Original subtitles

Subtitrarile corespund numai fisierelor video de pe http://drquinnmd.blogspot.ro/

Am ajuns acasă!

Merg să văd ce fac caii.

Mi-a fost aşa dor de tine!

Eşti aşa de mare !

- Te simţi bine ? - Mă bucur că sunt acasă.

Sully, unde sunt puii mei ?

Trebuie să fie în coteţ.

Lipsesc doi!

Mamă!

- Ce e cu dovlecii de aici ? - Se pare că n-au mai răsărit.

- Ce facem de Ziua Recunoştinţei ? - Robert E n-a avut grijă de casă ?

Ba da, dar a fost secetă. A folosit apa pentru animale.

- N-a mai plouat de când am plecat ? - De cinci săptămâni ?

- A fost seceta dinainte. - E ceva grav ?

Încă nu. A fost secetă de doi ani, am tot aşteptat să plouă.

- Dar mai avem apă în fântână, nu ? - N-a fost niciodată aşa de scăzută.

- Va trebui să aducem de la pârâu. - Am făcut asta când ne-am mutat aici.

- Ne descurcăm. - Vă ajut şi eu.

Mulţumesc.

- Rămâi, nu ? - Să rămân ?

- La cină. - Sigur că rămâne.

- O să vă căsătoriţi ? - Nu...

- Dar vă iubiţi, nu ? - Aşa aţi spus.

Da, dar...

- Nu ne căsătorim imediat. - Nu imediat.

O să vă faceţi curte, nu?

EPISODUL 26

Asta trebuie să ajungă.

- Unde pleci ? - S-o văd pe Ingrid.

- I-am promis, după ce terminăm. - Nici măcar n-am început!

E greu să stai departe de omul pe care-l iubeşti.

- Poţi pleca, Matthew. - Mulţumesc.

- Şi mai tunde-te! - Bine!

Te ajut să despachetezi.

Vrei să bei ceva ? - Merg să pun ibricul pe foc.

- Am uitat că nu avem apă. - Nu e vorba doar de asta

- Trebuie folosită cumpătat. - N-avem neapărată nevoie de dovleci.

Dar am nevoie de plante pentru medicamente.

Îţi arăt unde cresc şi le putem culege împreună.

- Acum ? - Da.

- Vreau să ajung la clinică... - De ce te grăbeşti ?

- A trecut mult timp şi... - Mai poate aştepta o zi.

Aşa vom avea ocazia să fim împreună, singuri.

- Singuri ? - O să-ţi arăt lumea mea.

Ţi-am văzut deja lumea. Locuiesc aici!

- Ai văzut ce am vrut eu să vezi. - Şi acum ?

Acum o să-ţi arăt totul.

E aici.

Acolo e degeţelul roşu. Dar are frunzele maro

Nu contează. Oricum trebuie să le usuc.

Am o surpriză pentru tine.

- Păpădii! - Pentru ceaiul pentru ficat.

Ai ascultat discursul din Boston.

Fiecare cuvânt.

- Ai nevoie doar de rădăcini, nu ? - Da.

Pune-ţi o dorinţă.

- Ce ţi-ai dorit ? - Dacă-ţi spun, nu se va îndeplini.

- Suntem împreună. Nu avem secrete. - Asta crezi că înseamnă "a curta" ?

Tu ce crezi că înseamnă ?

- Să vorbeşti... - Să vorbeşti ?

Atât? Credeam că trebuie să iasă scântei.

- Înseamnă să faci cadouri... - Ţi-am adus somnul acela !

- Mă refeream la flori. - Acum nu cresc. Ce altceva vrei ?

Descoperiţi ce vă place şi ce nu, ce interese comune aveţi şi îţi dai seama.

- De ce? - Dacă sunteţi compatibili.

- Şi dacă suntem ? - Mergeţi mai departe.

La pasul următor ?

Vino, Brian!

- Dr Mike şi Sully îşi fac curte ? - Da.

S-a dus la Boston după ea. Ea nu voia să vină, dar s-a răzgândit.

Ştii când a coborât din poştalion şi s-a dus la el ? I-a spus că-l iubeşte.

N-am văzut. Cum i-a spus ?

Te iubesc.

Avem probleme cu hrana. Dacă nu plouă, Jon zice că vom pleca.

Nu se poate.. Îmi pare rău că n-am fost aici să te ajut.

Dar acum sunt aici. Şi va ploua. Plouă întotdeauna.

Nu vei pleca nicăieri.

Dră Dorothy, ce găteşti pentru cina de Ziua Recunoştinţei ?

- Nu ştiu. - Toată lumea aduce câte ceva.

Sunt vestită pentru budinca de porumb.

Va fi greu de făcut fără porumb.

- N-ai ceva mai frumos? - Nu. Şi nici nu voi avea până nu ploua.

Nu e porumb, dovleci... Ce vom mânca de Ziua Recunoştinţei?

Ce zici de bomboanele care-ţi plac atât ?

Să fi văzut ce bomboane erau în Boston. Atâtea feluri că nu le puteai mânca.

Înseamnă că nu vrei de la mine, nu ?

Nu poţi spune niciodată că ai mâncat suficiente.

Brian vrea curcan de Ziua Recunoştinţei.

Poate vom avea noroc să găsim unul. Găinile şi puii s-au dus să caute apă.

- Au rămas doar "lupii" aici. - Lupi ? Nu căutam curcani ?

Ba da.

Vezi ? E urma lui.

"Lupii singuratici" sunt bătrâni.

Nu umblă cu cârdul. Le place să fie singuri.

- De ce? - Aşa e firea lor.

- Sunt mai greu de prins. - Deci, sunt un vânat de preţ.

Da.

- Uite, a fost aici. Aici s-a zburlit. - S-a zburlit?

A adulmecat. Aşa...

Şi curca l-a plăcut ?

Şi apoi ?

Se împerechează.

Un "lup singuratic" se poate împerechea ?

Da. Dar tot va vrea e să stea uneori singur.

- De ce? - Să fie singur, să se gândească.

Deci, curcanii gândesc mult? Găinile fac la fel?

- Nu. Dar ar trebui. - Chiar aşa.

Trebuie să ajung în oraş.

Trebuie să planificăm cina de Ziua Recunoştinţei. Vii ?

- Nu mă interesează şedinţele. - Vom avea ocazia să fim împreună.

- Sunt o pierdere de timp. - Te rog ! De dragul meu.

Cum a coborât din poştalion şi s-a aruncat în braţele lui...

- N-a fost romantic ? - Romantic ? Jenant poate.

În plină zi ?

Ar trebui să caute un sprijin mai stabil pentru copii.

- Pe tine, adică ? - Ce am eu ?

I-am ţinut locul cât a fost plecată. Sunt un profesionist.

Michaela e ca o dinamită gata să explodeze, iar eu am chibritul.

Iată-i şi pe porumbei!

Mulţumesc că aţi venit. Vreau să începem cu o rugăciune.

De Ziua Recunoştinţei vrem să-ţi mulţumim, Doamne,

şi să te rugăm să ne aduci ploaia de care avem nevoie. Amin.

Până ne ajută Dumnezeu, să ne străduim să ne descurcăm

şi să începem cu cina de Ziua Recunoştinţei.

Loren. presupun că vei dona o baniţă de porumb, ca de obicei.

N-am nici de vânzare. Nu pot renunţa la el.

- Ceea ce dai ţi se va înapoia. - Nu-i aşa.

- Ştii că-i aşa! - Când e puţin, măreşte preţurile.

- Abia-mi duc zilele! - Ţi le duci foarte bine !

- Cum creşti tu preţul la whisky ? - N-am văzut să renunţi la el.

Domnilor, vă rog ! Ajunge.

Aşezaţi-vă.

Cine are nişte cartofi în plus ?

- Va ploua, nu-i aşa ? - Şi cea mă rea secetă se sfârşeşte.

- E secetă ? - Va fi, dacă nu se-ntâmplă ceva.

- Cum ne vom descurca ? - Indienii zic că face parte din viaţă.

Găseşti o modalitate s-o depăşeşti.

Ce facem cu spălatul ? Al copiilor, al rufelor...

Poţi folosi iazul. Apa nu e bună de băut, dar e bună de îmbăiat.

- Şi când nu vom mai avea ce să bem ? - Vom căuta mai departe.

Aici locuieşti tu ?

E unul dintre adăposturi.

- Chiar aici ? - Da.

Îmi place să văd stelele şi mă pot adăposti de ploaie.

Dacă ar ploua...

Vino aici.

Stai jos.

Mereu mi-am dorit să construiesc o casă aici.

- E foarte departe de oraş. - Da

N-aş putea sta aşa departe de pacienţi.

Ai spus că nu poţi sta la fermă, fiindcă am construit-o pentru Abigail.

- Da, dar să nu ne grăbim. - Ne grăbim ?

Tu n-ai discutat cu David unde aţi vrea să locuiţi ?

Nu. Ştiam că vrem să stăm în Boston.

- Ce făceaţi când te curta ? - Venea la mine, la cină.

Făceam vizitele la spital, discutam despre cazuri...

Ce ce?

- Aveaţi foarte multe în comun. - Da.

- Mai multe decât noi doi ? - Într un fel, da.

- Crezi că avem destule în comuni? - Sper.

Uite!

- Ce fac ? - Nu ştiu. Hai să vedem.

- Stai lângă mine, Myra. - Nu vreau să-ţi afectez puterile.

- Mi le sporeşti. - Terminaţi cu dulcegăriile.

Nu-l grăbi. E o treabă delicată.

- Ce frumuseţe! - Ce-i asta ?

Ce-i asta ?

- O vergea magică. Căuta apă. - Nu ştiam că se mai face asta.

Odată a venit un inginer. N-a găsit apă mai repede decât Horace.

Familia Bing face asta de generaţii. O avem în sânge.

Cred că am găsit ceva !

Aici, băieţi! Săpaţi!

- Crezi că vor găsi apă? - Poate, dacă sapă destul de adânc.

Chiar dacă găsesc, nu vor rezolva totul. Recoltele nu vor creşte.

Asta e "mă ta". Creşte chiar şi unde nu e apă.

- Seamănă cu un nap. - Da.

- E un fel de cactus? - E o pară cu spini. Dacă o tai...

E un fruct înăuntru.

E dulce.

Când avem prea puţină apă din cer, trebuie s-o căutăm în pământ.

Unde vom vedea sălcii, vom şti că e apă sub pământ.

- Orăşenii ştiu asta ? - Mă îndoiesc.

- De ce? - Nu întreabă.

- Le-aţi putea arăta. - Crezi că ar asculta ?

Sigur! Au nevoie de apă.

Vino cu noi în oraş şi vorbeşte cu ei.

N-are voie să iasă din rezervaţie. Îi rişti viaţa, ca să-i salvezi pe ei.

E Ziua Recunoştinţei şi indienii i-au ajutat pe pelerini.

Orăşenii nu sunt pelerini şi nu mor de foame.

Nu încă.

Veniţi să vedeţi!

- Ce mama naibii - Ce se-ntâmplă ?

Indienii ştiu să găsească hrană şi apă pe timp de secetă.

- Dansul Norilor ne va învăţa. - Să ne înveţe ?

Priviţi. Au napi şi fructe de pădure. Clienţilor tăi le-ar prind bine.

N-ar strica să arunci o privire.

- Clienţii mei nu mănâncă aşa ceva. - Nu suntem chiar atât de disperaţi.

Nu facem schimb! Pricepi ?

Înţeleg.

Ştia că n-aţi respectat pământul. L-aţi înfuriat.

Da? Tu mă înfurii pe mine.

Întoarce-te în rezervaţie, până nu chem armata.

- Au venit cu gânduri paşnice. - Vor să ne ajute. Faci o greşeală.

De ce sunt atât de încăpăţânaţi ?

Vor strica Ziua Recunoştinţei pentru toată lumea.

- Nu le pasă. - Mie-mi pasă. Trebuie să facem ceva.

Vom găsi o soluţie.

Am putea anula cina. N-avem de ce să fim recunoscători.

- Nu s-au înşelat niciodată cu apa. - Încă nu mă dau bătut!

E a doua zi în care venim. Dacă n-a găsit apă, nu are ce găsi.

Să ne rugăm. Doamne...

Ne rugăm de câteva săptămâni şi n-am văzut strop de ploaie.

- Rugăciunile nu ne alina setea. - Ce putem face ?

M-am săturat. Plec de aici.

- Pleci ? - Nu asta e soluţia, Hank.

Am auzit că indienii au un izvor secret. Să mergem să le luăm apa.

- Nu e niciun izvor secret! - Şi de unde au luat plantele acelea ?

Din pământ. Au vrut să vă arate.

Lăsaţi-l să vorbească!

Sunt aici de generaţii. A mai fost secetă. Cum credeţi că au rezistat ?

- Sunt nişte sălbatici! - Dacă poţi mânca aşa ceva, n-ai decât.

Oricum, eşti unul de-ai lor.

- Ţi-am spus că nu vor asculta. - Aşteptaţi! Putem găsi soluţia.

Să ne ajutăm unii pe alţii, ca primii colonişti. Ei au supravieţuit.

- Lasă-i să plece. - Sunt de treabă. Trebuie sa înţeleagă.

Le-ai zis de două ori. Indienii au vrut să-i ajute şi le-au întors spatele.

Şi ce faci ? Vrei să pleci ?

Nu poţi rezolva totul. Crezi că, dacă le spui ce să facă, te vor asculta.

- Unii oameni nu pot fi schimbaţi. - Nu cred!

E încă un lucru asupra căruia nu cădem de acord.

Poate n-avem destule lucruri în comun.

Gata, armăsarule.

Vino, Myra.

- Nu rămâneţi de Ziua Recunoştinţei? - Pentru ce ? Nu-i decât praf aici.

- Sunt mulţi oameni buni aici. - Nu mult timp, dacă ţine seceta.

Nimeni nu va mana vitele aici. Minele se vor închide...

Nu vreţi să veniţi în Oregon ? În oraşele astea se pot face multe.

- Nu-mi părăsesc aşa uşor prietenii. - Las-o pe Myra să rămână.

- Cum poţi s-o iei ? Se iubesc! - Şi ce dacă ?

Îţi dau banii pentru contract. Voi face rost de ei.

Nu e vorba de bani, Michaela.

Ultimul care pleacă, stinge lămpile.

- Am să te urmez, Myra ! - Horace!

Îmi vând afacerea şi vin după tine, chiar dacă pleci în China !

- Te iubesc! - Şi eu te iubesc!

Mai încet, asta-i toată apa pe ziua de azi.

Am gătit tocană. Vii să mănânci ?

- Da. N-am avut un client toată ziua. - Nici eu.

Cred că Hank a făcut ce trebuia.

- Poftim ? - Nu mal merge aşa.

Trebuie să vând, până nu-mi mor caii şi pierd tot ce m-am străduit să fac.

- Şi afacerea mea ? - O poţi deschide în altă parte.

- Va trebui s-o luăm de la zero ! - Dacă suntem împreună...

Aici e primul meu cămin adevărat.

Aici sunt un om, nu o sclavă sau o servitoare.

Aici însemn ceva şi nu plec aşa de uşor.

Eşti cineva, Grace. Credeam că ţinem unul la altul.

Nu mă face să plec fără tine.

- Ajunge, nu ? - Câteva găleţi şi gata.

- De ce car numai eu? - A fost ideea mea şi-ţi dau partea ta.

Loren!

Nu vrem necazuri. Vrem doar apă.

Dacă vă cunoaşteţi interesul, nu ne veţi opri !

- Nu vă oprim, dar apa nu e bună. - Nu-i de băut, e rea. Pricepi ?

Nu suntem proşti. Ştim ce vrei să faci şi nu ţine.

Să plecăm, Jake!

Ştiaţi că oraşul are nevoie de apă şi aţi ascuns-o de noi.

Apă ! Avem apă !

Avem apă!

Tu le dai, eu încasez banii.

- Avem apă ! Dă-mi banii! - De unde aţi luat-o ?

Nu contează. Ia o găleată şi portofelul.

Poftim?

50 de cenţi găleata !

- Nu puteţi vinde apa ! - Cine zice ?

E imoral să iei bani pe apă când e secetă.

Ne-am riscat vieţile şi oricum e un chilipir.

- Părinte... - Nu poţi profita de necazul altora !

- Şi cei săraci au nevoie de apă. - E problema lor.

- Cum pot spune asta ? - Jos!

E gol!

Colleen!

Încetaţi, până nu răniţi pe cineva !

Terminaţi! Sper că sunteţi mândri de voi!

Calmează-te. Va fi bine.

- I-ai dat medicamentul ? - Da.

- Ce e? - Pare a fi dizenterie.

- De unde ? - De la ei.

- Trebuie să-i ajuţi. - De unde aţi luat apa ?

- Nu e treaba ta. - Spune-i, Loren.

Grace, adu-i o linguriţă de laudanum şi o compresă caldă pentru stomac.

- Loren! - Din izvorul din rezervaţie.

- Sully ţi-a spus că nu au izvoare. - Am găsit un iaz.

- Probabil că era contaminată. - Ne pare rău. Ne ajuţi sau nu ?

- 50 de cenţi! - 50 de cenţi ?

- E un chilipir, nu crezi ? - Dă-i banii!

Va ploua. Vezi fulgerul?

Nu ştiu... Vezi ce repede trec norii? Cred că va trece de noi.

- A lovit aproape. - Veniţi să vă terminaţi cina.

Trebuie să stabilim ce vom găti de Ziua Recunoştinţei.

Sunteţi teferi ?

A luat foc grajdul!

Apă!

Nu mai avem apă ! Adu nişte pături!

Scoate caii!

- Mamă! - Plecaţi!

Staţi acolo! Matthew, scoate caii!

- Am văzut fum. - Sully!

- Fulgerul a provocat focul. - Sunteţi teferi ?

- Da, nu datorită ţie. Unde-ai fost ? - Ştii unde!

Era să pierd tot. Aveam nevoie de tine.

- Acum sunt aici. - E prea târziu! N-am nevoie de tine!

Nu mai am nevoie de tine!

- E furioasă. - Ai băgat mâna într-un cuib de viespi.

Am păţit-o şi eu.

Dacă aşa va fi alături de o femeie, nu cred că sunt omul potrivit.

- Ai trăit cu Abigail. - Eram mult mai tânăr.

M-am obişnuit singur, să vin şi să plec când vreau.

- Şi îţi place ? - Nu-mi place să fiu ţinut din scurt.

Nici măcar pentru iubire ? Te-ai dus la Boston din dragoste.

De-asta a spus că s-a întors.

Bărbaţii şi femeile n-au ce căuta singuri, ca cerul şi pământul.

Toată lumea are nevoie de un partener, altfel îşi pierde echilibrul.

Aşa e dat.

Dr. Mike e foarte încăpăţânată.

- Aveţi grijă de voi. - Cred că vom anula cina.

- De ce? - Vrei s-o mai organizăm ?

Da. Grace, Robert E, ce spuneţi ?

Chiar dacă nu avem mâncare, ar trebui să ne strângem şi să aducem mulţumiri.

Mulţumire ? Pentru ce ?

- Eu mulţumesc pentru dr. Mike. - Şi eu. Ce-am fi făcut fără ea ?

- Toţi avem motive să mulţumim. - Nu-i aşa, Loren ?

Probabil, dar nu avem nimic de mâncare pentru o ocazie specială.

- Ne descurcăm noi. - Şi va fi ceva special.

Spuneţi-le tuturor să aducă ce pot la localul meu.

- Vii şi tu ? - Presupun că da...

M-am gândit, văzându-i pe toţi oamenii aceia bolnavi...

Tot ce contează suntem noi doi, împreună, în viaţă.

- Indiferent unde. - Avem de ce să fim recunoscători.

Avem pe cine să iubim.

Bună ziua, dr Mike!

- Cum m-ai găsit ? - Ţi-am urmat paşii.

- M-ai ascultat! - Am avut un profesor bun.

Sully, îmi pare rău pentru ce am spus. Avem multe lucruri în comun.

Ne pasă de oameni, vrem să facem ce e bine, iubim copiii.

Dacă ei sau tu aţi păţi ceva, n-aş putea trăi cu ideea.

- Ai venit când am avut nevoie de tine. - Mereu am încercat.

Poate m-am obişnuit şi asta mă înspăimântă.

De ce?

Fiindcă niciodată n-am depins de nimeni.

Nici eu.

Sully... În adâncul inimii, ştiu unde aş vrea să ajungem.

Dar nu ştiu dacă vom reuşi.

Nici eu.

Nu există hărţi. Dacă vrei să pleci la drum fără una...

Vreau.

Atunci, ştiu de unde să pornesc.

E frumos!

Aici vin când îmi pierd calea şi vreau s-o regăsesc.

N-am arătat nimănui acest loc, nici măcar lui Abigail.

Mamă!

Mamă!

- Te putem ajuta ? - Aduceţi nişte flori.

- Flori uscate. - De-astea sunt destule!

Matthew!

- Mamă! - Dr. Mike!

Mamă! Vin indienii!

Mulţumim.

Sper că nu vă supăraţi. Am adus nişte prieteni la cină.

- Să ne supărăm ? Suntem onoraţi. - Ca de prima Zi a Recunoştinţei!

- Vor mânca cu noi? - Nu putem să-i refuzăm, nu, Jake?

- Ei au adus toată mâncarea. - Nu stau cu el la masă!

- Mulţumesc. - Nu mie. Sully a zis să venim.

Spiritele au spus să îndrumăm copilul, chiar dacă el nu vrea.

Dacă au spus spiritele...

Doamne, am cerut multe de la Tine în ultimul timp

şi am uitat să-Ţi mulţumim pentru ce ne-ai dăruit.

Darul vieţii, darul iubirii şi darul prieteniei,

care ne-a unit azi pentru a împărţi bucatele abundenţei.

Pentru asta Îţi mulţumim. Amin.

- Amin. - Amin!

Dansul Norilor, vrei să spui o rugăciune ?

Da.

Vreau să-i mulţumesc pământului pentru bunătatea lui.

Să mâncăm.

Myra, te-ai întors ? Pentru asta m-am rugat!

Ce imagine! Am plecat de o săptămână şi v-au năpădit indienii.

Stai jos, Hank. E Ziua Recunoştinţei.

- Ce cauţi aici ? - Nimic. Am pierdut o roată.

Imposibil. Am strâns-o bine.

Ne-am gândit la sărbătoare şi ne-a fost dor de voi.

- Dă-mi cartofii. - Sunt "ma ta".

Ce-or fi...

Poftim, Hank. Bine ai revenit.

Plouă!

Colleen! Matthew! Acoperiţi mâncarea!

Se udă mâncarea!

Ingrid! Plouă! Plouă!

Ajutaţi-mă!?