Original subtitles

Şcoala de Arte din Paris 4 dimineaţa

Cine vrea o bere?

- Ar trebui să dăm muzica mai încet. - Oare pe-atunci nu ascultau muzică?

Dna Minski spunea: "Ca să înţelegi o operă..."

"Trebuie să te impregnezi cu ea!"

- Tipu' tău pierde toată distracţia. - Trebuia să vină.

Şi-a prins greşit jaboul!

ARTA CRIMEI

O MOARTE GALANTĂ Partea I

Spada zace la pământ. Călăul va înjunghia victima.

Ce face Caravaggio? Surprinde ultima suflare.

Scuzaţi-mă...

Aşa cu face şi David în "Moartea lui Marat".

Îl arată pe Marat agonizând...

Îl arată pe Marat agonizând în cada lui.

Priviţi cu atenţie! Marat ţine în mână biletul

care i-a permis Charlottei Corday să ajungă până la el.

Îmi pare rău. Tată!

Comandant Pardo, ce bucurie să vă aud!

Nu mă deranjaţi deloc! A avut loc o crimă?

O crimă adevărată?

La Şcoala de Arte din Paris? Nicio problemă! Vin imediat!

Un mic detaliu de aranjat...

- Domnişoară... - Mulţumesc.

- Jean-Phi, le luăm pe-alea de-acolo. - Bine.

E o metodă pedagogică: imităm tabloul pentru a-I simţi mai bine.

Alcoolul şi muzica fac parte din metodă?

Eu le-am permis să rămână să lucreze.

Desigur, nu trebuia să-şi pună costumele şi să petreacă.

O să avem nevoie de o celulă psihologică.

O să luăm depoziţiile mai târziu.

O să ne ocupăm de dv.

- Chassagne trebuie să apară. - Ai sunat-o pe Florence?

N-ai făcut cursul de arte.

Procurorul e de-acord, iar ulcerul meu, la fel.

- Nu e poliţai! - Nu sunteţi un binom.

E doar un parteneriat.

Un parteneriat... A fost utilă o dată, dar acum ce rost are?

Este o crimă studenţească.

Dacă te duceai la Luvru, aflai că tinerii reproduceau

o serbare galantă de Watteau.

Ai auzit de Watteau?

Nu, n-am avut timp să urmez cursurile de formare.

Watteau, cu W, unul din marii pictori francezi.

Ţi-am zis că ai nevoie de ea. Uite-o că vine!

Comandantul Pardo, vă rog...

Bună ziua!

Am venit cât de repede am putut.

- Sunteţi bine? - Da. Dv.?

Suntem încântaţi să vă revedem. Nu, Antoine?

Da, foarte încântaţi.

Jerome Barriere, 22 de ani. Student în anul Ill.

El a organizat petrecerea.

A fost ucis pe când se schimba.

- Şi arma? - Nu avem nimic încă.

Poate că a furat tridentul lui Neptun.

Scuze... Spun asta pentru că nu mai este acolo.

De ce e gol-puşcă? Putea să-şi ţină chiloţii pe el, nu?

Depinde. Chiloţii au fost creaţi după 1800. La 1700, purtau asta.

- Dacă a respectat epoca... - Şi-a dat jos chiloţii.

Exact.

Mult succes. Trebuie să plec. Să-mi spuneţi cine poartă nădragii.

Afli identitatea tuturor. Nu laşi pe nimeni să treacă.

Este lista celor de la petrecere, toţi cei 17.

Te ocupi tu de primii opt, iar eu, de ceilalţi.

Cu cine începem?

Daţi-mi pace.

Martorii, chiar îmbrăcaţi în Ludovic XIV, sunt treaba mea.

Nu, Watteau a fost după, în perioada Regenţei.

Sfârşitul domniei lui Ludovic XIV a fost sinistru,

curtenii voiau să se amuze. Aşa au apărut serbările galante.

Ne lipseşte un student.

Sunt 18 personaje în tablou, lipseşte unul.

Este costumul lui Vincent. Nu s-a atins de el.

- El este? - Da, Vincent Tissot.

- Respectaţi toate detaliile... - Dnă Chassagne!

Bine, vă las.

De ce n-a venit Vincent? Era cu Jerome?

L-am sunat pe Jerome cu 20 de minute înainte să începem.

Nu mi-a spus nimic despre Vincent.

Şi cum se înţelegeau?

Nu prea bine. Nu veneau din aceeaşi lume.

Vincent venise din provincie, cu prietena lui...

Îmi pare rău.

Continuaţi.

Jerome nu suporta că un ţărănoi e mai talentat ca el.

Îi spunea "opincarul".

Şi i-a suflat iubita, pe Carine, cu era împreună de 5 ani.

Reuşiseră amândoi la concurs, iar Vincent era invidios.

Vincent este incapabil să facă asta.

De ce să-I ucidă acum?

Ne-am despărţit acum 4 luni.

Poate că n-a reuşit să uite.

Deci v-aţi invitat fostul la o serbare galantă?

- Voiam ca lucrurile să se aranjeze. - Nu te mai minţi singură!

Ştii bine în ce stare e Vincent.

E gata să explodeze. Ultima dată, I-am văzut spărgând o uşă.

- Când asta? - leri după-amiază.

leşea din sala unde expunem şi era furios.

Nu răspunde la telefon şi nu este la cămin.

Sună la procuratură. Ne trebuie un mandat de căutare.

Puteţi pleca. Te ocupi tu de ele?

Da, ştiu.

Nu trebuia să-i las singuri aici.

- Ce s-a întâmplat? - Voiam ca Vincent să vadă asta.

Toată lumea îşi predase lucrările, mai puţin el. Îşi distrugea viitorul.

- I-aţi vorbit de Jerome? - Da.

I-am spus că-i dă dreptate când spune că nu are ce căuta aici.

Voiam să obţin o reacţie de la el.

- Credeţi că el a fost? - Nu...

Suntem la începutul anchetei. Nu cred nimic.

Mulţumesc, dnă Minsky.

- Dle căpitan! - Ce-i?

Veniţi să vedeţi!

Priviţi: "Pierrot", Jerome Barriere.

A pus mutra lui Vincent Tissot în tabloul lui.

- Pot să spun ceva? - Da...

- Aici. - Şi ce-i cu asta?

- Nu înţelegeţi? - Nu înţeleg.

- Dacă nu mergeţi la Luvru... - Nu pot să cred.

Ridicaţi-I un pic.

- Nu văd de brasardă. - Aşa?

Nu putea să-şi facă chestiile lui, fără să se servească de Watteau?

- Mai este? Mergem de două zile. - Ajungem acum.

- Aţi auzit de Commedia dell'arte? - Da, pizzeria de scara blocului.

- Sunt mereu aceleaşi personaje. - Asta e?

Da.

Pierrot este naivul, imbecilul, cel care nu înţelege nimic.

- "Opincarul". - Exact.

Şi e mereu păcălit în dragoste.

De ce stă pe un măgar?

Jerome a reluat una din interpretările tabloului.

Pe-atunci, încornoraţii erau luaţi peste picior,

puşi să defileze pe un măgar în timpul carnavalurilor.

"Marşul măgarului".

Vincent ştia că urma să fie umilit în faţa întregii şcoli.

Poate că începuse să se sature.

Super! Nu strica poza.

Vincent Tissot?

Avem câteva întrebări.

E de preferat să fii îmbrăcat. Haide, grăbeşte-te.

Jerome te dispreţuieşte de la început.

Uite în ce te-a transformat.

Nostim, nu?

De cinci ani, tu şi Carine visaţi să intraţi în şcoala asta.

Şi ce ţi-a rămas? Jerome Barriere te-a demolat.

Urma să te umilească în faţa întregii şcoli.

N-am făcut nimic.

Dar asta ce este?

Ai căzut pe scări?

Ştim că te-ai bătut cu el acum trei zile.

Eu am tot timpul din lume, să ştii.

Aşa că o luăm de la capăt.

Noi doi. În linişte...

A păstrat asta din tablou.

Pierrot-ul lui pare la fel de singur.

- Cu un soi de tristeţe. - Ca în toate picturile dv.

Pictaţi serbările şi aventurile, dar se simte o melancolie.

Să spui că dragostea e uşoară înseamnă să minţi, nu?

Aţi pictat dragostea tot timpul, dar n-aţi fost căsătorit.

Aţi avut mulţi prieteni, dar nu ştim multe despre dv.

- Ce s-a întâmplat? - Domnia ta nu eşti singură?

Ce s-a întâmplat?

Eu am auzit altceva.

Ştiam că Jerome pregăteşte ceva despre mine.

Am vrut să văd.

I-am luat carnetul de desen,

el a turbat şi s-a aruncat asupra mea.

Din cauza acestei prostii?

O chestie pe care avea s-o arate tuturor trei zile mai târziu?

- Eu cred că tu I-ai agresat. - N-am făcut nimic!

Nici am atins porcăria aia de carton!

M-a lovit imediat, degeaba.

Degeaba.

Ce era în cartonul ăla? Ceva la care ţinea?

De unde să ştiu?

Vrei să renunţ la arestare? Ce spun la procuratură?

Avem un puşti cu gâtul tăiat, dar nu avem încă suspecţi?

Prelungim arestul când avem ceva de ros.

E ceva suspect cu cartonul ăsta. Aruncăm o privire la Jerome.

Mâine dimineaţă, percheziţie. Ne vedem aici la 9 fix.

La ora 9? Bine, super.

Pe mâine!

Ea ce-o să facă? Ţine cursuri de desen?

Antoine, mă oboseşti.

Unde punem asta?

În biroul meu. În colţ.

- Ce-i asta? - Un fals ready-made.

N-au reuşit să-I vândă anul trecut la Druot. E frumos, nu?

- La ce foloseşte? - La nimic. Este artă.

Este artă...

Jade?

Jade!

Unde eşti? Jade!

- Ce se întâmplă? - Amalia, mi-e frică.

- Trebuie să vorbeşti cu poliţia. - De ce?

Dacă individul continuă să omoare?

- Dacă se ia de noi? - Încetează! Nu are nicio legătură.

Uită-te la mine. Nu spui nimic.

Ce faceţi aici?

N-aţi auzit ce-a spus poliţia? Nu rămâneţi aici după ore.

Vreţi alte probleme?

Mergeţi acasă. Şi aveţi grijă...

Aşa devii puternic. Când nu mai trebuie să ceri nimic nimănui.

Puteai foarte bine să-ţi iei singur stiloul înapoi. Trebuie să închid.

Te descurci? Bine, tata te pupă.

- Toate bune? - Da...

Fiul meu a rămas fără stilou şi s-a dus la învăţătoare.

Şi nu trebuia...

Să înveţe să se descurce singur.

Pe mine nu m-a apărat nimeni şi m-am descurcat.

Dar uneori avem nevoie şi de ceilalţi, nu?

Îmi găsiţi cartonul ăla? Nu vreau să stau aici toată ziua.

Ziua începe bine...

- Făceaţi multe şedinţe asemenea? - Aşa se înconjura de oameni.

De la moartea mamei lui, Jerome nu suporta singurătatea.

Jade, Carine şi cu mine locuiam aici. Nu se oprea niciodată.

- Şi Carine? - E la părinţii ei.

E cam devreme pentru prezentări.

Este bine, fetelor! Continuaţi!

- Unde le-ai pescuit? - Pe stradă.

- Şi-apoi le-o tragi? - Arta cere un angajament total.

lar acum, doamnelor şi domnilor, să trecem la roşu.

- Pe-ăsta îl avea când s-a bătut? - Da.

- Sunteţi sigură? - Da.

Era fascinat de nudurile din spate ale lui Watteau.

Mama lui îl adora pe Watteau. După accidentul ei,

el a continuat să-I studieze, ca pentru a păstra legătura cu ea.

Asta ce este?

Dnă Chassagne?

Ce-i asta?

- Bravo, căpitane. - Ce-i?

Cred că aţi găsit două originale de Watteau.

Eu zic că sunt veritabile.

Hârtia e din secolul XVIII. Avem pigment roşu, grafit, cretă albă.

Tipic pentru Watteau.

Se pare că-I frustra că nu putea reda în pictură ce surprindea în desen.

E frumos...

- Cât valorează? - Cam 400 000 de euro.

Fiecare dintre ele.

Înţeleg de ce s-a enervat când Vincent i-a atins cartonul.

- Gata, le am. - Aveam dreptate.

Aparţin colecţiei şcolii.

Ce este?

Tatăl tău. Gesticulează la geam.

- Bună, tată. Ce este? - Nu răspunzi, nu mă suni...

lar acum participi la o anchetă

într-o şcoală unde sunt membru de onoare?

De 20 de ani n-ai mai pus picioarele aici.

Ce cauţi? Din cauza procesului? Vrei să ajung la închisoare?

- Eşti complet paranoic. - Aşa, acuză-mă.

Ştii ce cred?

Anchetele astea nu au legătură cu tine. Asta nu suporţi.

- Şi eu sunt paranoicul? - Tată, vreau să-mi trăiesc viaţa.

lar eu vreau să ne vedem din când în când. Sau cer prea mult?

lartă-mă, dat eşti o povară în acest moment.

Pentru mine, e complicat. După proces, ne vom revedea.

Bine?

lartă-mă, mă întorc la treabă.

Aşa vezi, lasă-mă. O să-i spun judecătorului că nu mai am familie.

Deci a furat Watteau-rile ca să-şi menţină stilul de viaţă.

Nu mai avea bani.

A cheltuit toată averea lăsată de mama lui.

- 50 000 de euro luna trecută? - 5 000 de euro numai hotelul.

Vindea Watteau-urile ca să aibă bani de petreceri.

Dar nu ştii peste cine dai în genul ăsta de afaceri.

Nu cred. Mama lui îi adora pe Watteau.

Era un mod de a păstra legătura cu ea.

Femeie văzută din spate, inaccesibilă, ca ea.

Nu putea să le vândă.

Nu e complicat. Avea nevoie de bani, a furat ceva.

Nu e nevoie de o interpretare de rahat pentru atâta lucru.

De ce nu spuneţi că vorbesc în dodii?

Ne calmăm.

Ce-aţi spus? Nu contează. O să analizăm toate ipotezele.

Eu îi vizitez pe cumpărători,

voi îl întrebaţi pe director cum de nimeni n-a observat

că puştiul a furat schiţele.

Vorbeşte în dodii...

N-am băut în viaţa mea o cafea mai îngrozitoare.

Trebuie să schimbaţi automatul.

De ce perturbaţi totul? E o doua natură?

Eu perturb?

Eu fac eforturi, dar trebuie să faceţi şi dv.

Dar fac eforturi tot timpul.

Nu mă mai contraziceţi în faţa şefului meu.

- Aveţi dreptate. Îmi pare rău. - Da...

Nu mi-am dat seama...

Aveţi multe idei, sunteţi pasionată, e foarte bine.

Dar aş prefera să nu scoateţi pe gură tot ce vă trece prin cap.

Bine...

Dar cafetiera... Am putea avea una italienească?

Ăsta este locul meu, spaţiul meu.

lar de cafea nu ne atingem.

Asta este.

Nu am mare lucru de spus azi.

Mi-e bine, serios.

Chiar aşa.

Nu mai am vertij.

Nu ştiu dacă mă ajută ancheta asta, dar...

- Sunt încântată că ajut poliţia. - Poliţia sau pe-acest poliţist?

Poliţia... Pe poliţist să zicem că-I suport.

Îl suportaţi? Ca şi cum v-aţi teme să nu cădeţi.

Cum?

Trebuie să mă poarte cineva?

Nu mai am crize, nu mă mai gândesc la acrofobie.

De ce nu aveam crize în preajma lui? Nu contează, nu-mi pasă.

- Este o întâmplare, atât. - O întâmplare?

Da, o întâmplare.

Se întâmplă, nu?

Nu mai am vertij, nu mai am nevoie de nimeni.

Toate sunt bune şi frumoase.

Dacă este aşa...

Dar dv. nu sunteţi singură? Ce s-a întâmplat?

Azi ne oprim aici.

Nu verificăm zilnic conţinutul colecţiilor.

Un furt poate trece neobservat câteva săptămâni.

Poate că nu este momentul,

dar nu sunteţi fiica lui Pierre Chassagne,

specialistul în Leonardo Da Vinci?

- Ba da. - Uimitor!

Vă înţeleg alegerea expertizei judiciare,

nu e uşor să-i calci pe urme.

Scuzaţi-mă...

Ce este? Eu n-am spus nimic.

Asta mă ucide. Ajungeţi la acest rezultat şi când nu vreţi.

E formidabil.

Sună-mă în jumătate de oră.

Spuneţi.

Arhivistul spunea că Watteau-ul era complet acum 10 zile.

Aşa mi-a spus şi mie.

Singura legitimaţie care a ajuns acolo este a dv.

Ce puneaţi la cale cu Jerome Barriere?

Nu înţeleg. Legitimaţia nu iese din birou...

Nu se poate...

Nu se poate, mi-a fost furată!

Şi doar acum aţi remarcat.

Aproape că n-o folosesc. Mă duc acolo o dată pe an.

Da, dle Douanel?

L-am primit pe Jerome aici săptămâna trecută.

Am ieşit să dau un telefon. Precis atunci a furat-o.

Mi-a furat-o!

Dar de ce să facă asta?

Dacă un student de-al meu ar fi asasinat, aş fi la fel de bulversată.

- Îl credeţi sincer? - Dv. nu?

De ce?

Explicaţi-mi!

Pentru că miroase a răspunsuri de-a gata. Gogonate.

Credeţi că a minţit?

Atunci de ce nu I-aţi luat la întrebări?

E mai eficient să-i pun telefonul sub urmărire.

Sub urmărire?

Abia aştept să vedem ce se întâmplă mâine.

Bună ziua!

Bună ziua!

La fix. Avem noutăţi, Pardo o să vă explice.

- N-aţi dormit bine? - De ce?

- Aţi stat cu copiii aseară? - De unde ştiţi?

Aveţi un iepure în buzunar.

La naiba!

- O să i-I duc diseară. - Nu trebuie să se descurce singuri?

Nu e acelaşi lucru.

Doar aşa adoarme. Când adoarme.

Ştiţi ce mi-a oferit mie tata? Un mică mumie egipteană.

Normal.

- Bună ziua, dnă Chassagne. - Dle comandant...

Am recuperat acest apel de pe mobilul lui Doaunel.

Ascultaţi.

Vreau un mic serviciu, apropo de ancheta asta judiciară.

Te ascult.

E tata...

Prefer să vorbim faţă în faţă. Eşti liber azi?

Da, de ce nu?

Tatăl dv. se întâlneşte cu el în această după-amiază.

Şi ce să fac eu?

Să-I convingeţi să colaboreze cu noi.

- Să colaboreze? - Da.

- Cum aşa? - Vrem să ştim ce-au vorbit.

- Să se infiltreze. - Tata?! Tata să fie un infiltrat?!

Nu insistaţi. Nici nu se pune problema.

Tată...

N-ai decât să te joci tu de-a Fantomette cu aceşti domni.

Pe de altă parte, nu prea puteţi refuza.

S-o văd şi pe-asta!

Aţi ajutat un escroc să vândă cu Da Vinci fals.

Peste o lună, la tribunal, puteţi primi 5 ani de închisoare.

Cinci ani?! Avocatul mi-a spus...

Dar dacă colaboraţi cu justiţia,

parchetul va accepta circumstanţele atenuante.

- Ar trebui să-i asculţi. - Ăsta e şantaj.

Las-o baltă. A fost o idee proastă.

Vă rog! Aşteptaţi!

Ar fi posibil să organizăm o întâlnire cu acest procuror?

Am putea găsi un teren de înţelegere.

Cu plăcere. Veniţi cu mine.

- Sunteţi sigur de ceea ce faceţi? - De ce?

Tata nu are diplomă de spion.

De unde ştiţi că nu va spune minciuni, ca să salveze aparenţele?

Nu vă temeţi, îl vom urmări.

Ba da, mă tem.

Nu înţeleg prea bine.

- Când va fi la TV? - Curând, doamnă.

Este în birou.

- Unde sunteţi? - Vin acum.

E insuportabilă drăcia asta.

O să vă descurcaţi.

- Ce fac, bat la uşă? - Aşteptaţi.

Ce face?

Gata, duceţi-vă.

Ce face?

Douanel a ascuns un plic în secreter.

O să-I vedeţi de cum intraţi.

A pus cheia în bolul de deasupra.

Vreţi să-i sparg biroul?

Nu comentaţi. Deschideţi cutia, desfaceţi plicul, faceţi o poză

şi puneţi totul la loc.

Sfinte...

- Un joc de copii... - Gândiţi-vă la proces.

O secundă!

Vin acum!

Pierre... Te rog.

Îmi face plăcere să te revăd.

- Bei ceva? - Da.

Fiica ta a fost aici, cu un poliţist, să mă ia la întrebări.

Pentru imaginea şcolii, este îngrozitor.

Trebuie să pot anticipa ce se întâmplă.

- Vrei informaţii de la fiica mea. - Da.

Ţi se pare o cerere ciudată?

Nu, dar cred că-ţi faci iluzii în privinţa importanţei ei.

Din câte am înţeles, clasează nişte lucruri.

Nu se ştie. Poate aude tot felul de lucruri.

Comportamentul acestui Verlay mă îngrijorează un pic.

Mi-a vrăjit fiica.

Ce-ţi reproşează?

Nimic, dar îmi pune întrebări...

O secundă.

Sunt căpitanul Verlay. Trebuie să ne vedem imediat.

Chiar acum? Sunt la birou.

Este în interesul dv. să fim discreţi. Ne vedem în parcare.

- Pot să ştiu despre ce e vorba? - Nu spun la telefon.

Mă duc.

- Ce fac? - Continuaţi de-aici.

Pierre, am ceva de rezolvat. Mă întorc imediat.

Tată, am preluat eu ştafeta. Grăbeşte-te!

- Grăbeşte-te. - Da...

Grăbeşte-te!

- Ce-i? - Cred că avem o problemă.

Ce este?

La naiba!

Ce este?

Jerome Barriere era la bancă atunci când Watteau-urile au fost furate.

Cum v-am spus, I-am primit pe Jerome, mi-a furat legitimaţia,

pe care a dat-o unui complice.

Secretara dv. nu-şi aminteşte de această întâlnire.

Nadine nu era acolo şi nici nu i-am spus.

Cam multe secrete, nu?

A fost o întâlnire informală.

Informală...

Vă anunţ că mâine veţi petrece ziua formal la secţie.

Cred că mai avem multe lucruri să ne spunem.

Bine...

N-o să le încerci una câte una.

Încearcă să le triezi după tipul de încuietoare.

Cum este? Cu cârlig, cu bolţuri?

Mă laşi în pace?

Parcă ai fi maică-ta!

Nu te mai ascult!

Dle căpitan, avem o problemă.

Trebuie să-I mai ţineţi.

Dle Douanel!

Aşteptaţi!

Scuzaţi-mă... Încă ceva.

Ce voiam să vă spun?

N-am găsit legitimaţia dv. la Jerome Barriere.

Poate că a aruncat-o. Este urgent?

- Nu voiaţi să vorbim mâine? - Ba da.

Dar să aveţi la ce să vă gândiţi. Poate vă amintiţi ceva.

Prea bine. Vă mulţumesc.

Măcar maică-ta avea un pic de creier.

Las-o pe mama şi găseşte-mi porcăria aia!

Florence, chiar dacă ai 35 de ani, n-ai voie să vorbeşti ca un birjar.

Şi nu am nevoie de ajutor!

Tată?

- Dle căpitan, Douanel e cu dv.? - Credeaţi că am plecat la o băută?

Pe tata I-a apucat criza: a tăiat contactul fără să ia plicul!

- Nu... - Ba da.

Douanel o să-I surprindă.

V-am spus că nu putem avea încredere în el.

Chiar credeţi că e momentul?

Nu, dar dacă Douanel e ucigaşul, o să-I masacreze.

Aşteaptă un pic...

Aşteptaţi!

Tata...

Ce-i cu el?

A reuşit!

- Este Jerome Barriere. - Şi sala unde a fost ucis.

Mai era o poză. E un pic neclară, dar Fantomette era deja isterică...

Cum adică?

Este directorul.

Nu are simţul ridicolului.

Asta ce este?

Era pe spatele celei de-a doua poze.

Pierrot, vrei să explic presei ce este o "partie carree"?

Este scrisul lui Jerome Barriere.

Deci asta este "partie carree"?

Jerome îl şantaja pe director pentru că îl imita pe Watteau?

Asta este? Ce-i?

Cum să spunem asta simplu?

Există un subtext în acest tablou.

Să nu ne grăbim. Nu Watteau i-a dat acest titlu.

- Anchetaţi cu tatăl şi fiica? - Da.

Baftă...

Mulţumesc.

Eu n-aş sacrifica rigoarea ştiinţifică...

Staţi un pic! Se vede că sunteţi în familie.

Nu puteţi emite o frază clară?

Ce este acest subtext?

Nu suntem siguri, dar azi avem impresia că "partie carree"

are o conotaţie pur sexuală.

Ce e sexual aici?

Se uită spre acelaşi loc. Nu ştiu exact ce este, dar e sub talie.

O partidă în patru.

O partuză în şcoală...

O partuză cu directorul.

De-acord, Watteau este şi pictorul dorinţei şi al dragostei,

dar mergi prea departe cu interpretarea.

Nu eu am interpretat, ci Jerome Barriere.

De ce zâmbeşti?

Este destul de amuzantă ancheta ta...

Oare vor mai avea nevoie de mine?

N-ai înţeles bine, tată. S-a terminat.

Misiunea ta s-a terminat.

Eşti convinsă?

Sigură.

lartă-mă, dar am mult de lucru, trebuie să mă duc acasă.

O seară bună...

Sunteţi bine, doamnă?

Da, mulţumesc.

Jerome I-a prins în capcană pe Doaunel

şi I-a ameninţat că-I toarnă dacă nu îi dă Watteau-urile.

Cariera şi familia pot fi distruse.

Deci Douanel fură singur cele două desene.

Dar micul Jerome vrea mai mult. Îl vrea şi pe-al treilea.

Ca să arate că nu glumeşte, îi trimite aceste poze.

Şi moare câteva ore mai târziu.

Ce-i asta?

Poţi să măreşti?

Nu ştim cine este ucigaşul, dar avem fotograful.

Ştiţi ce riscaţi pentru complicitate la extorsiune?

E mai grav decât cele 3 grame de cocaină

găsite asupra dv. anul trecut.

Jerome ştia că sunt un fotograf priceput.

Dar nu ştiam ce are de gând.

Şi nu I-aţi întrebat.

M-a rugat să-I pozez pe director în compania două prostituate.

Era cea mai tare chestie din ultimele luni.

Aşa că n-am pus întrebări.

Mai vorbim după ce îl confruntăm pe amicul dv. Puteţi pleca.

- N-aţi scos un sunet. - Am făcut eforturi uriaşe.

E minunat. Continuaţi, o scoatem la capăt.

Şi Amalia a încercat să distrugă pozele.

Dar au căutat în coşul de gunoi al calculatorului.

Asta îmi place mult.

L-am întâlnit pe Jerome acum 6 luni, într-un club de libertini.

Ne-am simpatizat imediat.

Ştia cum să mă prindă în capcană.

Trebuie să apăraţi imaginea şcolii, a culturii,

iar pozele astea vă pătează reputaţia.

Vă distrugea cariera.

La început, aţi făcut ce-a spus,

dar el a continuat să ceară, aşa că I-aţi ucis.

Furasem un al treilea Watteau. De ce să-I omor?

Nu... Am verificat colecţia şcolii. Nu lipseşte al treilea Watteau.

Pentru că a fost scos din inventar.

Oficial, este în drum spre o expoziţie la Anvers.

Speram să fie declarat furat în timpul transportului.

- Unde este? - L-am ascuns în biroul secretarei.

Vă jur că nu I-am ucis eu pe Jerome.

Ştiai că Jerome îl şantajează pe Douanel, dar ai tăcut.

- Puteam ajunge la închisoare. - Amalia mi-a zis să tac.

Chiar crezi că a fost Douanel?

Ce? Ştii ceva?

Nu.

Mulţumesc.

Al treilea Watteau este la şcoală.

Douanel I-a scos pentru expoziţie în ziua crimei, la ora 17:00.

Nu-I văd ucigându-I pe Jerome trei sferturi de oră mai târziu.

Aşa este.

- Dle comandant, legistul. - Fă-mi legătura în birou.

- Deci aşa... - Le căutăm pe prostituate.

Jerome al vostru e un petrecăreţ. Dar să mori aşa...

Cum?

Am găsit urme de spermă pe canalul uretrei.

Când a fost ucis, băiatul nostru era în plin act sexual.

Mulţumesc, dle doctor.

Tridentul era la locul lui.

- Oare mai stau mult? - Nu ştiu, poate.

Pot s-o iau?

Vreau să verific ceva.

Unde se duce?

A luat o poză de-a Amaliei Rossi şi a plecat cu ea.

O orgie, o crimă şi un trident dispărut.

Băiete, ai să-mi spui ce s-a petrecut.

- Florence, eu sunt. - Tată, am puţină treabă.

- Căpitanul m-a sunat. - Cum aşa?

- Mi-a cerut să continui. - Ce?

Spune că ar nevoie de mine.

Flo-Flo?

Nu pot să cred...

- Te deranjează? - Nu, te sun mai încolo...

Florence! Eşti bine?

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro