă Chassagne!

Cu tablou, fără tablou,

trebuie să aflăm cu cine s-a culcat înainte să moară.

Cuceririle lui nu sunt puţine.

O să începem cu iubita oficială.

Înainte de petrecere, Jerome a sunat-o pe Jade.

Poate nu pentru logistică, dacă mă înţelegi...

Adică a confirmat o întâlnire pentru un mic joc sexual?

Convoac-o.

Ce faci cu o ploscă în birou?

Nu e un ploscă.

Este un ready-made. Din seria cu roata. Drăguţ, nu?

Se pune aşa, lângă tablou.

Nu m-am culcat cu el în seara aia. V-am spus că mă feream de el.

Ultima întâlnire nu mi-a plăcut...

- De ce? - Voia să imităm un tablou.

Ce tablou?

Un Watteau: "Le faux pas"

Am crezut că reprezintă un bărbat care ajută o femeie să se ridice.

Apoi am înţeles ce a vrut Watteau să picteze.

El o forţează, ea îl respinge...

De la moartea mamei lui, în Jerome se rupsese ceva.

Avea nevoie de dominare, de brutalitate...

Şi de unde ştim că n-aţi făcut asta în seara crimei?

Poate că unora le place, dar mie, nu.

Vă jur că n-am fost cu el în seara aceea!

Când aţi făcut asta, Jerome s-a dezbrăcat, nu?

Nu, a rămas îmbrăcat.

Nu suporta să schimbe nici cel mai mic detaliu.

Voia să se creadă în tablou.

Poate că a mers prea departe?

Trebuie să întrebăm la parchet de plângerile pentru violenţă sexuală.

Şi să aflăm ce tablou voia să imite în seara crimei.

- Sun-o pe Chassagne. - Ai trimis-o la spital.

- O lăsăm pe mâine dimineaţă. - La naiba!

Nu vă îngrijoraţi, sunt perfect sănătoasă.

- Am multe să vă spun. - Şi eu.

Nu, încep eu.

Există un singur tablou de Watteau care s-ar potrivi.

- Dnă Chassagne... - Nu mă întrerupeţi, e important.

- Un Watteau se potriveşte... - "Antiope şi Jupiter".

- De unde ştiţi asta? - Încercam să vă explic.

Ce?

N-o să vă placă, dar am avansat fără dv.

Nu cred că-mi faceţi asta.

Din cauza celor întâmplate ieri?

Acum că spuneţi asta, ar putea fi un motiv.

Floflo, noroc cu domnii, care-mi dau veşti.

Dacă era să contez pe tine...

Ce vrei mai mult? Un bărbat gol, un cearşaf albastru, unul alb,

Jupiter care se transformă în satir. E tabloul cel mai îndrăzneţ.

Ai răbdare...

Jerome era un violator.

Micul joc a derapat, ea n-a suportat,

a găsit ceva de tăiat şi I-a tăiat.

Dar ceea ce nu ştiţi este că Jerome s-ar fi folosit de coroana asta.

Ştiţi unde am găsit-o?

În depozitul şcolii.

E plină de praf, n-a fost folosită de mult.

Ori Jerome se folosea de accesoriile din depozit.

lată de ce nu se potriveşte...

Poate că a găsit una care-i plăcea mai mult.

- Ascultă., Floflo... - Nu-mi mai spune aşa!

Dacă nu este "Antiope şi Jupiter", care tablou este?

Priviţi! Vedeţi bordura asta? Nu e a unui cearşaf.

Poate fi o capă, o robă sau altceva.

- Trebuie să continuăm să căutăm. - Alt Watteau cu un nud masculin?!

Florence, credeam că vrei adevărul, ori tu vrei doar să ai dreptate.

- Mă dezamăgeşti. - Poftim?

La naiba!

Sunteţi bine?

E imposibil. Doi Chassagne în aceeaşi anchetă e prea mult.

I se întâmplă oricui să se înşele.

Nu mă înşel! Ne-am înţeles?

Bine...

Dacă aşa stau lucrurile, la revedere!

Tatăl are dreptate.

Acum 10 zile, a fost depusă o plângere împotriva lui Jerome.

O săptămână înainte de crimă?

- Cine? Jade? - Nu, Karine.

Şi-a retras plângerea 3 zile mai târziu.

- A fost ameninţată? - Nu ştiu, dar priveşte.

Menţionează "Antiope şi Jupiter".

Da, mi-am retras plângerea.

Mi s-a făcut frică.

Nu m-am simţit capabilă să îndur toată procedura.

lar Jerome şi-a cerut scuze.

- Mai fusese violent cu dv.? - Nu.

Niciodată.

Ştiu că nu era bine, dar mă iubea. Aşa îmi spunea.

Nu vă gândeaţi că jocul avea să derapeze?

Mă amuza. Am confecţionat coroana.

Tabloul reprezenta un viol, dar nu m-am gândit că asta va face.

Credeţi că mi-am căutat-o cu lumânarea, nu?

Ca retardaţii de la comisariat, când am depus plângerea.

Până la urmă, nu e rău că a murit.

Ce credeţi? Că mi-e mai bine? Că nu mai am coşmaruri?

Că sunt uşurată?

Nici în autobuz nu suport să fiu atinsă.

Asta nu înseamnă că nu vreţi să vă răzbunaţi.

Aţi fi putut s-o lăsaţi o săptămână mai târziu.

Nu înţelegeţi!

Nu voiam să mă mai gândesc la asta! Voiam să uit!

Da, v-aţi retras plângerea. Ca să nu fiţi bănuită.

Ştiţi în ce hal mă aflam? Credeţi că mă gândeam la asta?

Poate nu singură. Poate că v-a ajutat cineva.

În plângere îl pomeniţi pe Vincent. Ştim că I-aţi sunat după aceea.

Am renunţat să înţeleg relaţia complexă pe care o ai cu tatăl tău.

Nu vreau să am dreptate, dar am dreptate.

Voi găsi acest tablou.

Psihologa ta ar trebui să se îngrijoreze

de fascinaţia ta pentru satiri obsedaţi de sex.

Eu aş vota pentru ăsta.

Cu Watteau am terminat.

Şi-atunci ce cauţi?

Un alt tablou care ar fi putut să-I inspire pe Jerome Barriere.

Numai că nu văd decât asta în lucrările lui.

Watteau şi iar Watteau...

Şi satiri.

- Pare o obsesie. - Da.

Numai că, la Watteau, satirul aduce pulsiune amorului.

Ori la Jerome, pulsiunea este totul.

N-a avut şi alte surse de inspiraţie?

O faci anume? Asta încerc să-ţi explic.

Asta caut, dar nu găsesc.

- Însă voi găsi. - Desigur.

- Baftă! - Mulţumesc.

Haide! Spune-le cum m-ai ajutat.

Nu e în stare să vă spună că se uita cum sunt violată.

N-am văzut asta! Am plecat înainte de finalul spectacolului.

- Şi păreai foarte de-acord... - Eşti un mizerabil!

Lăsaţi scandalul!

Îmi spui ce căutai acolo?

Răspunde! Erai mort de gelozie, de-asta erai acolo!

Ne spiona, ne urmărea! Chiar după 4 luni!

lar tu îl ascultai ca un căţel! Ai văzut în ce te-a transformat?

Când le-am înţeles jocul, mi s-a făcut greaţă. Am plecat.

Minţi!

Calmează-te!

- De ce I-ai sunat? - Ca să depună mărturie.

Dar este un laş. Preferă să facă pe părăsitul suferind!

Îţi jur că n-am văzut nimic. Ţi-am spus că nu e normal la cap!

Totul e din cauza mea. Am meritat tot ce mi-a făcut nebunul, nu?

Sophie! Du-o în arest, te rog.

Gata, poţi să pleci.

Ce este?

Chiar credeţi că I-a ucis pe Jerome?

Acum îţi faci griji pentru ea? Nu e cam târziu?

Hai, du-te...

- N-am pictat multe nuduri masculine. - Da, ştiu...

Dar Jerome era obsedat de tine.

Oare imita unul din tablourile tale? Am tot felul de ipoteze în cap.

Înainte să mori, ţi-ai ars mare parte din lucrările licenţioase.

Oare Jerome Barierre ar fi putut găsi una?

Una considerată pierdută.

Ai multă imaginaţie.

O pictură sau un desen cu un bărbat gol, un cearşaf alb

şi o femeie cu rochie albastră, cu marginile bordurate.

Eram bolnav, dar nu-mi amintesc de asta.

Ce te-a apucat să-ţi arzi operele? Este o nebunie!

Erau comenzi neinteresante, lipsite de mister.

Şi nu voiam ca picturii mele să i se facă un proces.

Un proces?

Procesul, violul, răzbunarea...

Ce proastă sunt!

Sigur că da! Este clar.

Cât se poate de clar!

Când nu vă sun, mă certaţi, când vă sun, comentaţi.

Ar trebui să ştiţi ce vreţi.

Îmi spuneţi ce căutăm aici?

Nu Jerome a ales tabloul, ci criminalul.

- Şi nu era un Watteau. - De unde aţi scos-o?

Mobilul era răzbunarea în urma violului.

Trebuie să te pui în mintea criminalului.

Veniţi!

În istoria artei, răzbunarea cea mai celebră a unei femei violate

este cea a Artemisiei Gentileschi, în secolul XVII.

A fost violată de profesorul ei. A avut loc şi un proces răsunător.

"ludita decapitându-I pe Olofern".

Este o formă de răzbunare pe violatorul ei.

Nu vă spune nimic?

Uitaţi-vă la marginea brodată a rochiei albastre.

Sunt sigură că imitau acest tablou când Jerome a fost ucis.

Ar putea fi aceeaşi ţesătură.

- Ce căutaţi, de fapt? - Au fost doi.

Jerome credea că e un joc sexual. N-a fost doar unul, ci doi ucigaşi.

- Şi aveţi dovezi? - Ce credeţi că facem aici?

Poate că au ascuns arma crimei tot aici.

E cineva?

Puteţi face asta altundeva, nu?

Ce?

Căutăm probe...

- Pot să vă ajut? - Da. Aţi picat la fix.

- Există vreo spadă ca asta aici? - Artemisia Gentileschi...

Directorul a organizat o expoziţie cu operele ei anul trecut.

Sunt aici!

- Sunt acestea. - Staţi!

Nu puneţi mâna pe ele.

Ar putea fi arma crimei.

Artemisia s-a vindecat graţie acestei picturi.

A devenit icoana feministelor din anii 1970.

Şi tot atunci, studenţii au făcut această replică a spadei.

A fost ştearsă.

Dar se văd urmele de sânge.

Şi se pare că lama a fost ascuţită de curând.

Mai rămâne să verificăm ADN-ul.

Deci îl avem pe Jerome...

Ea e Karine...

Şi ne mai trebuie o complice.

Chiar citeam documentele de la procesul tău.

Nu mi-am dorit acest proces.

Am fost târâtă în noroi, am fost chinuită...

A fost mai rău decât violul.

Da, ştiu. Tatăl tău te-a silit să faci asta.

- Voia să-şi spele onoarea. - Onoarea...

S-a gândit doar la el. Şi numai la el.

Nu ştiu cum am reuşit să-I iert.

Marea întrebare.

Poate pentru că, după moartea mamei, nu ţi-a rămas decât el.

Şi studenţii care au participat la expoziţia de anul trecut?

Am cerut lista.

Cafeaua asta este...

Telefonul!

E foarte bună cafeaua asta.

- Bună, tată. - Bună, Florence.

Am vorbit cu Hugo aseară. Mi-a spus că eşti pe pista Artemisia.

Hugo? Ce se bagă el?

Măcar el vorbeşte cu mine. Ar fi fost un bun ginere.

Dar cum nu ştii ce vrei...

Când eram cu el, îl considerai un mucos pretenţios.

Nu încerca să deturnezi conversaţia. Ai fi putut să mă previi.

- Lucrăm împreună la anchetă. - Cum aşa?

Eu sunt expertul judiciar. Te-a sunat căpitanul Verlay?

- Nu... - Super! Odihneşte-te.

Ai grijă de tine, ocupă-te de grădină, dar lasă ancheta.

Te sărut. Trebuie să închid.

La naiba!

Antoine!

Laboratorul a confirmat. Pe spadă e sângele lui Jerome.

Aşteptăm rezultatele ADN de pe ţesătură.

- Ce este? - Puteţi veni, vă rog?

Unde să vin?

Sunt pe scară, uşa e blocată, nu pot s-o deschid.

Cum adică e blocată?

Veniţi, vă rog!

O fi expertă în artă, dar nu poate deschide o uşă!

- Ce se întâmplă? - Mulţumesc.

- Uşa n-are nimic. Care e problema? - Nu ştiu, jur că era blocată.

- Vă bateţi joc de mine? - Eu?

Nu, vă jur.

Nu ne mişcăm de-aici până când nu-mi explicaţi ce se întâmplă.

- Bine. - Ascult.

Eram blocată.

Eram paralizată, nu puteam să mă mişc.

Mulţumit?

Dar nu se petrece nimic. Ce se întâmplă?

Bine... O să vă explic totul, dar va dura ceva...

Putem pleca de-aici?

Fobia să zicem că o înţeleg.

Dar "obiect contrafobic"?! Partea asta n-o înţeleg.

E un obiect care te protejează de angoase. Ca păturica din copilărie.

Şi care-i legătura cu mine?

Încercaţi să-mi spuneţi că eu sunt "păturica"?

Este o prostie. Acum sunteţi bine, n-aveţi nimic!

- Pentru că sunt cu dv. - Este ridicol!

Asta i-am spus şi eu psihologului meu.

- Aveţi şi un psiholog? - Da.

Ne facem că nu mi-aţi spus nimic.

Sau că lovitura la cap a avut efecte secundare.

- Îmi pare rău, nu vreau... - Gata, opriţi-vă!

Păturica... Formidabil.

Şi ţesătura albastră?

Cum?

Bine, mulţumesc.

Este ADN-ul Mariei Rossi.

- Vin şi eu. - Poftim?

Dacă fac din nou o criză?

Ai ţinut cont de interpelarea mea?

Sunteţi nedespărţiţi, văd.

- E dincolo de speranţele mele. - Da, o să-ţi explic.

Poliţia!

Stai pe loc!

Pe-acolo! Dv. rămâneţi aici, blocaţi pasajul.

Ce pasaj?

Poliţia!

Dle căpitan!

Dle căpitan...

Dle căpitan...

Nu mişca!

- Mă doare! - Asta a spus şi Jerome?

- Antoine! - Ce?

- E o problemă cu Chassagne! - Vin acum!

Nu mişca, am spus.

Nu înţeleg, spune că nu se poate mişca.

Parcă ar fi complet paralizată.

- Blocată, paralizată? - Da.

- Chem salvarea? - Nu, ţine-o pe-asta.

V-a luat ceva timp!

Daţi-mi mâna...

- Ce este? - O să-ţi explic...

Bine...

Am găsit un dosar de internare la urgenţe psihiatrice.

Cu patru zile înainte de crimă.

Antidepresive şi o reţetă pentru tratament ginecologic.

Ce s-a întâmplat?

Te-a violat?

Am stat 2 ore la psiholog ca să înţeleg ce mi-a făcut.

Ştiţi că creierul este ca un disjunctor?

Când trauma e prea mare, se deconectează.

Eu aveam impresia că văd totul din exterior.

Că nu eram eu cea violată.

Ca să vă uşuraţi, I-aţi ucis.

Înainte să se ia de mine, nu înţelegeam ce-mi spui.

- I-am spus să se oprească... - Destul!

- Nu trebuie să ştiu toate detaliile. - M-a violat!

Nu voiam porcăria aia de tablou, tu mi-ai spus să mă duc!

N-a fost un viol, a fost un joc. Vrei să rămâi cu el sau nu?

Încetează cu aerele de mironosiţă. Multe tipe vor să se culce cu Jerome.

Şi ajută-mă cu sticlele!

Îmi pare rău...

Aţi participat la expoziţia "Artemisia" de anul trecut.

Deci cunoşteaţi povestea acestui tablou.

Tu eşti în rochia albastră? Tu i-ai tăiat gâtul?

lar tu i-ai ţinut braţele.

- Nu! - Nu eu am ţinut spada.

lar rochia albastră am atins-o când am ascuns-o în statuie.

Ce vrei să faci? Spune-i că n-am făcut nimic!

Jerome merita să moară. Nu-mi spune că nu ţi-a făcut bine.

Eşti complet ţicnită.

- Credeam că mă vei înţelege. - Ce vrei?

Să-ţi mulţumesc că ai făcut-o pentru mine?

Ai dreptate...

Poate că m-am ţicnit.

Ea n-a făcut nimic. N-a fost ea.

Cine este?

Cine este?

Cine i-a tăiat gâtul lui Jerome Barriere?

Ce faceţi aici? Nu trebuia să fiţi în sala video?

Nu mă simt bine. Prefer să stau aproape.

- Vă mai ţineţi mult după mine? - Nu ştiu.

- Psihologa nu vă poate da o pilulă? - Nu, psihanaliza poate dura cu anii.

- Cu anii? - Da...

Spuneţi-i toate prostiile, dar eu n-am 10 ani să stau după ea.

Vă prezint obiectul meu contrafobic.

Povestea cu păturica începe mă calce pe nervi.

Vedeţi? Acum mă credeţi când vă spun că mă chinuieşte?

E o glumă?

Eu vă chinuiesc?

- Dle Verlay, calmaţi-vă! - Aşa, calmaţi-vă!

Dnă Chassagne, ne lăsaţi un pic?

- Eu?! - Da, dv.

Vă rog.

- Luaţi loc. - Nu, mulţumesc.

Un psihanalist nu are o baghetă magică.

Dna Chassagne nu va scăpa de probleme peste noapte.

Sunt poliţai. Dacă trebuie s-o închid ca să mă lase în pace, asta fac.

Nu există o soluţie miraculoasă.

Îl cunoaşteţi pe tatăl doamnei?

- Nu mai aveţi nevoie de mine? - Da.

Ancheta este gata... După dv.

Nu pot să ajut la celelalte anchete?

Nu, deocamdată nu.

Dar la proces, se va ţine cont de colaborarea dv.

Bine?

La revedere.

Mulţumesc pentru tot.

- Ce faci? - Eşti mulţumită?

Ai obţinut ce-ai vrut. Mi-ai luat singurul lucru care mă amuza un pic.

Ce i-aţi spus?

Tatei. Ce i-aţi spus?

Este deja depresiv. Puteaţi fi mai blând.

Ce voiaţi să-i spun? Că vă îmbolnăviţi când se apropie?

Trebuia concediat fără să-i spuneţi că e concediat.

Puteţi conduce mai încet, vă rog?

De trei zile mă bateţi la cap cu tatăl dv.,

iar acum că a plecat, îmi spuneţi că am fost brutal.

Hotărâţi-vă!

Ce urât!

- Gata, aţi ajuns. - Mulţumesc.

Nu uitaţi asta.

Ce este?

- Pot să vă pun o întrebare? - Da.

De ce le pictează pe femei numai cu spatele?

Aşteptaţi...

O să vă arăt, dar reproducerea nu e prea bună.

Priviţi! Aici...

Dacă vă uitaţi cu atenţie, pe malul celălalt este un al doilea cuplu.

Ea e singură.

Poate că-şi aminteşte de o poveste de dragoste...

Sau de un fost amant care-i oferea trandafiri.

- Ca şi cum am fi în capul ei? - Da.

E o interpretare posibilă.

Sfârşim întotdeauna singuri...

Aşa este.

Pe mâine!

Vino să-ţi arăt ceva!

la uite!

Vezi ce găseşti despre ea!

- Bună ziua! - Veniţi să vedeţi...

"Dna Minsky mi-a dat ideea acestei expoziţii."

Ea este pasionată de Artemisia.

Ea a avut ideea cu tabloul,

ea a curăţat spada înainte s-o pună în depozit.

- Am găsit asta pe blogul ei. - La naiba!

Pot să vă ajut?

- Tot ea ne-a încurcat pistele. - Da...

Acum 6 ani, a depus o plângere împotriva soţului ei pentru viol,

iar el a fost declarat nevinovat.

Procesul, violul... Ca în cazul Artemisiei.

Ce?

O aducem aici.

- Sună-I pe Pardo şi-i dăm drumul. - Bine.

- Ce faceţi? - Nu puteţi să mă lăsaţi aici.

Promit să fiu cuminte.

Da, eu sunt.

Cum? A lovit două maşini?

Beat la volan?

Ultraj adus unui agent?

Ce-i povestea asta?

Da, vin imediat.

E tata. Trebuie să mă duc să-I iau din arestul beţivilor.

Bine, vă ţin la curent.

Mi le-a făcut pe toate! Pe toate!

larăşi îmi fac griji pentru el. N-o scot niciodată la capăt!

N-o să mă lase în pace.

Aş vrea să fac la fel, să nu-I văd pe tata 25 de ani.

N-am avut de ales. Eram singură cu el.

Cariera mea devenise obsesia lui.

25 de ani... Când stau departe de el 2 săptămâni,

reuşeşte să se bage peste anchetele mele.

- Şi vertijul îmi revine. - Şi tu ţi-ai pierdut mama de mică.

Eram mică, da.

Aveam 10 ani.

Tata era complet pierdut.

Am făcut tot ce-am putut ca să-I ajut.

Eu am înţeles că nu era rolul meu.

Copiii nu trebuie să-i protejeze pe părinţi.

Ştiu, dar era singur, nu mă avea decât pe mine...

Nu puteam să-I las să cadă.

Să cadă?

Azi continui să ai grijă de el, dar tu eşti cea care cade.

25 de ani sunt mulţi...

Uneori, e mai bine să spui lucrurilor pe nume.

Da...

Ai dreptate.

- Cum ai putut să-mi faci asta? - Ţi-am pus aceeaşi întrebare.

Tu m-ai adus în starea asta. Nu meritam un astfel de tratament.

Tată, ascultă-mă bine! Nu sunt psihologul, nici doctorul tău.

Nici soţia sau prietena ta. Sunt fiica ta.

Dacă vrei să te îmbeţi, să faci pe deprimatul, n-ai decât.

Dar nu mai spune că e vina mea!

- Eu? - Mă faci să mă simt vinovată.

- Nu vreau asta! - Mama a murit!

- Nu o înlocuiesc eu. - Florence...

Lasă-mă să termin!

De mult voiam să-ţi spun...

Dacă lucrurile nu se schimbă, nu ne mai vedem.

- Ce tot spui? - Te iubesc, tată.

De tine depinde. Serios.

Mulţumesc.

Dnă Minsky?

Dnă Minsky!

Nu e nimeni.

Trebuie să fi comunicat în vreun fel.

Acolo.

Este un site de întâlniri. Se lasă agăţată.

"Mi-am pierdut timpul cu tine, proasto."

Le insulta pe cele care nu voiau s-o întâlnească.

la uite! Şi Amalia.

Deci s-au întâlnit.

Aveaţi dreptate. Nu pot să uit. Sunt de-acord.

Poţi avea încredere în mine.

Poţi avea încredere în mine. Ai făcut bine să vii.

Dacă te duci la comisariat, o să păţeşti precum Karine.

Nu aştepta nimic de la justiţie.

Violatorii sunt liniştiţi, tot noi plătim preţul.

Nu reuşesc să uit.

Am impresia că nu voi putea trăi cu asta.

Eşti tânără. Mai poţi s-o scoţi la capăt.

Să fii fericită şi să ai copii...

Vino...

Priveşte-o!

Vezi ce calmă este?

Ce sigură pe ea?

Avem nevoie de reparaţie.

Doar asta te poate linişti.

Eu ar fi trebuit să-mi ucid soţul acum mult timp. Acum e prea târziu.

Dar tu poţi încă s-o faci.

Ce?

O să te ajut, Amalia.

Bine, mulţumesc.

Ţine-ţi telefonul aproape.

Nu are cursuri azi.

- Ea este? - Priviţi...

O filăm. Se va întoarce.

Nimic nu ne spune că a plecat.

Azi-dimineaţă a închiriat costume.

- Pentru exerciţiul ăla... - Exerciţiul pedagogic.

- Nu! - Ce?

Două secunde...

Nu este un exerciţiu pedagogic.

Priviţi!

Rochia galbenă...

Şi costumul de soldat.

E alt tablou al Artemisiei: "laela şi Sisera".

- Va ucide din nou? - Da, dacă e următoarea mizanscenă.

Intră!

I-am dat costumul vărului dv. Nu bănuieşte nimic.

Cred că va fi o frumoasă surpriză.

Am găsit ceva.

Adresa Academiei.

- Acolo I-aţi arestat pe Vincent. - Da.

A refuzat să depună mărturie în favoarea Karinei.

Asta este ideea. Vincent este complice la viol.

Pe el vrea să-I omoare.

Eşti gata?

Vii aici...

Te întinzi pe-o parte...

Pune mâna aşa...

Perfect. Închide ochii...

Partenera ta vine imediat.

Puteţi începe. Aveţi o oră!

Opreşte-te!

Calmează-te!

Mi-a spus că este pentru aniversarea lui, că era vărul ei... Nu înţeleg.

Pe el nu-I luaţi?

N-a făcut nimic, nu? Nimeni nu-şi asumă nimic?

Calmaţi-vă şi intraţi în maşină.

Cu fetele violate ce faceţi?

Calmaţi-vă şi intraţi în maşină!

Venim şi noi!

Dnă Chassagne?

Da?

Ştiu că n-am fost mereu prea cooperant...

Încerc că vă mulţumesc. Vă mulţumesc.

Mi-am făcut datoria, dle căpitan.

Bine, să mergem!

Vezi?

Două cazuri cu implicarea ei, două cazuri rezolvate.

- Alex... - Ascultă-mă!

Nu există parteneri cu care să te înţelegi perfect.

Sunt lucruri inexplicabile. Partenera ta este ea.

Bună ziua!

Gândeşte-te!

Surpriză!

Mă gândeam că poate avem nevoie de el.

Dacă tot vin des pe-aici.

Nu! V-am spus că nu vreau să-mi atingeţi maşina!

- N-o ating, o pun alături. - Nu!

Astea sunt dosarele mele, stau bine aici.

Ce complicat sunteţi!

Între ele.

Ce nu înţelegeţi? Nu vreau să gust această cafea!

- Măcar un pic. - Dar nu vreau!

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro