Original subtitles

VALS DE CRĂCIUN

Aşa vreau să fie dansul mirilor la nunta mea.

Am ceva pentru tine să-ţi umpli sfârşitul de săptămână.

- Câte documente sunt? - Nu le-am numărat.

Bine. Am plecat să aleg tortul de nuntă cu David.

Ce prânz sănătos!

Dacă îmi iei un suc de ţelină, îţi aduc şi ţie o felie.

De acord!

Salut, Bob!

Avery, cum stai cu dosarul pentru Favermann?

- L-am terminat. - Înainte de termen? Excelent.

Este gata să fie trimis, dacă nu ai modificări de făcut.

Dacă nu îl aprobi, e suficient.

- Bine. - Bine.

- Poftă bună! - Mulţumesc!

Primul avea umplutură de coajă de lămâie şi zmeură,

acesta cum se cheamă?

- "Pădure de sărbătoare". - Sunt la degustat torturi. Mulţumesc.

Este delicios.

Dar parcă tind spre "Spărgătorul de nuci".

- David, care îţi place? - Descurcă-te.

Iubitule, aprobarea din mână nu ajută.

Trebuie să plec.

- Ce am ratat? - Torturile.

Avem "Dl şi dna Crăciun", "Spărgătorul de nuci" sau "Pădure de sărbătoare".

- Ce? - Salut.

- Am semnat deja. - Este o penalizare.

- Desigur, mă ocup. - Bine, te sun înapoi.

Bine, pa.

Sunteţi un cuplu foarte ocupat.

Foarte!

Nunta este pe 20 decembrie?

- Da. - Peste 24 de zile.

Se apropie repede.

Ne dorim o nuntă de Crăciun ca-n poveşti.

- Este visul meu din copilărie. - Minunat!

Care dintre torturi se potriveşte cu viziunea ta?

Alege tu.

Aleg "Spărgătorul de nuci".

O alegere excelentă.

Pot să iau o felie la pachet?

- Da, o pregătim pentru dv. - Mulţumesc.

Mă bucur că am făcut asta în pauza de masă

ca să participăm amândoi.

Şi tu ai răspuns la un apel de la muncă.

David, ne alegem tortul de nuntă şi abia dacă te-ai uitat la ele.

Îţi place "Spărgătorul de nuci", nu?

Era cam sclipicios. Mi s-a părut că "Pădure de sărbătoare" era mai finuţ.

De ce nu mi-ai spus? Să schimbăm?

Nu, e în regulă.

Eşti bine? Pari tensionat.

Scuză-mă, a intervenit ceva la muncă.

Voiam să vorbim, dar trebuie să mă întorc la birou.

Da, şi eu.

Ai făcut rezervare pentru lecţiile de dans?

- Ai uitat. - Putem vorbi diseară?

Da, nu-ţi face griji. Mă ocup eu.

Trebuie să plec. Ne vedem la cină.

Cum e tortul?

Spune-mi tu.

A sunat floristul să întrebe dacă să-ţi trimită mostre ale buchetului miresei

la sfârşitul săptămânii.

Da, sigur.

Poţi să-l rogi pe portar să le ducă sus dacă nu sunt acasă.

- Sigur. - Bine.

Să mă bucur de prânzul meu de trei minute.

Bine.

Bună ziua. Aţi sunat la şcoala de dans Flurry.

Lăsaţi-ne un mesaj cu numele şi numărul de telefon şi vă sunăm noi.

Bună seara!

- Salut! - Salut.

Vreţi să cumpăraţi bilete pentru Valsul de Crăciun?

Sună bine, dar mă interesează cursuri de dans pentru mine şi logodnicul meu.

Am încercat să sun, dar nu mi-a răspuns nimeni.

- Este cineva aici cu care să vorbesc? - Da, puteţi vorbi cu mine!

Bine.

Avem o mega ofertă de Crăciun pentru cursurile de dans.

Care este?

Zece lecţii de dans private la un preţ foarte mic.

Plus o evaluare gratis de o jumătate de oră!

Zece lecţii... Speram ceva mai rapid.

- Poate două sau trei maximum? - Este dansul mirilor.

Invitaţii dv. vor filma momentul şi îl veţi posta pe internet.

- Trebuie să fie de neuitat. - Aşa e.

Nu m-am gândit la asta. Într-adevăr, trebuie să fie special.

- Cu practică se obţine ceva special. - I-aş urma sfatul dacă aş fi în locul tău.

- Serios? - Este nevoie de cel puţin zece lecţii.

- Aşa obţineţi rezultate maxime. - Zici?

Clar! Pentru că avem cei mai buni profesori din oraş. Mama mea.

Vă învaţă să dansaţi ca profesioniştii cât ai zice peşte.

Bine, atunci. M-aţi convins.

N-o să vă pară rău.

- Pe curând? - Da.

- Mulţumesc pentru sfat. - Cu plăcere!

Bine aţi venit la Flurry!

- Mulţumesc. Abia aştept. - Şi eu!

Am făcut prima mea vânzare.

- Salut. - Bună!

- Iartă-mă că am întârziat. - Nu-i nimic.

Am cumpărat cursuri de dans. Abia aştept! Începem mâine-seară.

Ţi-am trimis contactul.

Avery...

Trebuie să vorbim.

Te simţi bine? Pari cam...

Pari cam serios.

Ştii că mi-au oferit poziţia

de director al noii filiale financiare din Boston?

Da. Şi ai spus că n-o accepţi.

Ei bine, m-am tot gândit la asta.

David, de ce acum?

Nu ştiu dacă voi mai avea o astfel de ocazie.

Este o dată în viaţă.

Da, dar ne-am plănuit viaţa aici, în New York.

Nu pot să-mi iau catrafusele şi să mă mut la Boston.

Ai acceptat oferta, nu?

Mă duc la Boston mâine

şi va trebui să mă mut acolo în scurt timp.

- Cum rămâne cu nunta? - O lăsăm pe mai târziu.

Lăsăm nunta pe mai târziu?

- David, cum să spui aşa ceva? - Bun, nu asta am vrut să spun.

Dar recunoaşte că ştiai câtă treabă am la muncă.

Ai insistat să avem o dată.

Pentru că asta fac cei logodiţi!

Ai ştiut dintotdeauna că îmi doresc o nuntă de Crăciun!

Întreb dacă putem pune pauză...

Ca să ce? Să te decizi dacă chiar vrei să te căsătoreşti cu mine?

Ai acceptat postul pentru a scăpa de nuntă?

Avery, nu vreau să scap de ea.

Doar s-o amânăm.

Bine.

Da.

Nu am să stau aici să aştept să te decizi.

Deci...

Ştii ce?

Hai să simplificăm lucrurile.

Nunta nu mai are loc. Trebuie să plec. Scuză-mă.

"Vă doresc ţie şi lui David o viaţă plină de fericire."

David a acceptat fără să discute cu tine?

Am discutat, dar s-a răzgândit.

Nu-mi vine să cred că îmi cere să-mi schimb viaţa aşa de radical.

Mereu a fost stabil şi cu picioarele pe pământ.

- Simt că am fost dusă de nas. - E şi normal.

Speram să fi prevăzut că se poate întâmpla şi să previn.

Nu poţi să previi cursul vieţii. Trebuie să te adaptezi din mers.

Cine ştie? Poate că asta îţi scoate în cale ceva mai bun.

- Ai luat decizia corectă. - El a decis pentru mine.

Eu şi David am fi avut cursuri de dans pentru nuntă într-o oră.

Avery, ce trist.

- Te superi dacă sun repede să anulez? - Te rog.

- Bună ziua, aţi sunat... - Căsuţa vocală...

Şocant. Trec pe acolo în drum spre casă.

- Sper că-mi dau banii înapoi. - Totul va fi bine.

- Sigur că da. - Sunt alături de tine.

Mulţumesc.

- Ce bine ţi-a ieşit! - Mulţumesc!

- Salut! - Bună!

- Ne vedem săptămâna viitoare? - Da.

Joi de la ora 19:00.

- Salut. - Bună.

- Mă scuzi, nu voiam să te deranjez. - Niciun deranj.

Aştept să înceapă cursul.

Cauţi pe cineva?

Da, pe proprietar. Nu răspunde niciodată la telefon...

de parcă nu a auzit niciodată de recepţioneră virtuală.

E o idee bună, o să mă interesez.

Stai, tu eşti proprietarul?

M-ai făcut să cred că eşti cursant.

A fost prima vânzare a lui Nick, am vrut să-l ajut.

Bine, din păcate, am venit să...

Trebuie să anulez.

- Lecţii pentru Avery şi David. - Dansul mirilor?

Da, aveam programare cu soţia ta.

Nu sunt căsătorit.

Te referi la Elina?

Ea este instructoarea-şefă şi e ca o soră pentru mine.

În fine, de obicei cerem preaviz de 24 de ore.

Dar pentru că eşti nouă, trec cu vederea de data asta.

Când vreţi să reprogramaţi?

Nu, vreau să anulez tot pachetul.

Asta e cu totul altceva.

Pot să întreb de ce?

Din motive personale.

Nu se mai ţine nunta, deci...

Nu va mai fi dansul mirilor.

Poţi păstra lecţiile.

Nu trebuie să ai un partener.

Poţi să dansezi singură.

Nu pot, sunt foarte ocupată la muncă,

nu am timp liber pentru dans.

Ce păcat.

Ai fi surprinsă cât de mult ajută la moral.

Nu pe mine! N-am talent la dans.

Dar te mişti fluid în mod natural.

Mi-am dat seama după cum ai intrat în sală.

Ai spirit de observaţie.

Este parte din meseria mea.

Am dansat când eram mică.

- Şi ce s-a întâmplat? - Nu ştiu, am renunţat.

Dacă nu vrei să-mi dai banii înapoi, înţeleg...

Nu-i problemă. Dar ştii că evaluarea e gratis?

Încearcă, măcar.

Nu ştii niciodată, ai putea fi surprinsă.

Cred că am avut suficiente surprize în ultima vreme, dar mulţumesc.

Bine, voi doi.

Trebuia să mergem la Hamptons împreună, dar nu ne-a ieşit.

- Iat-o! - Salut, mamă, tată!

- Salut, scumpa mea! - Draga mea, ce faci?

Mulţumesc mult.

Ai noutăţi? Ai vorbit deja cu familia lui David?

Nu, dar sunt sigură că sunt la curent.

Tată, sper că îţi dau înapoi avansul de la hotelul Carlisle.

Hai să nu ne pripim.

Nu e neobişnuit pentru un mire să aibă îndoieli.

- Discută cu David. - Am discutat.

- Scumpa mea, cum putem să te ajutăm? - Nu ştiu.

Mereu mi-a fost foarte clar parcursul vieţii mele.

Să fac o facultate de top, să intru în barou, să am un loc de muncă bun.

Mi-a rămas doar să mă căsătoresc cu un bărbat bun dintr-o familie bună.

- Trebuie doar să-ţi faci un alt plan. - Da, dar care?

Arată-i tatălui tău rochia ta cea nouă.

- Uită-te la tine, draga mea! - Nu-i aşa că-i drăgălaşă?

Îţi aminteşti că am dansat când eram mică?

De ce întrebi?

Mă gândeam la asta. De ce am renunţat?

Păi, draga mea, nu erai chiar talentată.

Am considerat că era mai bine să faci activităţi la care să excelezi.

Da, dar îmi amintesc că era distractiv, nu conta că nu-mi ieşea.

Dar erai prinsă până peste cap cu pregătirile pentru drept.

A fost nevoie de nişte sacrificii şi au meritat.

Uite unde ai ajuns!

Ai dreptate.

Hai să comandăm.

Salut.

Te-ai întors.

Mă întrebam dacă pot să fac cele zece lecţii, până la urmă.

- Credeam că eşti ocupată. - Îmi fac timp pentru asta.

Bine, o secundă. Scuză-mă.

Bună, Avery la telefon.

Sigur că da, mă ocup diseară.

Bine.

Scuze. Când mai aveţi liber?

- Aş fi putut să sun, dar... - Nu răspunde nimeni?

- Exact. - Puteai să laşi un mesaj.

Nu este un mod eficient de afacere.

Ne merge bine, mulţumesc.

Un mic secret... nicio şcoală de dans nu răspunde la telefon,

suntem ocupaţi să dansăm şi să predăm.

Nu este foarte eficient.

Pot să te primesc peste o oră. Este destul de eficient pentru tine?

Da.

Îmi iau o cafea şi revin.

Şi acum înainte... cha-cha.

Bine.

Aşa... şi finalul.

Este foarte bine. Doar să ţii cont de postura de final,

deplasarea a fost bună, nu am alte observaţii.

- Mulţumesc. - Te-ai descurcat bine!

Pe data viitoare.

Bun, am băut un espresso dublu, am prins energie.

Nu poţi dansa încălţată aşa.

De ce? Merg peste tot cu ei.

Ei bine, sunt pentru mers, nu pentru dans.

Sigur este o pereche uitată pe aici.

Vezi care îţi vine.

Vrei să port pantofii purtaţi de altcineva?

Poţi să-ţi pui şosete, dacă vrei.

Perechea de şosete de rezervă pe care o ţin în geantă?

Poftim, ţi-o împrumut pe a mea.

Sunt curate?

Mulţumit?

- Da. - Bine.

Vrei să înveţi vals, presupun.

Da.

Începem cu pasul pătrat.

- Cred că mi-l amintesc. - Bun.

Cel ce se lasă condus începe cu piciorul drept,

în spate, într-o parte, împreună, apoi stânga,

într-o parte, împreună. Şi din nou. În spate...

- Cine se lasă condus? - Tu.

De ce să mă las eu condusă?

Pentru că eu conduc.

De ce, pentru că eşti bărbat?

Nu.

Dacă vrei să conduci, sunt de acord cu asta.

Însă durează mai mult să înveţi şi cum eşti ocupată...

Chiar te rog, condu tu.

- Bine, mă las condusă. - Mulţumesc.

Hai să dansăm împreună, bine?

Ia-mă de mână.

Voi veni aproape de tine.

Bun. Acesta este cadrul tău. Trebuie să îl menţii, bine?

- Nu prea rigid. - Dar ai spus să păstrez cadrul.

- Da, dar eşti ca un cadavru. - Ba nu!

Nu-l contrazice pe profesor!

Nu anticipa.

- Tu nu te mişti până nu mă mişc eu. - Bine.

- Capul spre stânga. - Dar...

Nu văd.

- Eu sunt ochii pentru amândoi. - Iar eu merg cu spatele!

Ai încredere în mine sau nu?

Da.

Doar că dacă dansez, aş vrea să dansez bine.

Ajungi şi acolo.

Din nou.

Capul spre stânga.

Şi... unu...

- Stai, nu. - Scuze, am greşit.

- E în regulă. - Bine.

Scuze.

Scuze!

- Nu-i nimic. - Scuze.

Nu pot, sunt un dezastru.

Ar trebui să fiu moale, dar sunt rigidă, în loc să aştept, anticipez...

- Ţin capul în direcţia greşită... - Perfecţiunea nu contează.

N-are nimic de-a face cu perfecţiunea.

Scuze.

Nu ştiu ce aşteptări aveam.

Nu, nu.

- Te rog să nu plângi. - Sunt bine, am nevoie de un minut.

Îmi cer scuze, doar că sunt...

Nu ştiu ce m-a apucat.

Plâng în faţa unui străin şi mi-e ruşine de mor.

Trebuie să plec.

- Avery, te rog. Nu renunţa. - Nu renunţ.

La nimic. Dar asta e o activitate de timp liber...

Nu am o pasiune pentru eşec. Mulţumesc că ai încercat.

Bineînţeles că sunt perfecte.

Abraham şi asociaţii. Vă rog aşteptaţi.

Avery, îmi pare rău de ce s-a întâmplat cu David.

Mulţumesc, dar dacă nu te superi, prefer să nu vorbim despre asta.

Să ne concentrăm pe muncă.

- Salut. - Bine.

Întâlnirea de la ora 10:00 am amânat-o pentru ora 11:00,

iar Bob te roagă să alegi felicitarea companiei de Crăciun.

- Opţiunile sunt pe birou. - Bine.

Altceva?

Da.

Trimite-i asta lui David la birou, te rog.

- Sigur. - Mulţumesc.

Crăciun fericit!

- Zâmbetul ăsta voiam să-l văd! - Ce-i asta?

Un pic de veselie de sărbătoare!

- Cum ai reuşit să-l aduci până sus? - Cu ajutorul minunatului portar!

- Ajută-mă să-l duc înăuntru. - Să-l punem lângă geam.

Este un brad foarte frumos, Molly. Eu sunt expertă.

Mereu era treaba mea să leg bradul.

Părinţii mei nu aveau încredere în noi să alegem bradul.

Da, cred că e un avantaj să fii singur la părinţi.

- Cum a fost la muncă azi? - Un pic ciudat.

Doar Darna ştie...

Încearcă să fie discretă şi să nu facă ceva nepotrivit.

Bine face.

- Am rugat-o să-i trimită lui David inelul. - Serios?

- E bine! Acum eşti împăcată cu gândul. - Da.

Ai primit banii înapoi de la şcoala de dans?

Ştii ce? Am decis să merg oricum.

- Aseară a fost prima lecţie. - Cum a fost? Distractiv?

Nu, am plecat înainte să se termine.

Pe bune? Dar te duci înapoi?

Nu, clar nu. A fost un dezastru complet.

Eşecul e parte din procesul de învăţare.

Nu înseamnă că trebuie să renunţi.

Crezi că ar trebui să-mi cer scuze?

Nu ştiu, cât de urât ai făcut?

Am fost... dificilă, un pic.

Am fost autoritară şi m-am frustrat,

m-am supărat şi am început să plâng. A fost un dezastru complet.

Atunci, n-ar fi rău să-ţi ceri scuze.

Bine. Nu că aş şti ce program are.

Treci pe acolo pentru o scurtă discuţie.

Câteodată, viaţa te pune în situaţii ciudate,

poţi doar să vezi unde te duce.

Bine, mă duc mâine.

Bine. Mă ţii cât mă urc să pun vârful?

E foarte înalt.

Aproape.

Roman e aici.

Am împrumutat pantofii aceştia aseară.

- Nu spun nimănui! - Mersi.

- Deranjez? - Nu, aproape au terminat.

Hai înăuntru.

Minunat!

- Ce bine dansează! Minunat. - Ce frumos.

- Avery. - Salut. Să aştept la recepţie?

- Nu, am terminat. - Bine.

- Eu sunt Elina. - Salut, Avery.

A fost minunat. Ultima mişcare m-a dat pe spate.

- Da, e ca un covrig zburător. - Mai avem de lucru.

Ce te aduce înapoi?

Avery îşi cere iertare şi a spus că va fi o elevă mai bună.

E adevărat?

Asta ai spus?

Da.

Deci v-aţi împăcat?

Nicky, haide, să mergem.

- Pa. - Pa!

Pa!

- E tare isteţ. - Aşa e.

Elina îl creşte singură, aşa că stă mult pe aici.

Ce dans repetaţi? Este foarte frumos.

Dansăm la Vals de Crăciun de la sala palatului.

Sună important.

Este o ocazie mare să promovăm şcoala.

Elina trebuia să danseze cu partenerul ei,

dar a decis să se retragă, aşa că i-am luat eu locul.

Drăguţ.

Şi Nicky dansează cu alţi copii.

Ce drăguţ.

Deci?

Îmi cer scuze pentru plecarea mea în trombă. Era ceva nou pentru mine

şi a fost mai solicitant decât aş fi crezut.

Asta s-a întâmplat.

- Fac un efort de împăcare! - Văd.

- Mai ai ceva de adăugat? - Da.

Mă întrebam dacă ai fi dispus să mai încercăm o dată.

- Nu ştiu ce să zic. - Dar am cumpărat pantofi de dans.

Asta e ceva. Sunt pentru dansuri latino, dar...

Ce bine, am greşit iar...

Haide.

Bine, deci...

Să reluăm de unde am rămas.

- Bine? - Da.

Deci...

Aici.

Cadrul.

Capul spre stânga.

Mai ştii, începem cu piciorul drept în spate, într-o parte, împreună, bine?

- Şi, un, doi, trei... - Scuze! Piciorul drept, scuze.

- Da. - Facem din nou, te rog?

- Te mişti când mă mişc eu. - Da.

- Mai ţii minte? - Da.

Eşti gata?

Unu... Nu cred că ne iese.

Ştiu, e groaznic!

Nu, nu tu eşti groaznică.

Am o idee.

- Ştii să patinezi? - Nu.

Perfect. Schimbă-ţi pantofii, mergem afară.

- Afară? Unde? - Să facem un exerciţiu de încredere.

- Maşina e la cinci minute de aici. - Să înţeleg că tu ştii să patinezi.

Sunt rus, practic ne naştem cu patine în picioare.

M-am prins. Trebuie să mă bazez pe tine ca să nu cad.

Exact.

Dacă eşti rus, cum de ai accent englezesc?

Am accent englezesc?

Tu...

- Ştii ce? Gata. - Ce?

Gata.

Stai. Am făcut şcoala la Londra, am concurat la Blackpool.

- Vrei să-l arunci în mine? - Nu ştiu.

Te avertizez, am reflexe foarte bune

şi nu vei putea să...

- Ai dat de belea. - Ce? Nu, nu.

Da, mare belea.

Ai grijă, alunecă.

Roman?!

Eşti bine, Roman? Sper că eşti bine.

Nu văd mişcări oculare anormale.

Te doare capul?

Da.

Nici nu mă miră, la ce cucui ai făcut.

Vezi bine? Vezi în ceaţă?

- Vezi stele verzi? - Nu.

- Cum te cheamă? - Roman Davidov.

- Restul corpului cum îl simţi? - Bine.

Bine. Trage-mă de deget.

O glumă proastă. Strânge-l un pic. Şi cu cealaltă mână. Bun.

Ridică-te, să vedem cum stai cu echilibrul.

Bun. Mulţumesc.

Pare că am uitat cum să stau în picioare.

Să nu afle nimeni. Sunt campion la dans.

Îţi vei recăpăta echilibrul.

Te las să pleci acasă dacă soţia promite să aibă grijă de tine.

Eu!

Da! Nu lăsau decât membrii familiei în salon.

Nu-l scap din ochi.

Vă sugerez să îl treziţi peste vreo şase ore.

Puneţi-i câteva întrebări. Dacă vorbeşte corect,

poate să revină la programul său normal mâine pe vremea asta.

Bine. În regulă.

- Să mergem acasă, Roman. - Cum zici tu, draga mea.

Mulţumesc, domnule doctor. Ţinem legătura.

- Unde locuim? - În Brooklyn.

Ce drăguţ e la tine.

Mulţumesc. E un pic dezordine, nu mă aşteptam la musafiri.

E-n regulă.

Eşti bine?

- Cum te simţi? - Sunt bine.

Bine, doar...

Ştiu că Elina este cu Nicky,

dar ai pe cine să suni să vină să aibă grijă de tine,

un prieten sau o...

- Un prieten? - Da.

Sau o...

Mă întrebi dacă am o iubită?

Da, nu, nu chiar aşa.

Nu am o iubită.

Doctorul a spus că trebuie să fii supravegheat,

aşa că vin eu mâine-dimineaţă la prima oră să văd cum te simţi.

Nu este nevoie.

Dacă tu nu te trezeşti, cine mă mai învaţă să dansez?

Realizezi că să te învăţ să dansezi este mai dureros decât o contuzie.

Nu am replică. Bine!

- Atunci, o să... - Bine.

Mulţumesc, din nou. Îmi cer scuze pentru bulgărele de zăpadă.

Mi-am dat seama că reflexele mele fulger nu mai sunt ce-au fost.

Odihnă plăcută. Mergi la culcare.

- Mulţumesc. Noapte bună. - Noapte bună.

Roman!

Roman?

Roman?

Bună.

Cine eşti?

Nu e amuzant.

Arăţi bine.

- Cum te numeşti? - Tocmai ce m-ai strigat de trei ori.

De fapt, sunt sigur că te-au auzit şi la Polul Nord.

Pentru o avocată, nu te prea pricepi la interogări.

- Bine. Atunci, cine sunt eu? - Avery... soţia mea.

Da, perfect!

- Este foarte devreme. - Este. Îţi fac o cafea.

- Vai nu, eşti o din aia. - De care?

- O persoană matinală. - Da!

Bun, am adus ouă şi chifle cu seminţe

şi am luat şi nişte lipii din grâu integral cu pesto,

mi s-a părut că eşti genul căruia îi plac sendvişurile în lipie la micul dejun.

Nu. Ce zici de un sendviş cu ou?

Găteşti?

- Ce-i cu tonul ăsta? - Nu ştiu.

Mă gândeam că eşti o persoană care mănâncă mai degrabă din mers.

Sunt, dar ce fel de asistentă aş fi dacă nu mi-aş hrăni pacientul?

Bun, deci...

Ai un toaster?

Ia te uită. Îmi place renul.

Prezentarea contează!

Văd că mi-ai găsit bradul.

Nu ştiam că se deschide.

- Are o poveste? - Da.

Când aveam vreo 11 ani,

vârsta aia la care apare nesiguranţa de sine,

i-am spus mamei mele că nu mai vreau să fiu dansator.

Ea nu a fost de acord.

Dar nu m-a provocat,

dar de Crăciun mi-a dat asta.

Mi-a spus: "Sunt foarte speciale."

Nu sunt două la fel.

La fel ca noi.

Toţi avem vise şi speranţe,

şi cu ele vine la pachet îngrijorarea despre ce e de făcut.

Dar tot ce trebuie să faci este să te întrebi pe tine însuţi:

"Ce vreau să fiu?"

Şi nu ai renunţat la dans.

Nu. Mama şi-a dat seama că trebuia să decid singur.

Ador acest brăduţ.

Şi eu.

S-au ars puţin.

Mulţumesc.

- Nu te entuziasma prea tare. - Este foarte drăguţ din partea ta.

Bun.

Crocant...

Cred că am gătit prea mult oul.

Da, scuze. Arată oribil.

Ai putea să...

Ai putea să faci câţiva paşi ca să pot pleca la muncă?

- Dar acum mănânc. - Dar nu e nevoie să îl mănânci.

Doar fă câţiva paşi, te rog.

Poţi să mergi normal, te rog?

Eşti culmea! Bine, ai trecut testul echilibrului!

Ura!

Bine...

Să reprogramăm lecţia de diseară?

În niciun caz.

Dansăm.

Bine.

Avery, mulţumesc. Eşti foarte amabilă.

Cu plăcere.

Ne vedem mai târziu.

- Ai ajuns la fix. - Ce uimire să te întâlnesc aici.

Într-adevăr.

V-aţi descurcat bine.

Mai e un pic de lucru la deplasările de rumba.

Aici eraţi! Roman, sunt supărată pe tine.

Ce-a fost în capul tău să te prosteşti pe gheaţă?

Avem spectacol peste câteva săptămâni.

Sunt bine, mulţumesc...

- E un cucui mare. - Nu ajută dacă-l tot atingi.

Lasă copilăriile!

- Nu mă mai atinge. - A fost vina mea.

Nu a fost vina ta, întru totul.

Avem treabă.

Pa, Elina.

Asta e pentru tine.

- Nu era nevoie. - Este un cadou de Crăciun anticipat.

Mulţumesc că eşti aşa amabilă.

Îmi aminteşte de tine.

Drăguţă, ochi strălucitori

şi un zâmbet uşor şugubăţ.

Îmi place mult. Mulţumesc.

- Eşti pregătită? - Da.

Eşti sigur că poţi dansa?

Cred că mă descurc cu un dans lent.

Nu te uita în jos. Te susţin eu.

Te-am văzut.

- Scuze! - Stai o secundă.

- Aşa e mai greu să-ţi vezi picioarele. - Foarte isteţ!

Felicitări pentru felicitarea cu cacao, Avery.

Da, pare că le-a plăcut tuturor.

- Bob, pentru tine. - Mulţumesc, ce vesel e.

M-am gândit că n-ar strica la birou o atmosferă de sărbătoare.

Atunci, îţi dau motiv de sărbătoare. Te pun pe contul Allegra.

- Serios? E minunat! - Felicitări.

Mulţumesc mult.

- Este un cont important... - Nu te voi dezamăgi.

Trebuie să fie gata imediat după Crăciun.

De acord.

Frank, discutăm despre amendament?

Da, vin imediat.

- Felicitări pentru cont. - Mulţumesc!

Scuze...

- Roman, salut. - Salut. Te deranjez?

Nu, deloc.

Voiam să ştiu dacă eşti liberă la sfârşit de săptămână.

Nu ştiu.

Părinţii mei au aflat de îngerul care le-a adus fiul înapoi la viaţă.

N-aş zice chiar aşa!

Mă rog, au invitat nişte prieteni la ei în weekend

şi m-au rugat să te invit.

Ce drăguţ, dar n-aş vrea să vin nepoftită.

Nu-i cazul, e o petrecere de Crăciun.

- Este gata pentru semnat. - Mulţumesc mult.

Pare că eşti ocupată.

Pot să verific agenda şi să te anunţ mâine?

- Sigur. - Bine.

Stai, ai spus că îţi verifici agenda?

- Dar ştii că eşti liberă! - Sunt, dar nu şi emoţional.

- Este o invitaţie romantică? - Nu, doar între prieteni.

- Atunci, care e problema? - Nu ştiu.

Te gândeşti prea mult.

Este o petrecere de Crăciun, mergi să-i cunoşti familia şi te simţi bine.

Da, dar nu sunt obişnuită cu petreceri cu mulţi oameni.

Avery, ştiu că ai trecut prin momente grele, dar Roman pare un tip de treabă.

Du-te şi cunoaşte nişte oameni noi într-un cadru festiv.

Nu-i mai mult de atât.

Da, ai dreptate.

Deci te duci?

Da, mă duc.

Salut, un latte cu mentă, te rog.

Şi eu.

Ai ajuns.

Eleva mea cea mai bună.

Ţi-am luat o turtă dulce.

Recunosc că voiam s-o mănânc eu, dar m-am răzgândit.

Foarte crăciunească.

Mulţumesc.

Voiam să vorbesc cu tine despre invitaţia ta.

- Ştiu că eşti ocupată, înţeleg. - Nu, de fapt.

- Mi-ar plăcea să vin. - Serios?

Da, cred că ar fi distractiv să-ţi cunosc familia.

Minunat. Bine.

- La ce lecţie am ajuns? - A patra.

Bun. Ce zici să înveţi nişte mişcări noi?

Unele noi? De abia fac faţă la ce am făcut până acum.

- De ce ţi-e frică, mai exact? - Nu ştiu.

Bine, o luăm încet.

Începem cu ce ştii deja, dar într-o altă combinaţie.

În faţă şi în spate, bine?

Bravo, nu anticipa...

Aşa, da.

Salut, Bob.

- Îmi place noul tău partener. - Şi mie.

În spate... aşa.

Super.

Mă scuzaţi, tinere...

Bine, Barîşnikov, calmează-te, te rog!

- Impresionant! - Bine.

- Când învăţ şi eu asta? - Niciodată.

Fantastic. Eşti tot mai bună.

Mulţumesc, d-le instructor.

A rămas că vii la petrecerea alor mei?

Da, la 19:00!

Fantastic. Te avertizez că sunt cam gălăgioşi.

Va fi bine.

Da.

- Crăciun fericit! - Crăciun fericit!

Bine ai venit în iadul familiei Davidov.

Maimuţoiul ăsta este nepotul meu.

Acolo sunt nepoatele mele, nepotul,

familia extinsă...

Acolo este tatăl meu la acordeon.

Iar fratele meu cântă la mandolină.

- Crăciun fericit, Avery! - Salut, Crăciun fericit!

Hai să te spăl. Scuze, e o nebunie.

- Haide. - Avery!

Ce faci, Nicky? Cum merge treaba?

Mai sunt 13 zile până la Crăciun!

Haideţi după mine!

- Cineva este foarte entuziasmat. - Se vede!

Şi nepoţii şi nepoatele tale dansează?

Nu, este prea departe pentru ei să vină în Manhattan.

Mă gândeam să deschid o şcoală de dans aici, în Brighton Beach.

O idee foarte bună.

Da, am găsit deja doi instructori,

care au deja o listă de clienţi, am şi un investitor interesat,

dar vrea să vadă un plan de afaceri... mă rog, lasă.

- Aş putea să te ajut eu cu asta. - Mulţumesc.

- Roşu sau alb. - Alb, te rog.

Sunt multe de făcut... iar eu sunt un artist.

Să extind afacerea este altceva.

Simt că este în afara zonei tale de confort.

- Oare e posibil să... - Ce?

- Să-ţi fie frică? - Mie? Nu.

Nu te uita aşa la mine.

Poftim.

- Să fim sănătoşi. - Noroc.

Hai, mama vrea să te cunoască.

- Să iau... - Pe aici, spre bucătărie.

- Mama! - Roman!

- Ea este Avery. - Salut, Avery!

Deci tu eşti îngerul care a avut grijă de fiul meu!

N-a fost mare lucru. Pentru dv.

- Sunt minunate! - Pot să vă ajut cu ceva?

Da, te rog, vino.

Învârte aici.

- Nu mă prea pricep la gătit... - Dă-i bătaie. Nu-ţi face griji.

Te descurci. Mama, eu cu ce te pot ajuta?

- Învârte chiftelele. - Bine.

Bun. Gustă sosul.

Îi place sosul tău, mamă.

Dacă eşti drăguţă cu mine, îţi dau reţeta.

Îmi încredinţaţi reţeta secretă de familie?

- Poate! - Roman, prăjiturile!

- Ai grijă. - Vrei astea?

Nu, mă descurc. Vino cu mine.

Pudrează-le cu zahăr.

Bine.

Aşa.

Scuze!

- Aripi de înger! - Îmi cer scuze!

Am pus un pic prea mult.

Pune din belşug, nu trebuie să fie perfect.

Poftim.

Un premiu pentru o treabă bine făcută.

Roman!

- Adu oala. - Oala?

- Tu adu prăjiturile. - Sigur. Sunt delicioase.

Aduc cealaltă tavă.

Ce bine arată!

Mă bucur că ai invitat-o pe Avery.

S-a integrat foarte bine, nu crezi?

Fix la asta mă gândeam acum.

Este ceva între voi?

Nu, de ce?

Poate că ar putea fi ceva.

A fost o nebunie, dar şi frumos.

Un pic diferit faţă de cum eşti obişnuită?

Mult diferit!

- Cât de mare e familia ta? - Doar eu şi părinţii mei.

Da. Cina de Crăciun este mereu la restaurantul Tavern on the Green,

iar apoi facem schimb de cadouri ridicol de scumpe,

în linişte, în apartamentul lor de lux.

Doar voi trei?

- Sunteţi apropiaţi? - Da.

Cred că sunt un pic dezamăgiţi de mine în momentul de faţă,

cu nunta un fiasco total.

Cum faci faţă, apropo de asta?

Mai bine. Nu mă mai simt ca o ratată.

Deci de eşec ţi-e frică.

La ce ai putea eşua?

Viaţă, muncă, dans?

Tu nu îţi faci griji pentru astea?

Glumeşti?

Am dubii despre mine tot timpul.

Ce zici ca de Crăciunul acesta să facem o excursie departe de toate?

Doar să trăim momentul.

- Ca... - Da...

Ca acum, avem muzică

şi dans...

şi...

zăpadă!

Aşa!

Frumoase mişcări!

- Cât vă datorez? - E din partea casei!

Trăsura dv., doamnă.

Credeam că seri aşa frumoase sunt doar în spectacolele de muzică.

Putem oricând să trăim într-un spectacol de muzică.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Pare că eşti bine.

Sunt!

De unde strălucirea asta?

Are legătură cu Roman?

Nu, e prea devreme. Suntem doar prieteni.

Bine, cum zici tu.

Asta e pe gustul mamei tale.

Chiar că. Te pricepi!

Ai ceva veşti de la David?

Nu.

Nu trebuia să aduc vorba de el.

E în regulă. Şi părinţii m-au întrebat.

Ei ce zic de toată treaba?

Nu am vorbit foarte mult,

dar i-am invitat la cină zilele astea.

- Găteşti? - Da.

Au curaj, nu glumă.

Salut, cumpăr asta.

- Bine. - Am rezolvat cu cadoul pentru mama.

- Avem timp de o ciocolată caldă? - Sigur că da! Mereu avem timp de asta.

- Mersi! - Mulţumesc. Crăciun fericit!

Crăciun fericit şi ţie.

Salut!

- Salut. - Cumpărături de Crăciun?

Da.

Am auzit că au mutat data de predare pentru Allegro pe 18 decembrie.

Da, vinerea asta.

Da, o adaug în calendar acum.

Te descurci? Pot să-l rog pe Frank să te ajute.

Nu-i nevoie, mă descurc.

Sigur? Pari un pic cu capul în nori în ultima vreme.

Înţeleg că ai avut o situaţie mai grea în viaţa personală.

Eu...

Aşa e. Dar am depăşit momentul.

Mă bucur să aud asta.

Bine. Te las să-ţi vezi de treabă.

- Salut! - Salut. Scuze că am întârziat.

- Cu munca... - Nicio problemă.

Fă-mi o favoare şi sună pe numărul de la şcoală.

- Ce? - Sună!

Bine.

Bun, stai aşa.

- Şcoala de dans Flurry. - Bună ziua, pot vorbi cu Roman?

Este la oră momentan, cu ce vă pot ajuta?

- Aţi vrea să faceţi o programare... - Poţi să închizi.

- Ţi-ai instalat o recepţioneră virtuală! - Da.

Am vândut două lecţii private şi grupul de cha-cha de vineri e plin,

datorită ideii tale geniale.

- Sunt genială, nu? - Clar.

- Ce urmează? - La ce te referi?

Cu planul pentru şcoala din Brighton Beach.

Mă vei bate la cap cu asta, nu?

Da, tu m-ai ajutat cu dansul, aşa este corect.

Ai căutat spaţii de închiriat în zonă ca să-ţi faci o idee de preţul chiriilor?

- Încă nu. - Cu asta ar trebui să începi.

Mă mai gândesc. Haide.

Apropo, toată familia te-a plăcut.

Sunt minunaţi!

Vreau să te rog ceva.

Elina nu poate ajunge la repetiţii diseară...

Dacă ai putea să mă ajuţi să repet valsul de Crăciun.

Crezi că aş fi în stare?

Bineînţeles. Deja ştii majoritatea paşilor şi m-ar ajuta mult.

În schimb, îţi ofer

patru bilete la spectacolul nostru.

Este pe 20 decembrie. Sper că poţi să vii.

20 decembrie.

Ce-i?

Era ziua nunţii mele.

- N-am ştiut, îmi cer scuze. - N-aveai de unde să ştii.

Aşa se face că sunt liberă în ziua aceea şi mi-ar plăcea să vin.

Este un schimb foarte bun. Mulţumesc.

- Eşti pregătită să încerci dansul? - Da.

Este un spectacol de dans, deci...

- Poţi să te uiţi la mine. - Ai spus să mă uit spre stânga.

Nu este nevoie când spui o poveste.

Care e povestea?

O putem scrie împreună.

Înapoi. Continuă.

Şi pauză. Continuă. Continuă cu braţele. Bun.

Foarte bine.

Jos... Deschide-le şi ridică-le.

Te trag înapoi... în spate...

Nu. "Ajunge la..."

Nu funcţionează.

- Totul e-n regulă? - Da, doar că...

Mai am trei zile să termin dosarul.

Mă duc acasă.

Azi trebuia să gătesc pentru cină. Trebuie să plec!

- Noapte bună. - Noapte bună!

Scuze că am comandat mâncare, am ajuns târziu.

Înţeleg, eşti ocupată cu cariera ta.

Da, mă bucur că tata nu a venit,

pentru că i-am promis o cină făcută-n casă.

Arată bine.

Ai primit mesajul meu despre rezervarea pentru cina de Crăciun?

Da, voiam să vorbesc cu tine despre asta.

În loc să mâncăm iar la Tavern on the Green,

mă întrebam dacă putem face ceva diferit?

La ce te-ai gândit?

Nu ştiu, ceva distractiv, cu muzică şi dans.

Nu ai destul dans la lecţiile pe care le faci?

În plus, ştii că tatălui tău nu-i place muzica tare.

Ştiu, dar mă gândeam să încercăm ceva nou.

Uite ce îţi propun. Hai să facem o înţelegere.

Cinăm la Tavern on the Green

dacă veniţi cu mine duminică seară la spectacolul lui Roman, Vals de Crăciun.

- Un spectacol de vals? - Va fi o noapte distractivă la teatru.

Voi discuta cu tatăl tău şi revin cu un răspuns.

- Promiţi? - Da.

Ar fi frumos să facem ceva nou.

Sos de soia.

Pari foarte ocupată de sărbători. Cum reuşeşti să le faci pe toate?

Este haotic, dar mă descurc eu.

Să nu pierzi din ochi viitorul tău, pentru care ai muncit atât.

- Atât îţi cer. - Nu voi face asta, promit.

- Bine, să mâncăm. - Arată bine.

- Miroase bine. - Da.

- Salut! - Bună!

Ce facem aici?

Îţi urmez sfatul şi mă avânt în necunoscut,

începând cu spaţii de închiriat pentru şcoala de dans.

- Minunat! - O spun cu voce tare, îmi înfrâng frica.

Acest bloc e prima opţiune, e un spaţiu bun,

la un preţ bun, şi am vrut să-l vezi, pentru că a fost ideea ta.

Nu, totul este meritul tău. Eu vreau doar să văd că visul tău devine realitate.

- Lucrez şi la un plan de afaceri. - Îl ai la tine?

Mai târziu, hai să vedem spaţiul mai întâi.

Acum este folosit pentru evenimente ocazionale.

Mâine are loc o petrecere de Crăciun.

Dar stai să vezi.

Este magic.

Ştii ce?

Podeaua este chiar bună.

- Vrei să o încercăm? - Sigur că da!

- Te perfecţionezi! - Mulţumesc.

Măcar nu te-am mai călcat pe picioare.

- Încercăm covrigul zburător! - Ce?

Hai, îmi asum un risc!

Serios? Încerci să negociezi cu mine?

Sunt avocată, mai ştii?

Hai, să nu uiţi să loveşti cu piciorul drept. Eşti gata?

Nu!

Nu!

Iartă-mă! Te-am lovit?

- Nu eram pregătit, ai spus nu. - Ştiu, dar m-am răzgândit.

Trebuie să-mi dai un semnal.

Iartă-mă te-am lovit la ochi. Te doare?

- Doar l-ai zgâriat. - Bine.

Îmi pare tare rău!

Gata cu dansul. Hai să ne uităm pe planul de afaceri.

Nu vreau să te simţi obligată.

Nici vorbă, vreau să te ajut.

- Ai să-l schimbi cu totul. - Stai să-l văd.

- Adu-l încoace. - Bine.

Mergi la a doua secţiune, aici.

Cred că Nicky se juca pe calculator.

- Bine. - Stai să...

- Ştiam că-l vei modifica. - Nu, doar câteva notiţe.

Salut, mamă!

Draga mea, am vorbit cu tatăl tău

şi ne-ar plăcea foarte mult să mergem la spectacol cu tine.

Pe bune?

Da, încerci ceva nou şi nu vrem să te descurajăm.

Las biletele la portar mâine.

Perfect.

- Bine, pa, mamă. - Pa, scumpo.

David! Ce faci aici?

Am încercat să dau de tine.

Scuze, nu mi-am dat seama că e pe silenţios.

Am trecut pe la tine ieri, dar portarul mi-a spus că eşti plecată.

Unde ai fost?

Scuze, n-am niciun drept să te întreb aşa ceva.

Am ajutat un prieten.

- Un prieten? - Instructorul de dans.

Iau lecţii de dans, cele care le rezervasem pentru nunta noastră.

Lecţii de dans?

- Nu mă aşteptam să faci asta. - Am dansat şi când eram mică.

Nu ştiam.

David, nu e momentul bun pentru o discuţie.

Ştiu, scuză-mă că te deranjez la muncă.

Ce faci? Nu ştiu nimic de tine de săptămâni bune.

Ştiu, am vrut doar să îmi pun gândurile în ordine.

Ai venit la mine la birou pentru aşa o etalare?

Avery... sunt aici pentru că vreau să mă împac cu tine.

Filiala este deschisă

şi am cerut să fac naveta de la New York o perioadă.

- Deci relaţia noastră e convenabilă acum. - Nu-i aşa.

Dar trebuie să recunoşti că asta schimbă lucrurile.

Nu? În bine.

Mai ţii minte ce ai spus ultima dată când ne-am văzut?

M-ai rănit.

Crede-mă, îmi dau seama ce greşeală am făcut.

Şi te înţeleg perfect că eşti supărată.

Voiam doar să-ţi spun că sunt aici, în New York.

Şi că te vreau din nou în viaţa mea, dacă şi tu mă vrei.

Nu trebuie să îmi dai un răspuns acum, bine?

Dar, te rog, gândeşte-te la asta.

Sună-mă când vrei să vorbim, bine?

- Eşti bine? - Da.

Scuze, a apărut din senin. A vrut să-ţi facă o surpriză.

- Sper că nu eşti supărată pe mine. - Nu, nici vorbă.

Este pentru mine?

Da, este planul de afaceri de la şcoala de dans Flurry.

Mulţumesc mult.

Atunci, te las.

Bine.

Un, doi, trei, patru,

cinci, şase, şapte... continuaţi.

Trei, patru, cinci, şase, şapte, opt... Arătaţi bine!

Cinci, şase, şapte, opt, sari... Pe poziţie! Menţineţi poziţia!

Da! Bravo!

Ne vedem la teatru, la ora 18:00 fix, să nu întârziaţi.

Mulţumesc mult!

- Bravo, Nicky. - Mulţumesc, pe curând.

A fost foarte impresionant.

Copiii par să se distreze copios.

Le place mult şi îi ţine departe de telefoane o oră, două.

- Pot să te ajut cu ceva? - Noi nu ne cunoaştem.

Eu sunt David.

- De care vorbea Avery. - Înţeleg.

- Tu eşti instructorul ei? - Da.

E o sală foarte frumoasă.

Este singura sală pe care o aveţi?

Pentru moment.

Vreau să deschid o filială în Brighton Beach.

- De fapt, Avery mă ajută cu asta. - Serios?

Trebuie să fie ca o gură de aer,

să ia o pauză de la contractele de milioane de dolari

ca să te ajute pe tine cu mica ta afacere.

- Scuze, nu am reţinut cum te cheamă. - Roman.

Nu ştiu ce ţi-a spus Avery, dar eu m-am întors în Manhattan.

Încercăm să reluăm relaţia.

După cum îţi poţi da seama, este un pic vulnerabilă în perioada asta.

Eu doar o învăţ să danseze.

Da, păi, lecţiile astea de dans erau menite pentru nunta noastră.

Ştiu.

Aş aprecia dacă nu ai complica lucrurile.

După cum am spus, doar dansăm.

Bine.

Te las să-ţi faci treaba.

Salut, Nicky, ce faci?

- Salut, sunt bine! - Super.

- Bravo, băieţi. - Mulţumim.

Bravo, ne vedem săptămâna viitoare.

- Ne vedem! - Pa.

Ce minunat. Roman este fantastic, nu?

Roman e cel mai tare!

Salut!

- Ţi-ai pus pantofii? - Da.

Să începem.

- Este ultima mea lecţie. - Da.

Şi aş vrea să continui cu încă zece.

Am programat un nou cuplu de la ora 20:00.

Bine...

Dar la ora 19:00? Sau la 21:00.

Trebuie să verific.

- Ce se întâmplă? - Nimic, am multe pe cap.

Investitorul vrea să vadă munca mea înainte să ia o decizie,

aşa că vine la spectacol duminică şi e multă presiune.

E minunat! Va fi dat pe spate!

Sper.

Eşti pregătită?

- Da. - Da.

Capul spre stânga.

- Dar ai spus că... - Acesta e vals tradiţional...

Capul spre stânga.

Capul spre stânga.

Nu pot, iartă-mă, mă simt un pic ameţită.

- Vrei nişte apă? - Nu e nevoie, sunt bine.

- Pleci? - Nu pot dansa acum.

Avery, nu pleca.

Am uitat să...

M-am uitat peste planul de afaceri, am făcut câteva schimbări, dar e bun acum.

Avery, eu...

M-am văzut cu Bob, mi-a zis că nu ai trimis contractul Allegro.

Vai de mine, azi e termenul-limită.

Nu l-ai terminat?

Îmi cer scuze, Bob, nu este gata.

Nu ştiu ce să spun, n-am nicio scuză.

Nu vreau scuze, vreau documentele.

Ţi le aduc în după-amiaza asta.

Bine, îi spun clientului că le primeşte până la sfârşitul zilei.

Mulţumesc.

Va fi bine.

Nu am mai păţit aşa ceva în viaţa mea.

Cum de am uitat ceva aşa de important?

Trebuie să mă adun.

- Mă duc să iau laptopul. Revin. - Mulţumesc mult, Darna.

Nu-mi vine să cred.

- Bob, ţi-am trimis contractul. - Bine. Îl scot la imprimantă.

Îmi cer scuze.

- Atâta timp cât nu se va mai întâmpla. - Desigur.

Ne vedem după anul nou.

Cum e?

Mi-a spus "Ne vedem după anul nou", deci cred că nu sunt concediată.

- Ce sperietură am tras. - Da, groaznic.

Vreau să îţi dau bonusul pe anul acesta.

Mulţumesc.

- Crăciun fericit, Avery. - Crăciun fericit.

David, salut.

- Salut. - Salut.

- O zi grea? - N-am cuvinte.

Mă bucur să te văd.

Şi eu mă bucur să te văd.

Mă gândeam că florile au fost prea de tot.

- Au transmis un mesaj. - Despre ce simt pentru tine.

Este mult de procesat, faptul că te-ai întors.

- La ce concluzie ai ajuns? - Nu ştiu.

Sincer, mi se învârte capul.

Atunci, lasă-mă să te ajut să iei o decizie.

Mai dă-mi o şansă.

Ştii ce bine ne potrivim.

Nu trebuie decât să accepţi.

Lasă-mă să-ţi ofer nunta de Crăciun ca-n poveşti.

- Multe s-au schimbat. - Ştiu.

Toată treaba asta cu dansul,

ai petrecut mult timp cu instructorul tău...

Dansul m-a salvat.

Iar Roman este un prieten de nădejde.

Sunt sigur că aşa a fost.

Mai ales că a obţinut şi un avocat pe gratis la pachet.

Ce vrei să spui?

Că un tip isteţ ca el

nu ştie cum să deschidă o nouă filială!

Tu de unde ştii?

Ai vorbit cu Roman?

- Am trecut pe la sală. - Ce i-ai spus?

- Contează? - Da, răspunde-mi.

Păi...

I-am spus că sunt din nou parte din tablou.

- Dar nu este aşa. - Avery, am făcut-o pentru noi.

Nu.

Ai făcut-o pentru tine, pentru a obţine ce vrei.

Uiţi că şi eu am ceva de zis în toată treaba asta.

Hai.

Nu.

David, nu merge treaba.

Îmi pare rău, dar...

s-a terminat.

La revedere.

Roman, răspunde, te rog.

Aţi apelat căsuţa vocală a abonatului Roman Davidov.

Lasă-mi un mesaj. Mulţumesc.

- Elina. - Salut! Cum a fost la croitor?

Ai reparat pantalonii de frac?

Da, fracul este călcat, reparat şi gata de spectacol.

- Ce ai? - Nimic.

Serios? Nu pari foarte entuziasmat.

Am aflat că Avery s-a împăcat cu logodnicul ei, David.

Eşti sigur?

A venit la sală să-mi spună personal.

Vorbeşti cu ea despre asta?

Păi...

Nu am ce să-i spun.

Nu poţi să laşi baltă. Avery nu a spus nimic despre asta.

De unde ştii că David spune adevărul?

Păi...

Nu-i treaba mea să mă bag între ei.

Îl iau eu pe Nicky în drum spre teatru?

Da, te rog. Eu vin direct de la salon.

- Aşa facem. - Roman...

Gândeşte-te la ce am spus despre Avery, bine?

Bine.

Aici e, Nicky. Sala palatului!

Ai ajuns sus!

Scena este imensă!

Vrei să o încerci?

- Pot? - Te rog.

Lăudărosule!

Este doar începutul, Nicky.

Te aşteaptă lucruri minunate, dragul meu.

Vino să-ţi arăt culisele.

Mersi.

Ninge de mama focului. Oare am exagerat?

Nu, eşti superbă.

- De ce nu eşti îmbrăcată pentru spectacol? - Nu mă simt motivată.

M-am văzut cu David vineri. Ne-am despărţit.

Dar credeam că deja vă despărţiserăţi.

Acum a fost pe bune.

Ştii că i-a spus lui Roman că suntem din nou împreună fără ştirea mea?

Şi acum, Roman nu-mi mai răspunde la telefon...

Simt că am făcut totul de oaie.

Pentru că David te-a pus într-o situaţie aiurea.

Trebuie să preiei controlul.

Mergem la Valsul de Crăciun.

Va fi minunat şi inspiraţional

şi poţi să-i explici lui Roman după spectacol ce şi cum şi va înţelege.

- Crezi? - Da!

Dar trebuie să te îmbraci acum, altfel ratăm spectacolul!

Trebuie să porţi ceva fabulos,

pentru că am impresia că m-am gătit prea mult.

Niciodată!

Elina! Spune-mi că eşti în apropiere.

E ambuteiaj de zile mari. S-a stricat un camion şi...

au blocat toate străzile. Ce fac Nicky şi ceilalţi?

- Sunt entuziasmaţi, fac încălzirea. - Foarte bine.

Nu ştiu, Roman. Nu cred că ajung.

Nu-ţi pierde speranţa. Ţine-mă la curent, bine?

Ce hol!

- Nu te bucuri că ne-am îmbrăcat elegant? - Ba da, ai avut dreptate!

Să căutăm garderoba

şi sunt sigură că părinţii mei sunt aici de cel puţin o jumătate de oră. Uite-o!

Bine.

- Am emoţii. - Se apropie momentul, dragilor.

Se apropie momentul.

Investitorul este aici.

- Roman! - Salut!

- Ce faci? - Bine. Mulţumesc că ai venit.

De-abia aştept să te văd pe scenă.

Copiii au muncit mult, sunt sigur că îţi va plăcea.

Şi am pregătit şi planul de afaceri.

Deci...

Abia aştept să-l citesc.

- Multă baftă! - Mulţumesc!

- Ai veşti de la Elina? - A sunat şi...

nu-i a bună.

- Salut, mama! - Scumpule!

Arătaţi superb.

- Mulţumesc. - Ce locuri bune, Avery.

Elina nu ajunge la spectacol. Vino în culise de urgenţă.

- Un mesaj de la Roman. - Ce?

Pare urgent. Revin.

Roman...

Avery!

Roman, ce s-a întâmplat?

Elina este prinsă în trafic. Nu poate ajunge în oraş.

Cum te pot ajuta?

Vrei să dansezi cu mine?

Eu...

Adică...

Nu ştiu dacă îmi amintesc coregrafia.

Nu vreau să stric spectacolul.

Ba sigur că poţi!

Avery, cred în tine.

Bine.

Bine.

- A fost grozav! - Salut, Avery!

- Grozav! Nicky, sunt mândru de tine. - Mulţumesc.

- Unde e mama? - Stai să vorbesc cu el un minut.

Mama ta e bine, doar că e prinsă în trafic.

Avery va dansa cu mine.

Bine.

Bine.

Roman, Avery... voi urmaţi.

- Mulţumesc. - Mulţumesc.

Avery, iartă-mi comportamentul de ieri.

Nu trebuie să îţi ceri iertare.

Am aflat că David a venit să te vadă la sală.

Da. Mi-a spus că v-aţi împăcat.

Este o minciună.

Nu ne-am împăcat.

Nu?

Nu şi nici nu ne vom împăca vreodată, pentru că...

nu mai sunt aceeaşi persoană care a intrat pentru prima dată în sala ta.

Nu.

Eşti o dansatoare mai bună.

Am învăţat...

să am încredere în partener.

Şi partenerul are încredere în tine.

Eşti pregătită?

Nu cred că spun asta, dar...

da.

Sunt pregătită.

E Avery!

Traducerea şi adaptarea FAST TITLES MEDIA