Original subtitles

Downloaded from YTS.MX

Official YIFY movies site: YTS.MX

Mama se ducea la o femeie, un fel de vrăjitoare,

ca să facă farmece pentru a o despărți de tata.

Între mama și tata, nu mai era loc de împăcare.

Om rău și plin de venin,

asupra ta să cadă pedeapsa pentru tot sângele vărsat,

pentru tot răul făcut casei tale,

femeii tale, copiilor tăi, om nenorocit și blestemat!

Om smintit și rău, te blestem să arzi în foc!

Precum arde zdreanța asta, te blestem să urăști pe cine te iubește.

Și să iubești pe cine te urăște!

Du-te!

Du-te!

Du-te!

Om smintit și rău!

Văd sclipind arme fumegând în mâinile puternice ale bărbaților,

doi voinici îl urmăresc pe căpcăun,

tu, femeie, degeaba te lupți, căpcăunul te va înghiți!

Văd doctori în halate albe și mult, mult aur,

bani mulți care se duc pe apa sâmbetei, pe gârlă la vale,

și din preajma ta se vor risipi, fiecare pe calea lui.

Amărăciune și bucurii laolaltă.

Mare necaz!

Văd câini mulți, dulăi negri, care-ți aleargă copiii,

ți-i aleargă pe câmp, prin pădure.

Ce-a fost va mai fi.

Toate la timpul lor.

E timp pentru toate.

Ce a fost va mai fi.

Și ce s-a făcut se va mai face.

Nimic nou sub soare.

Ia banii!

Nu-i iau, nu-i corect.

Lipsește un sfert. Pune și restul.

Ți-am oprit din simbrie stricăciunile făcute.

Taci din gură!

O săptămână de muncă pentru o nimica toată, nu?

Și asta pentru că sunt eu băiat bun.

Prost de bun sunt.

- Ia, mă, banii! - Nu-i iau! Ori tot, ori nimic.

Ia, mă, banii, că o să te pun să-i înghiți!

Și o să-i scuip în față.

Bine, mă. Ia banii.

De mâine ești hamal în port.

Hai, pleacă de aici, să nu te mai văd!

Rotarule, dacă nu-l primești pe el, nici noi nu mai venim.

Ce aveți, mă? A dat strechea în voi? Ce aveți?

Ne-am tocmit cinstit, am muncit cinstit, cinstit trebuie să ne plătești.

- Și paguba? - Suportă-o!

Ai cu ce, știi că n-are nici o vină.

Bine...

Norocul vostru e că am comenzi grabnice. Hai, luați banii și plecați de aici!

Hai, să nu vă mai văd, hai, la muncă!

Ai dracu să fiți de milogi...

Mi-aduc aminte, copil cum eram, de asprimea tatei

care o bătea pe mama în fiecare zi, fără ca eu să pricep de ce.

Vine tata! Fugiți!

Fugiți!

Dragomir! Pleacă, mă de acolo!

- Ce frumoasă ești... - Mamă, uite ce face!

Stai dreaptă! Hai, mama, că arăți bine...

Scutite de grijile casei cele două femei...

își petreceau timpul cu îmbăiatul,

cu odihna,

cu gătitul...

În vremea aceea, tata și cu fiul său, fratele nostru mai mare,

nu se mai întorceau seara acasă.

Erau constructori de trăsuri și șarete.

Cei mai cunoscuți și cei mai pricepuți din tot ținutul.

Bunicul din partea mamei, om bogat, îi dăduse tatei bani mulți

și îi lăsa prin testament o bună parte din avere mamei.

Cu dreptul de a o chivernisi după gustul ei,

dar cu condiția să rămână măritată.

Legată astfel de un om rău, pe care nu-l putea suferi.

După câțiva ani de fidelitate chinuitoare făcând pe mâța blândă,

reuși să-i smulgă partea ei de avere și s-o încredințeze fraților ei,

contrabandiști și hoți de cai.

Între ei și tata se născuse o ură pe viață și pe moarte.

- Numai să scăpăm de căpcăun... - Tata!

Paștele mă-ti de curvă ordinară...

Ia vino încoace...

Dumnezeul mă-ti de... Târfă împuțită!

Curva dracului... Hai, vino încoace...

Ce? Ți-e frică de mine?

- Tată, las-o! - Vino, mă, încoace...

În orice caz, la noi în casă tărăboiul nu înceta niciodată.

Nu-ți fac nimic... Vino încoace.

Mama îndura cu stoicism loviturile umilitoare.

Pentru că după țipetele de durere, veneau țipetele de bucurie.

Și femeia asta care era făcută să fie sărutată și dezmierdată,

era uneori bătută până la sânge.

- Iar ați făcut musafiri? - Lasă-mă!

Tata, nu mai da!

Dar dacă tata nu se prăpădea cu dezmierdările,

o despăgubeau cu vârf și îndesat ibovnicii.

Lasă-mă!

Erau oameni de vază din oraș, funcționari, negustori de cereale,

antreprenori, care veneau la noi să petreacă.

În casa mamei, mă aflam într-o gheenă a amorului.

Totul era dragoste și suferință.

Cele două femei, iubiții lor, gătelile, narghilelele,

băuturile, muștiucurile, parfumurile, cântecele și jocurile,

toate pentru desfrâul și plăcerea lor.

Eram gelos pe ei pentru mângâierile lor libidinoase.

Kyralina...

Îmi imaginam că va rămâne pentru totdeauna a mea.

Atunci a început ea să dea petreceri, plăceri și amoruri nebunești.

Într-o seară, casa gemea de musafiri. Mama aprinsese încă patru candelabre.

Printre musafiri, erau și trei instrumentiști greci.

Faimoși în vremea aceea la petreceri.

Erau turci, greci și mai rar români, dar neamul n-are nici o importanță...

Numai să fi fost îndrăgostiți, tineri și frumoși, delicați, discreți...

Și nu prea zoriți. Așa și-i dorea mama.

Să n-ai parte de iubire!

Tata trimitea din când în când o iscoadă care să ne spioneze,

și să vestească când avem musafiri.

Baba Iana.

Praful să se aleagă de voi...

La noi în casă parcă intrase diavolul.

- A adus boul ăla roțile? - Da, cu două mai puțin.

- Și când le aduce și pe alea? - Cică data viitoare.

- Ce e? - Auzi...?

Fac sindrofie... mare... acum!

Din calești, boieri tineri...

- Acum? - Acum.

- Vasile, scoate docarul. - Unde mergi?

La cetățuie. La curvele alea.

- Vin cu tine. - Nu! Mă duc singur.

Tu pune-i la treabă pe puturoșii ăia.

Calm.

Ia de aici, să stai mereu cu ochii beliți la ele.

Stau...

Cum prinzi ceva, vii și-mi spui, s-a înțeles?

Le blestem mereu să le arză focul...

Vezi că vin la noapte.

- Vasile! - Da!

Pregătește caleașca primarului!

- Vine mâine să o ia. - Am înțeles!

Hai, dii! Haide! Hai, murgule! Hai!

La noi în casă nu se gătea niciodată,

pentru că mamei îi era silă de mirosul de ceapă prăjită.

Se abonase la o vecină de la care i se trimitea de toate.

Creme, prăjituri, mâncăruri alese, în vasele noastre de aramă spoite.

O spălătoreasă venea în fiecare luni dimineață

și lua lucrurile murdare din săptămâna trecută

și ni le aducea pe cele curate.

Data trecută, mi-am rupt pantalonii.

De câte ori venea tata,

musafirii fugeau pe podețul ce dădea în râpa dinspre Dunăre.

Au fugit ca șobolanii. Ăștia-s pețitorii tăi pentru...

nebuna de fii-ta?

Ia...

Te-ai făcut frumușică, mă.

Ce frumușică ești, poate îl măriți și pe ăsta mic.

E ca o cocotă-n... pantaloni.

- Voi doi la culcare, hai! - Lasă-i să stea aici, cu mine!

Noi doi avem de vorbit. Hai, la culcare paparudelor! Haideți!

Hai, mă, la culcare odată! Haide, la culcare!

Bei un pahar cu mine?

Hai!

Hai, de ce nu bei, femeie? Că-ți plăcea cândva.

Asta a fost odată... acum nu mai sunt femeia ta.

- Am venit să ne împăcăm. - Ce ai vrea?

Să mă ții închisă în fierăria ta împuțită?

Vreau să fiu liberă! Să fac ce vreau eu cu banii mei de la tata!

Vreau să am grijă de mine și de copii.

Vreau să fie amândoi liberi și fericiți.

- Fericiți cu o mamă stricată? - Nu sunt o mamă stricată!

Sunt o femeie care nu mai vrea să fie batjocorită

și ținută-n jug de unul ca tine.

În acte încă ești femeia mea.

În acte... Ce contează în acte, niște hârtii?

În acte, asta e casa mea. Hai, ieși afară!

Vând casa asta și voi vă mutați la mine.

Nu vinzi nimic! Nu poți să vinzi ceva ce nu e al tău.

- Nu pot să vând? - Nu...

Atunci îi dau foc.

Tot ticălos ai rămas.

Aici e casa mea!

Ieși!

- Casa ta? - Da.

Dar copiii ăștia nu sunt și ai mei?

Sunt atâția ani de când ai plecat,

lasă-mă în legea mea!

Altfel va fi...

Ce faci, mă? Ce faci? Mă ameninți?

Dracu’ să te ia, cu tot neamul vostru de hoți de cai.

Mă ameninți?

Când a fost ăla mic, ofticosul ăla bolnav,

nu am adus doctorul?

- Nu am avut grijă de voi toți anii ăștia? - De cap să-ți fie!

Ce grijă ai avut tu de noi?

Grijă de noi...

Mi-a spus baba că ai fost la vrăjitoare.

Ei da, am fost. Și ce dacă am fost?

- Nu da! - Dar de ce să dau? Că nu dau.

De ce să dau? Am eu de ce să dau în tine? Mi-ai făcut tu mie ceva?

Stai jos.

Ce, mă? Te-am prins cu cineva?

- Te-am prins cu cineva? - Lasă-mă în pace!

- Lasă-mi ochii! - Ochii? Vino încoace!

Hai să ne iubim.

Hai să ne iubim, să ne iubim ca pe vremuri.

N-am făcut noi trei copii împreună?

Ajutor!

- Copii, săriți! - Mama!

Las-o în pace!

Lasă copiii!

Ce vrei, mă, codoș de curvă, ce vrei?

Lasă copiii!

- Lasă-i! Lasă copiii în pace! - Dai în mine?

Dacă te mai prind, vă omor pe toți. Ai înțeles?

Nu scăpați de mâna mea.

Vino încoace!

Să fie liniște în casă

și patul meu făcut,

și copiii să doarmă la locul lor.

Dacă mai prind aici picior de grec, țigan sau lăutar,

îl spintec.

Te-ai dus la vrăjitoare să te dezlege?

Nici dracu’ nu te dezleagă de mine.

Nu mi-a fost niciodată dat să aflu

dacă mama a început să-și înșele bărbatul pentru că mânca bătaie.

sau tata a început să o bată, și din pricina asta mama îl înșela.

Cu banii pe care îi avea mama, noi puteam trăi ani mulți, fericiți

la Istanbul, Cairo, Atena.

Toți trei vorbeam grecește și turcește.

Numai că tata, care știa de existența banilor,

îi voia numai pentru el.

- Mamă? Cred că o să-mi rămână semn. - N-o să rămână. Dă-mi sticluța.

În două zile nu o să mai rămână nici urmă.

Nu moare nimeni dintr-o bătaie.

De ce nu-l chemi pe unchiu Cozma, mamă?

Mai ții minte ce zicea la moartea bunicului?

Cozma nu știe să pedepsească decât într-un singur fel.

Iar eu nu vreau moarte de om.

Bine cel puțin că ne-a cruțat ochii.

Dar trupul?

Trupul tău, mamă, cred că arată groaznic.

Trupul nu se vede.

Și apoi, fiecare fericire își are latura ei tristă.

Viața chiar o plătim cu moartea.

Așa că trebuie trăită.

Trăiți-vă viața, copiii mei!

Trăiți-o după pofta inimii,

și în așa fel încât în ziua judecății de apoi

să nu regretați nimic.

Ai văzut cum mi se duceau pe râpă pețitorii, mamă?

Doamne, ce neisprăviți.

Unul singur nu a rămas să dea piept cu căpcăunul.

Și cum mai fac pe cuceritorii.

Ce jurăminte, ce declarații...

La plăcinte înainte, la război înapoi.

Lasă, că o să ne facem iarăși frumoase.

Și o să chemăm musafirii, și o să-i scoatem din minți.

S-o găsi până la urmă și cel care să te merite.

- Dar vrei să o măriți? - Vrei să rămână nemăritată?

O iau eu!

Cum să o iei tu?

Nebunule!

Nu se mai cunoaște aproape nimic.

Laptele de măgăriță face minuni.

Foarte bine.

Vezi dacă a dat apa în clocot.

- Ce ai pățit aici? - Unde?

Uite, ai vânătaie.

O să treacă.

Alifiile turcului sunt miraculoase.

Tot ce are nevoie o femeie ca să se facă frumoasă

se găsește în natură.

Ia uite, smirnă pentru elixir.

Busuioc pentru sprâncene.

- Mamă, fierbe! - Pune racii în ea.

- Așa vii? Mi-e milă de ei. - Da, așa vii.

Roșu de cărunț, pentru obraji și buze.

Tăciune din rădăcină de busuioc

pentru încondeiatul sprâncenelor.

Cât era ziua de lungă, sora mea nu făcea altceva decât să se gătească.

Și mama făcea la fel, căci și ea era tot atât de frumoasă ca și fiică-sa.

După ce isprăveau cu această treabă care ținea foarte mult,

se sărutau, își spuneau vorbe duioase, și se apucau să mă dichisească pe mine.

Apoi, toți trei ne luam de mână dănțuind după moda turcească sau grecească

și ne îmbrățișam.

Și așa alcătuiam o familie aparte.

Aici la Kira se petrece...

Și ce frumoase sunt femeile în țara asta.

Noi suntem adevărate grecoaice!

Asta era toată lumea pe care o vedeam intrând în casă.

Desigur, mai erau tata și fratele mai mare,

oaspeți nepoftiți, care ne făceau vizite destul de neplăcute.

Zi da, și am să-ți pun la picioare toată lumea, toată dragostea.

Ce să fac cu ea?

Dragostea întunecă mintea și celor cu judecată,

și celor lipsiți de ea.

Ține-ți dragostea pentru tine.

Zâna mea catifelată, dulceața mea,

găina bătrână face zeama bună, ai?

Măgarule!

Ce ai zis, mă, nătărăule?

Bă, dacă-ți dau una, te fac una cu pământul.

Lasă-l!

Gata! Ajunge! Nu vă e rușine? Unde vă treziți?

În vreo tavernă din port?

Nu cu pumnii câștigați inima fetei mele.

N-o s-o dau după un bătăuș, un certăreț

sau un moș libidinos ca ăsta!

O s-o dau unui cavaler, unui adevărat cavaler,

om de casă, și de inimă.

Stai la pândă!

Hai, Kyralină, să dansăm noi! Ăștia nu au sânge în ei!

Eu făceam de pază mâncând baclavale și sarailii,

în timp ce curtezanii,

altminteri cu puteri alese și destul de la locul lor,

ședeau turcește pe covor sau tolăniți pe canapele,

fluierau,

rugau femeile să danseze cântându-le melodii turcești la chitară.

Acompaniate de castaniete și tamburine mama și Kyralina,

îmbrăcate numai în mătase, mistuite de dorință, jucau batista,

se răsuceau, se învârteau, până amețeau.

- Mănâncă bine, dansează bine... - Da.

Eu nu trebuie să sar pârleazul și s-o iei pe geam în jos.

Primejdie mare dragostea pentru cel ce nu e decât cu sine însuși.

Oricât aș mânca, de mine nu se prinde.

Vine tata, fugiți!

Atunci invitații lăsau totul baltă și o luau la fugă

pe podișca ce dădea în râpa de la Dunăre.

- V-am păcălit. - Cum?

Nu vine niciun tata.

Ce ai făcut?

Cum să faci așa ceva?

M-a supărat Kyralina, că s-a lăsat mângâiată de Leonard

și i-a mai și plăcut.

Am fost gelos și m-am răzbunat.

Ai fost gelos... Tu ai fost gelos?

Au fugit guzganii! Guzdganii!

La noi la Brăila, la tanti Elvira

Ușor se câștigă lira.

Iar ați făcut traftir aici, fir-ați ale dracu’ de curve ordinare.

Nenorocitele dracului.

Ce faci, mă? Ce faci?

Ce faci, mă? Scuipi?

Să plângi un timp... și apoi iar să plângi.

Are dreptate cântecul care spune:

„Pentru mândra mea de-aseară am dat truda mea de-o vară.”

- Unde te duci, mamă? - După Cozma.

N-am vrut moarte de om, acum el va hotărî.

Ai grijă, mamă.

De atâtea ani suntem bătute

doar pentru că nu vreau să-i fiu hapsânului sclavă.

Dac-o ținem tot așa o să rămâi nemăritată.

Sau o să te dea cu sila la vreo bestie, așa cum a făcut tata cu mine.

- Ce-i, sor-mea? Care-i necazul? - Știi tu mai bine.

Am venit să mă ajutați. Tu și Cozma.

Nu mănânci ceva?

Nu-mi trebuie mâncare, nu-mi trebuie băutură,

nu mai îmi trebuie nimic.

- Rotaru. Nu se ține de promisiune. - Așa e.

Mă bate de mă smintește,

și voi tăceți și vă faceți că nu vedeți nimic.

Uite, Cozma!

A fost după marfă.

Ia zi, ce fac copiii?

Trebuie să faceți ceva, ca frați ce îmi sunteți.

Altfel rămân copiii pe drumuri și la mâna stricaților.

Sunt încă necopți, cred în toate basmele.

S-a stricat lumea.

Rotaru mă bate de câte ori îi vine,

a începu să bată și copiii.

Da, dar nici tu nu te potolești.

Și ce ai vrea să fac, frate?

Să-i fiu sclavă nemernicului?

Mai cu perdea. Toată lumea vorbește.

Ce contează lumea?

Copii sunt importanți.

Ilie, ăsta e blestemul familiei noastre.

Ea e cu bărbații, eu sunt cu femeile, tu ești cu alea sfinte.

Trebuie să faceți ceva, că doar de aia am venit la voi!

Scăpați-mă de nemernic.

Și grăbiți-vă, că altfel n-o să mai aveți pe cine scăpa.

Aștept judecata voastră.

Trebuie să o ajutăm.

Facă-se voia Ta!

Bă! Termină cu zdrăngănitul ăla! Du-te afară, ia aer!

- Cârcu Ion. - Nimic n-a muncit ăsta. Unu.

- Zi. - Stoica Gheorghe.

- Stoica Gheorghe. - Doi.

- Olariu Gheorghe. - Patru, ăsta.

Ce vrei, babo?

- Ascultă, Rotarule... - Zi!

Dacă vrei să-ți vezi progeniturile jucând sirtaki cu poalele în cap,

urcă sus la Cetățuia.

- Auzi! - Și ce țipi așa, strigoaico?

Mie să-mi dai banii care mi se cuvin! Că zi și noapte pândesc!

Ia-ți banii de aici!

Guzganii!

Tata își anunța întotdeauna venirea,

să dea timp pețitorilor să o șteargă pe podișcă.

Iar apoi să rămână cu mama, victimă sigură.

Ce vrei?

Ce aranjată ești...

Ce bine arăți, ia vino încoace... Te-ai gătit frumos...

Dar pentru cine te-ai gătit tu așa de frumos?

Hai să scoatem noi asta. Ia, dar ce lănțișor frumos ai.

Ai pampon roșu... Vii cu mine sau te omor.

Nu o să vin cu tine,

tu ești un om uscat,

un mort care nu-i lasă pe ceilalți să trăiască.

Nu mă mir că uscăciunea ta l-a zămislit pe nefericitul ăla de acolo.

Nu merg cu tine nici moartă!

Ce faci, mă?

Nenorocito! Ce faci, mă?

Ce faci?

Ce faci, mă scuipi?

Ia vino încoace.

Mă scuipi, ia zi?

Știu că ții la mutra asta a ta de cățea în călduri,

că te crezi frumoasă.

Și ce? Ți-e ciudă?

Că de ochii tăi de zână vorbește toată lumea asta.

Se amorezează de tine toți tâmpiții ăștia.

Îți scot ochii ăștia, de zână. Ți-i scot.

Ți-i scot.

Așa să umbli după bărbați...

Fără să-i vezi, fără să-i cunoști...

Te omor!

Ajutor!

Nenorocita dracului! Curvă ordinară ce ești!

- Vasile?! - Da, tată?

Încuie-le pe astea două! Și pe mă-ta și pe sor-ta!

Pe ăla micu du-l la roterie, să-nvețe să facă și el ceva.

Hai, mă, mai repede, hai, mai tare, hai!

Merge, Ioane?

Ce faci, mă, Dragomire? Te-au pus ăștia la treabă?

Hai, dă la foale acolo. Să înveți o meserie de bărbat.

Nu să tragi din narghilea și să dai din buric ca mă-ta și ca sor-ta.

Tu-vă muma-n cur, cu neamul vostru de hoți de cai.

La tata, la rotărie, era chin și corvoadă.

Aici, fratele meu era în elementul lui, iar pe mine mă batjocorea și mă umilea.

Uite, ia asta, și du-o la potcovari.

Cum e, conașule? Aici nu e ca la mama acasă.

Viața nu e făcută numai din plăceri.

Trebuie să mai și muncești.

- Cine-i femeia asta? - Întreabă-l pe taică-tu.

Și-a luat țiitoare.

Păi dacă maică-ta îl ține în post și nu-i dă de dulce.

Hai! Afară toată lumea!

O să-ți pun diseară foi de pătlagină.

Ca să nu faci puroi.

- Și cum o cheamă? - Pe cine?

Pe aia.

Fana.

E femeia lui taică-tu, ține minte.

- Și atunci de ce o mai bate pe mama? - Întreabă-o pe mă-ta, că știe mai bine.

Fano,

du-te și pregătește racii ăia.

Îi mâncăm diseară.

Mă duc.

Ce faceți acolo, mă?

Hai, afară, la aer!

Hai, Dragomire, nu te mai plânge ca o babă!

- Câți bani vrei, mă? - Șapte lei e bine?

Ia șase că-ți ajung.

Dragomir!

Gându-mi rămăsese la mama și sora mea bătute și închise în casă.

Ați luat tot, copii?

Caseta cu bani și bijuterii.

- E la mine, mama. - Bine.

Să mergem.

Să mergem, copii.

Se pare că așa mi-a fost scris.

Poate pe acolo pe unde s-au prăvălit admiratorii noștri,

să ies și eu pe ultimul meu drum.

Copiii mei, la multe mă așteptam din partea tatălui vostru,

dar niciodată nu mi-am închipuit că o să mă sluțească în halul ăsta

în loc să mă omoare pe loc.

Pentru mine, asta e mai rău decât moartea.

Mamă, ești cu noi.

Nu, copii,

mă duc să mă îngrijesc undeva.

Departe.

Dacă mi-o scăpa ochiul, voi trăi și ne vom vedea.

Dacă nu,

n-o să ne mai regăsim niciodată.

De ce vorbești așa?

Poate va trece.

Aici o să ne despărțim.

Mamă...

M-am jurat că nu o să trăiesc slută,

acum a venit timpul să-mi țin jurământul.

Tu, fata mea, să nu-ți duci viața ca o fățarnică.

Să fii o femeie de inimă!

Iar tu, Dragomir, băiatule,

orice ai deveni,

să fii om cu suflet.

Omul fără suflet, dragii mei,

e un mort care nu-i lasă pe ceilalți să trăiască.

Ca tatăl vostru.

Acum voi o să rămâneți aici,

până vă vor găsi frații mei.

Vor veni, o să le dau de veste.

Îmbrățișați-mă.

Copiii mei...

Să nu vă uitați în urma mea.

Ce-a vrut să spună cu asta?

Că ne vom vedea în cer.

Kyralina!

Ce frumoasă ești!

Doamne...

Eu te sărut ca un unchi, dar ăla care ți-o fura inima,

fericit o să fie.

Ce faci, Dragomir?

Ce faci, mă, băiatule, mă?

Ce te uiți așa speriat? Ce? Ți-e frică?

- Da. - De ce ți-e frică?

De armele voastre, că prea aveți multe.

Niciodată nu ai prea multe arme

când ești certat cu Dumnezeu și cu legile astea.

Dar n-ai de unde să știi tu asta, că tu ești copil.

- Eu pricep asta. - Ce pricepi?

Înțeleg că pe oamenii răi, tu îi pedepsești.

Bravo! Așa e.

Ai și tu pe cineva de pedepsit?

Vrei răzbunare?

Vreau să tragi cu ea.

Chiar în seara asta.

Sfântă și dreaptă răzbunare.

Știi în pieptul cui să o descarci.

În numele mamei care ne-a părăsit...

Răzbunați doi orfani.

Și mă voi face roaba voastră.

Dumnezeu a greșit când te-a făcut pe tine femeie.

Ia zi, fiica iadului, nu o să-ți fie frică când o să-l vezi pe taică-tu făcut bucăți?

O să mă spăl cu sângele lui pe față.

Mamă!

- Și tu vrei răzbunare? - Îi urăsc pe tata și pe frati-miu.

Kyră Kyralină,

șarpe ce-nvenină,

cu privirea-ți lină...

Ia zi... pui de curviștină,

facă-se voia ta, chiar în seara asta.

Dorința ta îmi înfierbântă sângele. Hai, Ilie, să mergem! Hai!

Hai!

Aprindeți toate lumânările!

Mâncați și voi ceva și culcați-vă pe divan.

Când or veni ei să vă cerceteze, să le răspundeți orice, ce vreți.

N-o să-i lăsăm noi să stea prea mult.

Ați înțeles?

Să vă culcați pe divan.

- Ați înțeles, da? - Am înțeles.

Dar nu o să mori de frică?

O să chiui de fericire.

Copil al Satanei.

Fiica mă-sii.

Ilie!

- Ce-i cu tine? Ai fierbințeli? - Nu, mi-e frig.

- Te doare? - Nu.

- Ție nu ți-e frică? - De ce? Sunt cu unchii mei.

De-ar fi venit mai devreme, atunci mama n-ar fi pățit nimic.

Ți-au zis ceva de ea?

Au trimis-o să se vindece.

La un spital de ochi.

- Ce-i cu Drăgui? - Fiecare cu soarta lui.

Asta mică, Kyralina, de când a plecat sora noastră,

a ajuns femeie în toată legea.

E în stare să-și înmoaie mâinile în sângele lui taică-su.

- Ai dreptate, Cosma. - Și care e dreptatea ta?

O fi existând soartă, dar uneori și-o face omul singur,

alteori i-o fac alții.

În cazul ăsta, tu hotărăști soarta copiilor.

Am hotărât.

Facem cum scrie la cartea înțeleptului.

Fiecare cu destinul lui.

Ca Iov al tău.

Mai e careva pe aici?

Unde e mă-ta, spurcato? Unde a fugit?

Scoate arma, Rotarule, și hai să ne răfuim ca-ntre bărbați.

V-a scăpat!

Lăudăroșilor! Neputincioșilor! V-a scăpat!

Astă seară dormiți aici, și de mâine vă duc la Sima Hangiul,

să aibă grijă de voi.

Dacă ar fi să-mi ascund ursita, moartea mea va veni din mâna

celui de-al treilea dușman care va scăpa din bătaia puștii.

Pe noapte cu lună plină.

Dragomire, Kyralino,

tatăl vostru a fost al treilea.

V-a scăpat.

Hai, lovește!

Lovește, mă, cu vorbele tale grele. Hai!

Hai, că mânia care te roade încetul cu încetul

e mai rea decât blestemul din iubire.

Hai! Blestemă-mă!

Blestemă-mă, n-auzi?

O să ne ucidă!

- O să ne ucidă! - Nu o să ne ucidă!

Într-un fel sau altul, tot noi îi venim de hac.

Și dacă după toată isprava asta o să ne ducă la poliție?

Atunci o să le spuneți ce ați văzut,

dar n-o să le spuneți nimic din ce gândiți.

În vremea aceea se înfiripase și se lățea un zvon în mahala.

Se spunea că fratele meu fusese ucis

și tatăl meu fusese ciuntit de urechea lui stângă,

de doi amanți de-ai mamei.

Era clar pentru noi că tata nu depusese plângere la poliție

și că păstrase taina celor întâmplate.

Dragomir?

Unde ești?

Bau!

Până atunci nu știusem ce înseamnă să alergi după un fluture,

să ții o lăcustă verde în mână,

să prinzi un bărzăune,

să asculți ciripitul păsărilor în împărăția lor necuprinsă

sau cântecul greierului noaptea.

N-avuseserăm parte de mângâierea vântului care adie vara pe câmpii.

Ce faci, mă, acolo?

Hai, dă-te jos!

Crescuți în puf, flori de seră, cum spunea unchiul Cozma,

noi nu gustasem decât din plăcerile din odăile mamei.

Cântece, dansuri, patima gătelii, desfătarea mâncării...

iar acum descoperiserăm că exista și un... afară.

Și acest afară era plin de lumină.

- Sărut mâna! - Sărut mâna!

Fără să ne dăm seama, în viețile noastre

și-au făcut loc niște personaje, așa-zis caritabile,

care aveau să ne schimbe destinele pentru totdeauna.

Madame Pavlic, o faimoasă matroană din oraș, Leonard, fiul ei,

și Nazim Efendi, un negustor turc, foarte bogat.

- Hai, mă, că e bine. - Hai, mă, că e bine.

Nu-mi rămâne semn.

Mai dă-mi și de la tine.

Nu mai am de unde.

Mână!

Și acum o să te convingă unul dintre ei și o să te măriți.

Nu te teme, Dragomir, că nu mă grăbesc.

Vai, ce caraghioși sunt!

Pot să te invit la mine în trăsură?

Hai, urcă!

Dacă aș avea și eu bani, m-aș plimba toată ziua cu trăsura.

Pentru orice ai nevoie de bani, totul se plătește.

- Cum te cheamă? - Dragomir.

Frumos nume.

Dragomir!

- L-ați văzut pe Dragomir? - Nu.

Dragomir!

Dragomir!

Dragomir!

Dragomir!

Am auzit de soră-ta că e o fată frumoasă.

Da, este.

Mi-ar plăcea să-mi faceți o vizită cât de curând.

- Aveți copii? - N-am copii.

Dar e bine să știi că ai pe cineva.

Mulțumesc!

- Aștept să-mi faceți o vizită. - Da!

Unde ai fost? O după amiază întreagă te-am căutat.

Doamne, dacă într-o zi ceva o să ne despartă, eu cred că voi muri.

De ce te superi? Am cunoscut un om minunat.

Îl cheamă Nazim Efendi.

M-a plimbat azi cu trăsura, și are o casă aici în oraș.

A auzit de tine și ar vrea să te cunoască.

A mai spus că ori de câte ori vrem, putem să mergem să-l vizităm.

Da, este un om important, un om despre care se știe.

Te-am visat azi noapte și nu era bine. Nu mai mergi nicăieri fără mine.

Așa zicea și el, să nu mai umblu singur, că oamenii sunt răi,

iar eu sunt prea credul.

Tu te-ncrezi în tot ce spune lumea.

Toți te păcălesc.

Adică sunt prost?

Ce bine vă stă dansând, copii.

Cât de mult mi-ar plăcea să locuiesc într-o casă atât de frumoasă.

Dacă vă place dansul, veți putea dansa oricând aici.

Casa mea vă stă la dispoziție.

Tot ce am avut noi a rămas în casa mamei mele.

Unde nu ne mai este îngăduit să intrăm.

Dacă vrei, poți îmbrăca și alte rochii.

Trage, tinere, din narghilea.

O să te-ntărească.

De mai bine de 20 de ani, răscolesc lumea întreagă,

încercând să le găsesc pe mama și pe Kyralina.

Și nu le-am găsit nicăieri.

Parcă le-a înghițit întunericul.

Legenda spune că ar trăi fericite și fără griji undeva,

într-o țară din Orientul îndepărtat.

Așa devii bărbat.

O cafea?

- Am voie? - Da, sigur.

- Nu e prea bună. Are alcool? - Puțin rom.

Nu prea îmi place.

Nazim era generos și politicos

și mă invita adeseori să ne plimbăm în trăsura lui.

La el ne simțeam ca acasă.

Eram ocrotiți și ni se făceau toate poftele.

Acolo am învățat multe lucruri.

Trage, tinere, din narghilea...

Kyralina!

- Cum ai ajuns aici? - Cine ești? Te cunosc?

O cunosc pe Kyra, mama ta. Am fost de multe ori la voi.

Tu ești cel cu pomezi și alifii pentru mama.

Da, eu sunt.

Dar ce faci aici?

Am grijă de niște copii orfani. Copii, hai la baie, vă rog! În liniște.

Kyralina, nu mai rămâi?

Hai la baie! La baie, toți!

La Istanbul cafeaua se bea cu rom.

Domnișoară, nu am cuvinte.

Amândoi suntem vrăjiți.

Culoarea asta îți dă un aer de cadână.

Trage din narghilea!

- Sărut mâna! - Sărut mâna!

Sărut mâna!

Nu te pot lăsa să pleci acasă astfel îmbrăcată.

Lumea e rea, și nu înțelege.

Veți găsi aici, oricând, podoabe și mai frumoase.

Iar cât rămân eu în oraș, ele vă aparțin.

Și când veți pleca ne veți lua și pe noi?

Da.

Copiii pe care i-am văzut ce caută aici?

Sunt niște sărmani.

Vor și ei o viață mai bună.

Ne gândim la plecare într-o țară mai frumoasă.

Dar și aici e frumos.

Eu vreau să plec.

Altfel o iau razna.

Până la plecare dacă vă place dansul, narghilelele, cafelele, baclavalele,

totul vă așteaptă.

De altfel, vreau să cinăm împreună într-un local.

Unde se dansează, se mănâncă, se bea, se distrează...

- Da, eu vreau! - Și eu!

Hai, Kyra Kyralina, pui de curviștină, spune-i că o să vin.

- Când, Cozma, când? - Curând.

Nu e în apele lui.

De când a tras în noaptea aia cu lună plină de trei ori

asupra dușmanului și i-a scăpat,

nu se mai socotește printre vii.

Cozma! Scoate arma!

- N-am armă. - N-ai? Cu atât mai bine.

Vrei să mă omori, nenorocitule.

Așa s-au împlinit vorbele vrăjitoarei despre moartea lui Cozma.

- Bună seara, cârciumarule. - Bună seara, călători.

A venit potopul,

adăpostește-ne și pe noi până se oprește ploaia asta.

Ploaia asta cade de două săptămâni,

și o să mai cadă încă două săptămâni.

Nu se oprește decât când vine apa mare.

Până atunci vreți să stați?

- Cârciumarule, dă ceva de mâncare. - Mâncare este, dacă sunt și bani.

Scoate și un vin. Umblă vorba că ai vin bun.

E acolo în cană.

O să te plătim noi.

Dar auzi?

Cum îi zice la vinul ăsta al tău?

Inimă de câine.

Gânduri negre.

Nu e lumea chiar atât de rea.

Se poate...

Dacă ești ca mine, cârciumar la drumul mare

vezi multe și noaptea dormi cu un ochi deschis.

De când e vinul ăsta?

Hai să scoatem unul proaspăt.

- Uite, hai în beci, că te ajut eu. - Hai!

Auzi dar... chiar nu vrei să ne aduci oleacă de vin mai bun?

Stai să-mi iau chibrit.

Ușurel.

Ia ieșiți voi afară, hai!

Haide!

Haida!

Ne mai vedem noi.

Leagă-l!

- Stai! - Leagă-l!

Ce faceți, mă, nenorociților?

Dă-mi drumul la mână!

Ilie! Dă-mi drumul la mână!

Rotarule!

- Cu mâna asta l-ai împușcat pe Cozma? - Da!

Cu mâna asta o să-ți zbor și ție creierii, nenorocitule.

Cu mâna asta ai numărat bani, ai mângâiat femei,

cu mâna asta ai scos ochi.

Da!

Ei, cu mâna asta, hai, Ibrahime, urma să te închini,

dar nu o să mai poți.

Hai, Ibrahime! Dă-i foc!

Hai, Ibrahime!

Ce faceți, mă?

Deschide!

Ce faceți, mă?

Ilie!

Ibrahime!

Și iată că blestemele familiei continuau să se împlinească.

Adu-le la amândoi ceva de băut.

- Cum e? - E bun, e dulce.

- Foarte bun. - Mă bucur.

- Pot să iau și eu? - Te rog.

Mulțumesc.

Kyralina...

Du-te și scoate-o afară!

În picioare, dansează Kyralina!

E frumoasă.

Hai să luăm puțin aer.

Ce faci, unde mă duci? Nu, eu vreau să dansez.

S-a cherchelit micuța.

Ce frumos e aici la voi!

Mână, mă!

Kyralina?

Kyralina!

Kyralina!

Kyralina?

Kyralina!

Kyralina!

Kyralina!

Drepți!

Dragomir...

Dragomir, mamă...

Să nu-i faceți vreun rău, ați auzit?

Ăsta e al meu. Dă-mi drumul! E al meu ăsta.

Uite cine a venit. Boierașul!

- Ia uite la el, mânca-l-ar tata! - Ce faci, boierule?

- Pleacă de aici, că e al meu. - Ai venit să ne vizitezi?

Ia să dăm noi cămășuța asta jos.

Îmi dai mie papionul tău?

E al meu ăsta.

Eu pantalonii îi vreau.

Ia vino, mă, încoace, la tata, băi, boierașule!

Pleacă, bă!

Copiii mei...

Dă-l, mă, de aici!

E al meu, mă...

- Lasă-l la mine! - Ia pune mă mâna pe el!

Dă-mi, mă, drumul!

Dați-vă, bă, de aici! Nu se atinge nimeni de el.

Eu am grija lui.

Ați înțeles?

Lasă, totul va fi bine.

Hai, vom colinda împreună lumea de la un capăt la altul.

Corabia mea așteaptă aici, în portul din Brăila.

- Uite, un cadou de la mine. - Mulțumesc!

Traversăm Marea Neagră, apoi vom ancora în port la Istanbul,

descărcăm marfa și pornim mai departe.

Bosforul, Dardanele,

Din portul Pireus, Mediterana cu briza ei...

Ajungem la Cairo...

Vedem Piramidele. Am prieteni peste tot. Oameni influenți.

Au trecut de atunci 20 de ani, ani mulți.

După ce am căutat-o peste tot, în Istanbul,

Beirut, Damasc, Cairo, Alexandria,

în toată Europa,

m-am întors înapoi acasă, sperând să o găsesc aici pe Kyralina.

Hai! Hai să-ți ghicesc, frumosule!

Să-ți zic viitorul.

O cauți de mult...

Familia ta te așteaptă, toți te caută.

Tu ești Dragomir!

Fiul Kyrei!

Eu sunt.

Os de târfă!

Să arzi în flăcările iadului!

Unde e mama mea?

Unde e sora mea, Kyralina?

Ce vrei, spurcatule?

Pleacă, spurcatule, pleacă de aici!

Unde e mama mea? Unde e sora mea Kyralina?

Fiu de târfă care ți-ai omorât părinții!

Ia mâinile de pe mine, fiu de târfă!

Spurcatule, pleacă de aici! Să arzi în flăcări!

Tu să arzi în flăcări! Dracu’ să te ia de vrăjitoare!

Du-te după unchi-tu, Ilie, să îți spună el! Ce te roade...

Fiu de târfă, spurcatule!

E ora la care pacientele noastre își iau medicamentele.

Vă rog, poftiți.

Poate...

Mamă?

Sunt eu, Dragomir...

Îmi pare rău,

nu ești fiul meu.

Îmi pare rău.

Eu sunt, mamă.

Nu fi necăjit.

Toate se vor rezolva.

Îmi pare rău,

nu ești fiul meu.

Nefericitule...

Pleacă!

Pleacă!

Domnule Dragomir...

Domnule Dragomir...

Toți cei care vin aici la noi sunt oameni necăjiți.

Și apoi, ăsta este felul ei de a conversa cu toată lumea.

Pentru ea toți sunt nefericiți.

La toți le spune: „nu ești fiul meu”.

Dragomir, mamă!

Copiii mei...

Băiatul meu...

Pe aici, vă rog.

Astea sunt condițiile, ne scuzați...

Hai, adunarea! Hai! Repede!

Haideți!

Asta e tot ce am putut găsi în urma apelului dumneavoastră.

Aici sunt toate fetele din oraș. Sunt foarte curate, să știți.

De prima calitate. Unele provin din familii onorabile.

- Ce faci, te măriți? - Da, m-am măritat.

- Cu cine? - Cu cine trebuia.

Și ce cauți aici?

Nu știu.

M-a luat poliția.

Unde e mirele tău?

Nu vrei să fii tu?

L-am pierdut.

Tu ești sora mea, Kyralina.

Ești nebun?

Eu? Sora ta?

Domnule Dragomir, mă scuzați, într-adevăr, nu poate fi sora dumneavoastră.

Ea este fiica mea, s-a produs o greșeală.

Oamenii mei sunt niște nătărăi, am să-i dau afară pe toți.

Știți, la noi e o datină, o tradiție, mireasa trebuie furată.

Ne scuzați, așa e tradiția.

Mireasa, dacă nu e furată, nu-i merge bine în căsnicie.

Apoi mirele trebuie să o găsească și să o răscumpere.

Mirele ei viitor.

Așa e tradiția, n-avem ce face.

Și apoi, ei se duc acasă acum, dacă nu o răpește,

nu-i merge bine în căsnicie, are ghinion.

Într-o noapte, când mă plimbam împreună cu Nazim,

am auzit venind dinspre o clădire luminată discret

un cântec care mi s-a părut cunoscut.

Haideți, poftiți, bună seara! O șampanie?

Poate vă alegeți o fată? Și eu sunt liberă.

Ce picioare frumoase.

Felicitări!

Când ai învățat să cânți la pian?

- Dar tu cine ești? - Nu mă recunoști?

Sunt Dragomir, fratele tău.

Pleacă de aici, eu n-am nici un frate.

Ai auzit? N-are niciun frate.

Scoteți-l afară.

Nu știi să minți, nu te-ai schimbat deloc. Ești la fel de frumoasă.

Sunt fratele ei, da, în regulă.

Dați-mi drumul! E sora mea!

Să-ți intre bine în cap! N-am nici un frate.

Hai, la lucru! Aveți clienți! Hai!

Prietenul meu, Nazim, s-a ținut de cuvânt și împreună cu el...

am călătorit în întreaga lume.

Am văzut Țara de Foc, Egiptul, Patagonia,

și toate minunile pe care mi le-a promis.

Au trecut de atunci ani mulți.

M-am întors cu teamă, cu inima strânsă,

dar și cu speranța că le voi regăsi pe mama și pe Kyralina

sau ce a mai rămas din familie.

- Nu știi de ce mă cheamă? - Nu știu, a aflat că ai venit.

Ne-a lăsat vorbă printr-un cărăuș că vrea să te vadă azi de dimineață.

E pe moarte.

- Cine îl îngrijește? - Bâlbâitul ăla, îl știi.

Lumea zice că e al lui,

făcut cu alta, nu cu nevastă-sa, când era el militar.

Se bâlbâie de nu înțelegi ce spune.

Se zvonește că i-ar fi lăsat lui ce a mai rămas din avere.

Băiatul ăsta, iarnă-vară, e afară.

Ilie îl mai cheamă cu un clopot ca să-i mai toarne de băut.

Hai, du-te tu singur de aici!

- Dumneata nu intri? - Nu, te aștept aici.

Hai, du-te. Uite-l!

Vreau să intru la unchiul meu.

Dragomire, ai venit.

Ia loc.

Ce? Ți-e scârbă?

Nu, unchiule.

Sunt nefericit să te văd așa.

De ce? De ce ești nefericit?

Că suferi.

Păi trebuia să mor de acum 3 zile, dar...

nu mai aveam ce cugeta.

Am aflat că ai venit și am mai zăbovit.

Adică să te aștept.

Tu ești tot ce mai am, unchiule.

Unde-i Kyra, sora ta?

Unde-i Kyralina, sora mea?

Unde-i Cozma?

Toți sunt aici. Aici!

Ai trecut pe lângă ei.

Dar nu i-ai recunoscut.

Ce? Pe mine mă recunoști?

- Vrei ceva, unchiule? - Nu. Stai tu locului că...

E greu să înțelegi ce n-ai trăit.

Da...

Eu de trei ani de zile n-am mai mers pe picioarele mele.

Toamnă, iarnă, vară, am stat aici întins, în patul ăsta.

Și m-am uitat la tavan.

Am privit zdrențele astea de...

Nicio fărâmă de pâine,

nicio clipă de somn.

A mai rămas numai rachiul ăsta care mi-l toarnă pe gât copilul.

Ce soartă groaznică.

E, groaznică, sigur,

dar potrivită soartei mele...

care am fost sclavul cărnii...

sclavul cărnii care acum putrezește

și pe care aș fi vrut...

să o dau la corbi să o mănânce,

dar n-are nimic, și așa o mănâncă viermii...

Auzi, Dragomire?

Te-am chemat pentru că...

sunt nemulțumit de tine.

Nemulțumit, unchiule? De ce?

Pentru că... ești un desfrânat

și nu ții cont de lumina din sufletul tău.

Ce înseamnă desfrânarea asta la tine?

Ce e cu costumul ăsta? Croit pe măsură...

Ce e cu inelele alea din degetele tale?

Ce e cu gulerul ăla... infirmat?

Ce-i trebuie toate împopoțonelile astea unui tânăr

care uită de lumina din sufletul lui

și nu vrea să țină cont de ce au pățit înaintașii lui?

Acum 20 de ani,

cu maică-ta, Kyra, și cu soră-ta, Kyralina,

v-ați bătut joc de voi.

Ai trăit cu femei,

dar mai cu seamă cu bărbați.

Ți-ai bătut joc de trupul tău.

Și n-ai ținut cont de nimeni împrejur.

Iartă-mă, unchiule!

Așa. Căința aduce îndreptare.

Și asta e bine.

Îndreaptă-te!

Și nu mai greși! Uite-te la mine!

Că putrezesc aici

pentru că mi-am dorit să am femeie frumoasă.

Frumoasă și leneșă.

Am vrut case, am vrut averi, am vrut turme bogate, slujitori mulți.

Ce trebuie să fac, unchiule?

Să îți întorci fața de la tot ce lingușește

să sfarmi dorințele deșarte, să-ți înăbuși poftele cărnii.

Că și așa putrezești...

Dar toate astea sunt împotriva iubirii, sunt împotriva inimii.

Inima?

Ce prostie! Inima e dușmana noastră.

Auzi, Dragomire,

eu dacă aș mai avea lacrimi acum

aș plânge de mila ta, de acum 20 de ani.

Dar nu mai am...

- Vrei să bei? - Haide!

Îi e îngăduit omului să fie lacom?

E îngăduit.

Nu e păcat?

Nu e păcat ce intră în gura omului.

E păcat ce iese din gură.

...prin cătare, să se-audă la hotare

Bun îi vinul, așa-i place

Și cum mândrei n-ai ce-i face...

Dragu’ îmi e să bat, să zvânt

Să culc omul la pământ...

Bun îi vinul, ocaua mică

Crâșmărița frumușică

N-o-nvârti pe mândra iute

Că se fâsâie și pute...

Praful s-a ales...

de casele mele frumoase,

de copiii mei frumoși,

praful și pulberea de...

nevasta mea frumoasă

și acareturile, toate...

Cămașa mea albă, cizmele mele de lac.

Dragomire,

vezi tu, ce n-au reușit ciumăgarii lui tac-tu și alții,

uite că reușesc viermii.

Deșertăciunea e totul.

Și goană după vânt.

Dragomire, mă înăbuș.

- Vrei să bei, unchiule? - Dă repede, că mă înăbuș!

Dragomire, eu mor acuma!

Pleacă de aicea că fac rău, mușc, mă urc pe pereți...

Unchiule!