Original subtitles

În Spania și în Ibiza erau toate felurile de trafic de droguri.

Pot doar să presupun că am fost împușcat

fiindcă intermediam droguri mai ieftine.

M-a împușcat în picior.

Primul mi-a intrat...

în picior aici.

Bang, am căzut.

Și acum sunt pe podea. „Borfaș împuțit! Hai odată!”

Mi-a trecut prin braț.

Credeam că e gata, dar m-a împușcat iar.

Dar mi-a trecut prin cocoșel și mi-a scos testiculul drept.

Apoi a venit spre mine. Cum ai veni tu... spre mine.

Așa, și apoi îndrepți arma. Credeam că mă va ucide.

Nu se poate! Nu mă poate ucide. Și bang!

M-a împușcat, credeam că o să mor.

„Nu!”

Și apoi l-am auzit fugind.

A trebuit să învăț pe pielea mea.

Acum spun: „Nu faceți greșeala asta.

„Nu e bine.”

Și chiar pe acolo.

3. ABSOLUT EXTRAVAGANT

În vara lui '92, când aveam 18 ani, am venit în Ibiza

și am dat de libertate totală. Am putut s-o experimentez.

DANNY CLOCKWORK PROMOTORUL CLUBULUI

Fete, bikini și plaje,

am reușit să fac tot ce mi-a trecut prin cap.

Doar... doar hedonism.

Asta e clubul Es Paradis. Es Paradis Terrenal.

Ceea ce însemna și mai înseamnă: paradisul pe Pământ.

Am stat aici și m-a lovit.

La optsprezece ani, privind în jur: „Unde sunt?”

Un puști dintr-o locuință socială, mamă alcoolică, fără tată, fără bani,

cu recuperatorii de datorii la ușă.

Și apoi vii aici și ești în paradis.

Și apoi am avut ocazia să dăm petreceri aici.

Diseară e deschiderea Clockwork Orange.

Ia-o pe aia!

Partenerul clubului, Danny Gould, de 25 de ani,

are de lucru azi.

Arată bestial, dragă!

Încă nu mi-am pus costumul dubios.

Îmi urăsc ținuta.

La Clockwork din Es Paradis găseai mereu atmosferă.

La 5:45 scoteam toate pernele,

un bărbat mătura toate cioburile și țigările,

iar când era totul curat, ne anunța...

porneam țâșnitoarele. Toți reveneau pe ring.

Vă puteți imagina 3600 de oameni?

Era un vârtej de nebunie și toți se distrau.

Și dacă nu eram eu la sfârșitul nopții

cel mai distrus,

înseamnă că eșuasem.

Pe măsură ce câștigai bani, luai mai multă cocaină.

Ăsta e simplul adevăr.

Era legat și de ritual în sine.

Cum o obțineai, cum o țineai.

O împărțeai.

Ca un dans, știi ce zic?

Am o rezervă în buzunar.

Înțelegi ce zic?

Mi-a amplificat nebunia.

N-aveai cheie, spărgeai geamul.

Aflai că ai fost păcălit

și că amicul meu are cheile la el.

Așa se petrecea în Ibiza. Dacă nu mureai,

aveai ce povesti a doua zi.

De unde îți luai cocaina?

Nu-mi mai amintesc.

Cine mai știe de unde ne luam marfa?

Știi ce e amuzant?

Majoritatea cluburilor,

chiar dacă drogurile erau interzise,

aveau o cameră specială VIP

unde puteai merge să iei droguri,

să ți-o tragi repede,

ceva de genul ăsta.

Am avut cheile de la toate camerele astea.

EL SAPO ȘEFUL

Am fost șeful unei grupări de crimă organizată

care a făcut trafic de droguri în Ibiza timp de 30 de ani.

Ai fi condus un transport de droguri într-o mașină ca asta?

Eu nu conduceam mașinile.

Plăteam oameni să o facă.

Toți au o misiune în viață.

A mea a fost să gândesc și să dau ordine.

Unii oameni au misiunea de a asculta și de a urma ordine.

ORAȘUL IBIZA PE LA SFÂRȘITUL ANILOR 1990

De când sunt pe insulă?

Nu știu, de câteva luni.

Trebuia să rezolvi asta singur.

Bun. Să mergem!

Cum e tura de noapte?

Până la fund, amice!

Ia uite! Pentru mine?

Ce tare!

Ia-o!

Asta e insula noastră, să știi!

Tăiați!

Așa s-au întâmplat lucrurile?

Într-o oarecare măsură.

În mod normal, era mai mult sânge.

De asta era nevoie.

E teritoriul nostru.

Personal, încerc să nu apelez la violență.

Dacă se poate.

Nu sunt foarte violent,

dar dacă trebuie să apelez

sau să trimit oameni care s-o facă,

asta e situația.

Știi, uneori un glonț face mai mult de 20 de cuvinte.

În cei 16 ani de activitate, gruparea Los Miami

a introdus peste 7,5 milioane de tone de cocaină în țara noastră.

Miami era cel mai mare grup de distribuție a drogurilor din Ibiza.

Eu am fost acolo, dar nu am fost unul dintre fondatori.

Am fost furnizorul.

Fondatorul e prieten cu mine

și obișnuiam să le aduc marfa,

o cantitate de 400 kg, 500 kg, poate de patru ori pe an.

Presa susține că Los Miami câștiga 58 de milioane de euro pe an.

Probabil mai mult de atât.

Dar nu știu.

Nu sunt bancherul lor.

WENSLEY CLARKSON JURNALIST INFRACȚIUNI

La începutul anilor 2000 insula evolua.

Toate cluburile s-au extins enorm

pe măsură ce cocaina devenea mult mai populară.

Dar era un echilibru tare fragil,

pentru că Ibiza prospera economic, dar, în același timp, se schimba.

Se călea. Se transforma într-o insulă de criminali duri.

Aveai grupări criminale britanice în San Antonio,

dar în restul insulei erau doar grupuri de infractori spanioli

care își cucereau teritoriul, îl voiau.

Grupul dominant era Los Miami.

Ce reputație! Își petrecuseră deceniul anterior

dominând Madridul și zona din jurul lui

și acum își transferau „abilitățile”

în Ibiza cu mare tam-tam.

Chiar am întâlnit un grup odată.

A fost cea mai terifiantă întâlnire cu infractorii avută de mine.

Nu râdeau, nu zâmbeau, abia dacă scoteau o vorbă.

Și îmi amintesc că am văzut doar moarte în ochii lor.

Cocaina a adus cu ea un nou tip de infractor, mai rece.

Și toate grupările criminale foloseau executanți

pentru a păstra controlul în bandele lor.

Pentru că încearcă să transmită alor lor sau altor bande criminale:

„Nu mă trage în piept. O să te prindem.”

Practic, în Ibiza erau toate cartelurile de droguri.

Iar eu făceam afaceri la cel mai înalt nivel

de fraternitate criminală posibilă.

MARVIN HERBERT EXECUTANTUL

Oamenii se tăiau, băteau și împușcau acolo.

Ca-n orice paradis al drogurilor.

Infractorii aduc cu ei droguri, arme, violență.

Asta e realitatea.

Era viața mea.

Provin dintr-un șir lung de infractori.

Nu mi s-a spus că am fi toți. Dar auzeam: „Poliția.

„E cineva la ușă.”

Tata, traficant internațional,

a corupt-o și pe mama.

Ni s-a transmis cumva și nouă.

Deci am avut o copilărie haotică, nebună.

Abuz de droguri de la vârsta de 13 ani.

Fumai puțină cocaină

și apoi te calmai cu un gram de heroină.

Am urcat rapid în ierarhia infractorilor.

Tot ce avea legătură cu furtul, jefuirea, luptele, armele și drogurile.

Am fost tipul care avea grijă de oameni valoroși.

Și am făcut asta violent.

A fost o barbarie.

Deci tu putea garanta încheierea afacerii?

Da, așa e.

Cum?

Făceai ceva și, dintr-odată, te trezeai cu mine:

„Salut! Hai să vorbim!”

„Să-mi fut una, Marv! Ce e?”

Îi ziceam: „Ce problemă ai?

„Bați palma sau nu?

„E simplu.” Și el zicea: „Da.”

Ibiza era un loc primitor.

Dar purtam mereu arme, cuțite.

Un criminal la nivelul ăla

nu pleca nicăieri fără ele.

Doar așa te poți proteja, nu cu poliția.

Cam asta era ideea cu toți.

„Omoară-mă sau vei muri.”

Credeam că ai rezolvat asta.

N-ar trebui să fie aici.

Idiotul dracului.

Documente și asigurare auto.

Vreau să deschizi portbagajul.

Tot trebuie să deschizi portbagajul.

Mâinile la vedere!

Bine, puteți trece.

Lasă-i să treacă!

Cât de ușor a fost să mituiești poliția?

Nu-mi place să dau bani poliției,

pentru că atunci când mituiești pe cineva,

nu știi dacă cineva îl poate mitui mai bine să ți-o tragă.

Prefer să fac lucrurile discret.

Te duci la poarta secției de poliție,

îi urmărești și afli unde locuiesc.

Polițiștii sunt făcuți din oase, sânge și carne.

Și nu vor să aibă probleme cu o organizație

care poate fi foarte rea cu ei sau cu cu familia lor.

Pe mine cocaina mă atrage doar pentru bani.

Nu mă distrez cu cocaină,

nu folosesc cocaină.

Nici măcar nu-mi plac oamenii care o folosesc.

Dar oamenii vin la Ibiza să petreacă

și mulți oameni cred că pentru a petrece

au nevoie de cocaină ca să danseze pe cântecul DJ-ilor.

Piața era uriașă.

Cocaina ajungea în Ibiza direct în nasul cuiva foarte repede.

Cum a fost să lucrezi cu cartelurile?

Depinde care.

L-am cunoscut pe Pablo Escobar

și pentru mine a fost foarte ușor să lucrez cu paramilitarii din Columbia.

Cineva te prezenta cartelului.

E la fel când cumperi o mașină.

Vrei un produs și un preț bun.

De calitate bună.

Și ușurința de a exporta.

Dacă e pe container, poate dura trei, patru luni

să fie adusă din Spania aici.

Cumpăr câteva bărci rapide.

Dar, dacă poliția era acolo,

ne jucam de-a șoarecele și pisica.

Dar dacă faci o greșeală,

primești 30 de ani de închisoare.

Sunt comandantul Gărzii Civile, pensionat.

Și am fost șeful Unității de Poliție Judiciară

a Gărzii Civile din Insulele Baleare.

BARTOLOME DEL AMOR ȘEFUL POLIȚIEI

Mi-am petrecut viața în operațiunea împotriva organizațiilor traficante.

În momentul în care există cerere,

există întotdeauna organizații mai mari sau mai mici

care îți vor furniza droguri.

Cocaina a fost adusă pe bărci cu vele.

Cocaina a fost adusă cu mașini.

Păturile au fost impregnate cu pastă de coca.

Bananele goale sunt pline de cocaină.

Nu uitați de containere,

pentru că sunt mii și mii de containere.

Au folosit chiar și submarine pentru a introduce cocaina.

De fiecare dată, organizațiile vin cu noi inovații.

Obișnuiam să pun un dispozitiv GPS pe toate bărcile poliției.

Ai pus dispozi...

Da, le-am pus pe toate vehiculele, pe bărcile lor.

Bărcile sunt în port

și eu sunt un scafandru bun.

Mă duceam noaptea

și le puneam chestiile alea magnetice.

Poliția nu crede că cineva ar face asta.

Și eu știam unde erau.

Aveam două sau trei puncte de întâlnire pe plajă pentru marfă.

Dacă le vedeam barca îndreptându-se spre mine,

plecam în altă parte.

Poți s-o duci la plajă

sau poți trimite două sau trei persoane pe jet schi.

Nimeni nu va controla asta, e mult mai ușor decât cred oamenii.

Cred că e minunat că toată lumea,

orice persoană adultă poate consuma ce vrea.

Dar asta va cauza și probleme, fără îndoială.

NEUS PRATS LOCALNICĂ

Pe parcursul verii, spitalele insulei

nu mai programau operații care nu erau foarte urgente,

pentru că trebuiau să se ocupe de pacienții intoxicați cu droguri.

Cu alte cuvinte, chiar era o problemă de urgență.

Dar nu numai asta:

în anii 1990 au început să sosească organizațiile criminale.

E adevărat că insula a fost un paradis

al libertății pentru a atrage turiști.

Dar și crima organizată de pe insulă a avut viață ușoară.

E un paradis în multe privințe.

Cred că poate corupția a avut ceva de-a face cu asta.

Dar nu pot spune tot ce gândesc,

pentru că mă vor închide.

N-ar fi o industrie de milioane de lire fără implicarea poliției.

Ar face tot posibilul să o oprească.

Dacă ești prins...

„Ce problemă avem?

„Cât de mare... Te rog, cât?”

Și ei spun, „Mare.” Și tu...

„Acum, dispari!” Așa era.

Sunt singurul jurnalist din lume care l-a intervievat pe șeful Los Miami.

Mi-a spus clar că, dacă va fi vreo frază care nu e corectă,

voi afla cum va reacționa împotriva mea.

Da, mi-a fost frică

pentru că, deși e o problemă mai mare

să faci pe cineva să dispară în Spania decât e în Columbia,

s-a făcut și asta.

JAVIER NEGRE JURNALIST DE INVESTIGAȚIE

În acei ani, Los Miami a investit mulți bani

în mită,

în cumpărarea ofițerilor de poliție sau a Gărzii Civile.

În cumpărarea oamenilor care controlează porturile.

Au reușit, de asemenea, să se infiltreze în politică.

Au cumpărat oameni cu bani sau cu amenințări.

Lupta împotriva traficului de droguri ar putea dăuna sănătății.

Era o organizație în care orice trădare se plătea cu sânge.

Mă doare să spun că am arestat colegi.

Nu erau traficanți,

dar au închis ochii

și au fost devorați.

Garda Civilă și poliția, ca toate forțele de ordine din lume,

sunt instituții cinstite și integre.

Dar există și oi negre.

Rezultatele noastre au fost mult mai bune.

Au fost arestați patru cetățeni columbieni

care făceau parte dintr-o organizație

dedicată introducerii cocainei în Ibiza.

Au avut loc confiscări de ambarcațiuni mari.

Dar nu suntem nici noi superoameni,

nici nu purtăm pelerine, nici nu suntem supereroi.

Cred că s-a calculat

că am confiscat 30% din drogurile introduse pe insulă,

dar 70% au trecut.

Trebuie să ții cont că persoana

care conduce o organizație criminală nu va fi văzută vânzând droguri.

Ea veghează, finanțează operațiunile.

Dacă se aduc 1000 kg de cocaină din America de Sud,

șeful organizației nu se urcă în barcă.

Pentru asta, are deja locotenenții lui.

Șeful rămâne absolut anonim.

Odată, poliția m-a prins pe mare, aproape de Ibiza.

Erai pe vas?

Nu, nu am fost pe barcă.

Barca venea din America de Sud

cu trei persoane la bord

și a avut o problemă.

Poliția a venit,

a văzut ceva ciudat

și a început să percheziționeze barca.

Au găsit 216 kg de cocaină.

Eu n-am vrut să-mi pierd banii atât de ușor.

Au trimis marfa într-un depozit al secției de poliție.

Am stat,

m-am gândit puțin,

m-am organizat

și m-am dus s-o recuperez.

Am făcut o gaură foarte frumoasă în beton,

am intrat în secția de poliție,

mi-am recuperat cele 216 kg de cocaină

și ceva în plus din ce mai aveau pe acolo.

M-am întors în Madrid, mi-am vândut marfa

și am fost foarte fericit.

Dacă vii să furi de la mine,

o să fur de la tine,

cu dobândă.

Acționezi, reacționez.

Dacă mi-o tragi, ți-o trag și eu.

Dar, dacă mi-o tragi,

o să ți-o trag mai tare.

Cocaina a generat niște probleme serioase.

Dar nu din cauza consumului,

ci fiindcă grupările de crimă organizată au mers în Ibiza să se distreze.

Am primit un card negru American Express.

Eram în Ibiza și cheltuiam ca un rege.

Am fost pe super iahturi la petreceri.

Băutura mea preferată era Dom Pérignon.

Eram absolut extravagant, petreceri după petreceri.

Cumpăram totul.

Dar atunci, totul era superb, totul era distractiv.

Milionari englezi, germani sau olandezi

cheltuiau 20.000 euro într-o singură noapte

doar pentru a avea o lojă rezervată

să vadă cum dansează oamenii,

cum pun muzică

cu șampanie Moët Chandon.

I-am văzut cu ochii mei.

Întrece orice imaginație.

Ca să fiu sincer, eram pur și simplu nebuni.

Și... mi se părea normal.

Dar Ibiza avea o latură întunecată

pe care o puteai suporta doar o scurtă perioadă,

altfel clacai.

Și mulți oameni au luat-o razna.

Unii au pățit-o grav, fiindcă nu era de glumă.

Mă gândeam deunăzi.

Cineva spunea despre altcineva:

„Cred că e un cocainoman.”

Mi-am zis: „Cât de tare!”

Așa dus cu capul eram.

„Cât de tare! Asta vreau să fiu.

„Un cocainoman.”

Și asta am fost.

Și cu cât aveam mai mult succes,

cu atât luam mai mult.

Dura zile întregi.

Dar era mereu la fel.

Mereu tăceam.

Mereu mă făcea... așa. Precaut. Ochii bulbucați.

Era copleșitor.

Am făcut asta ani de zile.

Dar nu e distractiv.

Paranoia.

Nu gândești clar.

Se intensifică tot.

Toți zic: „Ce se aude?

„Cine a zis asta?” „N-am spus nimic.”

„Ce e? Cine e afară?”

Stăteam pe întuneric, privind în gol.

Credeam că în dulapurile mele locuiesc oameni.

Îi căutam cu cuțitul: „Știu că ești aici.”

Până la urmă m-a distrus, la propriu.

Stăteam nemișcat pe un scaun.

Stăteam așa, pur și simplu.

Nemișcat pe scaun.

Nu era nicio petrecere, nicio conversație.

Ca într-o casă de drogați.

Nu e normal, înțelegi? Nu e normal.

Ai dat-o în bară azi?

Ce?

Îmi ești dator.

Nu-ți datorez nici pe dracu'.

Fii cu ochii-n patru!

Toate grupările criminale aveau mari probleme cu cocaina.

Șefii criminali înșiși deveneau tot mai paranoici

în legătură cu ce făceau soldații și bandele lor.

Și asta ducea la și mai multă iritare, violență, paranoia.

Sincer, era un mediu foarte toxic.

Mereu trebuie să te păzești, orice ai face.

Pentru că de multe ori cel mai bun prieten al tău de azi

poate fi cel mai mare dușman al tău mâine.

Șantaj, amenințări, bătaie, răpire și chiar crimă.

Acestea sunt câteva dintre crimele comise de grupul mafiot Los Miami

în schimbul banilor.

În anii 1990, Los Miami era extrem de puternic.

Nimic nu durează o veșnicie.

Problema grupului Miami

a venit chiar din interior.

Toți voiau să fie șefi.

Au început să încerce să se omoare între ei.

I-am lăsat să se lupte. Nu era treaba mea.

Nu am fost soldat.

Șeful a fost trădat de un alt membru al grupului

care trebuia să-i fie cel mai bun prieten.

A trimis doi tipi să-l împuște într-o mașină.

A luat șase gloanțe în spate.

Și așa s-a terminat cu Miami.

Organizația a murit.

Mai multe grupuri au vrut să preia controlul afacerilor uriașe din Ibiza.

Au provocat violență, s-au luptat între ele pentru această putere.

A fost complicat după aceea.

Dacă există un singur grup mafiot la butoane, este pace și armonie.

Dar când grupuri diferite intră în conflict și competiție,

evident, va avea loc o creștere a actelor de violență.

Au avut loc împușcături, au avut loc atacuri cu arme cu tăiș

și au apărut destul de multe cadavre.

Foarte aproape de locuința mea a fost găsit un cadavru.

A fost găsit de niște prieteni care-și plimbau câinele.

Câinele a ieșit cu o pungă în gură.

Era mâna sau piciorul unui domn într-un sac de gunoi.

Era acolo, în bucăți.

Dezmembrat în saci de gunoi.

Dar aceste lucruri se întâmplă

și au legătură cu acest tip de afacere.

Practic, când mă gândesc în ce mi-au transformat casa,

sunt copleșită de un sentiment de neputință și groază.

Implozia grupării Los Miami a dus la un vid de putere.

Mulți infractori de pe insulă

au fost debusolați.

Nu mai știau cine le era prieten.

Asta a atras o mulțime de probleme.

„Nu știai în ce ape te scalzi”, mi-a spus un infractor.

„Nu se știa ce se va întâmpla azi, în următoarea oră,

„darămite mâine.”

N-am fost înjunghiat. Am fost împușcat.

M-au împușcat oamenii mei, nu europenii,

au fost de-ai mei.

Și am fost împușcat

fiindcă oamenii voiau să se joace cu prețurile.

Și m-au împușcat ca să scape de mine.

- Serios? - Da.

Fiindcă toți vor mai mulți bani.

Doar jigodii.

Toți traficanții sunt jigodii

care vor toți banii pentru ei.

Deci, aici, la jumate,

poți vedea glonțul, da? Tot glonțul. Vezi?

Ziceau că n-o să mai merg.

Dar glonțul care mi-a trecut prin ochi,

uite-l! E glonțul alb.

Chestia aia albă!

S-a oprit la jumătatea ochiului meu.

Nu se știe ce l-a oprit.

E un miracol că ai scăpat viu, nu?

Da, cred că da.

Rahat!

Tu de ce n-ai ajuns așa?

Am fost așa. Am un glonț aici.

A intrat pe aici.

Mi-a scos dintele ăsta și a trecut pe partea aia.

Te-au împușcat?

Cu siguranță, de câteva ori.

Am câteva gloanțe în corp.

Ce s-a întâmplat?

Oamenii voiau să fie ca mine.

Eu nu vreau asta.

Au încercat să facă asta

și au pierdut.

Mi-am luat un glonț.

Dar și ei au primit câteva.

Bună ziua din nou! Ceea ce veți vedea acum

este o razie a poliției din Ibiza contra traficanților de droguri.

O super destinație turistică, datorită petrecerilor nesfârșite.

Juan Manuel Candela, alias El Sapo,

unul dintre cei mai evazivi și periculoși infractori din ținut.

El Sapo a fost arestat în Ibiza

pentru torturarea traficanților ca să le fure drogurile.

Au fost găsiți cu o cantitate semnificativă de droguri,

gruparea fiind cunoscută pentru jefuirea altor traficanți.

Juan Manuel Candela, creierul din spatele grupării.

Un tip cerebral, rece și inteligent.

Ai fost arestat în 2011 pentru crime precum trafic,

răpire, jafuri violente,

mutilarea și amputarea membrelor

și spălare de bani.

Da, dar am fost achitat.

N-am nicio legătură cu asta.

Sau, dacă am,

m-am mișcat foarte bine,

pentru că n-am făcut nicio zi în închisoare pentru asta.

Liderii organizațiilor criminale scapă mereu basma curată.

Erau mereu în sufragerie, acasă,

controlând operațiunea fără să se ude,

fără să se murdărească de noroi.

În unele ocazii, judecători din Spania

erau plătiți cu 2000 euro până la 3000 euro pe lună.

Dacă, dintr-odată, un traficant de droguri îți oferă 20.000 euro pe lună,

te faci că plouă,

pentru că, în cele din urmă, totul e o caracatiță de corupție.

De ce ai întors spatele lumii drogurilor?

Lumea drogurilor? Nu, nu era lumea drogurilor.

Era toată viața de infractor.

Am văzut ce au pățit oamenii care primesc o sentință uriașă

și m-am temut

pentru că poliția e mult mai bine pregătită

și nu vreau să lupt cu oameni care sunt mai buni decât mine.

Și nu am timp să stau în închisoare. Am 60 de ani.

Mai sunt lucruri pe care vreau să le fac.

DE-A LUNGUL ÎNTREGII SALE CARIERE CRIMINALE,

EL SAPO A STAT MAI PUȚIN DE PATRU ANI ÎN ÎNCHISOARE

Acum trăiesc într-o junglă din Kenya

plină de animale, într-o mare rezervație pe care am creat-o.

Te-ai simțit vreodată vinovat?

Vinovat de ce?

Oamenii care au luat o supradoză,

dependenți de drogurile traficate de tine?

Nu i-am obligat eu.

Nu le-am pus pistolul la cap ca să le spun să ia drogul.

Deci nu aveai empatie pentru ei?

De ce ar trebui?

Crezi că unui supermarket îi pasă când oamenii beau prea mult alcool?

Mie, nu.

În culmea dependenței mele,

stăteam aici gâfâind.

Paranoic, zicându-mi:

„Dacă mor, mor fericit.”

Și asta e... trist.

Eram în oraș într-o seară

când am clacat.

Am zis „La naiba”, am băut tot ce am putut.

„Dă-mi multe pastile, dă-mi niște iarbă!”

La sfârșitul acelei nopți, îmi bubuia capul

de credeam că-mi va exploda.

Mă durea îngrozitor.

Și m-am trezit de dimineață, am sunat-o pe mama,

care nu mai consumase de 17 ani.

I-am spus: „Nu cred că mai pot face asta.”

Atunci mi-a dispărut dorința reală

pentru băutură și droguri.

DANNY NU S-A MAI ATINS DE DROGURI DE PESTE 20 DE ANI.

ÎNCĂ MAI GESTIONEAZĂ LEGENDARUL CLUB DE NOAPTE ÎN FIECARE VARĂ ÎN IBIZA

Am dat vina pe insulă mulți ani.

Eram dus rău.

N-avea treabă cu insula, ci cu mine ca persoană.

Nu m-aș întoarce acolo.

Prea multe tentații vechi.

Deși pare seducător,

e o lume în care regretă că au intrat,

după ce s-au implicat în trafic.

Nu e un loc în care vrei să fii.

Nu e o lume de care să fii mândru.

Și nu e un loc în care vrei să fie copiii tăi. Deci ce rost are?

MARVIN A FOST ÎNCHIS TIMP DE 16 ANI,

IAR ACUM LUCREAZĂ CU TINERI INFRACTORI VULNERABILI

M-am gândit la efectul acțiunilor mele

și m-am gândit: „Uau, facem asta copiilor altora,

„familiei altora.

„A fost doar... Haide, e o nebunie.”

Și atunci m-am trezit.

Mi-e foarte rușine

când mă gândesc că am crezut

că a fi criminal e cea mai bună opțiune.

Mi-e rușine de cât eram de prost.

Drogurile au adus ce-i bun și rău

și urât în Ibiza.

Finanțele și economia sa

au continuat să crească exponențial.

Și totuși, în miezul ei,

are un element criminal

de negăsit pe nicio altă insulă.

Nu cred

că vor să oprească drogurile,

fiindcă nimeni nu va mai veni aici.

Drogurile nu au niciun beneficiu economic pentru insulă.

Drogurile nu se impozitează.

E o economie ilegală.

Dar pentru a lua droguri, trebuie

să finanțăm organizații criminale internaționale

responsabile de crime,

de răpiri și dezmembrări.

Ești conștient cui îi dai afacerea?

S-a ajuns la senzația

că în Ibiza e legal să consumi droguri.

Și, desigur, dacă le consumai, puteai să le și vinzi.

Nu vom pune capăt problemei.

Dar, dacă poliția nu ar fi acolo, ar fi mult mai rău.

Cu alte cuvinte, ar fi dezastru.

Ceva la insula asta mă tot atrăgea înapoi.

Unii ar spune că atmosfera petrecerii, dar mai era ceva.

Doar când m-am dezmeticit, mi-am dat seama ce era.

Și e doar... E Ibiza în sine.

Tot ce îți oferă. Frumusețea, relaxarea, mâncarea,

mediul rural și mirosul.

Pinul, marea și...

Mirosul mă trimite în locul meu spiritual.

E magică, uimitoare, îți schimbă viața...

De neuitat.

Subtitrarea (română): Deluxe Media Traducerea: Adina Chirica