Original subtitles

NUNTĂ LA GRACELAND

O să întârziem, mamă! Dacă pleacă maşina fără noi?

Emma, o să ajungem. Sally, zi-i că suntem în regulă.

Ajungem la fix. Nu putem întârzia doar fiindcă vine vacanţa.

Ne pupăm de rămas-bun sau sunteţi prea mari?

- Numai când suntem la şcoală. - Bine de ştiut.

Să vă distraţi, scumpa mea. O să vină Clay să te ia.

- Şi ne vedem mai încolo? - Categoric.

Ce înseamnă asta?

- Se întâmplă ceva? - De ce spui asta?

- Şi tu n-ai serviciu? - Acum mă duc.

- Bine. Pa! - Pa!

CYPRESS ECONOMII ŞI ÎMPRUMUTURI

- E o zi mare. Suntem în regulă? - Acum vă termin discursul.

- Superb! Cum iese? - Genial, sincer şi modest.

Cele mai bune calităţi ale mele. Serios acum, îţi mulţumesc.

A fost una din cele mai bune decizii să te aduc de la Chicago.

Vine şi Clay la deschidere? Nu l-am mai văzut de mult.

Dacă reuşeşte să scape de la treabă.

- El nu are program de bancher. - Vezi-ţi acolo de lucru.

Avem nevoie de 3.000 de locuri. La Mud Island au 5.000. E liber?

Spune-le de mine, poate primim reducere.

Pentru cor. Pentru dansatoare.

Da, ne vedem la New Orleans luna viitoare.

- Pierzi prânzul, Clay. - Mănânc săptămâna viitoare.

Trebuie să închid, mă aşteaptă vedeta principală.

Noua filială Cypress Economii şi Împrumuturi

nu s-ar fi deschis fără sprijinul întregii comunităţi,

adică al vostru, al tuturor. Felicitări!

Ca la fiecare nouă filială,

marcăm deschiderea prin plantarea unui lăstar din chiparosul original,

sădit de bunicul la ferma familiei, acum mai bine de 80 de ani.

Pentru toată munca depusă,

onoarea plantării lăstarului îi revine

- ... lui Laurel Couper. - Mie, domnule?

Haideţi să îi mulţumim noii noastre vice-preşedinte,

care aproape singură a pus această filială pe picioare.

- A fost un discurs foarte bun! - Te rog.

Am rămas fără cuvinte. Cei care mă cunosc ştiu că se întâmplă rar.

Sunt extrem de mândră că am contribuit cât de cât la asta.

- Chiar vreţi să o fac eu? - Da.

Ia să vedem...

Am deschis cea mai nouă filială a Cypress Economii şi Împrumuturi!

- Mulţumesc. - Felicitări!

Ia uite cine a venit!

- A fost foarte bine, mami. - Mulţumesc, iubita.

Mi-a plăcut să vă văd în public.

Pot să vă scot la cină diseară?

- Ca să sărbătorim. La 19:00? - Aşa facem.

Suntem în întârziere, dar putem opri la Graceland?

Vreau să le las nişte acte pentru un eveniment.

- Nu ne deranjează, nu, mami? - Sigur că nu.

Ştiaţi că Elvis era al doilea nume al tatălui său? Ştiu de la şcoală.

Asta vă învaţă acum la muzică?

Doamnelor, am ajuns.

Revin imediat.

Ştii ce-mi place cel mai mult la Graceland?

Că aici l-am cunoscut pe Clay, la Crăciunul trecut.

Ce cadou frumos a fost!

Când te-am întâlnit aici, la Crăciunul trecut,

a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea.

A început chiar aici.

De fapt, nu, a început când te-ai aşezat lângă mine

în clasa a treia.

Amândoi v-aţi purtat dubios toată ziua. Ce-i asta?

- Clay, treci la subiect. - Da, ai dreptate.

Ce voiam să spun...

Deja te-am pierdut o dată.

Nu o să te mai pierd vreodată.

Ştii cât de mult te iubesc.

Ştii cât de mult o iubesc pe Emma.

Aşadar, Laurel Couper...

... vrei să fii soţia mea?

Ce întrebare!

Ăsta nu-i răspuns.

- Ţi-am pus o întrebare. - Da, desigur! Da!

Şi se potriveşte.

- A acceptat. - Doamne!

Doamne!

- Felicitări, prietene! - Mulţumesc.

- Era şi timpul. - Doamne! Mulţumesc, scumpo.

- Dă să vedem! - Mişto!

E cel mai frumos inel în afară de cel cu care m-a cerut Ted.

- Seamănă cu un diamant adevărat. - Iar dv, domnule...

- De când plănuieşti treaba asta? - De la Crăciunul trecut.

Urmează nunta! Atâtea de făcut şi de planificat!

Prima chestie: unde o să vă căsătoriţi?

Cred că nu există decât un singur loc.

- În capela de la Graceland. - Bun.

- Doamne! Da! - Te iubesc.

Când o să le dai şi alor tăi vestea cea mare?

Părinţii noştri...

- Tată... - Clay, ce s-a întâmplat?

Nu s-a întâmplat nimic.

- Trish, s-a întâmplat ceva. - Din contră.

- Eu şi Laurel... - Ia!

- Clay, e mama. - Şiu. Te văd.

- Ce-i cu Laurel? - Eu şi Laurel...

... ne căsătorim.

- Se căsătoresc, Tyler. - Am auzit, sunt şi eu aici,

Da, dle Sheppard, e adevărat.

Clay, felicitări! Bravo, băiete!

Ce bucurie! Trebuie să închidem, să anunţăm toată familia.

Stai, mamă... Mamă?

Bine, pa! Mi-a făcut plăcere să vorbim. Ai mei se bucură.

- E rândul tău. - Bine.

Să vedem...

Tati?

- Cum a mers cu deschiderea? - Foarte bine.

Dl Franklin m-a pus să plantez copacul. O să-ţi trimit poze.

- Am veşti importante. - Te ascult.

Eu şi Clay ne-am făcut planuri.

Sper că nu plecaţi iar.

- Dacă te-ai angajat la bancă... - Nu plecăm în turneu.

Altfel de veşti. Clay m-a cerut de nevastă. Ne căsătorim!

Ce mai veşti! Felicitări, scumpa mea!

- E o veste bună. - Doar bună?

Una foarte bună.

CAPELA DIN PĂDURE DE LA GRACELAND

Nu pot să cred că ne căsătorim. Sunt ameţită de cap.

Sper că nu te răzgândeşti.

Nici pomeneală! Mă bucur de tot.

Mi-aş fi dorit ca tata să fi fost mai...

- Mai entuziasmat? - Da.

- I-am cam trântit-o. - Şi alor tăi le-am trântit-o.

- Numai că n-au sunat la ziar. - Stai aşa, că nu se ştie.

O să se bucure şi tatăl tău când va vedea ce fericită eşti.

Ai dreptate. Prea despic eu firul-n pătru.

Aici trebuie s-o facem.

- Graceland ne-a adus noroc. - Da.

- Laurel Couper! - Bună!

- Cât mă bucur să vă văd. - Şi noi.

- Clay! - Ce mai faci?

- Felicitări pentru promovare! - Mulţumesc.

Sunt coordonatoarea de evenimente de la Graceland.

- Fantastic! - Aşadar...

- Vă căsătoriţi? - Da.

Am verificat registrul şi am găsit o zi liberă

în august anul viitor.

Peste un an?

Facem programări mult în avans.

Toţi vor să se căsătorească la Graceland.

Dar, dacă vă mişcaţi repede, cineva a anulat o nuntă.

- Pentru 1 iunie. - Visam să mă mărit în iunie.

- Dar tot mai aşteptăm un an... - Nu, 1 iunie anul ăsta.

Adică peste trei săptămâni?

- Incredibil! - Şi foarte curând.

Îmi cer scuze, nu durează. Intraţi, aruncaţi o privire.

În 1iunie...

E ceea ce ne dorim.

- Dar trei săptămâni... - Avem timp să le facem pe toate?

Am putea face o nuntă simplă, cu doar rudele şi prietenii.

Nu-mi doresc ceva ieşit din comun. Şi ştii cum se zice...

- Depinde cine zice. - Elvis, de exemplu.

"Acum ori niciodată."

Să înţeleg că sunteţi de acord?

E în pădure şi are geamuri mari, de vezi afară.

E cea mai drăguţă capelă din lume.

- Tu ce părere ai? - Mă bucur nespus.

Ştii care-i partea cea mai bună?

Clay n-o să mai vină doar duminica să ne facă clătite.

- O să ni le facă în fiecare zi. - Nu ştiu ce să zic.

Dar ne vom face şi noi propriile tradiţii de familie.

Să luăm cina împreună în fiecare seară?

Şi mai multă muzică în casă, dacă se poate.

Avem multe de planificat pentru nuntă.

Trebuie alese florile, tortul, rochiile...

Am nevoie de sfatul tău pentru fiecare în parte. Ce zici?

- Desigur. Abia aştept. - Nu vei avea mult de aşteptat.

Avem doar trei săptămâni. Trebuie să dau un telefon.

- Te iubesc, mami. - Şi eu te iubesc.

- Noapte bună! - Noapte bună, scumpo!

Nu te grăbeşti? Te-ai întors la Memphis de doar cinci luni.

Capela nu va mai fi disponibilă decât peste un an.

Toată lumea vrea să se căsătorească acolo.

Tati, îl ştiu pe Clay de copil.

Mai puţin grăbit de atât nici nu există.

Dar în iunie?

- E foarte repede. - De-asta vă sun.

Ca să aveţi timp să vă pregătiţi.

Nu mă căsătoresc fără voi.

Ştii că nu mi-am dorit decât ce e mai bun pentru tine.

- Dacă tu crezi că e Clay... - El e.

- Atunci o să venim. - Asta voiam să aud.

Trebuie să închid. Am de planificat o nuntă.

- Te iubesc, tati. - Şi eu. Pa!

Uite câteva idei pentru invitaţii.

Una elegantă. Una amuzantă.

- Ce e ăsta, un peşte în costum? - Mă jucam, n-o lua în seamă.

Dar am pregătit e-mailul şi textul invitaţiei.

Sunt grozave, toate îmi plac. Mai puţin aia cu peştele.

Nu te da peste cap dacă eşti ocupată.

Pentru prietena mea cea mai bună? Încearcă să mă opreşti.

Şi-mi place presiunea.

- Poftim? - E totul în regulă?

Tata mi-a trimis biletul de avion. Or să ajungă mai devreme.

- Cât de devreme? - Devreme adică poimâine.

Sper ca şi ţie să-ţi placă presiunea.

Arată super.

- Nu-i aşa? - Asta îmi place mult.

Am rezervat şi nişte apartamente la Graceland pentru rude,

toate pe acelaşi culoar.

Mulţumesc că te-ai ocupat de asta. Îmi plac, sunt fantastice.

Şi nu are niciuna peşte. Era o glumă.

Mâine, după proba de sunet, luăm certificatul de căsătorie.

Ne mai trebuie preot, formaţie...

- Mâncare... Am pregătit o listă. - Atâta tot?

Bună dimineaţa! Doriţi ceva de băut?

- Un ceai îndulcit, vă rog. - La fel ca logodnicul meu.

Două ceaiuri speciale. Felicitări! Pe când nunta?

- În 1 iunie. - Mâine-poimâine.

- Şi de ce sunteţi aşa relaxaţi? - Abia acum începem planificarea.

Abia aţi început? Să-mi spui dacă vrei ceva mai tare.

- Cum e cu concertul? - Probleme obişnuite, mă descurc.

Din fericire, avem timp până ajung neamurile.

Că veni vorba... Tata şi Isabel vin mai devreme, să ne ajute.

- Nu săptămâna viitoare... - Nu, nu. Poimâine.

Crede că avem nevoie de tot ajutorul.

Poate ar trebui să îi chemăm şi pe ai tăi.

- Eşti sigură? - Nu vreau să se simtă excluşi.

Maică-ta oricum crede că ţi-am frânt inima acum zece ani.

Iar taică-tău mă vede cântând la colţ de stradă.

- Nu-i prea place muzica. - Tatăl tău e cine e.

Ţin minte când te luam la întâlnire că mă supunea unei inspecţii.

Nu degeaba i se zice "maiorul".

Poate s-a mai înmuiat. Mama ta vitregă cum e?

E rafinată, tradiţionalistă, puţin intimidantă.

Cum crezi că se va înţelege cu mama?

Ca uleiul cu apa.

- Ai auzit? - Nu. Ce?

Două trenuri ce au scăpat de sub control şi vin încoace.

CASA DE OASPEŢI

Domnişoară, s-a comis o greşeală. Avem un pian în cameră.

- Da. - Dar noi nu cântăm la pian.

Aşa e mobilat apartamentul de lux.

- Tati! Isabel! Bună! - Uite-i!

- Mă bucur să te văd. - Nu se poate să fie Emma.

- Chiar eu sunt, bunicule. - Ce mare te-ai făcut!

- Uită-te la tine! - Mă bucur să vă văd, dle Couper.

Nu mai e nevoie să-mi spui aşa.

E suficient "domnule maior". Emma, avem un cadou pentru tine.

- Sper să-ţi placă. - Ce ai primit?

O obligaţiune de economii.

Nu e prea devreme să începi să te pregăteşti pentru viitor.

Poate într-o zi îi calci mamei tale pe urme.

- Să mă fac şi eu cântăreaţă? - Vice-preşedintă a unei bănci.

Mulţumesc. Îmi place mult cadoul.

Uşurel cu ea! A trecut prin multe.

- Mă refer la maşină, nu la nevastă. - Face mereu gluma asta.

- Nu se epuizează niciodată. - Nici eu.

- Mamă... - Scumpule!

- Tată! - Ce comitet de primire!

Fără baloane? Laurel, mă bucur că te-ai întors acasă.

Acasă e acolo unde ţi-e sufletul.

Să sperăm că rămâi de tot de data asta.

Tyler, Trish, vi-i prezint pe tata, maiorul, şi mama mea vitregă. Isabel.

- Maior? E nume sau rang? - A ajuns să fie amândouă.

- Ea e fata mea, Emma. - Emma, hai să te îmbrăţişez!

- Ce drăguţă eşti! - Mulţumesc, doamnă.

"Doamnă"? Nu văd nicio doamnă pe aici. Spune-mi Trish, da?

- Bine, doamnă. Adică Trish. - Avem ceva pentru tine.

Un ursuleţ! Uite ce drăgălş e, mami!

- E Elvis Nuntaşul. - "Mulţumesc foarte mult."

Haideţi să vă instalaţi.

Domnule maior, ai fost la baza Jackson?

Da, acum sunt pensionat. La Scottsdale.

Pensie înseamnă 8 km de alergare zilnic şi reorganizarea casei.

Clay, ce vei face după ce te însori?

Am câteva concerte mari vara asta...

Mă refeream pe termen lung. O carieră adevărată.

Cred că sunteţi epuizaţi de pe drum. Vreţi să dormiţi de amiază?

Ne instalăm şi ne apucăm de plănuit nunta.

Ne vedem mâine tot aici, să ascultăm idei?

Să pregătim strategia? Bună idee!

Sunt multe decizii de luat. Eşti de acord, Laurel?

Ne vedem la mine acasă după serviciu. Pregătesc şi masa.

Nu-ţi face griji, mă ocup eu.

- Eu aduc aperitivele. - Nu e nevoie.

- Am stabilit deja meniul. - Dar abia a venit vorba.

E drum lung din Tennessee, aşa mi-am ocupat timpul.

Vă vine să credeţi? Se căsătoresc în două săptămâni!

- Tyler, fă o poză! - Da.

- Strângeţi-vă! - Aşa. Toată lumea!

Zâmbeşte, domnule maior. Doi, trei!

- Semnaţi aici şi aici. - Bun.

- Şi încă o dată aici. - Ce inel frumos!

Chiar mă întrebam când te va cere Clay.

- Clay îl cheamă, nu? - Desigur.

Nu o să-mi afecteze munca.

Nici nu trebuia s-o spui. Am toată încrederea în tine.

Mulţumesc, apreciez mult.

Clay va trimite un e-mail azi, să anunţe data, 1 iunie.

- Aşa repede? - Sper să puteţi veni.

Nimic nu ne poate împiedica. Cum merg planurile de nuntă?

Bine, bine, cu un pic de panică.

Dacă te pot ajuta cu ceva, te rog să-mi spui.

Ar fi ceva.

- Să-mi mai daţi o semnătură aici. - Bine.

- Atâta tot? - Da, domnule.

Sincronizare perfectă.

- A zis să nu întârziem. - Da, aşa e.

O fi mâncarea mamei tale? Miroase bine.

Dacă o laşi la grătar, face minuni.

- Surpriză! - Ce-i asta?

- E petrecerea de gospodărie nouă. - Credeam că facem planuri.

Şi noi la fel, dar Trish avea alte idei.

- Ţi-am făcut surpriză, mami? - Categoric.

- Ce petrecere e asta? - Ai fost plecată aşa mult,

de ai uitat tradiţiile din Sud.

Mărturisesc, nici eu nu ştiam ce e.

Când doi oameni se căsătoresc, lumea le face cadou

chestii pentru bucătărie.

- Ce drăguţ! - Mai sunt cadouri dincolo.

Am văzut că vă lipsea una-alta.

Tot în spiritul tradiţiei, v-am luat şi noi ceva.

- Ceva esenţial în orice bucătărie. - Mulţumesc, Isabel. Nu era nevoie.

- Chiar nu era nevoie. - E pentru tăiat avocado.

- Am şi eu unul! Un cuţit banal. - E super.

- Ne place să facem guacamole. - Mulţumim.

Eu şi Tyler v-am luat asta.

Aveţi acolo făină, zahăr, ouă, lapte şi oala pentru ele.

- Aşa începe o gospodărie nouă. - Ce interesant! Mulţumim.

Ca mire, fiule, vei avea nevoie de asta.

- Bourbon? - Tradiţia zice să îngropi sticla

ca să nu plouă în ziua nunţii.

Fascinant! Nu ştiam.

Soţia mea ştie toate tradiţiile din Sud.

Aveţi ce învăţa de la ea.

Cui îi e foame? Am pregătit fleică, pui şi coaste.

Sună delicios, dar va trebui să refuz. Sunt pescateriană.

- Ce anume? - Nu mănânc altă carne decât peşte.

Nu vă faceţi griji, mă descurc.

Dă-mi voie să-ţi iau coşul din braţe.

- Laurel, vii să mă ajuţi? - Sigur.

Brioşe Catifea Roşie? Nu-mi spune că le-ai făcut azi.

Nu-ţi spun, dar le-am făcut azi. Sunt preferatele băiatului meu.

Îi fac de ziua lui în fiecare an.

Credeam că preferă plăcinta cu nuci pecan.

Desertul sufletului lui.

Ai grijă, că se frânge uşor. Şi nu mă refer la brioşă.

- Domnule maior, am eliberat masa. - Să trecem la treabă.

Mai avem două săptămâni, aşa că am făcut un orar.

Bătăliile se câştigă înainte să se tragă primul foc.

- Aşa e cu militarii. - Dar e nuntă, nu război.

- Ia uite ce de culori! - Ăsta da plan.

- Nu-i aşa, Clay? - Chiar că.

Avem aici orarul, pornind de azi până la ziua nunţii.

Am separat acţiunea pe zile, sarcini şi evenimente.

Ce festiv! Dar eu zic că e bine să o luăm pas cu pas.

Să începem cu invitaţii. Surorile lui Clay, cu soţii şi copiii.

Apoi verişorii până la gradul trei. Prietenii şi vecinii.

- Sunt 50 de oameni acolo. - Şi e doar prima pagină.

Ce vrea Clay să spună e că, din cauza termenului scurt,

ne limităm la 12 invitaţi de fiecare parte.

Mi se pare rezonabil.

Şi aş sugera o nuntă formală, cu costume şi rochii de seară.

Formală? La nunta noastră, fetele purtau pălării cu flori de mătase.

- Doar e petrecere. - Dar nu e derby-ul Kentucky.

Am fost la nunta vecinilor acolo!

Şi a fost superbă. E păcat să nu profitaţi de această zi, nu?

Dar tradiţia nu se demodează niciodată, nu crezi, Laurel?

Mireasa ar trebui să aleagă cine are ideea mai bună.

Sunt idei minunate, dar nu mă pot hotărî pe loc.

Nu te grăbi, gândeşte-te la asta.

Doar e nunta ta. Nu vrem să te forţăm să faci ca noi.

Suntem de acord că sunt multe de făcut în timp scurt.

Deci revenim la planul meu?

- A ajuns. Şi chiar la fix. - Cine?

Nu mai avem nevoie de plan. Am păstrat vestea bună la final.

E cadoul nostru de nuntă.

- Bună ziua! - Bună ziua!

- Tu trebuie să fii Laurel. - Da.

- Felicitări! - Mulţumim.

Sunt Alley Monroe şi e o plăcere să vă cunosc.

Alley e cea mai bună organizatoare de nunţi din Tennessee.

V-am adus fotografii cu nunţile mele, ca inspiraţie.

Faceţi loc! Poţi să le pui acolo. Perfect!

Avem multe de făcut. Trebuie să văd unde are loc evenimentul.

- Bine. O sunăm pe Kathy luni. - Nu e nevoie.

Am stabilit deja întâlnirea pentru dimineaţă la 09:00 fix.

Sună bine.

E superb. O să arate de vis.

Vom pune panglici aurii şi orhidee Cymbidium

în vaze argintii îmbrăcate în voal auriu.

Lumânări pe fiecare piedestal. Notezi ce spun?

Domnişoară Monroe... Alley...

Eu şi Clay ne gândeam...

- Nu, de fapt, lasă. - Noi ne doream flori de câmp.

Flori de câmp? Aveţi simţul umorului, îmi place asta.

- A spus ceva amuzant? - Hai să ascultăm ce idei are.

- Eşti sigură? - Ce să fac? E cadou de la mama ta.

Nu vreau să par nerecunoscătoare.

- Hai să vedem ce idei are. - Bine.

Iar aici vom monta o boltă de flori de cireş.

- Cu cristale. - Ce frumos!

- Domnule maior... - Ştiu, ştiu.

Da...

Gata, ajunge cu antrenamentul.

- Cum merge cu invitaţiile? - Aproape am terminat.

- Le puteam trimite prin e-mail. - Isabel nu ar fi fost de acord.

Pot merge să mă joc la Laney?

Sigur. Dar nu intraţi cu petalele în casă.

Mă duc să văd ce fac cu florile alea.

Vin şi eu. Am de stabilit desfăşurătorul nunţii.

- Vă mulţumim de ajutor. - Mersi.

Eu nu am nevoie de invitaţie, vin negreşit.

În ciuda a ce crede mama ta.

Un lucru e sigur: avem mult de lucru dacă vrem să fim o familie fericită.

- Nu glumeai. - Dacă am lua noi iniţiativa?

Eu fac petrecerea burlăciţelor, tu faci petrecerea burlacilor.

Am sta de vorbă, poate am ajunge la un compromis.

Poate o convinge cineva pe Alley să-şi potolească entuziasmul.

Să-l potolească mai de tot.

O s-o facem împreună.

Da, împreună ne descurcăm în orice situaţie, chiar şi cu ai noştri.

- Ce e? - Credeam că mă conving singură.

- Dar nu am reuşit. - Nu...

CENTRU SPA

- Ce idee bună ai avut, Laurel! - De acord, minunată.

- Sunteţi amândouă de acord. Da! - Cum să nu? Doar ne distrăm.

Mă bucur că ne sunteţi alături. Nu ne-am fi descurcat singuri.

- Vă ajutăm cu drag. - Alley ne-a dat temă de casă.

Ne-a sugerat nişte idei de tort şi de design.

Are o mulţime de idei fata asta. Am putea discuta un pic despre ele.

Noi am avut 300 de oameni,

patru formaţii live şi invitaţii au venit de peste tot. Voi, Isabel?

Noi am organizat o ceremonie simplă anul trecut.

Tradiţională şi de bun-gust. Fără agitaţie.

La ce rost nunta dacă nu pentru agitaţie?

Ia priviţi aici torturi de nuntă!

Uite-l pe ăsta! Cinci etaje, tort de piersică

cu bourbon şi glazură de nuci pecan. Şiiţi ce ar merge bine?

Figurine de mire cu chitară şi mireasă cu microfon pe el.

- Bună idee! - Sau ăsta, cu cremă de vanilie.

Ce e clasic nu se demodează.

Sună de la hotel. Vrem să schimbăm camerele.

Vecinii au ascultat muzică până târziu azi-noapte.

Îmi cer scuze. Aşa tare s-a auzit?

Alo. Da, sunt doamna Couper.

- Mă bucur că v-aţi regăsit. - Mă bucur că crezi asta.

Când ai plecat la Chicago, a fost afectat. I-ai lipsit.

- Şi nu e de mirare. - Promit, nu mai plec.

- Vom rămâne împreună pe veci. - Asta vrea orice mamă să audă.

Şi de-asta meriţi o nuntă pe care să o ţii minte toată viaţa.

Nu vrei o ceremonie modestă care nu ţine decât o oră.

Ascultă de mine şi o facem aşa cum trebuie.

Oare am exagera cu nişte porumbei?

- Păi... - Exact. O să-i spun şi lui Alley.

Îmi place mult tortul ăla!

Aşa, băieţi. Eu şi maiorul avem două puncte avans şi mai avem două găuri.

Eşti bine? Nu te-am mai văzut jucând aşa prost.

Mai c-aş zice că pierzi intenţionat.

Nu, dar sunt preocupat cu munca.

Am o mulţime de spectacole. Două sunt programate deja în iunie.

Va trebui să-ţi faci planuri mai îndelungate după căsătorie.

Bani de facultate, rate, pensie.

N-a ajuns el în circuitul PGA, dar câştigă bine Clay.

- Mulţumesc. - Avem nevoie de o lovitură bună.

- Ted, tu ce lucrezi? - Sunt electrician, am afacerea mea.

Super! Electrician. O meserie bună.

- O meserie necesară. - Cum e cântatul în Memphis.

E bine să ai un plan de rezervă. În caz că merge ceva prost.

Dacă îţi faci un plan de rezervă, ajungi să urmezi planul de rezervă.

Atenţie!

- Scuze! - Fantastic!

Uite una de rezervă.

- A fost o idee minunată. - Mă bucur că v-aţi simţit bine.

E plăcut să te răsfeţi din când în când.

Trebuie să spun, mi-a fost greu să mă relaxez cu atâtea idei extravagante.

Dar unele nu au fost chiar aşa rele.

Ştii cum se spune, mai puţin înseamnă mai mult.

Erau lângă saună. Dacă le pierdeam?

- Chiar aşa, dacă le pierdea? - Sună-mă şi vorbim.

CYPRESS ECONOMII ŞI ÎMPRUMUTURI

Ce e aici, bancă sau Grand Ole Opry?

- Uneori nu mă pot abţine. - Am zis să te conduc acasă.

- Mă laşi să-ţi duc ghiozdanul? - Primesc.

- Cum a fost ziua între fete? - M-au rupt în două.

Una vrea excentricităţi, una vrea modestie.

Ştii că la spa e linişte şi relaxare?

Imaginează-ţi contrariul. Cum a fost cu băieţii?

Am făcut tot ce am putut. Am şi pierdut.

Tu? La golf?

Am încercat, dar tatăl tău tot crede că fac teatru de păpuşi.

- Poate te străduieşti prea mult. - O să-mi fie socru.

- Îmi pasă ce gândeşte despre mine. - O să se convingă el.

Iar eu şi mama ta ne-am înţeles chiar bine azi.

- A venit cu nişte idei bune. - Ca de exemplu...

Bine, nici chiar aşa de bune...

Porumbei la petrecere şi un tun cu confetti.

- Sper că n-ai auzit tu bine. - Şi uitasem!

Sally a găsit formaţia perfectă. Mergem azi să o auzim la LaFayette.

- Mi-a luat locul? - Trebuie să mă bag pe acasă.

Nu merg în hainele de serviciu.

- Sal! - Aţi venit!

- Asta e formaţia? - E doar încălzirea.

Petrecerea începe mai târziu şi o să vă placă.

- Cum se numesc? Poate-i ştiu. - E o surpriză. Relaxează-te.

- Părinţii noştri au ajuns? - Da. Încearcă să se distreze.

Cel puţin doi dintre ei.

Hai să-i salutăm pe tata şi pe Isabel.

- Ne vedem pe ringul de dans. - Da, bine.

Au ajuns.

- Bună! Isabel, tati... - Scumpa mea.

Nu-i aşa că e frumos să ieşim cu toţii în oraş?

- Cum vi se pare locul? - E gălăgie.

- La Memphis s-a născut blues-ul. - Cât o să dureze?

- Cântecul? - Toată ieşirea.

Aţi fost minunaţi, vă mulţumim.

Acum veţi asculta o formaţie deosebită.

Aplauze pentru Laurel Couper şi Clay Sheppard!

Noi?

- Ştii ceva despre asta? - Nu, jur!

- Ce grozav! Urcaţi pe scenă. - Cei mai buni din Memphis.

Formaţia perfectă pentru nuntă.

- Eşti sigură că vrei s-o faci? - Nu mai prea am de ales.

- Nu-mi place să-mi forţezi mâna. - Stai să vezi când începe nunta.

Să înceapă muzica!

Ne-aţi forţat mâna şi ne-aţi adus pe scenă. Ce vreţi să ascultaţi?

- Ceva de-al lui Elvis. - Da!

Bine. Ce ziceţi de Hound Dog, băieţi?

- În Mi major. Te iei după mine? - Oriunde.

- Cine urmează să se mărite? - Eu.

- Putem să ne uităm un pic? - Sigur.

Sunt prin preajmă dacă aveţi nevoie de ceva.

Aţi fost grozavi aseară. Ar trebui să vă apucaţi iar de concerte.

Poate reuşim între vizitele pentru mâncare şi flori.

Bine, am priceput. Dar cântaţi foarte bine împreună.

Spune-i asta lui tata. Ce scuză a avut să plece aseară?

- Trebuia să se trezească devreme. - Ca să alerge.

Nu-l interesează latura asta a mea.

- A venit la doar două spectacole. - El pierde.

Ştiu. Avem doar o oră înainte să apară Trish şi Isabel.

Femeile astea două...

Ăsta e locul perfect ca să uiţi de tot.

- Bun venit în ţara minunilor! - Ai dat lovitura, Sal.

- Ce părere aveţi? - E frumoasă.

- Mama ta ce a purtat la nunta ei? - O rochie albă de dantelă.

Dar şi ea era sălbatică. A avut pantofi îmbrăcaţi în ştrasuri.

Ştrasuri! Aşa te vreau.

- Aţi ajuns devreme. - Şi voi.

- Stai aşa, avem veşti. - Da, avem veşti.

Alley v-a făcut rost de caleaşcă să vă ducă la capelă.

Mi-a cerut părerea şi n-am putut refuza.

Da, chiar n-a putut refuza.

Ai găsit ceva să-ţi placă?

- Mă gândeam... - Bine că am venit să te ajutăm.

La treabă! Haideţi!

- Care ţi-a plăcut? - Dacă e cea cu trenul,

- ... vei avea nevoie de o intrare. - Veţi vedea în ziua nunţii.

E rochia perfectă şi nu aş fi putut s-o aleg fără voi.

- Cu plăcere. - Cu plăcere.

Bun răspuns!

- Ştiu pe care a ales-o. - Şi eu.

Domnule Sheppard, bine aţi revenit! V-am pregătit verighetele.

- Verigheta miresei. - E perfectă.

Şi a dv. E foarte frumoasă.

Verigheta reflectă personalitatea. Dv sunteţi muzician, nu?

Nu mi-aţi putea arăta ceva mai tradiţional?

Nicio problemă. Haideţi să vă arăt unele simple, de aur.

- Mulţumesc. - Revin.

- E influenţa maiorului? - Nu.

Dar, dacă mă aşez la casa mea, ar trebui să fiu mai... aşezat.

Da, vorbele maiorului.

Sala din New Orleans a pierdut autorizaţia.

Poate trebuie să caut altceva mai stabil.

Ca de exemplu?

Ştiu că ai dreptate, dar totul se mişcă aşa repede cu nunta...

Şi nunta voastră a fost aşa haotică?

Fiecare nuntă e scăpată de sub control în felul ei,

Ai două familii, stresul e dublu. Ai puţină răbdare cu tine.

Petrecerea de săptămâna asta va fi mişto, o pregăteşte mama.

Ştii de ce ai nevoie?

De o seară romantică, departe de toată nebunia cu nunta.

E cea mai bună idee de până acum.

O aleg pe asta.

Nu cred! Un Cadillac roz?

- Ţi-ai dat maşina la schimb? - Tot ce e mai bun pentru iubita mea.

Mai că te-aş confunda cu Făt-Frumos.

Cine a zis că nu sunt? Caleaşca aşteaptă, Cenuşăreaso.

- Unde mergem? - Facem o călătorie în trecut.

- Iar nunta... - Nu mai vorbim de ea.

De acord, Luminăţia Ta. Dă bice cailor!

- Chiar eşti Făt-Frumos. - E o întâlnire cu de toate.

- Şi suntem numai noi doi aici? - Da.

- Cum ai reuşit...? - Am relaţii.

Eşti incredibil. Ţii minte când am fost ultima oară aici?

- Da. La Balul Absolvenţilor. - Da.

Nu mai ţin minte primul blues pe care am dansat împreună,

- ... dar maiorul ne aştepta la 22:00. - Acum am voie până la 23:00.

Nu apucăm să vedem Cadillacul roz transformându-se în dovleac?

Nu.

Ştii că tata m-a împins să fac şcoala de afaceri.

- Ca plan de rezervă? - Da, exact.

A fost în extaz când m-am angajat la Chicago Financial.

Nu mă încurajează decât spre ce îi convine lui.

Dar intenţiile lui sunt bune.

Zise tipul care e convins că tata nu îl place.

Am vorbit destul despre părinţi. Să vorbim despre noi.

Sora mea mă întreabă de lista de cadouri.

Alley ne-a adus un bucătar celebru, care vrea să decidă meniul,

dar mamele noastre nu cad de acord.

Iar Isabel se plânge de îngrijitorii de porumbei.

Îngrijitori de porumbei?

Nu poţi avea porumbei fără îngrijitori.

Bun, închidem telefoanele şi ne ocupăm mâine.

- Dar... - Fără întreruperi.

Poate cu una singură.

- Îmi acorzi acest dans? - Cley Sheppard, nu ai uitat!

A fost una din cele mai frumoase clipe din viaţa mea.

De asta aveam nevoie, să fim singuri.

Raţele de la Peabody!

Hei!

- Bună! - Domnule maior!

- Unde pun ăsta? - Aici.

- Putem urca la bord? - Desigur.

Domnul Franklin, şeful meu, şi drăguţa lui soţie, Glynda.

Văd că aveţi formaţie. Te rog să-mi rezervi un dans, domnişoară.

Distracţie plăcută, domnule!

Vivian, e adorabilă.

- Suntem gata pentru ghicit? - Ce ghicit?

E un joc în care fetele de la nuntă îşi află viitorul.

Alegeţi-vă fiecare câte o panglică.

Unu, doi, trei, trageţi!

- Eu am o bufniţă. - Asta înseamnă înţelepciune.

- Eu am un trifoi cu patru foi. - Asta înseamnă noroc în viitor.

- Mireasa nu trage un talisman? - Numai fetele.

- Mireasa are deja talismanul ei. - Aşa e.

Da.

În curând o să zici asta pe bune.

- Cum crezi că decurg lucrurile? - Mai bine.

Tatăl tău se temea să nu ne scufundăm aşa mulţi.

- Părinţii tăi au mulţi prieteni. - Aşa e.

O privelişte de care nu te plictiseşti niciodată.

- Pot s-o răpesc pentru un dans? - Te rog.

Am dansat deja cu toate doamnele.

- Dacă nu mă calci, nu te calc. - Nu promit nimic.

- Domnule maior... - Salut!

- Unde e Isabel? - Sub punte. Are rău de mare.

Când părinţii tăi au zis că invită câteva rude,

nu mă aşteptam la jumătate de stat.

Părinţii mei sunt mai speciali, dar au doar intenţii bune.

- Doar că exagerează uneori. - Zici?

- Poate reuşesc să o dreg. - Nu îi poţi trimite acasă.

- Şi nici n-aş pretinde aşa ceva. - Nu la asta mă refeream. Scuză-mă.

Bine. Da. Perfect! La revedere!

Avem trei harpe pentru Marşul nupţial.

Nu era suficientă o chitară?

- Clay! - Putem discuta un pic?

Am vorbit cu Laurel şi...

- Ne dorim ceva mai modest. - Nu înţeleg.

Apreciem tot ce ai făcut pentru nunta asta,

dar deja e exagerat.

Nu cunosc acest cuvânt. La ce te referi?

Harpele, porumbeii, tunul cu confetti şi caleaşca...

N-am putea să ne potolim un pic? Numai un pic.

Să îmi schimb planurile? Toate planurile? În ultimele cinci zile.

Am lucrat zi şi noapte pentru nunta voastră.

E vorba de reputaţia mea. Îmi pare rău, nu pot simplu.

Dacă voiaţi ceva simplu, de ce m-aţi mai angajat?

Dacă mai ţii minte, nu a fost ideea noastră.

- Ce faceţi? - Păi să vezi ce facem...

Îmi dau demisia!

Alley? Clay? Ce s-a întâmplat?

- Am supărat-o eu. - Şi-a dat demisia.

Da, ştiu. Nu e bine.

Mulţumesc.

Alley a plecat cu toate serviciile angajate.

Super! O luăm de la capăt şi mai avem doar cinci zile?

Ne trebuie flori, muzică, mâncare, mese şi scaune, decoraţiuni...

Nu avem nici preot pentru ceremonie!

Nu intra în panică. O rezolv eu, mă pricep la rezolvat probleme.

Poate Isabel avea dreptate. E mai bine mai simplu.

Laurel, o să ai nunta pe care ţi-o doreşti.

Te ocupi tu de asta?

Nu, o să ne ocupăm cu toţii, în echipă.

Atunci ajunge cu poveştile, să ne punem pe treabă.

NUNTA COUPER-SHEPPARD PLAN DE ATAC

E totul sub control?

E un pic de nebunie, dar facem progrese.

Prietena lui Sally de la studio se poate ocupa de fotografii,

deci cu asta am rezolvat-o.

- Tu? - Îl mai ţii minte pe Jim?

E bucătar-şef la Delta's Kitchen şi se ocupă el de mâncare.

Preot n-am găsit încă.

L-am putea chema pe reverendul Olson. A fost pastorul mamei

şi erau foarte apropiaţi.

Locuieşte în Little Rock acum, îl sun să văd.

Mami, cum se pun potcoavele, în sus sau în jos?

În sus, categoric. Nu vrei să curgă norocul din ele.

Şi avem nevoie de noroc.

Cu ce aş putea să te mai ajut?

I-am promis Emmei îngheţată acum mai bine de o oră. O duci tu?

La îngheţată? E cea mai uşoară sarcină de azi.

- Emma, mergem la îngheţată? - Da.

O să fie bine.

Laurel, scumpo, eu zic că potcoavele cu panglici

vor arăta superb. Ce părere ai?

Eu aş pune mai degrabă trandafiri în vaze simple.

- Ce părere ai? - Îmi plac potcoavele vesele,

iar vazele simple sunt tare drăguţe.

Cred că Laurel preferă un aspect tradiţional.

Ba eu cred că îi plac potcoavele vesele mai mult.

Iar eu cred că Laurel trebuie să răspundă la telefon.

E tare bună.

Pentru că ai toate ingredientele vitale unei îngheţate perfecte:

sosul de ciocolată, frişca şi cireaşa.

- Şi o lingură uriaşă. - Exact.

Putem face din asta o tradiţie? Mama zicea că ne putem alege unele.

- Eu pe asta o vreau. - Şi mai ce?

Am putea stabili tradiţia filmului de luni.

Marţea cu taco... Ba nu! Marţea pe trambulină.

Pe toate le vreau! Abia aştept!

Şi eu. Noroc!

Ai ceva pe nas.

Mulţumesc.

Veşti bune! Pastorul Olson vine la nuntă.

Serios? Nu mai avem multe de rezolvat.

Da. M-aş bucura numai dacă s-ar şi înţelege toată lumea.

- Mulţumim, Ilene. - Mulţumim.

Îmi imaginam o casă mare, cu toate rudele adunate de sărbători,

iar acum văd doar aeroporturi şi vizite pe rând.

Mi-aş dori ca ai tăi să se înţeleagă cu ai mei.

Şi ai tăi ar trebui să se străduiască un pic.

Trebuie să se implice toţi patru.

Va suna ciudat, dar îmi lipseşte Alley.

Cu ce ai speriat-o chiar aşa?

Era ca elefantul în magazinul de porţelanuri.

Ar trebui să-mi mulţumeşti. Te scotea din minţi.

Ştii ce vreau să spun. Vreau doar să fii fericită.

O să fiu fericită în clipa în care păşesc spre altar

şi pleacă toţi spre casă.

L-aţi cunoscut pe Tucker.

- L-am salvat. - E foarte frumos.

- Dră Presley? - Poţi să-mi spui Priscilla.

Vă bucuraţi de vizita la Graceland?

Da, e superb! Ne vom căsători în capelă.

- Peste două zile. - Cel puţin ăsta e planul.

Mă bucur, felicitări!

- Clay. Logodnica mea, Laurel. - Încântată.

Două zile.

Ne-am bucurat mult când ne-am logodit, dar...

E haos cu pregătirile.

Înţeleg perfect. Dacă aveţi timp,

aş vrea să vă arăt ceva special pentru mine. Ce ziceţi?

- Da! - Haideţi!

E nebunie cu nunţile.

Când m-am căsătorit cu Elvis, în Las Vegas,

am fugit cu prietenii din casa lui din Palm Springs

ca să scăpăm de paparazzi.

Nici nu-mi pot închipui!

Era nebunie.

Dar am avut o nuntă privată şi intimă,

exact cum ne-o doream.

Aşa trebuia să facem şi noi.

- Ce rochie frumoasă ai avut! - Mulţumesc.

Şi ce costum avea Elvis!

Parcă a fost ieri.

Pot să întreb ce melodie aţi ales?

- Love Me Tender, desigur. - Normal. E melodia perfectă.

Sperăm să prindem primul dans.

Mai avem multe de făcut, iar ai noştri nu se înţeleg la nimic.

Orice s-ar întâmpla, cel mai important

e să ţineţi minte ce contează cu adevărat: voi doi.

Sunteţi o pereche minunată. Vă doresc toată fericirea din lume.

Mulţumim din suflet, Priscilla Presley!

- Mi-a părut bine. - Şi nouă.

Eu ies la călărit. La revedere!

- Ce jenant! - I-ai spus Priscilla Presley.

Ştiu. Cum am reuşit?

Dar are dreptate, e ziua noastră. Şi nu vom face niciun compromis.

Cu părinţii noştri, nu-i uşor.

Trebuie să încercăm. Începem dimineaţă devreme.

Clay...

Te-ai trezit devreme.

- Mi-a zis Isabel că aici te găsesc. - Ce e?

Aş vrea să stăm de vorbă, ca de la bărbat la bărbat.

Era şi timpul. Hai să ne plimbăm.

Simt că ai unele rezerve în ce ne priveşte.

- Nu am în ce o priveşte pe ea. - Numai în ce mă priveşte pe mine.

Clay, sigur eşti bărbat de treabă.

În industria muzicală n-am eu încredere.

Credeam că Laurel a scăpat de asta când s-a apucat de finanţe.

- Şi apoi m-am întors eu în peisaj. - Cu muzică cu tot.

Muzica e o parte importantă în viaţa noastră, a amândurora.

O să fii cel care o creşte pe nepoata mea.

Vreau să ştiu că Laurel şi Emma se pot baza pe tine.

- Un bărbat responsabil. - Da, domnule.

Înţeleg şi ai dreptate. Domeniul meu e unul impredictibil.

Însă aşa e şi viaţa. Nu ştiu cum să îţi potolesc grijile,

dar sunt foarte bun la ceea ce fac.

Iar un lucru care nu se va schimba e dragostea pentru Laurel şi Emma.

Orice ne rezervă viaţa, o să le înfruntăm împreună.

Laurel zice că eşti încăpăţânat ca mine.

Apreciez discuţia sinceră.

Deci cădem de acord să nu fim de acord?

Poate. Am fugit.

- N-ar trebui să fie decât un tort. - Da.

Deci faceţi două torturi pentru nunta Couper-Sheppard.

- Unul Couper, unul Sheppard. - Incredibil!

Dacă e să alegeţi unul, care ar fi?

Revin eu cu răspunsul. Am de discutat cu două mame.

Alo? Domnule reverend Olson?

Îmi pare rău să aud.

Nu, nu-i nimic. Să vă faceţi bine. Bine.

- Am stabilit să ne vedem la 13:00. - Nu toţi am fost militari. Ajung ei.

Mai sunt unele lucruri de stabilit.

M-am ocupat eu de tot, dar poţi să mă ajuţi, dacă vrei.

Dacă trebuiau s-o facă singuri?

Merg să îmi pudrez nasul. Dacă vine ospătarul, vreau o salată.

Stai, că vin cu tine.

Pe pastor l-a doborât gripa?

Îşi tot cerea scuze, dar era răcit cobză.

- O să găsim pe altcineva. - Până mâine?

Şi nici nu avem meniul final. Sau, de fapt, avem două.

De ce avem două meniuri finale? Al mamei şi al lui Isabel...

Credeam că te ocupi de asta.

Mă ocup de tot restul, nu pot fi peste tot.

Nici eu nu pot. Fac pe arbitrul la fiecare detaliu.

Decoraţiunile, muzica, mâncarea, torturile...

- Ţi-am spus că avem două torturi? - Două?

Unul perfect pentru familia regală

şi unul perfect pentru o nuntă la Grand Ole Opry.

Se duce totul de râpă. Părinţii noştri nu se înţeleg.

- Nimeni nu e de acord cu nimeni. - Hai să trecem peste asta.

Nu vreau să trec peste asta. Vreau să mă bucur de nuntă.

Ştiu, ştiu. Bine.

Sar peste prânz, dau nişte telefoane.

Ce rost are? Fără preot, nu ne căsătorim.

Cred că am ajuns la capătul puterilor.

- Sau poate e un semn. - Îţi promit, o să fie bine. Mă ocup.

Îmi pare rău, dar nu pot s-o fac. Cere-le scuze din partea mea.

Laurel...

Laurel...

Sigur asta au spus?

- Fără echivoc. - Păcat că am ajuns până aici.

Nu s-a întâmplat de la sine.

Cred că niciunul dintre noi nu a ajutat situaţia.

Cu asta suntem toţi de acord.

Isabel, îmi pare rău dacă m-am băgat peste tine.

- Şi mie, dacă m-am băgat peste tine. - Stai liniştită, n-aveai cum.

- Mă simt îngrozitor pentru tot. - Şi eu.

Noi am creat problema, cum facem să îndreptăm situaţia?

- Domnule Franklin... - Clay, ce faci?

- Bine, dv? - Dacă o cauţi pe Laurel, a plecat.

- Nu, speram să pot vorbi cu dv. - Sigur, te rog.

- Ce te preocupă? - Voiam un sfat.

O să mă străduiesc.

Dv şi Glynda aveţi o căsnicie minunată, iar eu şi Laurel...

Nu ştiu ce ne facem cu nunta.

Ne-am tot străduit să îi mulţumim pe ai ei, pe ai mei...

- Şi asta v-a afectat pe voi? - Da.

Toată lumea are o altă idee despre cum ar trebui să arate nunta asta.

Sunt convins. Dar nu te însori cu omul, te însori cu toată familia.

Şi îi iubesc pe ai ei, vreau să fie fericiţi.

Bineînţeles. Eşti un om bun şi ştiu asta de când te-am întâlnit.

Dar nu rezolvă nimic, nu?

Eu am o teorie despre nunţi.

Nunta e un test pentru fiecare cuplu. Cu toată planificarea şi stresul.

E testul dacă sunt cu adevărat pregătiţi.

Credeam că suntem. Cred că suntem.

Iubirea e complicată. Cică unii chiar scriu cântece despre asta.

Dar ce e mai important e că nu contează deloc ce cred alţii.

E ziua ta şi a lui Laurel.

Fă-o să fie aşa cum vreţi tu şi Laurel.

Când e gata şi toţi pleacă acasă,

nu rămâneţi decât tu, Laurel şi Emma.

Un sfat foarte bun de la un bancher!

N-am fost mereu bancher, să ştii. Pe vremuri, am fost preot de armată.

- Serios? - Da, crede-mă.

Am auzit şi am văzut de toate. Să te întreb ceva...

- O iubeşti pe Laurel? - Da.

Bine. Fiindcă ştiu că şi ea te iubeşte.

Cât timp vă iubiţi, puteţi trece peste orice.

- Vă mulţumesc pentru sfat. - Sper să-ţi fie de ajutor.

Tată?

- Bună, tati! - Scumpo... Intră.

- Voiai să vorbim? - Da.

- Îţi pun ceva de băut? - Sigur.

Am nişte apă cu fructe. Ia loc.

Ne-o lasă cei de la hotel.

Unde e Isabel?

Jos, la recepţie, la un sandvici cu unt de arahide şi banane.

Mulţumesc.

Voiam... M-am gândit că ar fi cel mai bine...

Nu sunt bun la comunicare.

Mama ta ştia mereu ce să spună. Ştia ce să spună, ce să facă...

Îi semeni foarte mult. De la ea ai moştenit talentul.

Vocea frumoasă, dragostea pentru scenă.

Iubea muzica la fel de mult ca tine.

Dar toate visurile şi speranţele ei...

Atot aşteptat succesul şi el nu a venit,

iar asta a rănit-o mult.

Şi eu nu puteam să fac nimic.

Nu puteam suporta să păţeşti şi tu la fel.

De-aia n-ai venit să mă asculţi cântând?

De-aia erai atât de hotărât să merg la şcoala de afaceri?

Da. Şi am greşit.

Tată, îmi iubesc viaţa şi meseria.

Şi iubesc şi muzica.

Clay mă completează.

Nu e loc suficient pentru tot ce mă face fericită?

Ba sigur că da.

Şi îmi pare rău, scumpa mea.

Mai mult te-am tras în spate. Dar s-a zis cu asta.

Vrei să cânţi? O să vin la fiecare concert de acum încolo.

Îţi dau cuvântul meu.

Te iubesc, tati.

Şi eu te iubesc, scumpa mea. Foarte mult.

Şi Clay?

- E om bun. - Este.

Se poate să fi fost cam dur cu el.

Dar se vede cât vă iubeşte pe tine şi pe Emma.

Dacă mama ta ar fi aici, ştiu ce ar spune.

Că nu există om mai bun pe lumea asta pentru fetiţa ei.

Mulţumesc, tati.

- Ce faci aici? - Am primit un telefon.

- Părinţii mei voiau să vorbim. - Şi tata.

Şi n-a mai fost maiorul. A fost tata.

Nu ştiu ce se întâmplă, mama a renunţat la porumbei.

Iar Isabel face compromisuri la decoraţiuni.

Mai vrei să te măriţi cu mine?

Categoric.

- Stai! Tot nu avem preot. - Cred că am rezolvat-o eu.

- E soare, niciun nor pe cer. - Fiindcă am îngropat sticla.

Să nu te îndoieşti niciodată de tradiţiile mamei tale.

Da, domnule.

Sunt atât de mândru de tine!

Te iubesc, tată.

Arată totul bine? Coafura, machiajul?

Eşti cea mai frumoasă mireasă din câte am văzut. Nu, Trish?

Nu te contrazic. Niciodată.

- Eu cum arăt, mami? - De revistă. Hai la mine!

- Foarte frumoasă! - Mulţumesc.

- Mi se întinde machiajul. - Gata! Trebuie să ne terminăm.

Emma, hai să mergem la capelă. Ne vedem curând.

Îmi pare rău că a fost aşa haos în ultimele săptămâni.

Nu am avut timp să vorbim.

- Mie îmi pare rău. - Isabel...

Am vrut să te ajut, să mă implic şi eu în viaţa ta.

Dar faci parte din viaţa mea. Şi vei face mereu. Suntem o familie.

Asta e tot ce îmi doresc. Vreau să îţi împrumut ceva pentru nuntă.

Dacă accepţi, desigur.

Mama a purtat-o la nuntă şi zicea mereu că i-a adus noroc.

Dacă nu ai deja ceva împrumutat sau ceva albastru,

ar fi o onoare pentru mine să o porţi.

Şi pentru mine.

Ştiu că nu o pot înlocui pe mama ta şi nici nu încerc asta.

Dar, dacă ai vreodată nevoie de ceva, îţi stau oricând la dispoziţie.

Nici nu ştii cât înseamnă asta pentru mine. Serios. Mulţumesc.

- N-ai uitat de preot, da? - A venit.

- Mă bucur să vă văd. - Şi eu.

- Mulţumesc că aţi venit. - Eu mulţumesc.

- Te iubesc, tati. - Şi eu te iubesc.

Am reuşit.

- Arăţi uluitor. - Nici tu nu arăţi rău.

Puteţi lua loc.

Prieteni, rude, mai vechi sau mai recente,

ne-am strâns la Graceland, în această frumoasă capelă,

înconjuraţi de iubire, pentru a-i uni pe Laurel Couper şi Clay Sheppard

prin taina sfântă a căsătoriei.

Aş putea vorbi mult şi bine despre ce cuplu reuşit sunt,

însă mirii m-a rugat să nu mă întind.

Mai ales după ultimele săptămâni.

Le dau acum cuvântul lui Laurel şi lui Clay,

să le ascultăm jurămintele. Clay?

Laurel, ştiam cât de deosebită eşti de când mi-ai pus guma în păr.

Era în clasa a treia.

Te-am lăsat să-mi scapi o dată.

Soarta mi te-a adus înapoi şi nu te mai las să fugi.

Din ziua asta înainte, te voi înveseli când eşti tristă,

voi sărbători alături de tine şi voi cânta cu tine.

Câte zile voi avea. E rândul tău acum.

S-a dat vina pe mine, nu am fost eu de vină.

Annamae Cowan ţi-a pus guma în păr.

Ca să se afle adevărul.

Clay, mereu m-ai făcut să râd prin simpla ta prezenţă.

La şcoală, ori în culise, când aveam emoţii, ori aici.

Şi acesta e doar unul dintre milioanele de motive pentru care

abia aştept să ne petrecem viaţa împreună.

Nu avem timp pentru un milion de motive, aşa că voi mai spune unul.

Pur şi simplu, te iubesc, Clay Sheppard.

Te-am iubit mereu şi te voi iubi pe veci.

Ne daţi verighetele, vă rog?

Mulţumesc, Ted.

- Vă rog să repetaţi după mine... - Daţi-mi voie.

Am aşteptat prea mult, să n-o mai lungim. Da.

- Da, şi eu. - Şi-am încheiat.

Vă declar soţ şi soţie.

Poţi săruta mireasa. Cum s-au şi prins deja.

Doamnă Sheppard, am reuşit.

A necesitat ceva efort, dar aş zice că e nunta perfectă.

Mama ne plănuieşte luna de miere. Are nişte idei fantastice.

Clay Sheppard!

Ia uite!

- Nu credeam s-o văd vreodată. - Nici eu.

Vă rog... Dacă îmi acordaţi puţin atenţia.

Toţi cei care o cunosc pe Laurel

ştiu că muzica a fost mereu o parte importantă în viaţa ei.

E moştenire de familie. Bine, nu din partea mea, sunt afon.

Iar cei care îl cunosc pe Clay ştiu că e cineva în industrie.

A reuşit să tragă sforile potrivite ca să aducă vedeta ideală

pentru această seară foarte specială.

Să-i urăm bun venit domnului Lee Brice!

Lee Brice? Glumeşti?

Mulţumesc pentru invitaţie.

Dragi miri, e o onoare să vă fiu alături

la începutul unui drum frumos care e o căsnicie fericită.

Doamnelor şi domnilor, îi invităm pe miri pe scenă?

- Să-mi dea o mână de ajutor. - De acord!

Parcă renunţaserăm la asta.

Nu puteam renunţa la tot. Nu-ţi place?

Ba da, îmi place.