Original subtitles

ARTA CRIMEI

FRUMUSEŢE... NATURALĂ Partea a doua

El a vândut codexul.

Un cec de la Catherine Dutilleul. 300 000 de euro în 5 zile.

Charles Varane.

E cunoscut tipul?

Da. E un negustor de artă. A "găsit" mai multe capodopere dispărute.

Un Kandinsky?

E valoros?

Renoir îţi spune mai multe?

Ultimele trei "recuperări".

De fiecare dată sunt falsuri?

Vino să vezi!

Uită-te la ăsta. Acum a venit. A fost găsit într-o baie.

Un Monet nou-nouţ.

Oamenii nu le expertizează înainte să le arunce?

Ba da, dar sunt şi falsificatori talentaţi.

Şi nu e doar tabloul, ci şi povestea din jur.

Documente traficate, poze, arhive...

- Ca în cazul codexului. - Şi toată lumea vrea să creadă.

Colecţionarii care vor lauri,

experţii şi asiguratorii care sunt plătiţi la procent.

Bun venit în lumea artei.

Avem lista apelurilor negustorului de codexuri.

Priviţi.

- "Chassagne Expertise"? - Cinci apeluri luna trecută.

Dă-mi să văd.

Ticăloasa!

Eu mă ocup de Varane, tu de chestia asta. Detest să fiu luat de prost.

Nu salutăm?

Pot să ştiu ce-i asta?

Aţi semnat autentificarea unei false "Monna Vanna"!

- Unde aţi găsit asta? - În cabinetul dv.

- O să lămurim asta la secţie. - Cum?!

- Ridicaţi-vă! - Nu!

Absolut întâmplător vă aflaţi la Amboise când moare Lambert,

întâmplător cereţi să participaţi la anchetă

şi tot întâmplător Varane este clientul dv.

- Mă credeţi idiot? - Nu, deloc...

- Pot să văd expertiza? - Nu.

Vreau să vă aud.

De ce să fi semnat autentificarea unei false "Monna Vanna"?

- Eu v-am pus pe pista escrocheriei. - Uitaţi ce este...

Dacă încerc să aflu de ce toţi ţăcăniţii fac lucruri absurde,

nu mai termin niciodată.

Pot să mă uit pe ea?

Nu e semnătura mea.

E a tatei...

E posibil să nu fi vorbit cu fiica mea. S-a întâmplat repede.

Este posibil.

Semnăm expertizele împreună. Cu asta, n-am fost la curent.

Nu ştiam atunci că faci şi anchete poliţiste.

Tată, ai garantat ştiinţific o escrocherie.

O escrocherie care a ucis un om.

De ce?

Cred că am cedat tentaţiei răzbunării.

Răzbunare?

N-o cunoşti pe Catherine Dutilleul. Ce ţi-a făcut?

Face parte din negustorii care ne-au ucis meseria.

Ca să aibă un Picasso în plus faţă de vecini.

Aşa că, pe loc, această minciună m-a satisfăcut foarte tare.

- Visez... - Au pervertit lumea artei!

Şi mi-au distrus cariera!

Cariera ta?!

Eşti doar tu, buricul pământului, cu cercetarea ta, depresia ta...

A murit un om!

Cu el aţi vorbit?

Acest domn m-a contactat pentru expertiză şi pentru codexul fals.

Am semnat fără să văd tabloul.

I-am dat câteva sfaturi pentru fabricarea codexului.

Dar n-a fost în stare să facă o treabă corectă.

Dar cum ignoranţa crasă a cucerit întreaga planetă,

nimeni n-a văzut nimic.

Provine din Codex Atlanticus, rechiziţionat de Bonaparte în 1796

şi restituit la Milano, în 1915.

- Aţi văzut data? - 1518.

L-a scris la Clos Luce.

A lăsat-o pe ea să facă expertiza codexului.

lar ea a angajat o nulitate.

N-a fost în stare să repereze o eroare de sintaxă.

Deci Varane nu-i vorbeşte imediat de "Monna Vanna".

Vrea s-o descopere ea.

În spatele Annei, se ascunde o frumuseţe făcută natural...

- Sunteţi sigur? - Absolut, doamnă.

"Facta di naturale".

- Deci cumpără codexul. - Este achiziţia supremă.

Mulţumesc. Vă fac un preţ ca între prieteni.

Exact cum mă aşteptam, Charles.

Apoi ea a sunat la muzeu,

ca să cumpere tabloul Annei, cu un Da Vinci camuflat.

DI Varane avea de gând să fure tabloul în aceeaşi seară.

Pentru ca Dutilleul să nu ştie că nu era nimic în spatele tabloului

şi să facă totul pentru a-I recupera.

A prevăzut totul, mai puţin intervenţia intempestivă

a acestui domn Lambert.

Voia să fure un Leonardo, dar a înţeles că e o escrocherie.

Nimeni nu trebuia să se uite în spatele tabloului.

lar Lambert putea distruge totul.

- Varane I-a ucis, nu? - N-am îndrăznit să-I întreb.

I-am spus doar că trebuie să oprească totul.

Dar n-a vrut să audă.

Ştie de erorile din codex?

Florence, îţi jur că n-am vrut moartea nimănui.

De-asta ne-ai spus că e un fals.

Nu mai puteam trăi cu asta.

O să facem toate astea în scris.

Ne-am înţeles?

Cum este să te simţi trădat de cei pe care îi iubeşti?

Pe tine Salai te-a minţit.

Când am aflat că mi-a vândut toate pânzele regelui Franţei,

am simţit că m-a înjunghiat în inimă.

"Gioconda", "Sf. loan Botezătorul", "Sf. Ana"...

De ce i le-aţi dăruit?

Simţeam că nu mai am mult de trăit.

Trebuia să le aducă în Italia.

Voiam ca aceste comori ale mele să-şi regăsească pământul natal.

Ţineam enorm la asta.

Dar el le-a vândut şi a păstrat banii.

L-am iubit atât de mult pe-acest mic diavol...

Am avut prea multă încredere în el.

Dar graţie lui, pot s-o văd pe Giconda pe Luvru.

Du-te...

E în regulă?

- Da. - Vă conduc.

Du-te...

Varane nu este nici acasă, nici la birou.

- Sper că vânzarea n-a avut loc. - Şi eu sper.

Sau poate a luat primul avion spre o plajă cu cocotieri.

Aşteptaţi...

- Poate că nu încă. - Poftim?

Două secunde. Aşa...

Dna Dutilleul prezidează gala de binefacere...

Invitat de onoare...

Charles Varane.

Sunt oameni şic...

Puteaţi face un efort.

- Şi dv... - Cum adică?

Cerceii sunt desperecheaţi.

- Să-i dau jos? - De ce nu vin?

Au întârziat un pic. Îi păstrez sau îi dau jos?

- Nu-mi place asta. - Eu mă duc la bufet.

Credeţi că am făcut o prostie?

O "Monna Vanna"... Nu puteaţi rata ocazia.

Aveţi dreptate. Trebuie să ne ferim de astfel de indivizi.

Pot să vă ajut cu intermedierea.

Catherine?

Betrand, iar a apucat-o. Ai pastilele?

Când ajungem la castel, mă laşi în spate.

- Prea bine, domnule. - Să nu trecem printre invitaţi.

Catherine... Trebuie să luaţi astea.

Catherine...

- Care are? Ciocolată şi...? - Nugatină.

- Poftim. - Mulţumesc.

Florence Chassagne...

Vă mulţumesc pentru ultimul articol.

N-am crezut niciodată în basmele dv.

Un Renoir pierdut şi regăsit în nu ştiu ce pivniţă...

Unii experţi nu sunt deloc de-acord cu dv.

Viaţa e plină de surprize, dle Varane.

Ştiţi care e problema dv.? Invidia.

Poftim?

Pe reuşita mea.

Aţi rămas o mică cercetătoare, în căutare de subvenţii...

Şi tristă. Nu aveţi pe nimeni în viaţa dv.

Ba da.

Cerceii sunt desperecheaţi. Acel cineva v-ar fi spus.

Aveţi grijă, o să sfârşiţi singură şi acrită.

O să gust şi eu o Giocondă.

Când o să ajungeţi după gratii pentru crimă,

să vă gândiţi la mine şi la viaţa mea de rahat.

Nu văd la ce vă referiţi.

Mi-a făcut plăcere.

Nu cred că plăcerea e împărtăşită.

Căpitan Verlay. Am câteva întrebări pentru dv.

Cu plăcere, dle căpitan...

După dv.

"Monna Vanna"... Mă puteţi lămuri?

Codexul a fost vândut de dv...

L-am vândut înainte să-I traduc.

Nu înţeleg italiana de secol XVI.

Ştiţi ce? Semănaţi cu tata.

Doar un avocat sau un escroc mint cu atâta aplomb.

- Nu-I judec pe tatăl dv... - Codexul e un fals.

- Dv. I-aţi comandat. - Un fals?!

- Nu înţeleg. Sigur? - Îmi spuneţi că aţi fost înşelat?

Sigur că da. De unde să ştiu că e un fals?

Este 20:54. Din acest moment, sunteţi în arest preventiv.

Luaţi-I.

Veniţi cu noi, domnule.

După gratii, o s-o lase mai moale.

Vă conduc?

- Ce-i? - Dacă tot suntem aici, nu vreţi...

Să vedem Loara de sus. E foarte frumoasă noaptea.

Sunteţi bine?

Da, aşa pare.

- Nu mai aveţi vertij. Ce magie... - Da.

Este magic.

E ciudat, pentru că nu mă interesează latura protectoare a poliţistului.

Supermanul care te salvează pe stradă...

- Nu înţeleg. - Ce nu înţelegeţi?

Asta.

Când văd un poliţist cu o armă, mi se face frică.

Ce-mi spuneţi? Că vă e frică de mine?

Nu, deloc, dimpotrivă.

Nu... Ce vreau eu să spun...

Nu ştiu ce vreau să spun.

Ba da.

Când eram fetiţă, nu m-am jucat "de-a hoţii şi vardiştii".

Niciodată.

Mie îmi plăcea egiptologia. O adoram.

Scuzaţi-mă.

Da, Max.

Ce faci, uriaşule?

Am vorbit cu mama, o să ne vedem în vacanţă.

Nu pot, dragul meu, am pe cineva în arest.

Promit să te sun repede. Bine?

Bine, Max? Max?

Precum puteţi constata, nici copiii mei nu se joacă de-a poliţiştii.

Poate că le este mai bine departe.

Deci?

Varane a recunoscut escrocheria, dar neagă că I-a ucis pe Lambert.

Şi tata?

Judecătorul va ţine cont de mărturia lui.

Dacă e doar complicitate la escrocherie,

poate că pedeapsa e mai mică.

Mereu a fost aşa. Eu îmi fac griji pentru el, lui nu-i pasă de mine.

Într-o zi, m-a uitat într-o sală de conferinţe.

Eu nu mai ştiu nimic de tata.

Nu vă mai vedeţi cu tata, dar rămâneţi aproape de copii.

Faceţi lucruri împreună.

Nu există tatăl perfect.

Fiţi tată, atât.

Dle căpitan!

- A venit avocatul lui Varane. - Vin imediat.

Pentru că am comis o escrocherie, sunt şi criminal, nu?

Aţi retras 400 de euro de la bancomatul de pe Diderot.

La 18:16, cu cinci ore înainte de moartea lui Lambert.

Şi ce dacă?

Eram în Amboise, ca în fiecare săptămână.

În ultimele 2 luni, vin săptămânal la dna Dutilleul.

Şi plec cu trenul de 20:04.

Este al dv.?

Lambert a instalat un soft de spionare. Nu ştiaţi?

Astăzi, oricine îşi poate procura unul,

mai ales soţii geloşi.

Priviţi, e uimitor...

Avem totul aici.

Căutările despre codex, "Monna Vanna"...

Lista cu tablourile de la Amboise care puteau fi folosite...

Ştia ce escrocherie aţi pus la cale.

- Deci ştiaţi totul. - Nu.

Lambert ştia de la început că nu există nicio "Monna Vanna".

A furat tabloul doar ca să-i arate lui Dutilleul că aţi escrocat-o.

Nu I-am ucis pe Lambert, nu ştiam că vrea să fure tabloul.

Dar aveaţi mobilul, eraţi în Amboise, iar Lambert a murit în noaptea aceea.

Antoine, poţi să vii, te rog?

Imediat.

Tutungeria din gara Austerlitz, în seara crimei.

Varane nu avea timp să se întoarcă să-I ucidă pe Lambert.

N-a fost el. A avut un complice.

La dracu'!

Stai. În calculator, avem toată documentaţia despre escrocherie.

Mai puţin numele falsificatorului.

Deci falsificatorul e criminalul?

Hai să încercăm.

Cine este falsificatorul?

Nu ne mai prosti! Ţi s-a pus o întrebare.

- Antoine... - Doar n-ai făcut tu totul.

Imposibil.

Complicitate la crimă. Cum sună? Ştii ce înseamnă asta?

Dle Varane, tentativa de escrocherie se pedepseşte cu numai 5 ani.

Şi pedeapsa se va reduce de câteva ori.

Complicitatea la crimă se pedepseşte cu 20 de ani.

Nu am ce să vă spun.

Falsificatorul a studiat în detaliu Monna Vanna.

Care? Sunt vreo trei-patru.

Cea de la Ermitaj. Pentru că legătura e Salai.

- Cea de la Sankt Petersburg. - Da.

De unde ştii asta?

- Dar nu mergem în Rusia, nu? - Nu, avem tot ce ne trebuie.

- Mă lăsaţi câteva ore? - Da, s-a făcut.

Pentru suport, a folosit un panou de epocă.

- Din plop. - Sunt destule astfel de panouri.

Şi pigmenţii? Ce-i cu acest albastru?

Azurit?

Da. 95%. Mai ieftin decât lapislazuli.

Dar Leonardo le cerea comanditarilor lapislazuli.

Era adus din Afganistan.

lar falsificatorul tău n-ar fi ignorat aşa ceva.

Bine...

A transformat în pudră piatra din bijuterii.

Unde putem găsi lapislazuli afgan de epocă?

La anticarii specializaţi în Orientul Mijlociu.

- De secol XVI. - Nu sunt prea mulţi.

Nu.

Mă ajuţi să dau câteva telefoane?

- De ce nu pot să-ţi refuz nimic? - Mulţumesc.

Vezi că ţi-ai făcut timp?

De ce vă despărţiţi?

Este complicat, Max.

Mama spune că vorbeşte la pereţi atunci când e cu tine.

Adică nu prea vorbeşti.

Uneori e dificil să spui ce gândeşti.

Dar ne iubeşti?

Da.

Normal că vă iubesc.

Să nu uiţi asta, bine?

Bine?

- Ştiu cine e falsificatorul. - Cine? N-am chef de ghicitori.

Ba da, e mai nostim aşa.

Un client care studiază lunar bijuteriile de secol XVI

din azurit sau din lapislazuli nu trece neobservat.

- Vorbiţi de profa de franceză? - Da.

Sophie Granger a pictat "Monna Vanna"?

I-am găsit numele pe lista cu studenţii la bele-arte.

A fost colegă cu Charles Varane.

Mergeţi la ea, eu mă ocup de Varane.

Această poveste e pasionantă. Ea a gândit totul.

A vrut să se răzbune pe Dutilleul pentru că i-a luat totul.

Gândiţi-vă... Lambert o lasă pentru mama vitregă.

Apoi îi strică răzbunarea, continuând s-o protejeze pe Dutilleul.

Nu vi se întâmplă să fiţi entuziast?

La finalul anchetei, de obicei.

Dar să mulţumiţi? Îmi plac florile.

- Da, Mathieu. - E-mailul lui Varane a fost piratat.

- IT-iştii noştri fac verificările. - Bine, ţine-mă la curent.

Mulţumesc.

Dnă Granger!

- Nu pare să fie acasă. - La o parte!

Dle căpitan!

- Ce-i? - Priviţi...

Este azurit.

Aşteptaţi-mă...

La naiba!

- Aşteptaţi! - Tăceţi!

Incredibil!

- În regulă... - Aici îşi pregătea materialele.

Super...

- Ce este? - Femeia asta este genială.

Priviţi...

Schiţe pentru "Monna Vanna".

A făcut mulţi travestiţi.

Dar nu văd tabloul. L-a ascuns.

Staţi aici.

Nu ea I-a ucis, e imposibil.

Ca să vindem un Da Vinci suntem gata de orice.

Chiar credeţi că banii o interesează?

După tot ce i-a făcut Catherine...

Da, cunoaştem.

Tatăl, iubitul...

Nu e doar asta.

Dacă nu era Catherine, putea deveni o artistă.

Profesorii, criticii, colecţionarii...

Întotdeauna altcineva îţi spune că eşti artist sau nu.

Pentru Sophie, şefa haitei a fost Catherine.

Nu i-a lăsat nicio şansă.

Şi pentru dv.?

Eu...

După criticile de la prima expoziţie, n-am mai pus mâna pe penel.

lar acum vă amuzaţi cu dna Granger

văzându-i pe toţi granzii incapabili să distingă falsul de original.

Când Catherine mi I-a luat pe Christian,

am suferit atât de mult...

Era prea mult.

Mult prea mult.

În basme, prinţul pleacă cu prinţesa, nu cu mama vitregă...

- Dar prinţesa nu-I ucide pe prinţ. - Dar n-am fost eu. Vă jur.

Unde e "Monna Vanna"?

În birou e un cufăr.

- Da, Mathieu. - Am lista cu e-mailurile piratate.

Cele mai multe privesc foşti studenţi la bele-arte.

Încercăm să aflăm adresele IP, dar durează.

Mulţumesc, Mathieu.

Cei din jur ştiu că aţi făcut bele-arte?

S-a întâmplat de mult. În afară de Charles...

Las-o jos şi împinge-o spre mine.

Uşurel.

Mi-a luat ceva timp să înţeleg cine era falsificatorul.

Mobilele!

- Uşurel... - Da, am înţeles.

- Faci o mare prostie. - Da...

Cu 30 de milioane de euro, îmi permit să mi-o asum.

Bertrand, tu I-ai ucis pe Christian?

Nu e nimic. Vezi?

Înţelegi acum de ce şefa ta se va face de râs?

La starea ei, n-o să-şi revină niciodată.

Trebuie să-i arăţi asta.

Nu va fi nevoie.

N-am nimic cu dumneata. Unde e tabloul?

- Bertrand! - Unde este?

Sus, în cufăr.

Nu mişca!

Ştii ce?

Vei fi mereu un găinar, oricâţi bani ai avea.

Tu eşti cinstit şi loial. Şi ce folos?

Bertrand, aş vrea să vorbim despre împrumutul pentru casa ta.

Da, doamnă.

- N-aş vrea să fiu înţeleasă greşit. - Da, doamnă.

Ştiu că băncile te-au refuzat din cauza acelui cancer...

Dar dacă ar trebui să fiu bancă pentru toţi angajaţii...

Bineînţeles, doamnă.

Sinceră să fiu, prefer să nu intru în intimitatea dumitale.

Înţeleg, doamnă.

Perfect. Mulţumesc, Bertrand.

Doamna îşi poate împlini visul. De ce s-o privăm?

Atenţie!

Ce pot face?

- Daţi-mi eşarfa! - De ce?

- Dă-mi-I azi! - Bine!

- Poftim. - Mulţumesc.

Îl fac eu!

Trebuie prevenit Pardo.

Încercaţi să deschideţi uşa. Mai repede!

Încercaţi să găsiţi o şurubelniţă un ciocan sau o rangă.

- Nu există răngi în ateliere. - Încercaţi să găsiţi ceva!

Bine, dar ce?

Fii calm.

- Aţi găsit ceva? - În afară de pensule, nimic.

În dulap sau alături.

Bucăţi de lemn, cârpe...

Ce?

Ce faceţi acolo?

Incredibil!

- "Ad castrum". - Ce?

- Trebuie să fie un tunel. - Ce tunel?

"Ad castrum" înseamnă "către castel".

Francisc I ceruse un tunel de la castel la apartamentele lui Da Vinci,

pentru a se deplasa discret.

Priviţi... Se mişcă.

O să fac o chestie...

Se mişcă! Priviţi!

Ce nebunie!

La o parte!

La o parte, nu foloseşte la nimic ce faceţi!

Ne prinde ziua de mâine aici.

- Loviţi acolo! - Lăsaţi-mă!

Nu-mi mai staţi în picioare!

Incredibil! Dacă am avea timp, am vorbi despre o descoperire istorică.

- Nu avem timp! - Bine.

Luaţi asta.

- Şi vă duceţi singură. - Singură?

Da.

V-aş întârzia. Vedeţi altă soluţie?

Bine...

Ce este? Se înfundă?

Ce se întâmplă?

- Eu... - Ce-i?

- Ce este? - Am vertij.

Nu pot să cobor scara.

Sunteţi regina nesuferitelor. Regina lor!

- Veniţi cu mine. - Ce rost are?

Nu vă iau vertijul cu mâna.

- Ştiţi obiectele contra-fobice? - Care-i legătura?

Nu-i nimic.

O să cobor închizând ochii. Trebuie să mă ghidaţi.

Doar să cobor scările. Apoi mă duc singură.

Nu se poate...

Bine...

lau eu lampa.

Ştiţi ce? Când ieşiţi din cuşca dv., sunteţi o handicapată.

Preferaţi să rămâneţi în lumea tablourilor

în loc să înfruntaţi realitatea.

Vă criticaţi tatăl, dar veţi ajunge la fel.

Încetaţi!

Aveţi ochii deschişi! Unde a zburat vertijul?

Sunteţi cel mai rău obiect contra-fobic. Nu mai lucrez cu dv.!

Niciodată!

De ce fac asta?

Subteranele sunt rămăşiţele castelului din perioada medievală.

Construcţia de-aici datează din secolul XIV.

Capela a fost păstrată în ciuda construcţiei turnului...

Poliţia!

Are cineva un mobil?

Vreau să vorbesc cu comandantul Pardo.

Este o urgenţă.

Perfect. Dă-i banii. Nu vreau să-i strâng mâna.

Bertrand, îţi mulţumesc că ai organizat totul cu discreţie.

- Fără Charles, eram pierdută. - Cu plăcere, doamnă.

Bertrand!

Acest tablou este o mare descoperire artistică.

Mă vor ţine minte pentru asta: nu pentru bani, nu pentru boală...

Pentru asta.

Doamnă...

- Aţi auzit de Hegel? - Georg Wilhelm Friedrich Hegel.

Era convins că sclavii vor lua locul stăpânilor lor.

Dar nu e cazul dv...

Mathieu!

Catherine...

Este magnifică, nu?

Ce repede trece timpul... Nu I-ai văzut pe taică-tău?

Trebuie să plecăm la Paris.

Semeni cu el.

- Tatăl tău... - Da?

Te iubeşte foarte mult. Pe mine nu mă va iubi la fel.

Dar să nu-i spui. Să rămână secretul nostru.

Bine?

Anchetat pentru complicitate la escrocherie.

Vă daţi seama? Un istoric ca tata...

Ce decădere...

Nu-mi place să recunosc, dar căpitanul Verlay are dreptate.

O să ajung ca el. Singură şi depresivă...

Mă trage în prăpastie.

În prăpastie? Îmi puteţi spune mai mult?

Nu, vertijurile nu au legătură cu tata.

Nu eu am făcut legătura.

Dar gândiţi atât de tare, că toată lumea o să afle.

- Am făcut o prostie. - O prostie?

Mă tot respingi de când cu poliţistul ăsta.

- Are o influenţă proastă asupra ta. - Căpitanul nu are nicio legătură.

Ba da. De ce te-ai înscris pe lista cu experţii judiciari? Ca să-I vezi.

Nu are nicio legătură.

Dar uite că fac ceva fără să-ţi cer părerea.

Şi-mi place. Dar nu voi mai lucra cu căpitanul Verlay.

Australopitecul nici nu m-a sunat. După tot ce-am făcut pentru el...

Bună ziua...

Pentru dv.

Aveaţi dreptate. Bordeaux e prea departe.

Nu-i aşa, Max?

Tată, de ce doamna seamănă cu un domn?

- Nu mă ajutaţi? - Îl conduc pe tata.

- Apucaţi să le explicaţi? - Nu ştiu...

Mult succes.

Deci? De ce seamănă cu un domn?

Nu ştiu de ce. Ce întrebări pui...

Pentru că este un domn.

Traducerea: WORDNET MEDIA www.wordnet.ro