Original subtitles

SPECII III

Mulţi nu văd asta sau nu vor să vadă.

Există dovezi, dar lumea refuză să le vadă.

- O avem pe Coleen pe linia unu. - Trăim într-o lume plină de mister.

Toate aceste ciudăţenii au apărut într-o anumită perioadă.

A fost linişte până-n anii '50,

apoi au apărut OZN-uri, semnale. Sunt prea multe ca să le negi.

Trebuie să te întrebi ce anume a cauzat

această intensificare a activităţii extraterestre după atâţia ani.

Energia noastră atomică. Au detectat-o. Megatonele alea...

Cum să n-o repereze? Apoi au venit aici.

Ce vor? Ne studiază, ne avertizează, ne recoltează?

Nu ştim. Dar ştim că sunt aici, că nu vor pleca.

Aici 6-2, am pierdut contactul vizual. Comunicaţi-mi poziţia voastră, terminat.

Recepţionat, 6-2, aşteptaţi.

Elicopterul ne-a pierdut.

Cred că am greşit drumul. Nu văd nimic aici.

Vineri, 13 aprilie.

Ultima mea zi în viaţă, poate.

Ce mai contează când au murit atâţia înaintea mea ?

Cică era frumoasă.

Presupun că era. Mă rog, latura ei umană.

Cum rămâne cu cealaltă parte?

Oare bărbaţii pe care i-a omorât au înţeles ce era ea cu adevărat ?

Rece, indiferentă, inumană,

nesătulă, terifiant de minunată.

Cum rămâne cu civilizaţia care i-a trimis ADN-ul aici?

Ştiau că aveam să-l folosim, să-l combinăm cu ADN-ul nostru.

Dar ştiau ce monstru avea să apară?

De două ori a fost creată, de două ori a făcut prăpăd.

Acum este rândul meu să iau corpul lui Eve.

Să iau ADN-ul ei ca să creez ceva mai bun, pur.

Numai atunci vom înţelege de ce a fost trimisă.

Numai atunci.

Încetineşte! Las-o mai moale.

Este moartă, nu cred că îi mai pasă.

Eşti rezervist?

Ceva de genul ăsta.

Stai. Drumul.

Trebuia să fim pe un drum cu pietriş. Am trecut pe lângă el.

Opreşte! Ţi-am zis să rămâi pe drum.

N-ai auzit ? Am zis să opreşti !

- 6-2, aici Mercy. - Lasă jos staţia. Acum !

- Am zis s-o laşi jos! - Calmează-te! Ai luptat în Irak?

Acum coboară !

Isuse Hristoase! Aici Mercy.

Încărcătura este vie. Repet, încărcătura...

- Coboară. Aşa cum ţi-am cerut. - Ce dracu' faci?

Mercy, aici 6-2, răspunde ! Mă auzi?

- Nimic. - Găseşte-i !

Tu eşti...

Eve.

I-am găsit. La 22 km est-sud-est.

Se pare că nu se mişcă.

- Încă nu răspund ? - Mercy, aici 6-2, răspunde.

- Nimic. - Trimite o unitate terestră acolo.

- Nu văd pe nimeni. - Hai să le facem o vizită !

- El cine este ? - Specialist Robert Kelly.

- Cine a mai fost aici? - Doar şoferul.

- Unde-i cadavrul lui ? - Aici, domnule.

Vreau să i se facă autopsie. Verificaţi ambulanţa şi distrugeţi-o.

- Şi găsiţi şoferul. - Da, domnule.

Această termocentrală produce energie electrică de 50 de ani.

Poate vă întrebați de ce mai avem nevoie de ea în secolul XX.

Este gălăgioasă, costisitoare, ineficientă,

temperamentală, miroase îngrozitor.

Este cea mai bună cale de a produce energie,

dar urmaţi-mă ca să aflaţi cum o scoatem la pensie.

Haideți aici, oameni buni!

- Toate bune, băieţi? - Da, Dean.

Doamnelor, domnilor, vă prezint Tokamakul,

un prototip de reactor cu fuziune, construit de universitate.

Încă facem teste,

dar în curând totul, de la maşini la telefoane mobile sau navete spaţiale,

va fi alimentat cu energie nucleară curată.

- Cum merge? - Mă ajuţi să-l pornesc ?

Adăugăm hidrogen şi deuteriu în reactor,

încălzim amestecul la 10 000 000 de grade.

Apoi facem cele două elemente să se combine,

ceea ce produce o cantitate enormă de energie.

E acelaşi principiu ca la soare.

Vrei să spui că-n reactor e la fel de cald ca pe soare?

Nu este periculos?

Ba da, e foarte periculos, dar nu vă faceţi griji.

În interiorul Tokamakului sunt nişte magneţi alimentaţi de noi.

Magneţii ţin plasma sub control tot timpul.

Fluxul de aer presurizează încăperea. Pereţii au 1,8 m grosime,

cu 60 cm mai groşi decât pereţii piramidei din Giza.

Mi-ar plăcea să-l pornesc, dar un singur om poate face asta,

şeful departamentului, cu cartela lui unică.

Cam asta ar fi. La nivelul C este cantina. Sendvişul cu brânză e bun.

Aş veni cu voi, dar trebuie să merg la curs. Vă mulţumesc.

Mersi. O zi bună!

Priviţi, virusul T-4!

Cea mai elegantă maşină de ucis a naturii.

Priviţi-l ! Este frumos, nu?

Invadează şi ucide celulele noastre vii.

De la începutul timpului. Cine l-a făcut ?

De unde a venit ? Ce fiinţă nemuritoare a creat bestia asta?

Între noi fie vorba...

- Cine eşti ? - Sunt Dean.

Care-i specializarea ta, întârziatul la curs?

- Fără să vreau. - Un nesuferit...

Poftim ?

- Nu cred că eşti înscris la curs. - M-am înscris.

Dacă erai înscris, ai fi ajuns la timp, cu restul colegilor.

- Nu se va mai repeta. - Cred că noi am creat virusurile.

Sunt microbi rebeli, scăpaţi din celulele noastre, care evoluează,

suferă mutaţii, devin blestemul nostru.

Ne pun probleme noi. E prădătorul perfect.

Nu e perfect.

Poftim ? Te rog să repeţi ce ai spus!

Aţi spus că virusurile sunt perfecte, dar nu sunt.

De pildă, nu se pot înmulţi singure, asta fiind slăbiciunea lor.

în lipsa unei gazde, sunt proteine care mor greu.

Se pare că avem printre noi un viitor director de la CDC.

Nu m-am prins.

La etajul 4 al Centrului pentru controlul bolilor

sunt păstrate în azot lichid ultimele mostre de variolă.

Mostre care urmează să fie distruse.

O să dispară, la fel ca dinozaurii.

Asta te bucură, nu ?

Cine eşti tu să hotărăşti ce specie moare sau trăieşte?

Ce?

Ce dracu' a fost asta?

Specistule!

- Specist? - Unul care urăşte alte specii.

Ştiu ce înseamnă, dar nu mi s-a mai zis aşa.

Ai luat bătaie des în copilărie ? Ai mărunt ?

Marfă ! Hai să-ţi cumpăr ceva bun de la automat.

- Asta pentru că te plac. - Dean, putem vorbi puţin ?

Trebuie să plec, am o licitaţie online.

Da, dr. Turner.

Ca şef al departamentului, eu evaluez alocarea fondurilor.

- Sunt îngrijorat. - De ce?

Eşti haotic. Fizică, biochimie, bioinginerie. Prea multe interese,

prea puţine rezultate, mai ales la nivelul ăsta.

Domnule, în ultima vreme, Tokamakul...

Las-o baltă! Nu putem genera energie prin fuziune nucleară!

Încheiem contractul la sfârşitul lunii.

Ori găseşti un proiect aprobat de un profesor,

ori vei pierde bursa. Ai înţeles ?

Numai puţin ! Ne tăiaţi fondurile? Nu puteţi face asta!

- Pot face ce vreau. - Domnule, ascultaţi-mă!

Jigodie !

Pisi!

Pisi...

Îmi este foame.

Cum ai ieşit din laborator?

Îmi este foame.

Şi mie mi-ar fi foame dacă aş creşte 15 cm pe zi.

Homar.

- Poftim ? - O pun în fiecare oră.

Red Lobster, pentru iubitorul de fructe de mare.

Ce ai mai învăţat de la televizor ?

Nu... Normal e să foloseşti tacâmuri când mănânci.

Furculiţă, cuţit.

La homar, bagi furculița aşa.

Apoi tragi.

- Sara. - Poftim ?

Nu ai nume.

Sara, da...

Înainte să adormi vreau să-mi promiţi ceva.

Nu te voi mai încuia aici dacă îmi promiţi

că nu vei părăsi niciodată casa asta.

Pentru că lumea de afară este periculoasă pentru tine.

Periculoasă?

Sara, vei creşte foarte repede.

Copilăria ta durează numai câteva zile, nu ani.

Tu eşti a treia generaţie din ceva foarte special.

O specie extraterestră.

Creată cu o nouă secvenţă genetică, primită din spaţiu.

Câţiva dintre colegii mei au încercat să vă studieze.

Nu s-a terminat bine.

Eu n-o să repet acele greşeli. Vreau doar să te protejez.

Cred că în tine există un mesaj foarte important.

Motivul pentru care eşti aici.

Într-o zi îmi vei spune care este acela, la timpul potrivit.

Mai sunt şi alţii ca mine?

Ca tine, nu.

Eşti unică, eşti cel mai important lucru din viaţa mea.

Nu vă faceţi griji, nu o să vă mai facă belele. Semnaţi.

Stai puţin. N-are cum să fie gravidă.

A fost. Se pare că a născut.

- Aia-i copia dv. - Fără copii. Asta nu s-a întâmplat.

- Arde imediat trupul. - Da, domnule.

Abbot, sunt dr. Turner. Te-am căutat peste tot.

Raportul ăla pentru fundaţie... Vreau să ştiu cum ai folosit fondurile.

- De ce? - Nu tre' să-mi dai toate detaliile.

Drace!

- Dr. Turner, nu am timp să... - Dr. Abbot.

- Da ? - Spune-mi, unde este?

- Ce anume? Cine eşti ? - Unde este?

Nu ştiu despre ce vorbeşti sau cine eşti.

- Pleacă acum sau chem paza. - N-ai pe cine să chemi.

- Stai, o să chem ajutor. - Nu mă recunoşti, nu ?

Nu.

Ambulanţa din seara aia, în pădure.

Tu eşti băiatul.

O corcitură. Cum ai...

- M-am pierdut în lumea mare. - Cum m-ai găsit ?

Ţi-ar fi mai uşor dacă mi-ai spune unde este.

Ai probleme cu respiraţia. Dacă nu-mi spui care-i treaba,

nu te pot ajuta, bine? Lasă-mă să-ţi iau nişte sânge.

Mai sunt şi alţii bolnavi.

- Alţii ? - Corcituri.

Ca mine.

Vǎd structuri străine, dar niciuna nu e virală.

Aş spune că e polen. Chiar e polen.

Şi nişte particule de praf, nimic ieşit din comun.

N-ar trebui să ai asemenea probleme.

Un antihistaminic ar trebui să te liniştească.

Ar trebui să te ajute.

- Ceilalţi sunt la fel ? - Da. Dureri în gât.

Iritaţii la nivelul pielii. Nicio cauză clară...

Nu ar trebui să fii atât de bolnav.

Du-mă la ea acum!

Profesore, aţi vrut să vorbim ?

Da, am vrut să vorbim.

Aţi lucrat toată noaptea ?

Ceva de genul ăsta.

Am auzit că Turner a oprit finanţarea proiectului tău.

- Corect. - Îmi pare rău.

Mersi.

Dean, cred că te pot ajuta.

Vreau să-ţi arăt ceva.

Intră !

- Rahat! - Uită-te mai atent.

- Ce dracu' e asta? - Speram să îmi spui tu.

Nu am mai văzut aşa ceva.

Este o structură organică.

- De unde a apărut ? - E o corcitură.

Rezultatul nefericit al combinării ADN-ului uman cu cel extraterestru.

Genele lor imperfecte îi fac vulnerabili la bolile comune.

Drept rezultat, e o specie sortită pieirii.

Dacă el m-a găsit, putem presupune că vor urma şi alţii.

Alţii mai disperaţi, mai periculoși.

- Stai, nu plănuieşti să-l diseci, nu ? - Nu.

- Atunci, ce-o să faci ? - Ceva profund.

Ceva ce-mi va asigura locul în panteonul ştiinţei. Alături de tine.

Vorbesc de crearea unei specii extraterestre rezistente la boli.

Cum ?

Întâi îl tăiem pe prietenul nostru.

Scoatem ce-l slăbeşte la boală, ADN-ul uman.

Creǎm acizi nucleici puri, de origine extraterestră.

Toţi geneticienii bătrâni şi mediocri şi-au împărţit premii nemeritate.

Ce rost are să secvenţiezi ADN-ul dacă nu faci nimic cu el ?

Chiar dacă ai rădăcina pură, trebuie s-o combini cu ceva.

Începi să înţelegi.

Să scoatem chestia asta de aici. Discret, pe bucăţi.

Trebuie să trecem neobservaţi...

Eram sigur ! Ce anume faci aici?

Scuze pentru deranj. Am venit să discut cu Abbot.

- Nu este acasă. - Atunci, revin mai târziu.

Vrei să intri ?

De ce nu te uiți la mine? Nu sunt atrăgătoare?

Eşti perfectă după orice standard.

Eşti prietena lui Abbot ? Menajera lui ?

Sunteţi doar prieteni ?

Poate că nu folosiţi etichete.

Dezinhibarea ta este de apreciat.

Uşurel ! Să fie un vis?

- Ce contează ? - Ajunge !

- Poţi pleca. - Poftim ?

Pleacă, închide uşa după tine!

Nu te pripi. Asemenea momente nu se ivesc în fiecare zi.

Cred că ar trebui să o facem.

- Nu! - Nu e frumos să aţâţi omul !

Nu ştiai asta?

- Poftim ! - Hai să intrăm !

Ce este?

- S-a întâmplat. - Ce s-a întâmplat ?

Sara?

- Sara, unde eşti ? - Ce s-a întâmplat ?

Sara, unde eşti ?

Drăcia dracului ! Ce dracu' s-a întâmplat ?

- Ce căuta aici? - Impresionant.

- A devenit foarte puternică. - Ce faci?

- Asta-i cartela lui de acces. - Trebuie să chemǎm poliţia !

- Nu cred. - Nu crezi?

- Ai un cadavru în dormitor ! - Îşi merita soarta.

- Asta-i nebunie curată! - Te gândeşti să ciripeşti ?

- Da. - Nu e omor. Şi-a urmat instinctul.

Instinctul? Profesore, situaţia e ridicolă.

Trebuie să sunăm la poliţie imediat.

Dean, crezi că vor crede că şeful tău a fost ucis de un extraterestru ?

Vei fi suspect. Te-ai certat recent cu victima plecând de la fonduri.

Situaţia e ridicolă.

Dean.

Am nevoie de ajutorul tău. Sara a devenit fertilǎ.

Putem face ceva, ceva uimitor.

Dacă pleci acum, revii la lucruri banale.

Îmi plac eprubetele.

Eşti supărat, partea asta este neplăcută.

- O facem în numele ştiinţei, Dean. - Vreau un motiv mai bun !

Rezultatul final. Nu uita ce ar însemna asta, Dean.

- Vreau să împărţim meritul. - Ce?

Vreau să împărţim meritul pentru tot ce facem.

De acord.

- Eram sigur c-o să refuzi. - Ca să-ţi ofer o cale de scăpare?

Adevărul este că vrei să te implici, după tot ce ai văzut.

Dă-mi cheile lui Turner.

Trebuie să ascund maşina.

- Acum trebuie să o găsim pe Sara. - Cum ?

Nici nu ştii cum arată la vârsta asta.

- O s-o recunosc. - Ar putea fi oriunde.

Nu, este prin apropiere.

E sâmbătă seară, suntem într-un oraş universitar...

Şanse de împerechere peste tot.

Fir-ar, fată!

E rândul meu. Mereu mi-am dorit să mă bată o fată.

Ce-ar fi să-ţi foloseşti şi limba ?

Nu vrei limba.

- Nu e aici. - Dacă nu se întoarce ?

- Se va întoarce. - De unde ştii ?

Este acceptată. I-am oferit mâncare, adăpost.

Pari frânt, odihneşte-te.

Mulţumesc.

Eşti bine?

Cred că ai îngheţat. Cum te cheamă?

Eu sunt Coleen. Hai să te duc acasă. Totul e bine. Hai!

Nu te lăsa afectată. Nu sunt bărbaţi buni în lume. Ce să faci?

Câteodată te mulţumeşti cu mai puţin.

Uneori, te mulţumeşti cu o carte bună.

Ştiu, ador cărţile SF.

Treaba aia cu Roswell e pe bune.

Luna viitoare mă duc la o convenţie dedicată conspiraţiilor guvernamentale.

Ştiu cum să fac ca să nu fiu răpită de extratereştrii.

- Ştii ? - Crede-mă, e o lume bizarǎ.

Virează aici. Virează !

Opreşte!

Drăguţo, nu este nimic aici.

Stai, unde te duci ?

Doamne!

Doamne! Eşti nebună? De ce fugi aşa?

Ce faci ?

Doamne! Porneşte !

- Jigodie ! - Trezeşte-te, frumosule !

- Cât este ceasul ? - Cum o cheamă ?

- Pe cine? - Pe tipa cu care ai petrecut.

N-am pe nimeni.

- Unde te duci ? - Trebuie să mă duc la cursuri.

Duminică?

Eşti aici? Scuze c-am întârziat. Nu mi-a sunat alarma.

Eşti aici?

- Cine eşti ? - Dean, tu trebuie să fii Sara.

- De unde îmi ştii numele ? - Lucrez pentru Abbot. Te rog, lasă-mă.

Ai întârziat. Din nou.

Scuze, tocmai am întâlnit-o pe Sara. Este prietenoasă.

Încearcă să stai cât mai departe de ea.

Încearcă să eviți interacţiunile inutile.

Încă ceva. Nu trebuie să ştie ce facem noi aici.

Ea ştie că o analizăm, că o studiem.

Sistemul imunitar al corciturilor este praf.

Are toate toxinele posibile în plămâni.

- Toţi ajung aşa. - Sara va avea aceeaşi soartă?

Nu.

ADN-ul ei superior ar trebui să o menţină destul de sănătoasă.

Îţi prezint situaţia.

Datorită dosarelor din proiectul Atena,

am comparat ADN-ul a trei specii extraterestre diferite.

Ăsta e originalul.

Creat din cantităţi egale de ADN uman şi extraterestru. Un efort bun.

Asta este Eve, duplicatul genetic al originalului.

Chimia sângelui era nocivă la ambele specimene.

Se comportau imprevizibil, devenind des agresive.

Fără boli, dar foarte fragile la soluţiile pe bază de clorhidraţi.

Corciturile, primèle forme de viaţă create în afara laboratorului.

Mamă umană, tată astronaut, infectat de o specie extraterestră.

Au dat naştere unor specimene instabile, măcinate de boli.

Nu se puteau apăra în faţa infecţiilor.

Acum avem perfecţiunea. Sau suntem aproape de ea.

Cum mama ei era pe jumătate om, Sara are ADN uman, dar mai puţin.

Încă ceva...

- Plec acum. Nu-mi sta în cale. - Ţi-am stat eu în cale, Sara ?

Asta este casa ta, suntem prietenii tăi, fă ce vrei.

- Chiar o laşi să iasă? - De ce nu ?

Nu vrem discreţie? Nu vrem să obţinem ovulele ei?

Desigur.

Ar putea păţi orice. Dacă nu se întoarce ?

S-a întors aseară, nu ?

Sara a eliminat specia noastră din rândul potenţialilor parteneri.

Fiind cea mai aproape de puritate, ea nu are partener genetic.

Săraca fată nu îşi găseşte amant. Mă poţi ajuta ?

Referitor la proiectul Atena,

se pare că dr. Fitz a încercat să facă o creatură cu ADN pur.

Aproape a distrus camera de izolare până au incinerat-o.

Nu am de gând să repet eşecul dr. Fitz.

Evident, ADN-ul extraterestru pur este instabil.

Odată injectat în ovule, cromozomii umani ar trebui să-l tempereze.

- Sara ce-o să simtă? - Sara nu are sentimente.

La treabă ! Ştim ce avem de făcut.

- Vă pot ajuta ? - Am nevoie de o cameră.

Vă rog, semnaţi aici.

- Ceva nu este bine. - Totul este bine.

Ai o problemă.

- Boala ta. - Sunt bine.

Nu eşti bine, eşti pe moarte !

Nu ne întoarce spatele.

Bună!

Sarah, stai! Vreau să-ţi arăt ceva.

Ce-ar fi să iei loc?

Ce-i asta ?

E şah, un joc distractiv.

Ăsta e regele, cea mai importantă, dar şi cea mai vulnerabilă piesă.

Fiecare piesă poate fi mişcată.

Alea sunt regulile, dar e mai simplu să ți le explic.

Începe !

- Ce? - Albul mută primul.

- Ai mai jucat. - Nu.

Vrei să spui c-ai atins cartea şi...

- Corect. - Glumeşti, nu ?

Şah-mat.

- Cum ai făcut asta? - Trebuie să dorm.

Bine... Am putea, cândva...

- Salut! Ce ai păţit la mână ? - M-am fript.

Am intrat pe site-ul departamentului. Uimitor!

Ce-i cu el ?

Bună, mă numesc Amelia.

Caut un student înscris în programul de biochimie,

care a fost implicat recent în proiecte genetice.

Uite cum arată! Ochii ǎia, omule, ochii ǎia de nimfomanǎ !

- N-are cum să fie biochimistǎ. - Ce contează ?

Ce faci ?

Vreau să văd cât de nebună e gagica asta.

Eşti un idiot.

Omule, mi-a răspuns deja !

- Bună, sunt Amelia. - Scoate cardul.

Sigur e nebună. M-am îndrăgostit.

Înainte să vorbim direct, trebuie să îţi pun câteva întrebări.

Ai lucrat recent cu celule protoplasmatice ?

Mai exact, ai experimentat recent cu tipurile de legături celulare ?

Caut un bărbat al cărui coeficient e mai mare de 10e-16 mp/s.

Dacă îndeplineşti criteriile, te rog să-mi trimiţi datele relevante.

Dacă îmi place ce văd, ne vom întâlni. Îţi promit că nu vei fi dezamăgit.

- Bine, asta-i deranjant. - Închide computerul.

- Închide-l. - Ce-i cu tine?

Te comporţi ciudat de câteva zile. Pleci pe furiş, dispari.

Ce ai ?

Nimic.

Domnule, Echelon a găsit asta la verificarea de dimineaţă.

- Ce este ? - Un e-mail cu mulţi destinatari.

A ajuns pe serverele tuturor facultăţilor de biochimie.

Limbaj specializat. Anumite cuvinte care duc exact la proiectul Atena.

- Atena? - Nu a fost oprit ?

- Vreau s-o găsim pe fata asta. - Da, domnule.

Cred că greşeşti dacă începi să ai sentimente faţă de Sara.

- Sentimente? - O să-ţi frângă inima.

- Înţeleg tentaţia... - Nu am sentimente pentru ea.

Ştiu că nu este atrasă de oameni. Face totul pentru specia ei.

Fă-mi un serviciu. Fur echipament, disec extratereştri, îngrop cadavre,

dar te rog să nu-mi dai sfaturi amoroase.

Salut!

- Nimeni nu ştie de asta, nu ? - Sigur că nu.

Bună! Am nevoie de o probǎ de sânge. Ştii cum merg lucrurile.

Pari încordată.

- Tensiunea arterială... - 140.

E mare.

- Ce este? - Prefer să-mi ia Dean sângele.

Dean?

Prea bine.

Nu va dura mult.

- Ce dracu' este? - O altă corcitură.

Ce faci ?

Am echipat laboratorul cu un sistem de siguranţă. Acid clorhidric.

- O s-o afecteze şi pe Sarah. - Stai!

Şi proiectul ? N-o poți lăsa să moară !

Proiectul este deja aici.

- I-ai şi recoltat ovulele? - În prima seară de maturitate.

Nici n-a ştiut. Am anesteziat-o cât dormea.

De asta ai lăsat-o să plece.

O violează !

La dracu' !

Du-te după ea !

Abbot !

- Ascultă-mă, vei fi bine. - Am înţeles.

Hai!

Absurd, nu se poate să mor aşa !

Nu, nu vei muri, te duc la urgenţe.

Corciturile o să tot atace.

Tot mai multe şi mai periculoase. Ovulele...

Fǎ-o, Dean, crează noua specie !

Fǎ-o!

- Viaţa ta e în pericol. - Nu înţeleg.

Vezi chestia aia de acolo? Conţine ovulele tale.

Corciturile au nevoie de ele ca să îşi asigure viitorul.

Abbot le-a vrut.

Abbot le-a vrut ca să creeze o rădăcină pură.

Ca să-i dea un premiu Nobel. Dar eu cred că ar trebui să...

- Să punem capăt proiectului. - Cum rămâne cu mine?

Sara, poate că tu poţi atinge vârsta de 400 de ani.

Dacă nu mă înmulţesc, scade pericolul pentru specia ta.

Corect.

Dar cu ADN-ul colectat poţi să creezi alte specimene ca mine.

Sara, ascultă-mă! Nu trebuie să facem un lucru doar pentru că putem.

Suntem la capătul drumului, doctore.

Nitrat de amoniu şi acid percloric. Nu lăsăm dovezi.

Sara?

Sara, eşti aici?

- Nu ar trebui să facem asta. - Nu mă vrei, Dean?

Ba da, dar...

Tu de ce mă vrei pe mine?

Pur şi simplu te vreau.

Nu... Nu eşti atrasă de oameni.

Tu vrei altceva.

Munca lui Abbot era importantă,

speciile nu trebuie să dispară. Totul depinde de tine.

Ce-ar fi să consideri că facem un simplu schimb de favoruri ?

Nu pot.

De tine depinde, Dean.

Salut! Ce zici ?

- Ai auzit de Abbot ? - Ce-i cu el ?

A dispărut, tipule. La fel ca dr. Turner.

Doi profesori într-un semestru. O fi mâna unui ucigaş în serie.

Am primit răspuns de la Amelia.

- Amelia ? - Da, gagica de pe internet.

I-am trimis informaţiile pe care le cerea.

- Ai luat legătura cu ea ? - Da, i-au plăcut datele.

Ce date?

Ai ceva să-mi spui ?

- Care-i treaba, Hastings? - Ţi-ai lăsat caietul aici.

Te-ai uitat prin lucrurile mele ? Isuse! De ce?

Este imposibil din punct de vedere genetic.

- Deci ce dracu' este? - Nu-ţi pot spune acum.

- Îmi pare rău. - A spus că datele sunt perfecte.

Apoi a început cu tot felul de alte întrebări. Cine sunt, de unde le am.

Dacă am contact cu extratereştri.

Atunci mi-am dat seama că gagica e nebună de-a binelea.

- Are adresa ta de e-mail. - Şi ce?

- Şi ne poate găsi. - E doar o ţicnitǎ inofensivă.

Nu?

- Ce doreşti? - Asta este o benzinărie, nu ?

Fă-i plinul !

Eşti sigură că nu mai vrei şi altceva?

Da, spune-mi unde pot urina.

Toaleta femeilor este în spate.

Verifică şi uleiul, dacă nu este prea greu pentru tine.

- Nu am săpun. - Ar trebui să faci reclamaţie.

Tu ar trebui să pleci.

Poate ar trebui să te educ.

Poate că da.

Mǎ omori.

Eu spun că s-a lăsat cu petrecere.

Rahat!

Cobb, eşti bine?

Cobb?

Imediat !

Eu sunt Amelia, tu trebuie să fii Hastings.

Unde mă pot aranja?

Vrei ceva de băut ?

Cum a fost drumul ?

- Unde este laboratorul tău? - Laboratorul ?

Vreau să-l văd, vreau să văd totul.

Şi după asta, îți vei primi recompensa.

Sigur nu vrei...

Spune-mi, de unde ai luat specimenele ?

- Nu am vorbit niciodată despre asta. - Specimenele ?

- S-a întâmplat ceva? - Nu.

- Cine mai stă aici? - Nimeni, doar eu.

Bine. Datele pe care ţi le-am trimis erau false,

le-am inventat eu.

Nu ai inventat datele alea.

- De ce nu îmi spui de unde le ai ? - Ţi-am spus, le-am inventat.

Hastings, se pare că nu mi-ai spus adevărul.

De acum încolo, asta se va schimba.

Am venit să iau ceva de la tine şi-mi vei face pe plac.

Crede-mă, mai bine mă faci fericită decât furioasă.

- Nu putem rămâne pe hol! Hai ! - Nu!

Urcă, Dean!

Se pare că tot mai avem o problemă cu proiectul Atena.

- Cine eşti? De unde-mi ştii numele ? - Ce vor, Dean?

De ce ţi-au răpit colegul de cameră?

Nu sunt sigur, cred că au nevoie de cineva

care să le producă o altă rădăcină a speciei.

- O nouă specie ? - Da.

Pentru că cea prezentă va dispărea. Dacă nu pot primi ajutorul meu,

apelează la colegul meu excitat.

- Nu-i putem lăsa să se înmulţească. - Pentru cine ai zis că lucrezi?

Nu am spus.

Am mai făcut asta de două ori.

Celelalte două operaţiuni ne-au adus o factură de 700 de milioane de dolari

de la armată, plus o anchetă de şase săptămâni

făcută de congres. Nu vreau să mai trec prin aşa ceva.

Plus că asociez acele operaţiuni cu eforturi exagerate.

- Deci lucrezi pentru guvern. - Nu, sunt şofer de limuzină.

Din păcate, administraţia curentă are un apetit mai scăzut pentru SF,

aşa că n-am venit în calitate oficială. Nu vom interveni oficial.

Ce vei face?

Noi doi vom rezolva problema într-o manieră neoficială.

Probabil a găsit-o pe Sara şi l-a dus pe Hastings la Abbot.

Acolo-i echipamentul pentru clonare.

Trebuie să-i aflăm slăbiciunea Sarei dacă vrem să avem şanse.

- Poţi accesa baza de date a lui Abbot ? - Cred că da.

- Bine, fǎ-o! - Da, domnule.

- Ai făcut progrese ? - Toate astea sunt de neînţeles.

Este o problemă de concentrare.

Treci la treabă !

- Intenţionezi să-l omori ? - Nu-i bai dacă moare.

Putem găsi un alt om de ştiinţă.

La ce te uiţi?

Abbot a făcut scheme fiziologice ale extratereştrilor.

Nu mai avem timp.

- Ceva puncte slabe ? - Au un sistem imunitar deficitar.

Ar trebui să o putem omorî cu uşurinţă pe Amelia.

- Cu ce? - Acid clorhidric.

- Ar trebui să-i producă o infecţie. - Asta nu va merge la Sara.

Cum dracu' o vom omori ?

- Unde te duci ? - Asta nu este problema mea.

Uită-te la mine!

Poate acum eşti bine, dar mai târziu ?

Eşti singura noastră şansă, de tine depinde acum.

Celulele arată bine. Poţi vedea pe monitorul ăla de acolo.

Ar trebui să pot injecta ADN-ul direct în ele.

Ce se întâmplă după asta?

După asta vom creşte rezultatul într-un mediu bogat în carbon.

O pungă embrionară. Cu cât creşte embrionul, vom continua să mărim

punga embrionară până să fie destul de dezvoltat încât să respire.

Fǎ-o!

- Ce mai aştepţi? - Vă rog.

- Nu mă puneţi să fac asta. - Fă-o!

- Ar trebui să iasă în curând. - Ar fi bine să meargă.

Mi-a luat ovulele !

Uite-l. Eşti bine?

- Cum merg lucrurile? - Minunat. Astea sunt?

Da, ADN-ul şi ovulele.

- Avem recipientul, ne vor urmări. - Cine este tipul?

Şoferul meu.

Ai avut dreptate, nu trebuia să trimit e-mailul ǎla.

Taci şi urcă !

Staţi aşa !

- O să am nevoie de ceva timp. - Dă-mi ovulele !

- Eu mă duc să aştept acasă. - Să mergem.

Vii cu mine!

Pe aici.

Atenţie, uşa se închide! Dr. Turner, acces permis.

Depresurizare.

Iisuse! A văzut ovulele, le urmăreşte.

Exact, ăsta este planul, să mergem !

Vine după noi.

Unde dracu' este Dean? Ar trebui să fie aici.

Dean.

Du-mă la camera de control.

- Aici. - Depresurizare iniţiată !

- Ce puneţi la cale? - Îţi spun mai târziu.

Telecomanda a dispărut.

- Ce? - Preia controlul reactorului.

Este activat. A coborât presiunea în camera reactorului.

- Ar fi bine să ştii ce faci, Dean. - Cine este acolo?

Stai acolo, nu mişca.

Ce? Am ceva pe faţă ?

Încă ceva...

- Atenţie, reactor depresurizat ! - Opreşte magneţii.

- Ţine-te de plan, Dean. - Chestia asta va exploda.

Ce tot vorbeşti ? Asta nu făcea parte din plan.

Închide coșul, Dean.

- De ce? - Dacă nu închidem coşul...

Explozia va ajunge în atmosferă, omorându-ne pe toţi.

Dean, închide coşul !

Atenţie, defecţiune magnetică !

Acum, închide nenorocitul ǎla de coş, Dean.

Sara, nu!

Rahat, ţine-te bine.

Cred că s-a terminat.

- Magneţii se reîncarcă. - Cred că a închis coşul.

Da, să mergem să-l găsim pe Dean.

Fugi!

Încă încercăm să înţelegem cauza exploziei.

Reactorul experimental era localizat adânc în această centrală.

Înregistrările arată că dr. Nicolas Turner era acolo la timpul exploziei.

Dacă a supravieţuit, cu siguranţă am vrea să vorbim cu el.

- Te-ai trezit. - Da.

- Cum te simţi? - Binişor.

- Doctorul spune că vei fi bine. - Da...

Ţi-am adus revista ta preferată.

L-ai văzut pe Wasik la televizor ?

Da, a zis să-l mai vizitezi.

La Washington, când te vei simţi mai bine.

Serios?

Este totul bine. Turner o ia pe cocoaşă.

Ne-a şi mulţumit în numele guvernului.

Ascultă, în legătură cu toată treaba asta, îmi pare rău.

- Îmi este foame, ţie? - Da, sigur.

DUPĂ 3 SĂPTĂMÂNI

Nu.

Vai, nu !

Nu.

- Dean! - Salut!

- Ce...? - Care-i treaba ?

- Ce dracu' se întâmplă aici? - Fac puţină curăţenie.

- Nu, sus, este... - Isuse!

Bine, relaxează-te. Ți-am ascuns ceva.

Sara.

- Ai zis că s-a sfârşit. - S-a sfârşit, a primit ce a vrut.

- Ce ai făcut ? - Aveam urme de ADN de corcitură.

Aşa că am eliminat genele umane deficitare şi l-am creat pe el.

Greşeala lui Abbot a fost că s-a bazat pe ovulele Sarei.

Ea nu se putea înmulţi cu cineva din materialul ei genetic.

Aşa că am mai creat unul din alt ADN.

Sunt două linii diferite.

Sunteţi pe cont propriu, aşa că fiţi atenţi.

Sara, aşteaptă !

În seara aia, pe pasarelǎ, mi-ai salvat viaţa,

dar ovulele tale nu mai erau, nu mai aveai nevoie de mine.

De ce ai făcut-o ?

Poate vei găsi răspunsul la asta într-o zi.

Minunat, am trecut prin toate astea şi, la sfârşit, i-ai oferit un iubit.

Nimeni nu ar trebui să fie singur, omule.

Tocmai ai condamnat lumea la distrugere, amice.

Când vor începe să se înmulţească...

Nu am spus că este fertil, nu ?

L-ai făcut steril?

Am modificat puţin cromozomii înainte să încep.

Ce se va întâmpla când vor afla că este steril?

S-ar putea să nu le placă.

Nu ştiu.

Hai să-ţi cumpăr micul-dejun ! Oricum e rândul meu.

Sincronizare : LEONTIN subs.ro TEAM (c) www.subs.ro