Original subtitles

Rămâi acolo!

Stai pe loc!

Ţie îţi tremură vreodată mâinile, Frank?

Uneori.

E doar din cauza adrenalinei.

Desigur. De unde ai ştiut?

- L-am văzut spălând maşina. - Şi eu l-am văzut.

Maşinile nu se spală în spaţiile de parcare.

Frank... Aş dori să rămâi.

Nu sunt bun pentru slujbe permanente.

Îmi amorţesc picioarele.

Rachel! Rachel! Rachel!

Rachel!

Refuzi 2.000 de dolari pe săptămână?

Nu vrei s-o aperi pe Rachel Marron doar fiindcă e vedetă?

Nu mă ocup de celebrităţi.

- 2.500. - La banii ăştia, găseşti oameni buni.

Ai vorbit cu Racine? Cu Fitzgerald?

- Cu Portman? - Portman e interesat.

Dar am auzit că tu eşti cel mai bun.

Nu există aşa ceva.

E vorba de o femeie foarte speriată, cu un băieţel de opt ani.

Dacă n-aş crede că e ceva serios, n-aş fi aici.

Farmer, m-a implorat să te angajez pe tine.

- Te rog, Farmer... - Bine. Am să vin.

În regulă?

Am să analizez situaţia.

Dacă accept,

vreau 3.000 pe săptămână.

Trebuie să fii "mortal", pentru 3.000 pe săptămână.

Fii atent!

La naiba! Ştiu că e ceva...

Îmi pare rău.

Nu sta nici acolo.

Da?

Sunt Frank Farmer. Am venit la dra Marron.

Poftim?

Alexander Graham Bell doreşte să o vadă pe dra Marron.

Aveţi fixată o oră?

Da. Numărul atomic al zincului este 30.

În ordine.

Vă pot fi de folos cu ceva?

- Eşti cel cu care am vorbit la interfon? - Nu. Vă pot ajuta cu ceva?

Numele meu este Edison. Am o întrevedere cu dra Marron.

Stabilită de...

Dl Devaney.

Oh, în regulă.

Poftiţi, dle Edison.

Ce-ai păţit la braţ?

O păpuşă.

Da?

Sunt Henry Ford. Aş dori să vorbesc cu dl Devaney.

- Cine? - Henry Ford.

Intraţi, vă rog.

Aici!

Playback, toată lumea.

Da!

Vezi? Asta vreau. Rory, te-ai întrecut...

Mă bucur că ai venit. Hai să-ţi fac cunoştinţă cu Rachel.

Tony! Pun pariu că ţi-a plăcut la nebunie.

- Nu se pricepe la artă. - Rachel, a venit Frank Farmer.

- Crezi că mă reprezintă? - E superb.

- Frank Farmer e aici. - Cine?

Frank Farmer. Garda de corp.

Cred că Rory ar trebui să fie garda mea de corp.

Rachel, ridică-ţi fundul şi vino să ţi-l prezint.

M-am ridicat.

Frank Farmer,

Rachel Marron.

- Bună! - Salut!

Nu arăţi ca o gardă de corp.

La ce te aşteptai?

Ştiu şi eu... Poate la un dur.

Sunt deghizat.

Răspunde prompt.

Ea e Nicki, sora lui Rachel

şi secretara ei personală. - Mă bucur să vă cunosc.

Tony Scibelli.

Sy Spector, agentul ei de publicitate.

- Îţi putem oferi ceva de băut? - Un suc de portocale.

Simplu?

- Da. - Nicki...

Toată chestia asta e ideea lui Bill. Brusc, e obsedat să mă protejeze.

Ridică-te. Tony se ocupă de paza mea.

- Cred că s-a descurcat. - Rachel, despre asta am vorbit?

Bill are dreptate. E vremea să iei mai multe măsuri de protecţie.

Nicki, Nicki.

O să vă spună că numărul de sonaţi care îi scriu lui Rachel

creşte de câte ori apare poza ei pe o copertă.

- Dar nu aşa. - Liniştiţi-vă, băieţi!

Am spus că am să fac asta şi gata. Vezi ce trebuie să suport?

Voi face asta atâta timp cât ne înţelegem cu toţii

şi cât nu îmi schimbă viaţa câtuşi de puţin.

Draga mea, asta nu va fi o problemă.

Acasă la Rachel nu ne formalizăm. Toată lumea se tutuieşte.

Te vei simţi bine.

Alege orice sistem de alarmă doreşti pentru casă.

Întăreşte paza la poartă... Ce-ar mai fi? Rachel!

Ce altceva?

Cred că aici, în casă, sunt în siguranţă. Principala problemă e atunci când ies.

- Exact. - Tony îţi va da detaliile.

Nu vreau să-mi sufli în ceafă oriunde mă duc.

Dar cel mai important lucru este ca Fletcher să nu fie afectat.

Mă ocup eu de asta. Îi spunem că eşti pe alt post.

Nu vreau să se simtă întemniţat. Proprietatea nu trebuie modificată.

Să nu ştie că eşti aici.

- Dră Marron. - Rachel.

A fost o neînţelegere.

Dacă îmi arătaţi pe unde să ies, scăpăm de o bătaie de cap.

Se poate ieşi pe lângă piscină.

Mi-a părut bine.

- Sau pe unde ai intrat. - Taci, Tony!

Farmer, stai o clipă!

Bill, n-ar trebui să-i cerşim serviciile.

Sy, asta e treaba mea! Farmer, vrei să aştepţi o clipă?

Ar fi trebuit să-ţi spun mai multe. M-am temut că ea nu va accepta.

M-am gândit că veţi ajunge la o înţelegere.

Am ajuns.

Nu e o persoană rea. Fie că ştie, fie că nu, are nevoie de tine.

Dacă tot ai venit până aici, stai o clipă.

Vreau să-ţi arăt ceva.

- Te rog, Farmer! - Bine.

- Salut! - Salut!

Ce mai faci?

Bine. Tu?

Bine. Îţi plac ambarcaţiunile?

Nu.

- De ce? - Nu ştiu.

Ba da. Numai că nu vrei să-mi spui.

Eşti un copil isteţ.

Odată, am stat patru luni cu nişte oameni pe o ambarcaţiune.

- Era o barcă de salvare? - Nu, era un iaht mare, alb.

Tu eşti garda de corp, nu-i aşa?

Ce ştii tu despre asta?

Am şi eu urechi.

Am să ţin minte.

Astea sunt numai din ultimele şase luni.

Au fost vreodată analizate de un profesionist?

Bill zice că ai lucrat în Serviciul Secret.

Da.

L-ai păzit vreodată pe preşedinte?

Am lucrat 2 ani pentru Carter şi 4 pentru Reagan.

Reagan a fost împuşcat.

Nu în tura mea.

Bine.

Asta ar putea fi un indiciu.

Crezi că ar putea fi acelaşi care a pus bomba în păpuşă?

I-ai spus drei Marron?

Ştie de păpuşă?

I-am spus că a fost un scurtcircuit, când ea era pe scenă.

Nu-i trebuie genul ăsta de stres. Ar da-o peste cap.

Şi poliţia?

- N-a fost nevoie. N-a fost rănit nimeni. - A fost rănit şoferul.

N-a fost nimic grav.

Nu erau decât oamenii noştri.

Sy, cred că ar trebui să-i arătăm camera.

E dormitorul ei?

- Da. - Nu.

Ea doarme în altă cameră, lângă cea a lui Fletcher.

Sy a decorat camera asta pentru un fotoreportaj.

"Superstaruri în budoarele lor". L-ai văzut?

Nu.

Am găsit scrisoarea aici.

- Cineva a fost aici, înăuntru? - Cineva a intrat

şi s-a masturbat pe pat.

- Ea nu ştie nici asta? - Glumeşti?

S-ar speria îngrozitor!

Ce părere ai?

Hm...

Cineva pătrunde în casă, ajunge sus şi se "eliberează" pe patul ei...

- E, într-adevăr, o problemă. - Nu avem nevoie de asta.

- Ce fel de problemă? - Casa e la îndemâna oricui.

Poftim?

Casa e mult prea accesibilă.

Habar nu aveţi ce înseamnă paza sau cum să o asiguraţi.

Spune-mi cum vrei să lucrezi şi te voi ajuta.

- Aşa nu o pot apăra. - Cum?

Nu voi răspunde pentru siguranţa ei, dacă nu înţelege ce se petrece.

Am să vorbesc eu cu ea. Am s-o fac să înţeleagă.

Bill!

Vorbesc eu cu ea.

N-o să-ţi dea bătaie de cap. Îţi garantez.

Ba sigur că o să-mi dea.

Ai auzit tu de vreo slujbă perfectă? Doar eşti gardă de corp, nu?

Da.

A sosit din nou momentul decernării Oscar-urilor.

Anul acesta, favorita e Rachel Marron, pentru cea mai bună actriţă.

Şi, cum melodia "Nu am nimic" e încă în fruntea topurilor,

talentata actriţă şi cântăreaţă ar putea avea, în final, tot.

- De ce ai spus că te cheamă Edison? - Ca să văd cât e de greu să intri aici.

- Şi n-a fost greu deloc, nu-i aşa? - Nu.

Ţine.

- Dă-ţi cu asta pe braţ. - Ce este?

Îţi va mai alina durerea.

Cred că eşti ocupat toată ziua, spălând maşini şi plimbând-o pe dra Marron.

Asta mi-e slujba.

Îţi mai dăm câteva îndatoriri.

Îţi mai dăm câteva îndatoriri. Eşti noul meu asistent.

Cine zice?

Henry, am păzit multe persoane pe tot cuprinsul lumii

şi ştiu că există un lucru universal valabil:

Oricât de incompetenţi ar fi asasinii, oricât ar rata ţinta,

o persoană tot este, întotdeauna, împuşcată.

Cine?

Şoferul negru plin de sine.

Pune asta în piscină.

Poarta va fi înlocuită săptămâna viitoare. Aici vom instala două camere.

Una lângă interfon şi una sus pe stâlp, orientată în jos.

Copacii aceştia vor fi tăiaţi, ca să intre lumină.

Şi vreau să fiu sigur că ştim cine sunt toţi oamenii care vin aici.

Toate astea să fie tăiate.

Dra Marron a dat destul pe vila asta. Ar trebui să o poată vedea.

- La ce te uiţi? - La Frank.

Gardul va împrejmui zona asta, până la poartă.

Să intrăm în casă.

Nu încă, nu încă. Nu încă!

Acum pune frână!

Accelerează!

Şi opreşte.

Vino aici, Bud!

Vino aici.

E o tactică neobişnuită pentru un câine de pază, dar e eficientă.

Poţi să arunci o privire pe aici, dacă vrei.

- Iartă-mă că te-am deranjat. - Am o scuză ca să fac o pauză.

E sala mea personală. Sunt singura care face gimnastică pe aici.

Peretele cu realizările mele. Nu e niciun disc de platină.

Aici sunteţi tu şi Rachel?

Când eram puştoaică, mi-am format o trupă mică.

Cântam pe la licee, chestii de genul ăsta.

Pe urmă, ni s-a alăturat Rachel

şi, după cum îţi poţi imagina, era remarcabilă de mică.

De atunci era aplaudată la scenă deschisă.

Aşa că... Eu am renunţat.

- Profesional, vorbind. - Definitiv?

Era evident cine e vedeta familiei.

A muncit mult la asta.

Al naibii de mult.

Totuşi, n-am găsit nicio amprentă.

- E cea care era ataşată de păpuşă? - Aşa crede impresarul ei.

Chestia asta cu "Eu nu am nimic" e normală, date fiind discul şi filmul.

După ce ai plecat din Washington, n-am mai ştiut nimic de tine, Frank.

Cum merge în domeniul "particular"?

Bine.

Sunt bani buni?

Sunt bani serioşi, nu-i aşa?

Nu ţi-ai dori slujba asta, Ray.

Bani grămadă! Fir-ar! Ştiam eu! Ai nevoie de un asistent?

În curând ies la pensie şi m-am săturat să le înghit porcăriile.

Dacă ai şti ce scursură de om protejăm acum.

Un senator promiscuu, al cărui nume nu-l voi dezvălui.

- Henry Kent, zis şi "Focul gheenei". - Cineva vrea să-l găurească.

Şi nici nu-i de mirare, dacă auzi ce spune.

Lumea ar fi mai bună fără el.

După cum ştii, mai nou, suntem apolitici.

Voi trimite asta la "Psihologia Comportamentului".

- Cam în 2 zile o să am un răspuns. - Mulţumesc.

Ray... Cărui fapt datorez această cooperare?

- Glumeşti? - E o mare vedetă.

E admirată de oameni foarte sus-puşi.

În ziua de azi, politica şi lumea spectacolului sunt totuna.

Mulţumesc.

Uite-o.

- Îmi daţi un autograf? - Nu...

- Sigur că da. - Suntem mari admiratoare.

Am putea să facem o poză? Va fi atât de încântată.

Sunteţi actriţa ei preferată. V-am văzut toate filmele.

Fă-ne una frumoasă!

Vă mulţumesc din suflet. Vă suntem recunoscătoare.

Mă mir că nu le-ai ciuruit.

Daţi-mi o mână de ajutor.

Tu semnezi "Cu multă dragoste, Rachel" şi tu...

Să-ţi spun deschis câteva lucruri, Frank.

Primul ar fi că o iubesc pe femeia asta.

Ce fac pentru ea, fac din dragoste.

Nu sunt un mercenar venit să-i facă viaţa un iad.

Eu fac totul pe placul ei.

Fericirea ei e totul pentru mine.

Nicio problemă. Aş vrea să ştiu cum procedezi, Tony.

Procedez foarte bine, Frank.

Urmăreşte-mă şi ai să înveţi câte ceva.

Ia-o la dreapta.

El este?

Ce se petrece?

O luăm pe scurtătură.

- Vrei să fac o întoarcere de 180°? - Nu.

Încetineşte.

Du maşina în faţa casei!

Linişte! Linişte! Faceţi linişte!

- Nu-l mai las să-mi strice viaţa. - M-am săturat să dau fuga aici,

de câte ori te calcă pe nervi.

Farmer, poţi să vii o clipă?

Ştiai că e nebun?

Ştii cine n-a putut să intre ieri pe poartă?

- Cine? - Robin Leach.

Te amuză? Îl cunosc 20 milioane de oameni şi nu poate intra!

Era aşteptat?

Dar gustarea de la Charlie's?

Rachel se duce acolo în fiecare duminică.

Nu vreau să mai facă ce a făcut întotdeauna.

"Nu vreau să mai facă ce a făcut." Omul ăsta e fanatic!

- La fel ca cei de care te apără. - Iartă-mă dacă nu leşin.

Atunci, gândeşte-te la fiul tău.

Ce vrei de la viaţa mea?

- Vreau un pic de linişte! - Aşa este.

Frank.

Aproape că am terminat.

Şi vreau să pot lua o gustare în oraş cu prietenii mei!

Atunci, du-te marţea.

Gustarea de duminică, servită marţea.

Unde l-ai găsit, Bill?

Louise, ai prea multe lucruri grozave.

Atunci, ia-le pe toate.

Am să probez asta.

Farmer!

Vrei să intri aici cu mine?

Ca să fiu în siguranţă?

N-o să-ţi vină să crezi,

dar umblă vorba că sunt afurisită.

Nu eram aşa.

Dar dacă oamenii te cred într-un fel,

în curând ajungi să fii aşa cum cred ei.

Presupun că n-ai încotro.

Nu crezi?

Tu eşti un expert în celebrităţi.

- Am văzut câteva. - Şi nu eşti de acord?

Eşti ceea ce alegi să fii.

Uneori necesită disciplină, dar nu e imposibil.

De-asta nu faci prea mulţi purici pe lângă clienţi?

Sunt prea indisciplinaţi pentru tine?

- Sau te temi să nu începi să ţii la ei? - Exact.

Poţi să răspunzi cinstit măcar o dată?

Eşti prea deşteaptă pentru mine. Nu pot să ţin pasul.

Uită-te la mine, Farmer!

Nu-mi aprobi purtarea, nu-i aşa?

Dezaprobarea e un lux pe care nu mi-l pot permite.

Te deranjează? Nu-ţi place să te laşi afectat de emoţii?

Nu amesteci niciodată afacerile cu plăcerea?

Exact.

Îmi dai jacheta aceea, te rog? Cea roşie.

Rostul meu e să te ţin în viaţă, nu să te ajut la cumpărături.

Mulţumesc.

- Două minute. - Trei, patru.

Stai! Vreau să-i dau volum.

Ce este?

Ţine-o dreaptă.

Acolo.

Ţine-o nemişcată.

Ce căutăm?

O bombă.

Nu te teme, m-am uitat deja.

Pune-o aici. Mai spre interior. Ţine-o nemişcată.

Acum răsuceşte-o. Bine. Acolo.

Stai. Ţine-o acolo puţin.

Fir-ar să fie...

Credeam că se duce la cină.

- Mai mergem şi în altă parte? - La The Mayan.

- Ce-i asta? - E un club. Dă-i drumul.

Trebuie să mă informezi despre lucrurile astea.

Tocmai te-am informat.

Frumos costum, Frank!

Rachel?

Vreau să ţii asta la tine.

E frumoasă.

Are un transmiţător radio. Apeşi şi emite un semnal.

Dacă ai o problemă, apeşi şi voi şti că ai nevoie de mine.

Bine, ştie cum funcţionează. Să-i dăm drumul odată!

Să mergem, Henry.

Uită-te!

Priveşte-i, Rachel! Nu au uitat! Nu te uită niciodată!

Rachel!

Rachel!

Intraţi! Spectacolul e înăuntru!

Henry, nu opri.

Rachel! Rachel! Rachel!

Hei! Hei! Hei!

Ce mai faceţi?

Rachel! Rachel!

Sunt un fan!

E de la Paris. E un regizor extraordinar.

E primul lui videoclip. Lui Rachel îi place la nebunie.

A fost ideea lui Sy.

- Am crezut că... - Mi-ai zis că am exclusivitate!

Poate mai târziu. Ce pot să spun? Laurie! Ce mai faci?

Îl cunoşti pe Paul, nu-i aşa? Vorbim mai târziu.

În mod normal, nu cântă în cluburi. Dar el crede că asta îi va lansa clipul.

A mai trimis una.

Cum adică "a mai trimis una"?

Bill, ce vrei să spui?

- Nu ţi-au spus. - Ce să-mi spună?

Au mai fost câteva scrisori. La fel. Ameninţări, ciudăţenii.

N-am vrut să-ţi faci griji.

- Şi cineva a pătruns în casă. - În casa mea?

- Să nu exagerăm, Bill. - S-o scoatem de aici.

Staţi! Cineva a fost la mine? Când Fletcher era acolo?

Fletcher e bine. Casa e ca o fortăreaţă.

- Nu-i aşa, Frank? - Trebuie să plecăm.

- Nimeni n-ar putea... Stai! - Ce nu ar putea?

- Linişteşte-te. - Sy.

Să vedem cum se simte. Cum te simţi, draga mea?

"Păzeşte uşa" înseamnă că nu primeşti nici flori, nici bomboane.

Crezi că e în public?

- E aici, nu-i aşa? - S-ar putea.

Nu ştim asta. Frank, nu ştim asta.

Dar ştii că a fost în casa mea!

Să mergem acasă, Sy. Vom face un anunţ.

Bine. Fă tu anunţul, Bill!

Spune-le tu! Vor dărâma clubul!

Rachel! Rachel! Rachel!

- Doamnelor şi domnilor... - Oh, Doamne. Rachel!

...ne pare rău, dar datorită unor factori care nu depind de noi...

Stai. Stai. Stai!

Rachel, nu face asta! Nu merită.

Niciun nebun n-o să mă alunge de pe scenă!

Du clipul în cabină! Să fie pregătiţi!

Tony! Să mergem! Intrăm în acţiune!

S-a schimbat planul. Nu venim.

Cum?

Mă tem că Rachel nu va putea să apară în această seară.

O clipă! Daţi-mi voie!

Vi-l prezint pe Bill Devaney!

Salut, salut, salut! Salut!

Salut!

Am vrut doar să trec pe aici. Şi, poate, să vă cânt un cântec.

Sper că nu vă supăraţi, nu-i aşa?

Da.

Bine! Vă mulţumesc!

Nu credeţi că Billy Thomas e minunat? Eu zic că da. Să-l aplaudăm cu toţii!

- Baftă, Rachel. - Haideţi.

Vreţi să vedeţi noul meu clip?

Avem o problemă de comunicare?

- Poftim? - Avem o problemă de comunicare?

Scuză-mă.

Culoarul acesta trebuie lăsat liber.

Frank, ştiu ce vrei să spui.

Trebuie să-ţi faci datoria.

Dar să ştii că şi Rachel trebuie să şi-o facă. Şi asta face, Frank.

Acolo, pe scenă.

Uite cât e de adulată! Acum e vremea ei.

Dacă nu iese pe scenă, s-a terminat cu ea.

Uită de ameninţările alea prosteşti. Dacă nu cântă,

e ca şi moartă.

Asta echivalează cu publicitate gratuită în valoare de un milion de dolari.

- Să nu sufli un cuvânt! - Dar i-ar...

Unul singur! Dacă văd un singur cuvânt tipărit...

Despre orice...

Hai! La o parte!

- Tony! - Mă ocup eu!

- Nu acolo! - După mine!

Unde e blestemata de limuzină?

Dă-i drumul!

Henry!

Sunt eu, Sy!

Opreşte!

Fir-ar să fie!

Fii atent la drum, Henry.

N-am mai făcut asta niciodată.

A fost o noapte grea.

Nu vrei să ştii de ce m-am purtat aşa?

Ştiu de ce.

Nu vreau să mai discut despre asta.

Te-am luat prin surprindere, nu-i aşa?

Pun pariu că te întrebi ce fac.

Nu ştiai că alerg?

Te temi că voi fi împuşcată în costumul meu de sport?

Nu. Mă tem că va trebui să alerg cu tine.

Faci câţiva paşi cu mine?

Ştiu că o spun cu întârziere,

dar îţi mulţumesc.

Mă bucur că eşti aici.

Şi am să încerc să cooperez.

N-ar fi rău.

Farmer, am o problemă.

Una mică.

Aş vrea să ies într-o seară.

Cu un bărbat. Ştii tu... O întâlnire.

Dar nu pot,

pentru că tu trebuie să fii tot timpul cu mine.

Dacă vrea să mă invite la el după aceea? Ce faci, vii şi tu?

Aşa că

singura soluţie la care m-am gândit

este să ies cu tine.

La asta mă gândeam.

Mă-nţelegi? Ce zici?

Numai dacă vrei tu.

Numai dacă vrei tu.

Rachel!

Doamne, e aşa de jenant!

Tu hotărăşti, bine?

- Da. - E Sandy Harris la telefon.

Spune-i că o sun eu. Tocmai îmi aranjam o întâlnire.

Mie nu mi s-a părut că şi-ar fi dorit să moară.

E o mare deosebire între a vrea să mori şi a nu te teme de moarte.

Şi fiindcă nu se temea de moarte, era invincibil?

Tu ce crezi?

În final, i-a terminat pe toţi.

- A fost un film bun. - Da, a fost.

De câte ori l-ai văzut?

- De 62 de ori. - 62 de ori? Doamne.

- L-am văzut de multe ori. - S-ar putea spune.

- Încă o bere, dle? - Nu, mulţumesc.

E genul tău de local?

Da.

Genul tău de muzică?

Categoric.

Îţi închipui că nimeni nu poate trece de tine aici.

Dacă cineva e gata să-şi rişte viaţa ca să omoare, nimic nu-l poate opri.

Grozav! Pentru ce mai am nevoie de tine?

S-ar putea să mă nimerească pe mine în locul tău.

Şi eşti gata să mori pentru mine?

Asta mi-e slujba.

Şi ai face-o?

De ce?

Eu nu ştiu să cânt.

Poate că e glorios să salvezi un preşedinte sau pe cineva important,

dar chiar pe oricine?

- Vrei să spui pe cineva ca tine? - Da, ca mine.

E o problemă de disciplină.

Nu am încredere în disciplină.

Ştiu că, în momentul crucial, aş da bir cu fugiţii.

Se întâmplă şi asta.

Dar nu ţie, Frank cel Fioros, nu?

Se întâmplă.

Nu te-ai simţit niciodată atras de nimeni?

Ce vrei să spui?

De cineva ca mine. De o fată.

Ba da, odată, demult.

Ce s-a întâmplat?

- Te superi dacă întreb? - Te superi dacă nu răspund?

- Nu vreau să fiu indiscretă. - Da, se vede cu ochiul liber.

Ce s-a întâmplat?

Sper că nu a murit.

În timp ce o apărai, a fost ucisă.

Dumnezeule! Nu e aşa, nu?

Aşa a fost, nu-i aşa?

Nimeni nu e perfect.

Îmi pare rău, Frank.

Îmi pare rău.

N-a fost aşa.

Dar încercarea a făcut toţi banii.

Frank!

A fost ceva mai puţin dramatic.

Nu m-a mai iubit.

Îţi poţi închipui aşa ceva?

Nu prea.

Ai să mergi până la capăt în seara asta?

Te invitam doar la dans.

Vino!

Ştii să dansezi, nu-i aşa?

Ce-i ăsta, un cântec de cowboy?

Da.

- Ce este? - Nimic. E...

Ce este?

E atât de deprimant! Ai fost atent la cuvinte?

- E destul de deprimant. - Da.

E un cântec de-acelea

în care cineva părăseşte întotdeauna pe cineva.

Nu-ţi face griji.

Nu-ţi face griji. Te apăr eu.

E foarte multă linişte aici.

Ai de gând să le pui pe perete?

Poate după o vreme.

Echipa de fotbal a Universităţii din West Virginia.

Uită-te la tine!

- Pe ce post jucai? - Fundaş.

Erai dur?

Nu. Eram rapid.

Ai lucrat în Serviciul Secret.

De ce ai plecat de acolo?

Din motive financiare.

Da, văd că ai gusturi extravagante.

Îmi dai voie?

Da.

Ai grijă.

Eşti greu de descifrat, Frank Farmer.

Cred că o gardă de corp nu ştie ce e liniştea.

Priveşte.

Nu m-am mai simţit niciodată atât de în siguranţă.

Nimeni nu ar putea trece de tine.

În clipa asta, nu ar fi foarte greu.

Ce faci?

Frank?

Nu vreau să am dubii în privinţa menirii mele.

Eu nu am dubii.

Mă plăteşti ca să te protejez. Cu asta mă ocup.

- Am greşit cu ceva? - Nu. Cu nimic.

Atunci, ce este?

- Vrei să te implor? - Nu.

Ce se întâmplă, Frank?

Vreau să nu uit în ce constă exact slujba mea.

Şi în ce constă exact? Să mă faci să mă simt ca naiba?

Nu.

Îmi pare rău. E vina mea.

Nu-ţi cere scuze, ce Dumnezeu. Spune-mi ce am făcut! Pot să suport!

N-ai făcut nimic. Eu sunt de vină.

- Simt ceva pentru clienta mea. - Clienta ta?!

- Am făcut o greşeală. - Clienta ta?!

Aşadar, nu mai eşti atras de clienta ta?

Dumnezeule, ţi-am spus de ce!

În felul ăsta, nu te pot proteja.

Şi cu asta ai terminat cu mine?

Gata?

Da.

Nu pot să cred!

- Poţi să accepţi sau să mă concediezi. - Dar nu pot să mă culc cu tine.

E foarte supărată pe tine, nu-i aşa?

Mi-a spus că nu înţelege de ce o tratezi ca pe un rahat.

Nu-mi place când vorbeşti aşa, Fletcher.

Mult timp am încercat să învăţ să nu reacţionez la fel ca alţii.

Asta e meseria mea.

Dar nu-mi reuşeşte întotdeauna.

Nu-mi reuşeşte întotdeauna.

Nu cred că înţeleg.

Pe lângă tine, eu sunt bătrân, şi tot nu înţeleg.

Încep să cred

că nu voi înţelege niciodată.

M-am gândit că ţi-ar plăcea să ştii.

Toată lumea spunea că nu se putea altfel.

Dar, desigur, tu ştiai asta.

Îmi pare rău. A fost nepotrivit. Nu e treaba mea.

Vino, Buddy.

Azi, Rachel Marron, nominalizată pentru Oscar, pleacă la Miami,

unde va susţine două spectacole pentru ajutorarea bolnavilor de SIDA.

Costul unui bilet va fi de 1.000 $.

Şi nimeni pe lume nu poate spune că nu merită fiecare bănuţ.

Agent 1 către staţia 2. Cod 02 pentru organizare.

Să consolideze urgent balconul apartamentului prezidenţial.

E în ordine. Au fost verificaţi.

Agent 2 către aprovizionare.

Culoarul dinspre bucătărie să fie eliberat

de orice fel de obstacole, imediat.

Agent 2 către faţa clădirii.

Paza cere lista revizuită a tuturor deţinătorilor de bilete.

Trimiteţi prin fax numele celor care au fost adăugaţi la listă.

Ce slujbă idioată!

Se filmează!

- Începe spectacolul. - Chiar e nevoie de asta?

Da. Să mergem.

Nu mai face gură, Farmer! Asta e partea pentru care eşti plătit.

- Rachel, ne poţi acorda o clipă? - Sigur.

- Îţi place oraşul nostru? - Ador Miami.

Tu ai aranjat toate astea?

Uite-mă pe mine!

Bună, Frank.

Portman!

Nu ne-am văzut de mult.

Lucrezi?

Practic, nu, dar s-ar putea să apară şi guvernatorul,

aşa că m-am gândit că nu strică să verific.

Acum îl "acoperă" altcineva.

Câţi ani are ea?

18, poate.

Mulţumesc.

Vă mulţumesc foarte mult. Aveţi dreptate că mă aplaudaţi.

Distraţi-vă şi beţi cât puteţi de mult din băutura lui Ben Schiller.

Vă mulţumesc din suflet.

Aş spune că ai avansat, de la preşedinte.

Probabil că şi cântă mai frumos.

- E şi mai dificil de păzit. - Oh, da.

După incidentul cu Reagan, n-am mai ştiut nimic de tine.

Da.

N-a fost vina ta, Frank.

Tu nici măcar nu erai acolo.

Vreau să beau ceva.

E suc de portocale.

Tu cine eşti?

Greg Portman.

Presupun că ai făcut cunoştinţă cu garda mea de corp.

Am fost colegi.

I-auzi!

Şi acum cu ce te ocupi?

Cu ce se ocupă şi Farmer.

Doi samurai?

Acum lucrezi?

Acum, nu.

Bine.

Fiindcă sunt singura persoană din încăpere care trebuie apărată.

Hai să bem ceva adevărat.

Suc de portocale, domnule?

Te-am privit toată seara, din colţul celălalt al camerei.

Du-te înapoi şi priveşte în continuare.

Nu.

Nu! Nu fac asta.

- Ba eu cred că da. - Nu.

Nu!

Te rog să pleci acum.

- Nu chiar acum. - Tony!

Dl Portman tocmai pleca.

Noapte bună, Rachel.

La naiba!

La ce te holbezi?

Probabil că n-ai avut nicio noapte grea în toată viaţa ta disciplinată.

Cafea?

Farmer, eşti un ticălos arogant!

Şi nu râde de mine! Să nu îndrăzneşti să mă judeci!

Mai lasă-mă-n pace, da?

Nu te-am pus eu să te culci cu tot hotelul.

Ce naiba! Scuteşte-mă de porcăriile astea!

Detergent industrial, Frank. Seamănă cu urmele găsite în lipici.

O să ajungem la el şi o să-l înfundăm.

Grăbiţi-vă, Ray!

Frank...

Banii sunt buni, nu-i aşa?

Da, sunt buni.

Rachel?

- Unde este? - Nu ştiu.

- Unde e Tony? - Nu ştiu.

Am crezut că eşti cu ea.

Thuringer, aici Farmer. Unde e omul tău de la uşă?

Uşa de la apartament! Unde este?

Trimite pe cineva aici sus, acum!

Nu ştie.

Unde te duci?

- Bună, Bill! - Rachel, unde naiba ai fost?

- Am fost în Bal Harbor, la cumpărături. - Vrei să ţi le duc în dormitor?

Pune-le acolo. Vreau să mă uit la ele.

Am fost foarte îngrijoraţi. Ştii că nu trebuie să faci aşa ceva.

Am să fac ce vreau, când vreau!

În plus,

m-am săturat să văd mutre de rataţi.

Nu la tine mă refer, Tony.

Dacă mai faci asta, plec.

Farmer, nu uita! Lucrezi aici! Şi lucrezi pentru mine!

Rachel.

- Unde te duci, Farmer? - Să verific căile de acces, ca de obicei.

A sunat Fletcher?

Gomez!

Luis Gomez?

- Ce faci aici? - Nu e treaba ta.

Cară-te!

Ba cară-te tu!

Nu-i faceţi niciun rău soţului meu!

Vă rog să nu-i faceţi nimic! Nu făcea nimic rău!

Îmi pare rău.

- Alo. - Mami?

Fletcher, tu eşti, puiule?

Nu...

Nu...

Frank.

Ascultă...

- S-a terminat. - Poftim?

Mai stau până vă întoarceţi la Los Angeles şi gata.

Vă ajută garda de corp a lui Fletcher, până găsiţi pe altcineva.

A primit un telefon.

- Nu-mi pasă. - A fost acelaşi tip, Frank!

- Am spus că nu îmi pasă! - Frank, e foarte zguduită.

A crezut că e Fletcher.

- Ştiu că acum va fi rezonabilă. - Lasă-mă, Devaney!

Cei care mă angajează nu trebuie convinşi să-şi salveze viaţa.

Cheamă-mă când e gata să coboare.

Frank!

Nimic din ce s-a întâmplat între noi nu contează.

Acum înţeleg.

Şi va trebui să mă crezi, fiindcă n-am de gând să te implor.

Nu e vorba de ce a spus,

ci de modul în care a spus-o.

Frank, am nevoie de tine. Mi-e frică.

Şi îmi urăsc frica.

Te rog, apără-mă. Apără-l pe Fletcher.

Dacă i s-ar întâmpla ceva...

Nu pot.

În felul ăsta, nu te pot apăra.

E imposibil. Sorţii sunt toţi de partea lui.

Am să fac orice spui.

Vreau să te duc departe de aici, o vreme.

Bine. Pot să fac asta.

Asta ar însemna să anulezi celelalte concerte.

Bine.

Va trebui să-l concediezi pe Sy.

Trimite-i pe Devaney şi pe Tony în concediu.

Bine. De acord.

Dacă nici de data asta nu mă asculţi, jur că te omor cu mâna mea.

Lacul a mai scăzut.

O să crească din nou, la dezgheţ.

Toţi au probleme?

Numai una.

Te place, Fletcher.

- El o să ne apere? - E învăţat să latre tare.

- Vino încoace, Foster! - Minunat. Exact ce ne trebuia.

Nu-mi plac câinii mari. Nu ştiu pe cine mănâncă.

Şi ăsta ştie?

Da.

Scuzaţi-mă.

Katherine a aranjat bucătăria aşa cum a vrut.

Mama lui Frank.

Fletcher nu prea ştie să înoate.

Atunci, ar face bine să rămână în barcă.

- Frank mi-a spus că eşti cântăreaţă. - Aşa este.

Aici nu prea avem contact cu lumea.

- Îmi pare rău. - Nu-i nimic.

Trebuie să ai mult succes, dacă ai nevoie de cineva ca Frank.

E foarte multă linişte aici.

Frank a petrecut şase luni aici după incidentul cu Reagan.

Incidentul cu Reagan?

Frank nu era acolo când s-a tras în Reagan. Nu şi-a iertat-o niciodată.

S-a întâmplat în ziua în care am înmormântat-o pe Katherine.

- E mare şmecher acum. - Spuneţi-ne.

- N-am dat niciodată în el. - Ar fi trebuit.

E ceva foarte neobişnuit în familia mea.

Într-o zi, când avea vreo 10 ani,

a început să mi se plângă. Ce ziceţi de asta?

Tată, am să le povestesc cum te-ai dezbrăcat la tribunal.

Vreau să aud!

Nu mă deranjează. Sunt mândru de chestia asta!

La 10 ani a început să joace fotbal.

Într-o zi vine acasă şi îmi spune că îi e frică să nu fie lovit.

Zice că e vina mea. "Tu de ce nu dai niciodată în mine?" mă întreabă.

Ce părere aveţi?

Dar i-a trecut. A devenit un fundaş foarte bun.

Aşa a fost întotdeauna fiul meu. Nu suporta să-i fie frică.

Dacă îl speria ceva, îi dădea înainte, până îi dispărea frica.

Iar mama lui era la fel.

Aveţi o familie frumoasă.

- V-aţi săturat? - Şterge-te la gură!

- Aţi terminat? - Să ştiţi că avem şi desert.

N-am să le povestesc cum, la 13 ani, ţi-ai dat seama că există fete pe lume.

Hai, Frank. Poţi să fugi, dar nu te poţi ascunde.

Bine.

Eu jucam cu negrele, nu?

Ştii bine că joci cu albele. E rândul tău.

Rândul meu? Eşti sigur?

Ultima dată, ţi-am luat tura cu nebunul.

Aşa este.

De cât timp durează partida asta?

De trei ani.

În primul an, chiar am fost în pericol să pierd.

Ce părere ai?

Cal la rege-patru.

Copil de oraş.

Băiete, vino şi stai aici, cu mine.

Gata, eu nu mai pot. Sunt obosită şi mă duc la culcare.

Eşti în pericol.

Da.

Foster, aici! Întoarce-te.

Noapte bună, Rachel.

Noapte bună, Frank.

Noapte bună, Foster.

Noapte bună.

E plăcut să te aud râzând.

Rămâi aici.

Eşti foarte minuţios.

Ce este între tine şi Rachel?

Ba nu se dezlipeşte de tine, ba nu te poate suferi.

Nu-mi dau seama ce se petrece.

Îi urmăreşti mişcările cu chiar atât de multă atenţie?

Aşa îmi câştig existenţa.

Nu e adevărat.

Consideri că duc o viaţă dezgustătoare, nu-i aşa?

- Nu. - Ba da.

Eu aşa consider.

Atunci, de ce nu o schimbi, Nicki?

Să fie oare atât de uşor?

Eşti o femeie frumoasă.

Dar nu mă vrei.

Mă mir. Un tip minuţios ca tine...

De ce să te mulţumeşti doar cu o soră, când poţi să te culci cu amândouă?

Mai fac şi eu greşeli.

Pe şefa ta n-ai refuzat-o.

E urmă de elan?

Nu.

- Cerb? - Da.

Un exemplar mare.

E prima dată când aud muzică religioasă în mijlocul săptămânii.

- Bună, puştoaico. - Bună, draga mea.

Unde e Fletcher?

- Fletcher! - Fletcher!

Fletcher!

Fletcher, nu!

Fletcher!

Fletcher!

- Ajutor! - Nu ştie să înoate!

Fletcher!

Ajutor!

- Fletcher! - Ajutor.

Dă-mi-l mie!

Fletcher!

Fletcher.

Frank. Dă mâna, Frank.

Ce faci?

Frank, eşti nebun! Ţi-ai ieşit din minţi!

Puteai să-l îneci!

Puteai să-l îneci!

Îmi pare rău.

Am fost imprudent.

Cum aducem barca înapoi?

Pune-le acolo. N-are importanţă cum.

Bine, termometrul.

Cineva a tăiat liniile telefonice. Ar putea fi oriunde între noi şi oraş.

Maşinile nu pornesc şi nu-mi dau seama cum a făcut.

Henry!

Cine putea să ştie că sunteţi aici?

Nu ştiu. Locul ăsta nu are nicio legătură cu ea.

Poate că a făcut legătura între ea şi tine.

- Nu putem pleca pe jos, noaptea. - Ştiu.

Rămânem aici şi plecăm în zori.

Aseară am fost o idioată.

Ce părere ai despre cele întâmplate azi?

Cred că nu e un maniac.

Ştie ce face.

Ai dreptate. Ştie.

Vorbeşte-mi despre asta.

- Cine este, Nicki? - Era să-l omoare pe Fletcher.

Cum îl oprim?

- Aproape că a omorât copilul! - Cine este? Cine?

Nu ştiu.

- Poţi să contramandezi totul. - Nici măcar nu ştie cine l-a angajat.

Nu ştiu cine este şi el nu ştie cine sunt.

Bine. Cum ai procedat?

- M-am dus... - Cum?

M-am dus într-un bar din L.A.

Şi am întrebat. Acolo era un tip.

Numele?

- Armando. - Spune-mi numele lui!

Armando.

El a aranjat totul. Nu ştiu mai mult.

A fost plătit?

A fost plătit?

Încă cum! Înţelegi? Va merge până în pânzele albe.

- Nu se va lăsa până nu o omoară? - Nu.

Nu.

- Cum se numeşte barul? - Nu sunt sigură. Eram foarte drogată!

Bine. Şi scrisorile?

Scrisorile mi-au dat ideea. Nu ştiu cine le scrie.

Parcă mi-ar citi gândurile.

Astea sunt gândurile mele! O urăsc!

Scrisorile m-au făcut să cred că pot să fac asta!

Dar nu i-aş face niciodată rău lui Fletcher!

Ştiu.

- Trebuie să-l opreşti. - Îl vom opri.

Noi amândoi.

Da.

Frank! Nu vrei să ştii de ce?

Mi-ai spus. Ea are totul.

Şi dacă nu-l putem găsi?

Stai aici şi nu te mişca.

- Eu sunt! - Dumnezeule!

Ce se întâmplă?

Stai cu Rachel!

- Unde e Nicki? - Stai! Eu sunt cea care te-a plătit!

- Tată? - Suntem teferi.

- Nu are sens, Frank. - Ce vrei să spui?

L-am prins.

- Cum adică? Unde? - Aici. Aseară. În Los Angeles.

Ar trebui să-i vezi dulapul. E obsedat de ea.

- Sunteţi siguri că el e? - 100%, spun specialiştii.

- Şi are o Toyota neagră, 4x4. - Ştim că tu eşti făptaşul.

Ray e cu el în clipa asta.

Tu îi trimiteai scrisorile. Nu e nevoie să recunoşti.

- Ştim! - Nu!

- Ştim! - Nu!

Cel care e cu voi acum, acolo, nu a fost aici azi noapte.

- Cel care a fost aici e profesionist. - E o nebunie. Ce vrei să faci?

Cât îl puteţi ţine?

N-a făcut decât să scrie nişte scrisori. Maximum 48 de ore. Cunoşti regulile.

Le cunosc.

O pază strictă a înconjurat funeraliile directorului artistic Nicki Marron,

împuşcată într-o cabană de pe malul unui lac de un intrus necunoscut.

Nicki era sora cea mare a lui Rachel Marron.

Un purtător de cuvânt al actriţei a spus că aceasta a fost distrusă

de tragicul eveniment,

care aruncă, fireşte, o umbră asupra aşteptatei ceremonii...

Nu se ştie deocamdată dacă Rachel Marron va mai fi prezentă la decernarea premiilor.

Te simţi bine, Frank?

Da, Fletcher. Tu?

N-am putut să adorm.

Şi numai gândul la cele întâmplate mă înspăimânta foarte tare.

Ţie ţi-e frică, Frank?

Tuturor ne e frică de câte ceva.

Aşa ştim când ţinem la un lucru: ne e frică să nu îl pierdem.

Ţie de ce ţi-e frică?

Eu zic să te duci din nou în pat, prietene.

De omul care a ucis-o pe Nicki?

Ţi-e teamă de el?

Nu.

Atunci?

De ce te temi?

Mi-e tea...

Mi-e teamă ca nu cumva

să nu fiu acolo.

Fletcher, e târziu. Vrei să te duc în camera ta?

Nu.

Te deranjează dacă mă aşez lângă tine?

Nu s-a terminat încă, nu-i aşa?

Va veni din nou?

Tot ce se poate.

La decernarea premiilor Oscar?

Poate.

În orăşelul meu natal,

am pariat pe câte 50 $ cu toţi prietenii mei

că, într-o bună zi, am să câştig un Oscar.

Înţelegi cât de important e pentru ei să mă vadă acolo, dacă câştig?

Dacă respectă toţi pariul, s-ar aduna o grămadă de bani.

Nu ştiu, Rachel...

Eu cred că e încă periculos.

Eu n-am ajuns unde sunt, făcând în viaţă numai ceea ce trebuie.

Dar tu, Frank Farmer?

Ai trăit la limită...

N-ai făcut niciodată ceva care să n-aibă sens

decât undeva în sinea ta?

Ştiu că ai făcut.

Nimeni nu devine bun în meseria lui dacă nu a făcut asta.

Şi eu ştiu că tu eşti bun.

Uite...

Nu ştiu de ce mi se întâmplă asta,

dar ştiu că nu e din vina ta.

Şi sper că mă auzi, fiindcă acesta e modul meu de a-mi cere iertare.

Aşa că

mă duc la decernarea Oscarurilor, să văd dacă voi câştiga.

Şi n-am să-mi fac griji, fiindcă

te am pe tine ca să mă aperi, nu-i aşa?

Aşa este.

Aşa este.

Jason. Jason Bogart, doamnelor şi domnilor.

Limuzinele 14, 27, 29, înaintaţi către zona de sosire.

Ne ducem direct în camera verde. Da, Frank? Ai înţeles, Tony?

Tony ştie ce face.

Aş vrea să fiţi mai relaxaţi. N-o să se întâmple nimic rău acolo.

Nu-i aşa?

Doar dacă pierd afurisitul de premiu.

Iisuse, ce mai echipă am!

Nu vă mai gândiţi. M-am săturat să-mi tot fac griji.

Când îţi vine vremea,

asta e.

Aşa e, Frank?

Acum s-ar putea. Cine să fie?

Să vedem, pare a fi...

Iat-o pe una dintre actriţele nominalizate pentru Oscar!

Da! Rachel! Rachel Marron!

Rachel! Rachel!

Rachel Marron, doamnelor şi domnilor.

- Ce mai faci? - Bine. Tu?

Foarte bine. Arăţi superb.

- Mulţumesc. - Te iubesc, nu-i aşa?

Sunt entuziaşti! Eşti regina nopţii. Ai vrea să fii regina acestei nopţi?

Să sperăm că voi fi.

Îţi urez noroc. Toată lumea îţi ţine pumnii.

Rachel Marron, dragilor!

Premiul pentru cel mai bun sunet

le revine lui Kay Colvin

şi Mychal Smith pentru "Hot and Cold".

Vă mulţumesc foarte mult.

Vreau să le mulţumesc producătorilor noştri...

Am locuri libere, pe stânga, rândurile E şi F. Adu "umplutură".

Bună, Rachel! Arăţi minunat. Să-ţi spun ce trebuie să faci.

Bine, Skip.

Acum e "Cel mai bun sunet". Apoi urmează un cântec, apoi tu.

La 20:07, vei prezenta împreună cu Clive Healy.

Ăsta e textul tău.

Teleprompter-ul va fi chiar în faţa ta şi, ne rugăm, funcţionează perfect.

- Mulţumesc, Skip. - Da.

Rachel, înţeleg că îmi revine marea onoare de a te însoţi pe scenă în seara asta.

Aşa este. Şi nu-mi place deloc că eşti mai slab decât mine.

Aş vrea eu.

Ce mai face echipa de cricket de la Hollywood?

Se termină reclama. 5, 4, 3, 2. Intră muzica!

Să intre Robert.

Monologul lui Robert.

Dansatori, fiţi pregătiţi.

Am auzit ceva uluitor. În New York economia s-a deteriorat într-atât,

încât Mafia a concediat cinci judecători.

Tony!

- Dau o tură pe aici şi mă întorc. - În regulă. Bine.

Şi mai lasă morcovii.

V-a plăcut cuplul care a câştigat pentru cel mai bun sunet?

Aţi mai văzut o asemenea femeie să lucreze la coloana sonoră?

Trebuie să fi fost femeia supersonică.

Ba chiar hiper-supersonică.

Când o asemenea femeie e la sunet, cine ascultă?

În 30 de secunde, se schimbă luminile.

Iar el a fost elocvent: "E cea mai foarte fericită zi din viaţă."

Cred că mama lui a fost cea mai mult preafericită mamă.

- 20 de secunde. - 20 de secunde.

- Portman! - Bună, Frank! Ce mai faci?

Ce faci aici?

- Lucrez. - Pentru cine?

Pentru el.

E pe termen scurt,

dar profitabil.

10 secunde.

Frank, îmi pare rău pentru cele întâmplate la Miami.

3, 2. Intră muzica!

Intră dansatorii!

Înapoi la treabă! Ne vedem la balul guvernatorului.

- Nu cântă rău. - Sună foarte bine.

Vreau să plece din oraş!

Să dispară!

Tony, eşti acolo?

- Tony? - Da, Frank.

Presimt că se va întâmpla în seara asta.

O va face când toate camerele vor fi aţintite asupra ei.

E o nebunie!

Aşa vrea el să pară. Dar nu e nebun.

E foarte inteligent, Tony.

Acum, ascultă-mă! Am nevoie de ajutorul tău.

Scuzaţi-mă. Nu puteţi folosi ăsta aici. Interferează cu microfoanele noastre.

- Trebuie să vă întrerup legătura. - În regulă, o întrerup.

- Am spus că o întrerup eu! - Frank?

Puteţi să-l folosiţi după ceremonie. Regretăm.

Rachel... Clive...

Ce s-a întâmplat?

Mergem, da?

- Frank? - Rachel, eşti gata?

Domnilor, vă rog, chiar este necesar?

Trebuie să fiţi toţi aici? Avem un om la uşă.

Rachel, te rog!

Nu. Îl vreau pe el.

Bine.

Stai pe poziţii.

Hai, Rachel. Să luminăm "firmamentul".

Faceţi loc, vă rog! Cât timp mai avem?

- Rearanjăm scările. - Rearanjăm scările.

Aducem decorul. Atenţie, băieţi.

30 de secunde până la schimbarea luminii.

30 de secunde până la schimbarea luminii.

30 de secunde.

30 de secunde. Nu intraţi în panică. Eliberaţi zona, vă rog! Pe aici!

Pregătiţi textul.

- 20 de secunde. - Skip, 20 de secunde.

În regulă.

Rachel, sus, la dreapta şi intri pe uşă.

Clive, tu intri prin stânga. Vă întâlniţi la mijloc.

15 secunde.

Aveţi grijă când coborâţi. Cineva a vărsat nişte apă.

Rachel!

Mergem?

Linişteşte-te, Rachel. Ştiu că eşti emoţionată.

Mulţumesc.

Premiul pentru cea mai frumoasă melodie va fi înmânat

de cel mai nou cuplu al Hollywood-ului.

El e cavalerul britanic în armură strălucitoare.

Ea e regina americană a nopţii.

Aplaudaţi-i, vă rog, pe Clive Healy şi Rachel Marron!

Rachel...

Ştiu că ai venit ca să înmânezi premiul şi că, după aceea, vei pleca imediat.

Nu, Clive. Mă interesează mult unul dintre premiile care vor fi decernate.

Pentru cel mai bun actor.

În seara aceasta am ascultat cinci melodii şi numele compozitorilor lor.

Orice ar crede lumea, eu ştiu că nu ai nicio preferinţă personală.

Nominalizările pentru cea mai frumoasă melodie sunt:

"Ceasul de pe perete", de Dana S. Lee şi Sarah Spring,

"Acordă-mi încrederea ta", de David Siegel şi Barbara Gordon,

"Nu am nimic", din "Regina nopţii", de Nancy Garber,

şi "Reflecţii ale inimii mele", de Leslie Moraes.

Aşadar, Clive,

e momentul să aflăm

cui îi revine premiul.

Plicul. Să fac eu onorurile?

Premiul revine melodiei "Nu am nimic" din "Regina nopţii"!

E în ordine, Frank.

N-am nimic! Sunt în regulă!

Întotdeauna am zis că e sărită.

- N-am nimic, bine? - Sigur?

Farmer! M-ai transformat într-o dementă!

- Iisuse. - 15 secunde.

- Pentru Dumnezeu! - În regulă. Am înţeles.

- Te simţi bine? - Da!

- Super. - Va fi bine.

Ale naibii actriţe!

- Unde e Portman? - Cine?

- Portman. - N-am auzit de el.

Rachel, dacă vrei să fii la locul tău când se anunţă premiul, trebuie să te duci acum.

Skip, mă mişc cât pot de repede! Du-te şi isterizează-te în altă parte!

Draga mea, totul e în ordine. Nimeni nu şi-a dat seama.

Toţi cei prezenţi sunt extrem de surescitaţi.

Aiurea, Sy! M-ai văzut! Farmer mă transformă într-o nebună!

- Se petrece ceva, trebuie să afli. - O scoţi din minţi.

Rachel, ştiu cine este.

Taci! Taci!

Taci! Eşti un descreierat!

M-ai făcut de râs în faţa unei mulţimi de oameni şi tot nu încetezi.

Aşteaptă-l pe Frank. Te rog, ascultă...

- 3 minute... - Linişteşte-te naibii!

Vine sau nu?

Tony.

- Ştiu cine e. E Portman. - Cine?

Îţi aminteşti? Tipul din Miami.

- Da, sfrijitul! - Nu vine nimeni cu mine?

El? Ce sp...?

De mâine, te ocupi din nou de pază.

Ăsta nu ştie ce înseamnă viaţa de artist.

Două minute până la premierea celei mai bune actriţe.

Eşti un dobitoc!

Premiul pentru cea mai bună actriţă

va fi înmânat de cel care a primit anul trecut Oscarul

pentru rolul său din "La sud de Waco".

Doamnelor şi domnilor, Tom Winston!

Vă mulţumesc, membri ai Academiei.

- Tony. - L-ai văzut?

Nu.

- Du-te în partea cealaltă a scenei. - Da. Şi ce fac?

Îi vezi pe oamenii ăia?

Nu au voie să fie acolo. Îl vezi pe tipul cu camera?

- N-are voie să fie acolo. - Bine. Mă ocup eu de asta!

Rachel Marron pentru "Regina nopţii"!

Tony! Tony!

Ce naiba faci aici? Tu!

Rachel Marron!

Regina nopţii!

Calup publicitar!

E înarmat!

Frank, ce faci?

Portman!

Portman!

Portman!

- Oh, Doamne! - Ce se petrece?

Sângerează!

Nu eu! Nu eu!

E garda mea de corp!

Frank! Frank.

Nu! Frank!

Frank! Nu muri!

Nu muri! Frank!

Doamne! Grăbiţi-vă!

Hai, Frank. Nu muri, iubitule.

Hei!

Cum merge?

Totul e sub control.

- Dar nu va mai fi la fel fără tine. - Bună, Frank!

Ce mai faci, Fletch?

N-ar trebui să fii aici.

- Te retragi din lumea spectacolului? - Da.

Păcat. Aveai talent.

Fletcher, du-te la avion. Du-te.

Cum e tipul cel nou?

Are părul alb, Frank.

E foarte bun.

Dar trebuia să-mi aduci un bătrân?

N-am încredere în tine.

Hai să terminăm. Sărută-mă.

La revedere, Rachel.

La revedere, Frank.

- Te simţi bine? - Da.

Stai!

Invitatul nostru din această seară a fost un luptător singuratic şi curajos.

I-a tras singur la răspundere pe cei care au legat crima organizată

de afacerile legale din statul nostru.

Dle congresman, vă urăm bun venit.

Dar să începem cu rugăciunea, rostită de reverendul Phillip Hardy

de la biserica prezbiteriană din Iowa Rapids.

Tată ceresc, binecuvântează-ne, Te rugăm, astăzi,

când ne-am întrunit sub semnul prieteniei şi al datoriei.

Şi, oricât ar fi de primejdioase încercările noastre,

apără-ne mereu.

În inima noastră ştim că,

deşi poate că vom trece prin valea umbrei morţii,

Tu eşti lângă noi, călăuzindu-ne şi apărându-ne.

Amin.