Original subtitles

COMISARUL MONTALBANO 05X02- "Par Condicio"

Traducere după sonor şi adaptare: VERONICA

Du-te şi prinde-o.

Aşteaptă! Unde te duci?

Ah!

Eşti o curvă!

Dar ce dracu ai făcut?

Să mergem, hai!

Oricum, iepurele se prinde fără să alergi.

Catare', dacă nu te deranjez, vrei să-mi spui ce dracu se întâmplă?

E că dl Augello, cum a devenit tată, e în concediu.

Ei bine, puteai să-l chemi pe Fazio, nu?

Fazio nu e, e plecat cu Tortorelli şi Galuzzo.

- Catare', pe scurt, ce s-a întâmplat? - Dle, a telefonat cineva care nu şi-a spus

- numele, dar a spus că a găsit un mort. - Unde?

În localitatea Poggio Malovento, în cariera de piatră. Ştiţi unde e?

Da, ştiu unde e. Mă duc acolo.

Imediat ce vine careva în birou, îl trimiţi acolo. De acord?

Şi cum să fac, dle?

Să faci ce?

De unde să ştiu eu cine se întoarce la birou?

- Eu aci sunt. - Dar unde eşti, la locul crimei?

Da, da, dle. Dat fiind că nu era nimeni...

Oh, mama mea... Ascultă, nu atinge nimic

şi nu lăsa pe nimeni să se apropie. Vin. Alo?

- Catarella, mă auzi? Alo! - Dle, vă aud bine.

Telefonez cu celularul meu, al meu personal.

Atunci, dacă ai celular, "celula" lui Jacomuzzi

- şi lui Pasquano şi zi-le să vină acolo. - Domnule, iertaţi-mă, dar

"celula" nu e corect, se zice "contactează".

A, da? Aşa se zice?

- Da, aşa se zice. - Catare', fă-mi o plăcere:

Vezi-ţi de treaba ta.

- Catare'? - Aici sunt, domnule.

La ordin. Am făcut totul cum aţi spus dv.

Am telefonat la dl Pasquano şi la dl Jacomuzzi.

Dl Pasquano a venit, a făcut totul şi a plecat,

- dl Jacomuzzi e încă aici. - Bravo, Catarella! Cum l-au omorât?

- L-au împuşcat în faţă, dle. - În faţă?

Şi m-am şi grăbit un pic.

Salvo!

Bine, întoarce-te la comisariat. Bravo, Catarella!

Mulţumesc, domnule.

Salvo, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar ăsta nu e un mort care ţi-ar plăcea.

- Nu? - Nu.

- De ce? - Pentru că e vorba de mafie, dar...

cea din alte vremuri.

- Lupara? - Un glonţ în faţă şi salutări familiei.

După acte, pare că sufletul trecut la o viaţă mai bună se numea Angelo Bonpensiero.

Familia Cuffaro.

Cuffaro?

Eu plec, pa Salvo.

- Jacomu'? - Da?

Urmele astea de roţi de maşină, le-aţi ridicat?

Sigur.

Vreau să văd cât timp îţi ia ca să-mi spui de ce tip de maşină e vorba.

Bine, Salvo. O să fac tot posibilul.

Atunci suntem liniştiţi.

Intră!

Mimi, ce faci aici? Nu erai în concediu, cum zice Catarella?

Ba da, dar am aflat de uciderea lui Bonpensiero. Ce era să fac, să nu vin?

Ce face copilul?

Copilul? Copilul e bine. Dar ar trebui să întrebi ce fac eu.

De ce?

Pentru că e în stare să plângă şi să ţipe cu orele, Salvo. Fără nici un motiv.

Nu că i-ar fi foame sau ar fi bolnav, nu.

Trebuie să te inebunească din principiu.

- Mimi, se vede că seamănă cu taică-său. - Nu, eu l-am botezat Salvo

pentru că eram sigur că va fi unul ca tine.

Intră!

Comisare.

- Am nişte informaţii despre mort. - Ia loc.

Angelo Bonpensiero avea 45 de ani şi era căsătorit cu Mariuccia Cuffaro,

unica fiică a lui Masino, şeful Familiei.

Bonpensiero a făcut o carieră foarte rapidă în familie

datorită căsătoriei cu Mariuccia.

Şi a devenit în timp foarte scurt, mâna dreaptă a socrului.

Avea un serviciu normal?

Da. Lucra la carieră, unde l-am găsit.

Atunci e clar. A reînceput războiul între familiile Sinagra şi Cuffaro.

Familia Sinagra a reînceput să împuşte

şi au ţintit sus. Acum e rândul familiei Cuffaro să răspundă.

După 10 ani de armistiţiu încep iar să împuşte? De ce?

Probabil, având în vedere că cei doi şefi sunt bătrâni,

vreunul tânăr, a acţionat de capul lui.

- Nu cred. -Şi de ce nu crezi?

Să nu uităm că toţi Cuffaro au fost omorâţi de către Sinagra cu un glonţ de lupara.

Tocmai asta nu mă convinge.

Azi mafia ucide în alt fel. Şi aici tocmai lupara?

Mi se pare o semnătură prea evidentă.

Ce înseamnă, o semnătură prea evidentă?

Delictul ăsta al mafiei nu mă convinge că e un delict al mafiei.

Fazio, fă-mi un lucru.

Fă-mi o organigramă completă a familiei Sinagra şi a familiei Cuffaro la zi.

Tu, în schimb, contactează-ţi prietenii de la DIA

şi încearcă să afli dacă erau anchete în curs legate de Angelo Bonpensiero.

Aia e Mariuccia Cuffaro...

văduva lui Bonpensiero.

În spatele ei, e taică-său, Masino, capul Familiei.

Şi-a făcut banii cu achiziţiile publice falsificate din ramura construcţiilor.

Unii zic că Bonpensiero, înainte de a avea sfârşitul pe care l-a avut

ar fi vrut să-i ia locul.

Nu-l văd pe Sisino Cuffaro.

E acolo, comisare, câţiva paşi mai în spate.

Unde?

- Şi cine e animalul ăla de lângă el? - Cosimo Zaccaria,

şoferul şi paza de corp a lui Bonpensiero.

Lillino Sinagra?

Dar ce face aici?

- Unde te duci? -Am venit aici ca să-ţi prezint condoleanţe.

Cară-te, e mai bine...

Să mergem.

Domnule Pasquano!

Ce faci, Montalbano? Întâi mă cheami, şi pe urmă nu dau de tine?

Ai dreptate. Scuză-mă, am fost reţinut. Ia loc.

De ce vroiai să mă vezi? Ai zis că de data asta

nu-mi vei rupe coaiele pentru că totul era clar.

E adevărat, dar mi-au venit nişte idei şi voiam nişte confirmări.

Atunci pot să-ţi confirm că Angelo Bonpensiero

a fost ucis cu un glonţ de lupara în faţă, tras de aproape.

Asta o ştiam.

Dar poate că te va interesa să afli

că asasinii dintr-un impuls de milă creştină au vrut

să-l cruţe de groaza de a privi moartea în faţă.

Ce vrei să spui?

Am găsit urmă unei lovituri în ceafa victimei

- imediat înaintea morţii. - Ce fel de lovitură?

O lovitură dată cu ceva care a provocat o echimoză

fără să ducă la fractura cutiei craniene.

Şi nu e posibil că Angelo Bonpensiero să se fi lovit la cap căzând?

Nu, nu. Nu sunt răni lacerocontuze la ceafă.

A primit o lovitură, probabil pe la spate.

Pentru că pe cadavru nu există urme de luptă.

Intră!

- Comisare, m-ai căutat? - Da, Fazio.

Vino, vino!

Dl Pasquano zice că Angelo Bonpensiero

a fost lovit în cap înainte de a fi împuşcat.

O lovitură în cap? Dar la carieră ori înainte?

Nu ştiu. Sigur e că a fost împuşcat la carieră.

Dar de ce să-l ameţească înainte de a-l omorî?

Nu ştiu.

În mod sigur nu din milă creştinească, ca să-l scape de groaza morţii.

Nu. Vroiau ca noi să-l găsim pe Bonpensiero acolo, la carieră.

Şi pe urmă, comisare,

cum au reuşit Sinagra să-l ducă la cariera lui Cuffaro şi să-l împuşte,

- fără ca să-şi dea seama careva? - Ăsta e unul din motivele pentru care

ipoteza de delict al mafiei nu mă convinge deloc.

Oh!

Melcii...

- Mimi, mereu întârzii! - A trebuit să aştept un telefon important.

Da, da... un telefon...

La ce oră e întâlnirea?

Acum trebuie să mergem. să ne grăbim, hai...

Atunci, să luăm maşina.

Da.

Ce face mititelul lui tata?

- E frumos. - Frumos, frumos...

Ce pot să fac? Dacă mă faci să-mi fiarbă sângele, îmi fierbe sângele.

- Se uită lumea. - Salvuccio a mâncat?

Sigur că a mâncat.

Mi-a surâs. Frumosul lui tăticu...

Catare', ce se întâmplă?

- Ce e cu motoreta asta? - Dle Augello, dnă Beba.

Nimic, dle.

Trebuie să ştiţi că eu, dimineaţa devreme, acum că e sezon, mă duc să culeg melci,

după aia îi duc la mătuşă-mea, Carmela, care mi-i găteşte... Nu ştiţi ce deliciu, dle!

- Am înţeles, dar motoreta? - Ah, da, motoreata. Am găsit-o în pădure.

Era defectă şi o aduc împingând-o.

Dar la ora asta n-ar trebui să fii deja la comisariat?

Da, dle, duc motoreta la depozit, şi pe urmă mă duc imediat să-mi iau postul în primire.

Dle, mă scuzaţi. Dacă tot sunt aici, pot să-l mângâi pe mititel?

Sigur.

Dle, ştiţi, eu... pentru că...

- Îmi surâde, dle, îmi surâde. - Am găsit babysiter.

Dnă Beba, eu cu copilaşii... Trebuie să ştiţi că,

nepoţica mea, Concetta nu vroia să mănâce...

Catare', scuză-mă, dar avem programare la pediatru.

- Suntem în întârziere. - Dle Augello, dnă Beba...

- Pe curând, Catare'. - Domnule...

În afară de a fi făcut câteva luni de puşcărie pentru obişnuitele tâmpenii,

Bonpensiero, acum câţiva ani, a fost anchetat

pentru că suspectau că ar fi omul de legătură, în Sicilia,

al unui traficant de femei şi ţigări provenite din Ucraina.

De la Ucraina?

Da. Mafia rusă duce ţigările în Grecia

şi de acolo sunt trimise în Sicilia. Femeile, în schimb, odată intrate

în Italia, sunt puse să se prostituieze.

Dar anul trecut Bonpensiero şi-a dat seama că e supravegheat

şi a oprit traficul.

- Calogero? - Scuză-mă o clipă.

A şters orice urmă, şi cercetările s-au împotmolit.

Dle comisar, dle Augello... Vă aduc desertul?

- Ce avem, Calogero? - Am caneloni proaspeţi făcuţi cu urdă

din lapte de capră, sau dacă preferaţi, o bucată de tort cu cremă de lămâie.

- Nu, nu vreau desert, tu? - Nu, nu, nu.

Atunci, contul, mulţumesc.

- Da, dar de data asta plătesc eu, Salvo. - Ei, nu! Ai familie, stai cuminte.

Dacă-mi permiteţi, dle comisar, azi oferă Calogero.

Mulţumesc, Calogero, e aniversarea ta?

Nu, nu e aniversarea mea. De fapt, voiam să vă previn

- să nu veniţi în următoarele zile. - De ce?

Pentru că e închis.

- Faci reparaţii în local? - Nu, mă retrag.

Îţi baţi joc de mine, Calogero?

Nu. După cum ştiţi, dle Montalbano, eu am două by-pass-uri.

Doctor mi-a zis să nu mai muncesc şi eu las totul baltă şi mă mut la ţară.

- Dar restaurantul? - ...Poate îl ia un văr de-al meu,

care avea odată un restaurant la Sciacca. Eu, oricum, închid.

Bine, şi eu?

Calogero...

Calogero...

Ai înţeles? Calogero închide.

Şi acum eu unde mănânc?

Caloero închide... Adelina nu-mi poate găti

pentru că trebuie să îngrijească o mătuşă care e în spital...

Dacă te interesează, un prieten mi-a vorbit de o braserie care te-ar putea consola.

"La Enzo", mi se pare că se cheamă.

Tu ai mâncat acolo?

Eu nu, dar a mâncat un prieten, care în ce priveşte mâncarea, e mai mofturos ca tine,

şi a fost mulţumit.

Când ajungem la comisariat îţi dau adresa.

Comisare!

Fazio...

Ce se întâmplă?

Alde Cuffaro au răspuns.

Să mergem.

Scuză-mă, dar tu pe Michele Zummo îl cunoşteai?

Da, după nume.

Şi atunci ce trebuie să se mai întâmple,

ca să te convingi că ăsta e un război al mafiei?

- Zummo aparţinea clanului Sinagra. - Ştiu, ştiu.

Atunci, unu şi cu unu fac doi. Cuffarii a răspuns la uciderea lui Bonpensiero.

Nu, e prea simplu. Tu ai fost la înmormântarea lui Bonpensiero?

Nu, n-am putut veni pentru că Salvuccio n-a dormit toată noaptea...

În regulă, Mimi. Eu am fost. Tu, Lillino Sinagra, întâi îl omori pe

Angelo Bonpensiero şi după aia te prezinţi la înmormântare

ca să-i prezinţi condoleanţe văduvei? Nu e logic.

Tu cauţi logică unde nu există logică.

Poate familia Sinagra au vrut să facă o diversiune ca să amestece apele...

Nu! Nu, Mimi.

Mafia are regulile ei.

Există întotdeauna o logică. Chiar dacă nu o vezi imediat, există.

Pe unde dracu se iese?

Bună ziua, dle Sinagra.

Bună ziua, comisare.

- Vă rog, luaţi loc. - Mulţumesc.

Înainte de toate vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia mea.

Eu spun mereu că dv sunteţi dovada că încă există

bunele maniere între bărbaţi.

Am venit doar fiindcă cred că ceea ce-mi veţi spune

- poate fi util anchetei mele. - Vreţi o portocală?

- E dulce. - Nu, mulţumesc...

Eu nu pot să le mănânc.

Când eşti bătrân, viaţa e plină de renunţări.

Nu ne rămâne decât asta...

Mirosul bun, al lucrurilor bune.

Mi-au zis că l-aţi găsit pe Micheluzzo în serele lui.

Micheluzzo, Micheluzzo era un bun creştin, muncitor.

Toate serele alea

le-a plantat toate el, fără ajutorul nimănui.

N-a vrut bani de la noi.

Voia să-i demonstreze nepoată-mi, că era la înălţimea familiei.

Săracul, nu merita să moară aşa! Nu!...

Nu merita.

Fă-mă să înţeleg.

Şi Angelo Bonpensiero, el şi-a meritat sfârşitul care l-a avut?

Dv ştiţi, a fost familia Sinagra, acum zece ani,

cea care a vrut sfârşitul războiului cu familia Cuffaro.

Eu şi don Sisino

ne-am întâlnit la Villagrande la Montreal,

ca să dăm mâna şi să uităm totul.

Nu familia Sinagra l-a omorât pe Bonpensiero.

Comisare, vreau să vă spun ceva:

În casa mea, toţi tinerii mă respectă.

Nu ştiu până când, dar acum...

În familia Cuffaro, se zice că după don Sisino

n-au mai fost bărbaţi în stare să comande.

Nici măcar Bonpensiero nu era unul cu greutate.

Dar ce vrei să insinuiezi, dle Sinagra?

Că Masino Cuffaro a ordonat uciderea bărbatului fiică-si?

Nu, nu am spus asta, comisare.

Dacă don Masino ar fi vrut să omoare pe careva,

n-ar fi avut nevoie de tot scenariul ăsta.

Şi atunci?

Don Masino nu a avut norocul să aibă băieţi.

A avut o singură fiică.

Şi mi se spune că Mariuccia Cuffaro...

are capul...

Fin... fin...

Am înţeles.

Intră!

Dna Mariuccia Cuffaro.

- Bună ziua. - Sunt comisarul Montalbano.

Mulţumesc că aţi venit. Vă rog, luaţi loc.

Îmi pare rău că v-am deranjat,

dar sunt amănunte legate de moartea soţului dv pe care aş vrea să le lămuresc.

Vă rog.

Ce a făcut soţul dv joi seara?

Ceea ce făcea în toate serile.

După cină s-a aşezat în faţa televizorului şi imediat a adormit.

Şi dv ce aţi făcut?

Eu?

M-am aşezat şi eu în faţa televizorului,

dar nu am adormit ca în alte seri.

Şi după aceea?

Nimic. Pe la 11 Angelo s-a trezit şi a plecat.

- Şi unde s-a dus? - ...Nu ştiu.

Şi nu l-aţi urmărit?

Nu.

Nu aveţi nicio idee unde s-ar fi putut duce în seara aia?

Nu mi-a spus nimic.

Dnă, fă-mă să înţeleg: la o anumită oră, pe neaşteptate

soţul dv se ridică şi pleacă.

- Dv nu ştiţi unde şi nu-l urmăriţi. - Nu.

Dar de ce? Soţul dv pleca de obicei la ora aceea?...

Rar ieşea seara.

Şi dv nu v-aţi alarmat nici măcar când nu s-a întors toată noaptea?

În seara aia am luat două pastile de Tavor şi am dormit

aşa de profund că putea să cadă casa, şi n-aş fi deschis nici măcar ochii.

Am înţeles.

Ascultă, dnă Cuffaro, soţul dv avea duşmani?

Familia Cuffaro are un singur duşman: Familia Sinagra.

Soţul meu, nu ştiu.

Dv aveţi suspiciuni

în legătură cu cine l-ar fi putut ucide pe soţului dv, Angelo Bonpensiero?

Suspiciuni, nu! Sunt sigură.

Şi cine ar fi putut fi?

Cum, cine ar fi putut fi?

Trebuie să vă spun eu, comisare?

Crima asta e semnată şi contrasemnată.

A fost familia Sinagra. Ei l-au ucis.

La firma lui Zummo nimeni nu vorbeşte.

În momentul crimei erau 7 muncitori, dar niciunul n-a văzut nimic.

Cariera lui Bonpensiero e sub cerul liber.

Muncesc mai mult de 20 de muncitori acolo,

dar când a fost omorât nu era nimeni.

Şi cei cu asta?

Şi atunci n-ar putea fi vorba de un război mafiot între Cuffaro şi Sinagra?

Nu mă scoate din sărite şi tu cu povestea asta, eh? Îl cred mai mult

pe Balduccio Sinagra decât pe dna Cuffaro, văduva Bonpensiero.

Scuză-mă, comisare, dar de ce?

De ce? De ce? Pentru că după părerea mea, se ascunde ceva. Dar unde dracu mă duci?

-Ai încredere, aproape am ajuns. - Da domnul ăsta Scozzese nu

- putea să vină la comisariat? - Comisare, putea şi nu putea.

E o persoană în vârstă, nu poate ieşi din casă pentru că se mişcă greu.

Şi-a cerut scuze şi ne-a rugat frumos să mergem la el...

Atunci hai să mergem la dl Scozzese.

- Comisare, eu nu am nicio vină... - Lasă-te păgubaş...

Intraţi, vă rog!

- Dle comisar, bună ziua. - Bună ziua.

Mulţumesc că aţi venit.

- Vă conduc. - Mulţumesc.

Va trebui să mă iertaţi dar pentru mine mersul a devenit o problemă.

Ascultaţi-mă, d-e Scozzese, de cât timp a dispărut fata?

Ultima dată când am văzut-o pe Eva a fost acum 3 zile, joi.

- Hm... - A ieşit de dimineaţă şi nu s-a mai întors.

- De ce aţi anunţat dispariţia abia azi? - Vedeţi, dle comisar, eu cred că

dacă o persoană decide să dispară, e mai bine s-o laşi în pace.

Şi pe urmă ştiam că, într-o zi sau alta, Eva mă va părăsi.

Că va pleca, voiam să spun.

De ce? Nu stătea bine aici?

Ea spunea că da. Vă pot oferi o cafea? Eu doar ce am băut.

Nu, mulţumesc, sunteţi foarte amabil.

Fata locuia aici?

- Da, avea camera ei. - Putem s-o vedem?

Vreţi s-o vedeţi? Da, sigur. Faceţi-vă comod, vă rog.

Dle Scozzese, dar Eva ce viaţa avea? Se întâlnea cu careva? Ieşea?

Nu, doar joia, ziua ei liberă.

Celelalte seri rămânea acasă.

În celelalte zile vedeam un film la televizor.

Dar cel mai mult îi plăcea să-i vorbesc despre istoria Siciliei.

Îi povesteam despre locurile unde am predat, despre cărţile mele...

Cu Eva, viaţa mea era schimbată.

Complet. Îmi aminteam timpurile când predam la şcoală.

Şi mi-e ruşine s-o spun:

Când o priveam în ochi mi se încălzea inima.

Nu e nimic de care să vă ruşinaţi.

Veniţi, veniţi!

Comisare...

Dle Scozzese...

Mi-aţi spus că fata nu ieşea niciodată,

dar aici sunt rochii, parfumuri.

Dar ce făcea fata asta? Se îmbrăca şi se parfuma ca să se uite la televizor?

De fapt, în ultimul timp ieşea mai des.

Îşi cumpărase o motoretă şi în unele seri se întorcea mai târziu.

- Uite, aceea e Eva. - Asta?

- Avea prietene? - Da, avea prietene.

Câteodată îmi povestea. Toate fete din Est.

- Dar eu nu le cunosc. - Am înţeles.

Bine, când o să ştim ceva, vă vom anunţa.

Mulţumesc, dle comisar, că v-aţi deranjat.

Mă scuzaţi, dle comisar, poate vă va fi de ajutor:

Joi pe la 3, m-am dus ca de obicei, la culcare.

În somn...

mi s-a părut că aud zgomotul motoretei Evei care se întorcea.

Dar poate a fost doar un vis.

- Nu ştiu, ar putea fi... La revedere. - La revedere.

- Bună ziua, doctore. - Bună ziua, comisare.

- Di nou lupara? - Nu, de data asta au mers la sigur.

Kalashnikov. Patru lovituri precise.

În inimă, în plămâni şi în ficat.

Se pare că l-au împuşcat de la cel puţin 10 metri.

Oricum, Jacomuzzi va putea fi mai precis.

- Galluzzo... - Comisare...

Cine e mortul?

- Pasquale Fichera, rudă cu Cuffaro. - Cuffaro?

Chiamă-l pe Fazio.

Nu e, comisare.

Cum, nu e aici Fazzio?

L-am căutat la comisariat, nu era nici acolo. Dar unde e, în vacanţă?

- Comisare! Nu ştiu, nu e. - Am înţeles. Hai!

Comisare!

- Comisare! - Ce e?!

- Fazio la telefon. - Fazio, ce dracu faci?!

S-a comis a treia crima şi tu dispari?!

Ce mă interesează de cercetări, trebuie să fi aici!

Ce vrei?

La ora asta? Şi ce vroia?

Ah, imediat? şi altceva? Nu? Salut!

Fazio? Sunt Galluzzo.

Şi ce dracu vrei să-ţi spun?

Comisarul e negru de furie.

Cu mortul de azi-dimineaţă, avem trei crime.

De tip mafiot pentru toată lumea, dar nu pentru dv Montalbano.

Da, dle Chestor, îmi pare rău,

dar n-am toate elementele... - Montalbano!

Mi-a telefonat Preşedintele Regiunii, Subsecretarul Infrascructurii,

Onorabilul Mangiapane, Subsecretarul pentru relaţii

cu Parlamentrul, Onorabilul Grottuso,

Onorabilii Accardo, Randazzo, Ruggirello Buscallino, Minore...

toţi întrebând acelaşi lucru:

Ce fac forţele de ordine ca să oprească acest nou război al mafiei?

Vigata e pe primele pagini ale ziarelor şi în telejurnalele naţionale.

Vă daţi seama de daunele suferite de imaginea provinciei noastre?

Înţeleg dle chestor, dar ce vreţi să vă spun?

Montalbano, voi trebuie să asiguraţi cetăţenilor care plătesc taxe

siguranţa pe care o aşteaptă din partea poliţiei

cu lucruri concrete, care garantează siguranţă.

Cetăţenii trebuie să ştie că teritoriul e sub controlul forţelor de ordine.

Dle, lucrurile nu sunt aşa cum par. Atunci m-am gândit...

Ăsta nu e momentul să gândeşti, ci să reacţionezi.

Oricum, din momentul ăsta, responsabilitatea anchetei va fi dată dlui Trupiano,

şeful Brigăzii Mobile.

V-am convocat ca să vă comunic.

Ah, ancheta va fi dată dlui Trupiano? Bine.

Bine.

Montalbano, unde pleci? Montalbano!

Montalbano, eu nu vă permit... Montalbano!

- Comisare! - Da?

- Ştiam. - Ce anume?

Că vei veni aici.

Ah, da?

Vă aşteptam.

- Şi eu sunt aici. - Ia loc.

Mulţumesc.

Aranjează masa pentru dl Montalbano.

Eu mă duc în bucătărie. Fii atent la celelalte comenzi.

De comisar mă ocup personal.

- Bună ziua. - Bună ziua.

- Mulţumesc. - Vă rog.

Da, sunt două, rusoaicele alea. Sunt blonde, cu ochii albaştri.

Le confund mereu, sunt amândouă la fel.

- Mulţumesc, Nicola. - Cu plăcere...

Comisare!...

Sunt aici.

- Vă salut, comisare. - Bună ziua.

- Bună ziua. Dv sunteţi Anja Shenko? - Nu, ea e Anja.

- Eu sunt. - Bună ziua, sunt comisarul Montalbano.

- Am permisul de rezidenţă. - Nu am nevoie de permisul de rezidenţă.

Voiam doar să vă pun nişte întrebări.

O cunoaşteţi pe Eva Ljubin? - Da, sigur c-o cunosc. De ce?

Când aţi văzut-o ultima dată?

Deci, azi e luni... sunt una, două, trei...

Acum patru zile. N-am văzut-o de patru zile.

Şi acum 4 zile unde ai văzut-o?

La clubul pescarilor. Suntem singurele femei, noi trei, Eva, Alina şi cu mine.

Ne vedem mereu acolo. Am învăţat chiar să jucăm cărţi.

Şi la ce oră a plecat Eva?

Pe la 4 după-amiaza.

- La 4? Era singură? - Da, singură. A plecat pe motoretă.

Şi-a cumpărat de curând o motoretă. O motoretă nouă şi frumoasă.

O bombă! Şi Eva e o bombă pe motoretă.

Da...

Da, asta e motoreta Evei.

E chiar asta.

Dar ce s-a întâmplat? Unde aţi găsit-o?

Domnişoară, eu am găsit-o. Şi cum eu, dimineaţa,

mă duc după melci... - Catare'... Cară-te.

Vă rog, domnişoară...

Veniţi în biroul meu.

Luaţi loc.

Dar ce s-a întâmplat, comisare? Unde e Eva?

Nu-şi lasă motoreta 3 zile fără...

Unde e acum? Tu ştii ceva?

Am aflat abia ieri despre dispariţia ei, de la dl Scozzese,

persoana pentru care lucra Eva. Îl cunoaşteţi?

Nu, nu l-am văzut niciodată pe domnul ăsta.

Dar ce s-a întâmplat?

Linişteşte-te dră. Vom ancheta şi vă vom anunţa.

Uite!

Aveţi un telefon, un mod de a vă contacta?

Fazio ia datele necesare.

Imediat ce descoperim ceva, va telefonăm. De acord?

Scuzaţi-mă.

- Aveţi un celular? - Nu.

Un telefon fix?

093234151.

Domnule, domnule, aici am găsit motoreta roşie. Exact aici.

Alalteieri culegeam melci.

Eram aici, în spatele zidului ăsta.

Culegeam melci şi la un moment dat

în spatele tufişului ăsta am văzut motoreta roşie pe care aţi văzut-o în depozit...

- Ascultă, cum era? Era culcată? - Aşa era... Era pusă aşa.

Era pusă aici motoreta roşie.

Comisare!

Ce e?

Am găsit ăsta, comisare.

Fazio, ăla un pantof?

Ar putea fi al fetei.

Poate a lăsat motoreta aici,

şi a fugit pe partea cealaltă.

Aici sunt cioburi de la un far de maşină.

Le culegem şi încercăm să aflăm de la ce maşină provin.

Bine, comisare.

- Dar Catarella unde e? - L-am văzut plecând în direcţia aia.

- Catarella! - Sunt aici, domnule.

Dar ce faci?

Uitaţi ce am găsit, veniţi să vedeţi. Veniţi!

Domnule, aici pute...

Catare', miros şi eu. E careva?

Ce, ce, ce...

Bună ziua, poliţia. Sunt comisarul Montalbano.

Ce vreţi de la mine?

Nu... nu e nimeni.

Nu-ţi face griji, vreau doar să mă uit puţin în jur.

Cum vă cheamă?

Cocuzza Biagio.

- Şi cu ce te ocupi? Agricultor? Cioban? - Biagio nu face nimic.

Asistenţa socială are grijă de Biago. Are grijă şi îi dă bănuţi.

Ascultă, ai văzut fata asta prin părţile astea?

Asta de aici?

Asta de aici.

Nu, n-am văzut-o niciodată. Biagio nu, nu... vede nicioadată pe nimeni,

pe nimeni nu vede.

- Biagio sta mereu singur. - Comisare, uită-te un pic aici.

Şi asta a cui e?

Ce ştiu eu? Eu... eu nu ştiu nimic.

Biagio e... norocos,

e norocos Biagio.

E norocos Biagio.

E careva?

E careva?

Da, cine e?

- Bună ziua. - Bună ziua.

Unde l-ai găsit?

E al Evei?

Da.

Da. E al Evei.

- E moartă? - Nu, nu ştim încă.

- Bună ziua, dle. - Salut, Catare'.

Trebuie să vii cu noi.

Nu, dar ce cătuşe? Vrem doar să-ţi punem câteva întrebări.

Să mergem!

Catarella, rămâi aici şi nu lăsa pe nimeni să se apropie.

La ordin, domnule.

Aveţi o ţigară?

Galluzzo, dă-i una.

Mulţumesc, sunteţi foarte bun.

Depinde.

Ce s-a întâmplat cu fata?

Eu n-am nici un amestec.

El a luat-o. Eu nu am nici un amestec.

El? Care el?

Biagio trebuie să rămână mut.

Nu, nu, vă rog, vă rog.

Vă rog... Fie-vă milă. Mă doare capul...

Bine, calmează-te... calmează-te...

Dar el, acest "el", unde a dus fata?

Nu ştiu. Nu ştiu.

- Nu şti? - ...Nu.

- I-a făcut vreun rău? - Nu ştiu, Biagio nu ştie nimic.

- Ajunge! Ajunge! Vocile! Se aud voci! - Calmează-te.

- Păpuşarul! Păpuşarul! - Nu te mişca, nu te mişca...

Calmează-te...

Fazio!

Comisare...

- Ce e, Fazio? S-a întâmplat ceva? - Nu, comisare, nu vă faceţi griji.

Trebuia să vă pun la curent cu cercetările.

Nu v-am găsit nicăieri

- şi mi-am permis să vin acasă. - Ai făcut bine.

Am aflat ceva foarte interesant.

Lista femeilor dispărute între Vigata şi Montelusa, în ultimii 8 ani,

e foarte scurtă.

În afară de Eva Ljubin, mai e doar Rosalia Pellegrino,

în legătură cu care a fost interogat Biagio Cocuzza acum 8 ani.

În ultimii 8 ani au dispărut doar 2 femei

şi amândouă au ceva în comun cu Cocuzza?

Exact, comisare.

Şi Rosalia nu a fost regăsit niciodată.

Eu, pentru că aveam scrupule, am făcut şi o cercetare în zonele limitrofe.

În aceeaşi perioadă au dispărut alte opt persoane, dar la mai mult de 100km de aici.

Nu, prea departe ca să aibă legătură cu cazul nostru.

- Bine. Îţi fac o cafea? - Nu, comisare, mulţumesc, plec acasă.

- Bravo, Fazio. - Datoria.

După găsirea cadavrului lui Pasqualino Fichera,

s-a declanşat în Vigata o acţiune a poliţiei de la Brigada Mobilă

din Montelusa, care a dus la capturarea lui Emanuele Sinagra,

Zis Lillino, şi Tommaso Cuffaro, zis Masino.

- Alo, sunt Montalbano. - Şi eu sunt Balduccio Sinagra.

- Bună seara, dle Sinagra. - Comisare.

Cred că voi aţi devenit de aceeaşi blestemată

rasă de zbiri care nu fac altceva decât să bage la puşcărie

toate persoanele din lume.

Dle Sinagra, aşa începem rău, foarte rău.

Eu sunt de aceesi rasă, sunt un zbir. Nu uitaţi asta niciodată.

Şi crezi că arestându-mi fiul şi pe fiul lui Cuffaro,

nebunia se termină?!

Asta nu ştiu, dar fiul dv şi Masino Cuffaro

au făcut destule. Mai devreme sau mai târziu, trebuiau să intre în puşcărie.

Comisare, eu n-am telefonat ca să mă plâng.

Voi sunteţi un om drept şi nu-mi puteţi aresta fiul

pentru că a reacţionat ca un om de onoare la ofensa făcut de Cuffaro.

Ei sunt cei care au început războiul fără motiv.

Ştiu.

Nu aţi început voi, dar asta nu mă priveşte, îmi pare rău.

Comisare...

Dar fiul meu nu poate fi arestat

doar pentru că este un om de onoare.

Dle Sinagra, fiul dv a ordonat două crime.

Nu!

Nu două, doar una! Una singură. Una singură.

- Da ce dracu se întâmplă? - Nimic, lucrări în curs. Normal.

Mimi? Tu şti cine e Cosimo Zaccaria?

- Un om al lui Cuffaro. - Braţul drept al lui Angelo Bonpensiero.

Dacă scapă, ne poate spune ce se întâmplă în familia sa.

Pentru că, după părerea mea, familia Sinagra nu are nici un amestec.

Ai înebunit?

Acum alde Cuffaro se omoară între ei?

Nu vorbesc de ultimele două crime.

Toată povestea asta, de unde a început?

A început cu omorârea lui Angelo Bonpensiero.

Bravo. Şi eu am vorbit cu Balduccio Sinagra

care mi-a spus că ei, cu omorârea lui Bonpensiero, n-au nicio legătură.

Şi eu îl cred.

Vrei să spui că cineva încearcă să dea vina pe Sinagra?

Bravo.

- Bună ziua! - Bună ziua!

Mariuccia Cuffaro, fiica lui Masino Cuffaro, şeful mafiei,

şi văduva lui Angelo Bonpensiero.

Ai înţeles? Aia a venit să controleze în ce stare e Zaccaria.

Vor să descopere cine l-a împuşcat.

- Bună ziua, dle. - Galluzzo, n-ai găsit nimic?

Nu, căutam, dar deocamdată nimic.

Am găsit o cisternă, dar nici acolo nu e nimic.

V-aţi uitat bine?

Fazio?

Nimic, comisare. Ne-am uitat şi jos, în prăpastie, dar nu e nimic.

- Aici? - Absolut nimic, nici aici, nici acolo.

Fazio, când terminaţi aici, mergeţi pe partea cealaltă a căii ferate.

Bine, comisare.

- Catare'? - Comandaţi, domnule.

Ce faci?

Mă uitam la oi. Frumoase oi, domnule.

Eu mă pricep. Când eram mic, mergeam mereu cu unchiu-meu, Salvatore.

Şi îl întrebăm: "Nene, cum reuşeşti să rămâi mereu singur?"

El zicea că nu era singur, îi ţineau tovărăşie oile.

Şi spunea că dacă ştii să le asculţi, îţi spun tot ce vrei să ştii.

Însă domnule, cu respect vorbind, sunt prea multe excremente.

Prea multe ce?

Prea multe "măsline", domnule, prea multe "măsline".

Excremente. Chiar şi în jurul casei.

Ce vrei să spui, Catare'?

...Dl Cocuzza are doar 2 oi,

dar aici sunt excremente de la mai multe oi.

Prea multe excremente. Chiar şi în jurul casei.

Deci? Ce zici? E bine?

Nu ştiu. Să vedem.

Aşteaptă să mă rujez.

- Haide, eşti foarte bine, să mergem. - Să mergem.

Deci? Ce zici?

- Aşa eşti perfectă. - Comisare, mi-e frică să nu greşesc.

Nu ştiu, nu sunt sigură că fac bine.

Legal, e un abuz, din punct de vedere uman e scârbos,

dar dacă Eva e încă vie, e unica posibilitate de a o salva.

Bine.

- Mergem? - Da, mergem.

- Pa. - Pa.

Eu comisare,

nu i-am făcut nimic fetei ăleia.

Nu i-am făcut nimic.

Ştiu că nu i-ai făcut nimic, Biagio.

De fapt a venit aici doar ca să te salute.

- Dar sunteţi sigur că stă bine? - Fata? Cum nu?

Chiar şi tu mi-ai spus că nimeni nu i-a făcut vreun rău.

Uite, priveşte-o. O vezi?

Dar, dar...

Bună, Biagio, ce mai faci?

Ce mai face camaradul tău?

Biagio e bun, Biagio nu face rău nimănui.

Da, ştim că Biagio e bun dar camaradul tău e rău.

Însă nu ne amintim cum îl cheamă. Unde-l putem găsi?

Spune-i tu că eu sunt bun.

Că nu fac rău nimănui

nici măcar animalelor. Spune-i tu unde te-a dus ăla.

Nu poate să spună pentru că nu-şi aminteşte, de ce nu spui tu?

Biagio nu ştie.

El vine, se stă puţin, apoi pleacă.

Îmi aduce de mâncare,

îmi dă brânză, pâine, ţigări.

Vine cu oile lui, se opreşte o noapte şi pe urmă pleacă.

Atunci a luat fata cu el.

Eu nu-mi amintesc cum îl cheamă.

Nu-mi amintesc. Biagio nu-şi aminteşte. Ce vreţi de la Biagio?

- Fie-ţi milă... Biagio e norocos. - Bine, bine.

Bine, linişteşte-te! Linişteşte-te!

Biago e norocos.

Voi vorbi doar o dată pentru că nu am timp să repet nici măcar un cuvânt.

Trebuie să găsim omul care a răpit şi poate a ucis 2 fete.

Una acum circa 8 ani, şi o alta săptămâna trecută.

Ambele dispariţii au de-a face cu Biagio Cocuzza, dar nu e el omul nostru.

Omul nostru e cel despre care Biagio Cocuzza vorbeşte cu teroare:

Păpuşarul.

Noi credem că acest Păpuşar poate fi un cioban.

Un cioban care trece cu oile lui aproape de casa lui Cocuzza.

În primul caz, acum 8 ani, fata se numea Rosalia Pellegrino.

Îl cunoştea pe Biagio Cocuzza. Ştiam asta pentru că au fost văzuţi împreună.

Nu îi era frică de el,

dar nu ştia că Biaggio Cocuzza era subjugat de acest fantomatic Păpuşar.

A avut încredere şi rău a făcut.

Şi ajungem în zilele noastre.

În 17 aprilie, Eva Ljubin fugea.

Era urmărită de cineva, nu ştim de cine şi probabil nu vom şti niciodată.

Oh, oh...

Cine eşti?

Eva a juns la casa lui Cocuzza şi se simte în siguranţă.

Cu toate astea nu ştie că a ajuns în gura lupului

Care nu e Biaggio Cocuzza, ci camaradul lui, ciobanul.

Bravo, Catarella!

Catarella m-a făcut să observ urmele proaspete

ale unei turme de oi care au trecut prin faţa casei lui Cocuzza.

E posibil ca săptămâna asta,

ciobanul a trecut pe acolo şi a luat-o cu el pe Eva Ljubin.

Având în vedere că casa lui Biaggio Cucuzza

se află pe colină, deasupra Montelusei,

după ipotezele noastre,

dacă acest cioban există,

cercetările noastre trebuie să se concentreze în această zonă.

Ciobănii noştri sunt aşezaţi,

nu mai e transhumanţa de altă dată, nu se mai acoperă teritorii mari.

De obicei duc oile la mare făcând drumul ăsta...

Urcă pe înălţime pe aici şi coboară...

Bună ziua. Mă scuzaţi, căutam pe cineva...

Bună ziua.

Putem intra? Poliţia.

Deci, băieţi, să nu mă enervaţi.

Amintiţi-vă că trageţi doar la ordinul meu, clar?

Domnule, domnule!

Casa lui Alvaro Sella e chiar după muntele ăsta.

Da? De unde ştii?

L-am întâlnit odată, când eram cu unchiul meu Salvatore, ciobanul.

Domnule, fiţi atent, pentru că e un tip foarte periculos, sălbatic.

Niciodată nu s-a apropiat cineva de el.

Nu-ţi face griji, Catarella. Aţi auzit?

Să fim atenţi. Să mergem!

- Dar Catarella unde a dispărut? - Nu ştiu, era aici, în spatele nostru.

Fazio!

Am găsit sutienul ăsta. A încercat să-l ardă.

- Uită-te aici. - Ce e ăsta, comisare?

- Păr. - Şi ce înseamnă?

Că tunde femeile, ca pe oi.

Şi de ce?

- Galluzzo, aici a mâncat cineva de curând. - Comisare!

- Da, ciorba e încă caldă. - Comisare!

- Ce e? - Vino să vezi.

- Comisare, cineva... - Acolo sus!

Fazio!

- Galluzzo! - Da, comisare!

- E totul în regulă? - Totul în regulă.

- Sigur? - ...Sigur.

- L-aţi văzut? - Nu.

Alvaro Sella, nu fă pe nebunul. Poliţia!

Ieşi afară cu mâinile sus!

Ce facem, comisare?

Ce să facem?

Acoperă-mă!

Futu-i!

Cine a tras?

Fazio, tu ai tras?

Sella!

Linişteş-te! Poliţia.

S-a terminat totul.

Eşti Eva?

Vino!

Fazio!

Catare'?

Repaos, repaos!

- Catarč, trebuie să-ţi mulţumesc. - Pentru ce?

Tu mi-ai salvat viaţa!

- Datoria, domnule... - Eh, datoria, datoria...

Dar spune-mi, din curiozitate, cum ţi-a venit în cap să ocoleşti

şi să-l prinzi pe Alvaro Sella din spate?

Domnule, mă scuzaţi, dar mie puţin ruşine...

Ţi-e ruşine? Dar de ce?

Dacă-mi promiteţi că nu spuneţi nimic la nimeni, vă spun.

Catare', promit.

Când am coborât din maşină, pe neaşteptate, am avut o necesitate.

Aia mică. Nu ştiam unde să mă duc,

m-am dus aici, în spatele casei.

Când am terminat cu nevoia mea, aia mică, am auzit împuşcături.

M-am uitat şi am văzut un domn, care ochea cu o puşcă şi trăgea.

Domnule, am luat pistolul şi am tras şi eu.

Ai făcut bine, nu ai de ce să-ţi fie ruşine.

Nu, dar vă rog, domnule, să nu le spuneţi nimic băieţilor.

Ăia râd de mine...

O promisiune, e o promisiune, Catare'. Să mergem!

Mulţumesc.

- Bună ziua. - Bună ziua, comisare.

- Doarme? - Da.

- Cum îi e? - Mai bine.

Mulţumesc, comisare.

Pentru Eva şi pentru toţi.

Ai fost la înălţime.

Eva trăieşte.

Cum îi e? Ai reuşit să vorbeşti cu ea?

Nu.

Îi dau o mulţime de pastile şi îi fac injecţii ca să doarmă...

Doctorul zice că trebuie să doarmă încă.

Azi noapte a vorbit în somn dar nu înţeleg ce zice.

Plânge în somn.

Dar trăieşte. Mulţumesc, comisare.

Mă întorc imediat ce pot.

Între timp, orice vă trebuie, chemaţi-mă la comisariat, bine?

Nu...

Nu avem nevoie de nimic.

Aici sunt de toate.

Comisare...

Crezi că Eva va mai fi ca înainte?

Sper că da.

Aşteaptă, comisare! Aşteaptă!

Am găsit asta acasă la Eva.

Era ascunsă într-un sertar cu lenjerie.

Tu ştii cine e bărbatul ăsta?

Da, era dat în ziar când l-au împuşcat.

- Dar numele nu mi-l amintesc. - Angelo Bonpensiero.

Ai văzut-o vreodată pe Eva cu el?

Nu. Niciodată.

Nu ştiam că Eva avea un prieten.

- Astea le ţin eu. - Bine.

- Ne vedem în curând. - Pa.

- Bună, Biagio. - Bună.

Uite ce ţi-am adus.

Mulţumesc, comisare.

Cum merge?

Doctorul zice că trebuie să vorbesc cu el

o dată pe săptămână...

...şi eu mă duc.

Bravo.

Şi ce-ţi zice doctorul o dată pe săptămână?

Nu, el nu zice nimic. Eu sunt cel care trebuie să vorbească.

Şi când vorbesc cu el nu am gânduri murdare.

Cu atât mai bine.

- Pot să te întreb câte ceva? - Da.

- Te deranjez? - Nu.

Îţi aminbtesti când Eva a venit la tine?

Era noapte.

Biagio îşi aminteşte.

Când ajunse la mine acasă era speriată de moarte

- şi avea tot piciorul însângerat. - Însângerat?

Şi după aia a venit Păpuşarul şi a luat-o cu el?

Da. Păpuşarul a luat-o cu el.

Păpuşarul zice că femeile sunt curve.

- Toate femeile sunt curve. - Curve! Am înţeles.

După aia a prins-o şi a luat-o cu el.

Dar tu ai reuşit să-i vorbeşti? Ţi-a zis ceva?

A zis că doi bărbaţi vroiau s-o omoare.

Doi bărbaţi vroiau s-o omoare?

Şi nu ţi-a spus cine erau?

Nu-mi amintesc.

Ce vrei, comisare?

Biagio e norocos.

Da, da, ştiu, Biagio, ştiu.

Biagio e norocos.

Vino, comisare!

Vă rog, intraţi!

Verificaţi dacă notele de livrare sunt corecte.

Bine, doamnă.

Luaţi loc, comisare.

Mulţumesc.

Văd că acum vă ocupaţi dv de afacerile de la carieră în locul soţului vostru.

După cum vedeţi.

Îmi pare rău că vă pot dedica atât de puţin timp.

Dacă m-aţi fi chemat v-aş fi făcut o programare.

Nu am nevoie de mult timp. Voiam doar să vă informez

că am redeschis ancheta privind moartea soţului dv, Angelo Bonpensiero.

Şi de ce? Ce a intervenit?

Nimic, dar noi suntem convinşi

că nu l-a ucis clanul Sinagra.

La revedere.

Ah, ştiaţi că soţul dv avea o relaţie cu o fată ucraineană?

Nu m-au interesat niciodată lucrurile astea.

Bărbaţii sunt toţi la fel.

Mai devreme sau mai târziu toţi cad în capcana vreunei curvuliţe.

În afară de faptul că nu suntem e adevărat că toţi la fel,

nu sunt informat că dra Eva Ljubin exercita meseria asta.

Apropo, domnişoara, care dispăruse chiar în ziua în care

soţul dv a fost ucis, a fost găsită.

În viaţă.

Şi asta, cred eu, vă interesează îndeaproape.

Permiteţi.

Bună ziua.

Mulţumesc că aţi venit.

V-am chemat aici pentru că vreau să vă spun o poveste.

Vă rog, luaţi loc.

Povestea e asta:

O doamnă, pe care o vom numi Mariuccia,

decoperă ca soţul său, pe care îl vom chema Angelo, are o amantă,

pe care o vom chema Eva.

Amanta asta, e o femeie tânără, frumoasă...

Doamnei, în mod clar, nu-i place această relaţie.

Dar suferă, în tăcere, până când

descoperă că soţul ei vrea s-o lase. Şi atunci lucrurile se schimbă.

Complet.

Mai întâi, pentru că nu poţi să părăseşti "familia".

În al doilea rând,

pentru că doamna e mândră, foarte mândră. Şi atunci ce face Mariuccia?

Găseşte pe cineva fără ajutorul căruia nu poate face nimic,

şi îşi cheamă soţul într-un loc sigur.

Îi dă o lovitură în cap, îl târăşte în carieră, unde soţul munceşte,

şi-l împuşca în faţă, ca să facă să pară

un delict al mafiei, ca să facă teatru.

După delictul ăsta, izbucneşte un război al mafiei.

Se întâmplă alte crime, dar doamna nu spune nimic,

nu scapă o vorbă.

Între timp, a ocupat postul soţului în afacerile familiei.

Însă dna Mariuccia a făcut o greşeală.

Din gelozie,

a ordonat complicelui s-o ucidă şi pe Eva, amanta soţului.

Dar complicele nu reuşeşte şi Eva fuge.

E vie şi vorbeşte.

Ea e cea care m-a ajutat să refac această poveste.

Acum...

Eu vreau ca războiul mafiot între clanurile Sinagra şi Cuffaro

să se termine imediat.

Vreau ca asasinul lui Angelo Bonpensiero să vină în comisariat să se predea.

Şi vreau ca şi Mariuccia Cuffaro să vină la comisariat,

pentru uciderea soţului ei şi încercarea de ucidere a Evei.

- Vă salutăm, Cosimo Zaccaria. - Ce e cu surpriza asta frumoasă?

Nimic, am venit să te luăm. Urcă în maşină, grăbeşte-te!

Ce făceam?

Te lăsam să mergi acasă pe jos în halul ăsta?

Vă mulţumesc, Don Sisino.

Dar nu trebuia să vă deranjaţi atâta pentru mine.

Îmi faceţi o onoare prea mare.

Bravo, Cosimo! Bravo!

Înainte de toate, cum te simţi?

Bine. Sunt bine, Don Sisino.

Doctorii au făcut un miracol.

Mi-au spus că, după ce-mi scot ghipsul de la picior,

după fizioterapie, voi reuşi să merg ca înainte.

Cosimo, adu-ţi aminte că un bărbat trebuie să meargă pe picioarele lui proprii.

Nu uita asta.

Scuzaţi-mă, dar unde mergem?

Ca să ajungem acasă la mine nu se merge pe drumul ăsta.

- E un domn care vrea să ne vorbească. - Lasă-l să intre.

Imediat.

Vă rog, intraţi.

Comisare, trebuie să-ţi vorbesc.

- Deci? - Comisare, nu e aici.

De la birou mi-au zis că vine la carieră. Ce pot să vă zic?

- Asta e maşina ei? - Da.

Motorul e încă cald. A ajuns de curând.

- N-o face, doamnă! - Stai acolo, comisare.

Opreşte-te!

Îţi spun tot ce vrei să ştii, dar nu te apropia.

Vrei să ştii despre bărbatu-meu, Angelo, nu-i aşa?

Da...

L-am omorât eu pe Angelo.

Cu mâinile mele.

Aici, jos...

Chiar acolo, vezi?

Zaccaria l-a făcut să vină aici, şi eu l-am omorât.

Am smuls puşca din mâinile lui Cosimo Zaccaria

şi am apăsat pe trăgaci.

Dar ceea ce dv nu ştiţi,

e că pe Angelo...

pe Angelo, eu îl iubeam.

Moartea pe care a avut-o şi-a meritat-o.

Şi am vrut s-o aibă din mâna mea.

De ce?

Pentru că-l iubeam.

Pentru că i-am dat totul.

Totul.

Şi i-am luat totul.

Asta e Mariuccia Cuffaro, comisare.

Nu mai există bărbaţi.

Şi atunci?

Atunci femeile aleg.

Nu!

Veniţi, e aproape gata. Până atunci, luaţi loc la masă.

Beba? Mimi?

Vi l-am adus pe naşul fiului vostru.

Ah, în sfârşit. Să facem o poză împreună. Galluzzo, fă o poză!

Nu fac nicio poză cu tine, eşti prea frumos.

Eu, eh?

Uită-te puţin!

Ai văzut-o pe prietena Bebei?

Cum se face că mă întreabă toate de tine?

Când vine Livia, îi vorbesc puţin şi aşa ne distram.

Mimi, nu face pe nebunul, că-ţi dau una...

Veniţi şi luaţi loc, hai! Staţi jos... Spada, aşează-te!

Ai înţeles, François?

Eu vorbesc cu computerul.

Iau un hard disk, îl pun înăuntru...

Caruso, stai lângă nevastă-ta. Hai!

Trăiască! Evviva!

Uite ce tort frumos!

Sigur că-mi place.

- Ştii că trebuie să tai tu prima felie? - Eu?

- Nu, eu nu ştiu să tai. - Taie tortul!

- Nu, uite, mai bine o face mama. - S-o facem împreună.

Bine, s-o facem împreună.

Unu, doi,... şi trei!

Felicitări!

François e un băiat silitor şi foarte hotărât.

Şi caii rămân pasiunea lui.

Vrea încă să se facă comisar când va fi mare?

Cine îi scoate ăsta din cap, Salvo?

Sunt încă câţiva ani ca să-l faci să se răzgândească.

Apropos, unde e?

Dacă nu e aici, o fi în casă cu calculatorul.

- Ah, îi place computerul? - Mult.

Pentru asta vorbea cu Catarella.

O pasiune comună.

Un telefon pentru tine, Salvo. E Livia.

- Cine e? - E Livia.

Alo!

Bună, Salvo, tocmai mă îmbarc. Plec!

- Ah, în sfârţit. - Reuşeşti să vii?

Da, da. Vin eu. Stai liniştită.

- Ne vedem la aeroport. - De acord, pa.

E Livia, a reuşit să plece.

- Mă grăbesc la aeroport. - Sunt mulţumită.

Pot să vin ţi eu, Salvo, s-o luăm pe tanti Livia?

- Vrei să vii? - Da.

Să mergem.