Original subtitles

CU 6 LUNI ÎNAINTE

Suus, e rândul tău.

- Mă numesc Suzanne. - Je m'appelle Suzanne.

Suzanne…

Foarte bine.

Te muți în Franța, ar trebui să știi cum să spui asta.

Mai avem mult de mers?

- Cât mai avem? - Încă o oră și jumătate.

O oră și jumătate.

Asta este.

Cred că avem o grădină foarte mare.

Ne putem lua o trambulină uriașă care să încapă în ea.

- Vom construi un debarcader. - Să sărim de pe el.

Avem nevoie de un rechin în lac.

Nu, rechinii sunt înfricoșători. Să luăm un delfin.

Ok, un delfin.

Ține-o!

- Am făcut-o să pară mai frumoasă decât e? - Poate puțin.

Dar nu sunt dezamăgit.

Iisuse!

Trebuie să privești dincolo de toate acestea.

Suus, Bas! Ajutați-ne să descărcăm, haideți!

Mamă, chiar mi-e foame.

Mi-e scârbă!

Eric?

Nu e apă.

Eric, nu e apă.

La naiba!

Ți-am spus deja despre chestia aia de 200 de wați, ce naibii.

Nu înțelegi nimic.

Nu asculți, am făcut comanda acum două săptămâni.

Ce? Nu are nimic de-a face cu asta.

Vin! Doar o secundă!

E o nebunie, vă bateți joc de mine?

Și lista.

Asta-i tot?

Nu am reușit să deslușesc totul de pe listă.

Pentru restul, trebuie să mergi la un magazin de bricolaj.

Am o întrebare.

Pentru casa noastră căutăm…

Da?

Ah! Am înțeles: lucrători, constructori.

- Asta e? - Da.

Toți sunt listați în Pagini Aurii.

Ce a spus?

Pagini Aurii.

La dracu!

- Sunt obosit. - Vreau un T-Rex.

Vreau să merg acasă.

Vreau un pește auriu și un rechin prietenos.

Nu luăm o trambulină în Franța?

Da, luăm una. Hai că aproape am terminat.

- Nu putem renunța la cumpărăturile astea? - Da.

Scuzați-mă!

Acesta nu e foarte bun. Îl recomand pe acesta.

Poftim!

Ar trebui să guști, e delicios.

Bas, nu poți face asta. La naiba!

- Unde e sora ta? - Nu știu.

Cum adică nu știi?

Suzanne?

Suus?

Suzanne?

- Suus? - Mami…

Suus? Haide!

Suzanne?

- Stai, mami! - Hai, Bas!

Scuză-mă! Îmi caut fiica.

Blondă, așa, dar apoi…

- La dracu! Haide! - Mami!

Suus? Suzanne?

Suzanne!

Mami!

La dracu!

Suus? Isuse, unde ai fost?

În departamentul de jucării.

- Ai plecat. - Haide să intrăm înapoi!

Hei, blondino! Stai mereu aproape de mama ta, ai auzit?

Mamă și bărbatul acela era din Olanda.

Am lucrat la țevi toată ziua

și acum curge un racord.

Deci nu putem face încă duș?

Ba da, poți.

Dar rece.

Îmi pare rău!

Șaisprezece plus opt.

- Șaisprezece plus opt. - Nu știu.

- Douăzeci și patru. - Da, e corect. Foarte bine.

Vrei și tu?

- Mâine vom avea apă caldă. - Te țin minte. Ok, încă una.

- Zece plus patru. - Paisprezece.

Paisprezece. Foarte bine. Ai fost foarte bun. Douăzeci plus opt.

- E douăzeci și opt. - Da.

Păcat!

Da. Nu.

Bine, mulțumesc.

Nu, nu, dar…

Poate tu…

Știi ceva… Alo?

Hotdogs în chifle!

Vreau ketchup.

Trebuie să-ți petreci toată ziua în aer liber. Ce minunat!

Da, e aproape ca și cum ai fi într-o vacanță permanentă.

Reușește dl Workaholic să nu facă nimic?

Și, în sfârșit, să petreacă ceva timp cu familia lui?

- Du-te să te joci cu mami! - Da.

E rândul tău acum. Ești în casa mamei, asta e destul de rău.

Bine, cheile.

Hai să mergem! On y va!

O să vă placă acolo.

- Ești bine? - Bas, vino aici!

- Ești atât de nostimă. - Ai totul?

Te voi duce la școală în multe zile.

Întâi trebuie să termin casa. Ce e asta?

Haide, maimuțoilor, să mergem!

- Pa, tată! - Bate palma!

Distrează-te!

- Au revoir! - Fără trabuc.

Bună dimineața! Grăbește-te înăuntru!

În regulă.

Iată noii elevi! Bună, Suzanne și Bastian!

- Numele lui e Bas. - Bas. Bine.

Hai să vă arăt unde vă puteți lăsa ghiozdanele.

Îi puteți lua la cinci fix.

Franceza mea nu e foarte bună și copiii mei…

Nu vorbesc bine. Nu va fi ușor, dar vor învăța.

Haideți, copii, să mergem!

Nu. Dvs. doamnă, vă veți întoarce la ora cinci. Ora cinci. Bine?

Haideți!

Pa!

Distrați-vă!

Pa!

Veniți!

Bună seara!

Bună!

Am vrea să mâncăm ceva, dacă se poate.

Da, sigur. Acolo.

Mulțumim.

- Luăm o sticlă? - Da, e frumos.

Ești bine?

Dar tu?

- Nu progresăm, nu-i așa? - Nu.

Cam așa merge, știi.

Doamnă, patru fripturi tartar cu cartofi prăjiți, vă rog.

Totuși, rezolvi probleme.

Nu e ca și cum am renova.

I-ai sunat pe cei din Pagini Aurii?

Pe toți.

Uau…

Până la urmă, aducem o echipă poloneză?

Nu le va plăcea. Tot satul se va întoarce împotriva noastră.

Domnule? Doamnă? Vă rog! Oamenii discută aici.

În Franța copiii își ascultă părinții, nu invers.

Bas… E în regulă. Haide!

Bună seara!

V-a plăcut masa?

Mă bucur atât de mult să te văd! Am uitat să-ți mulțumesc.

Eric, acesta e domnul care a găsit-o pe Suus.

- Peter Meijer. - Bună!

Sunt destul de olandez pentru a ne spune pe nume.

Da, stai jos.

- Vin? - Da, te rog.

Bună, blondino! De ce nu joci pinball?

Proprietarei nu i-a plăcut.

Chiar așa? Dacă spun că e în regulă, atunci e în regulă.

Marie, dă-le copiilor câteva monede.

Dați-i drumul!

- Eu prima. - Nu, eu.

Ei bine? Cum vă place Le Petit Paradis?

V-ați mutat într-un sat. Toată lumea știe totul aici.

Ce rudă ești cu Juliette? O mătușă îndepărtată?

Juliette a fost mama Simonei.

Nu am știut că are copii.

Mulțumesc.

- Nu ați păstrat legătura? - Nu.

Dar tu? Cum ai ajuns aici?

Dragostea. Am rămas aici. Poveste lungă.

Din fericire, din nou singur de ceva vreme.

Cum merge renovarea? Pun pariu că e destul de muncă, nu?

Tocmai vorbeam despre asta. Merge bine.

Dar ne-ar fi de folos câteva perechi de mâini.

Spionez cu ochiul meu ceva care stă chiar în fața ta.

Da, asta numim noi olandezii să trăiești ca un zeu în Franța, nu?

Întreținere întârziată. Să o lăsăm așa.

Lumină în întuneric.

Nu arată chiar atât de rău. Înlocuiți câte o grindă. Mucegai uscat.

Uită-te la scara asta uimitoare din sec. al XIX-lea. O vom restaura.

Și trebuie să spun că metalul nu e prea rău.

Vrem să facem camere de oaspeți la etaj.

De ce nu. Cea mai grea treabă va fi cablarea.

Veți avea nevoie de permise. E un iad, lăsați-mă pe mine.

- Cât de mare e proprietatea? - Avem opt hectare.

E mult de cosit.

Nu veți regreta.

De azi, măriți căldura pentru a elimina umiditatea.

Aici nu sunt gaze, va trebui să folosiți lemne.

O metodă bună de a curăța, nu?

Încălzește toată casa. Foarte eficient.

Mențineți focul și puneți lemne la fiecare șase ore. Zi și noapte.

Bun venit în Franța!

Doamne!

Mai bine dă-mi-o mie.

- Poți să mă ajuți? - Da.

- Ești în regulă? - Nu.

Când mă gândeam la mama,

vedeam această viață interesantă și aventuroasă în fața mea.

Ceva mai interesantă decât a noastră.

Nu m-am gândit că ar putea fi singură…

- Oh, la naiba! - Sunt tot felul de lucruri acolo.

SOFIA LOREN GĂTIND „CON AMORE”

E trimisă din cer pentru tine.

Poate ar trebui să fim mai atenți la ce aruncăm.

Repétez après moi.

Chez le docteur.

Mon enfant est malade et a une forte fièvre.

- Bună dimineața! - Bună! Bună dimineața!

- Antoine. - Simone.

- Bună dimineața! Antoine. - Simone.

Te descurci?

Vrei să te ajut?

Din fericire, sunt doar pizza, le pot duce.

Poftă bună!

- Șase săptămâni? - Cel puțin.

- Cât a fost? - 1.250.

- Le voi comanda. - Numerele sunt înăuntru.

- De câți metri cubi avem nevoie? - Nu metri cubi. Metri.

- Mi-e foarte foame. - Rezolv eu, dar trebuie să plătești.

Bună, băieți! Nu trebuia să vă ocupați de grămada de lemne?

- Este ok. - N-ai făcut nimic.

- Ai vin? - Nu avem vin aici.

- Eric? - Scuză-mă, mulțumesc.

Văd că faci progrese.

Pot?

Nu e o chestiune de putere.

Dacă folosești toporul așa, te rănești. Nu merge așa.

Balansezi toporul înapoi în cerc.

Iar gravitația face restul.

Mută-ți mâna în față!

Aici!

- Copiii francezi sunt proști. - Serios? De ce?

- Toți spun lucruri atât de stupide. - Precum?

De unde să știu, nu vorbesc franceză.

Din câte știi, ei ar putea spune:

”Îl invidiez pe Bastian, e grozav. Eu sunt doar o broască proastă.”

Eu nu cred asta.

Hainele alea sunt caraghioase.

- Tu ești? - Nu, e ea.

Aceasta e mama mea.

Și copilul ăla?

Nu știu. Nu eram acolo.

Cine este?

Nu știu.

Nu știi multe, nu?

Nu, nu știu.

Cum de nu știi nimic din toate astea? E mama ta, nu-i așa?

E mama mea pentru că i-am ieșit din burtă

dar, nu e pentru că nu m-a crescut.

Nu te-a plăcut?

Lucrurile nu ies mereu conform planului.

Uite! Tu ai scris asta.

Ai scris „dragă” cu doi A, nu e corect.

DRAGĂ MAMĂ, M-AM DISTRAT AZI LA ȘCOALĂ

CU DRAG, SIMONE

Ce scrie aici?

Draga mea fetiță.

Vezi, Bas? O plăcea pe mama.

Haide, băieți! E timpul pentru un duș.

Da, știu, nu e distractiv. Dar trebuie. E obligatoriu.

Bas e agresat la școală.

Este normal.

Nu face totul bine.

Nu, dar nici nu cred că ar trebui să reacționăm exagerat.

Cărțile spun că va dura un an până se vor obișnui aici.

Trebuie să rezistăm, toți.

Când casa va fi gata, va fi bine.

Îți amintești? Trăiește ca zeu în Franța?

- Peter? - Huh?

Ce ar trebui să facem? Încă una?

- Încă una. - Ultima.

Simone…

Știu că nu ai avut mamă, nu te învinovățesc,

dar paste și pizza și prost făcute pe deasupra…

asta nu se face.

Da, de asta am făcut un foc de tabără, vin, prieteni buni.

- Mai vrei? - Nu, mulțumesc.

Voi doi l-ați făcut. Absolut.

Și doi copii, atât de drăguți și grozavi.

Dar tu? Ai copii?

Nu.

Dar simt că fiul fostei e ca și al meu.

Cum a ajuns mama ta aici?

S-a îndrăgostit de altcineva. La asta se rezumă totul.

- Și-a abandonat familia pentru un bărbat? - Da. Simone avea doar șase ani.

Dar ne-a lăsat ceva cu totul special. Nu crezi?

Nu numai asta. Datorită ei, Simone are acum 200 de mii în cont.

Lecția numărul unu: nu spune niciodată unui antreprenor câți bani ai.

- Peter e un prieten. - E antreprenor, Eric.

Uneori nu contează, ne-am înțeles.

Iubito, ar trebui să înveți să ai mai multă încredere în lume.

Perfect. Mă bucur să te văd, omule.

Hei, am nevoie de tine înăuntru.

RULOURI DE PASTE UMPLUTE

Semnezi asta?

- 6.000 de euro? Pentru ce? - E prostia cu autorizațiile.

- Nu uita să mai pui lemne. - Da.

- Nu-i rău, nu? - Nu-i rău?

E minunat.

- Atenție! - Dumnezeule!

Ce s-a întâmplat aici?

Autorizațiile durează, iar Peter a sugerat să facem asta.

Ar trebui să-l vezi de aici.

Un tavan înalt face acest spațiu mult mai atrăgător.

Am crezut că facem camere de oaspeți aici.

Da, dar am crezut că e doar temporar.

Și vrem să facem o singură renovare.

Nu-i așa?

Cina e aproape gata.

Îți jur că o să-i placă. Ai încredere în mine.

Lasă-mă să te ajut.

La dracu!

Am făcut tot ce am putut.

Poftă bună!

Crezi că putem face asta acolo?

Fără nici o îndoială. Nu-ți face griji, va fi bine.

- Ce naiba e cu tine? Vrei să mori? - Taci!

Nu vreau să mor.

- Cine sunt? - Mamă, de fapt ar trebui să întrebi:

”Cine ești tu?” Și apoi întrebi: ”Ai mustață? Ești blond?”

- Ai mustață? - Nu.

Sunt femeie, îți amintești? Nu cred că aș avea mustață.

- Mamă, uite ce am! - Unde te duci?

Trec pe la Peter.

- Vrea să discute ceva cu mine. - Ce? Stai puțin!

Credeam că noi patru facem ceva împreună.

Haide, Eric! Abia te mai vedem.

Îți amintești? Franța, încetinești?

- Hai să facem ceva distractiv! - Bine.

Uită-te la cățeii ăia! Sunt atât de drăguți!

Ce avem noi aici? O căpriță.

Chiar a vrut să ne arate asta. Cum aș putea să-l refuz?

Nu.

Iepuri.

- Îți plac? - Sunt frumoși.

Toată lumea cultivă ceva.

Are mere pe terenul lui și le vinde aici.

- Mere? - Da.

- Câini! - Marc, ce mai faci?

Ew, cap de porc.

- Sebas! - Bună, Peter!

- Vreți niște struguri, oameni buni? - Da.

- Veniți! Domnule primar, bună dimineața! - Bună dimineața!

Aceștia sunt noii rezidenți de la Le Petit Paradis: Simone și Eric.

Fiica pierdută a Juliettei. Încântat de cunoștință! Ce mai faci?

Bine. Și tu?

Vreți să fiți conectat la internetul francez, nu?

Avem ceva probleme cu autorizațiile.

Avem o întâlnire săptămâna viitoare.

Birocrația.

Bazați-vă pe Peter! Sunteți pe mâini sigure cu el.

Mulțumesc.

Scuzați-mă!

Simone, eu și Eric ne-am gândit la camerele tale de oaspeți.

Cu excepția etajului, care acum a dispărut, mai e puțin loc în casă.

Ce zici de o construcție afară?

Construiți mici bungalouri afară. E mult spațiu.

Bungalouri? Voi fi încântată dacă supraviețuim renovării propriei case.

Dar ar fi inteligent să continuăm acum.

Din toate punctele de vedere. Înțelegi, nu-i așa?

Nu înțeleg.

Ar fi păcat dacă te-ai opri acum.

Nu ești Simone?

Și Peter lucrează pentru tine?

Ai girjă să păstrezi distanța!

- Să-ți cumpăr un câine? - Da…

- Cel negru? - Nu, Peter, noi…

Acesta alb?

Eric? Dormi?

Am avut o conversație foarte ciudată cu Peter azi.

Vorbea despre bungalouri.

Nu le vom face, nu-i așa?

Să vorbim despre asta mâine.

Da.

- Unde e magazinul de bricolaj? - La o oră și jumătate distanță.

- O oră și jumătate? - Da.

Avem mașină. Dă-mi lista!

Ce ne trebuie e destul de precis,

iar Peter spune că e nevoie de cineva cu experiență acolo.

- Michel nu se descurcă singur? - Nu face scandal.

Nu am cont acolo și nu-i dau băiatului cardul.

Nu te mușcă.

Mergem?

Da.

Ia următoarea ieșire. Acolo!

Ora două.

La naiba!

Vreau să-ți arăt ceva frumos.

Bună ziua!

- Poftim vinul! - Mulțumesc.

Ce e în meniu?

O mâncare de crustacee cu melci, creveți, stridii…

- Bine, luăm două. - Foarte bine.

- Bine, ia furculița… - Și apoi doar…

Nu știi?

Nu.

- L-ai înghițit dintr-o înghițitură? - Ce?

- Nu ai… Ce este… - Mestecat? Am mestecat.

- Nu am mestecat. - L-ai înghițit?

Ce?

- Trebuia să mestec? - Desigur, e viu.

Se mișcă în interiorul tău acum.

Nebunule!

Îmi pare rău!

- La ce visezi? - Visele mele?

Nu știu.

Că e gata casa.

Dar treaba asta va dura luni de zile.

Nu poți aștepta atâta timp pentru a fi fericită.

Ce-ți dorești acum? Aici, în acest moment.

- Îmi doresc… - În franceză.

Sper…

- Să nu râzi de mine. - Nu râd de tine.

Sper…

că copiii mei…

sunt fericiți aici.

Te gândești la copiii tăi, la casă, la familie,

dar nu la tine.

Dar tu?

Ești frumoasă.

Simone, vrei să semnezi aici?

Peter cunoaște un tip la EDF, îl așteaptă.

- Eric, vreau… - Bungalourile, da.

Vom vorbi despre asta mai târziu, bine? Semnează!

Mulțumesc.

Dacă nu e altă cale, atunci…

Dar suntem la 2.500, bine.

Atunci totul e aranjat.

Ne vedem imediat, omule.

Ce?

Eric?

Ce au spus despre mama ta? Cât de grav e?

A avut un accident vascular, poate fi orice.

Vin cu tine? Ai vrea?

- Nu e posibil. - Ba e.

Luăm copiii de la școală și plecăm.

Copiii au nevoie de școală, iar muncitorii de mâncare.

Cineva trebuie să o facă.

Să o rugăm pe sora ta să vină? Așa nu vei fi singur.

Mami!

Mami!

- Ce s-a ăntâmplat? - Am avut un vis urât.

Dragul meu băiețel! Totul e bine.

- Nu pleca! - Nu plec nicăieri.

Voi fi mereu cu tine. Îți promit!

Doamne!

Cred că trebuia să-mi pun saboții.

- Mă bucur că ai venit. - Și eu.

Aici! Vino să vezi!

Doamne, Mone, în ce te-ai băgat?

Oh, Doamne!

Oh, el? Nu e rău.

Nu-i rău?

Mulțumesc.

Mulțumesc. La revedere!

Haide, ca să te poți schimba.

Îmi pun salopeta și mă duc să-i ajut.

Hei, de unde ai luat-o?

- Am găsit-o. - Nu-mi amintesc să fie atât de drăguță.

- Semeni cu mama. - Doar fizic, sper.

Da. O pun la loc invers.

- Băieți, e ora de culcare. - Nu.

Lian, vrei să ne citești o poveste?

Bineînțeles. Poți avea ceva timp pentru tine.

- Noapte bună, maimuțoi! - Noapte bună, mami!

Băgați-vă sub pătură! Ce carte vreți să vă citesc?

Hei?

Îndepărtează mâinile!

Mâinile tale.

Ceva atât de magnific nu trebuie acoperit.

Mami?

Mami!

Mami!

Mami!

- Hei, maimuțică! Ce s-a întâmplat? - Nu știam unde ești.

Haide!

La naiba!

- Cred că e piață azi. - Putem cumpăra ceva de acolo.

Simone, stai! Am uitat ceva.

Trebuie să mergem la magazinul de bricolaj, îți amintești?

Mai trebuie să cumpărăm benzi de aluminiu.

Și ea trebuie să plătească, așa că…

Nu te deranjează dacă vin și eu?

Eu? Nu, nici o problemă.

Super!

Cred că mă place.

Scuză-mă, Lian! Am uitat complet de asta.

Nu fi proastă, e destul de bine.

Nu conduci repede, ne putem bucura de asta puțin mai mult.

Mai întâi mergem la școală și apoi mergem toți la magazinul de bricolaj.

- Super! - Bine.

Poate că ar fi bine să-i aștepți aici

în timp ce mergem repede la magazinul de bricolaj.

Poate îi duci după colț să bea crêpe.

Magazinul de bricolaj e îngrozitor, copiii îl urăsc.

Da, desigur, nicio problemă. Da, sigur. Bine, atunci…

Vă iau în scurt timp. Bine?

Am văzut cu ochișorii mei ceva…

Albastru deschis, tricoul lui?

Mone, ai o vază normală sau pun florile în asta?

Hei?

Nu te-am speriat, nu?

Nu.

Nu. Nu te așteptam aici.

Nu. Eric mi-a cerut să fiu atent.

Totul e bine?

Da.

Bine.

Ți-a spus Eric că voi da o petrecere în curând?

Nu.

Cumpără-ți o rochie frumoasă. Va fi o petrecere grozavă.

- Vise plăcute! - Da.

Prinde!

- Atunci continuă. - Prinde!

Michel?

Michel?

Simone? Sună Eric.

Vine.

- Lemn dulce și acadele… - Nu există lemn dulce în Franța.

Ce s-a întâmplat?

A fost un incendiu mare.

Și… am fost acolo.

O grindă s-a prăbușit peste mine.

Mama mea suferea de depresie.

A murit în acel accident, când eram mic.

Ce vârstă aveai?

Aveam șase ani.

- Nu mai vrei? - Puțin.

Puțin? Te poți servi singur.

- Pot să mai iau? - Da, sigur. Te descurci singură?

Scuzați-mă!

E bun? Vin imediat!

Îmi va fi dor de tine.

- Pa, scumpo! - Îmi va fi dor de tine.

Vei fi bună cu frățiorul și cu mama ta?

Nu sunt oarbă, Mone.

Și nici Eric nu cred că e.

Trebuie să ne oprim.

Lasă-mă să plec, te rog! Stai departe de casă. Bine?

Te rog! Cere-i lui Peter o altă slujbă.

Promite-mi!

Ce s-a întâmplat cu bunica?

Bunica a avut un accident vascular și a stat puțin timp în spital.

E amuzantă când vorbește, dar doctorul spune că va fi bine.

- Îmi place mult de bunica. - Bunica e foarte drăguță.

- Și tu ești foarte drăguță. Și Lian? - Da, foarte frumos.

- A ajutat-o mult pe mama? - Da.

Mi-a citit când am pierdut-o pe mama.

- Oh? Unde era mama? - Era în baie cu Michel.

Da.

A reparat încălzitorul de apă. Ce zici de asta?

Avem apă caldă.

De ce nu faci un duș? Strângem noi. Bine, băieți?

- Vino și ajută-mă! - Nu sunt tip, sunt fată.

Îi spui mereu asta.

- Cine spală? - Eu.

- Eu șetrg. - Excelent. Și apoi desert?

Ce faci aici?

Lucrez la asta, fac tot ce pot.

Ce e atât de greu? Pur și simplu ceri o altă poziție.

Nu sunt eu șeful de aici. Înțelegi?

Michel!

- Ești prost sau ce? - Când te lovește, înseamnă ceva.

Antoine!

Simone, eu și Peter am dori să vorbim cu tine.

Întoarceți-vă la muncă!

Ne-am gândit cu atenție și chiar credem că e mai practic

să construim bungalourile acum.

Avem o echipă bună. Ar fi păcat să se oprească acum.

E nevoie de șase luni pentru ca altă echipă să se obișnuiască cu gătitul tău.

Stai, putem…

Care sunt obiecțiile tale? De ce-ți e frică?

Singura ta investiție e terenul eu construiesc bungalourile.

- Și noi împărțim profitul. - Da.

- E un câștig reciproc. - Nu știu.

Nu contează.

- Ce vrei să spui? - Renunță.

Care e problema? Nu înțeleg.

Dă-mi un motiv bun, pentru că împiedici construcția.

Nu eu am schimbat planurile. Tu ai făcut asta, tu și Peter.

Da, pentru că e o oportunitate prea bună.

Îți dai seama de potențial?

Nu vom mai primi o altă ofertă ca asta. Gândește-te!

- E mai mult decât suficient. Serios. - Poftim?

Tu ai vrut să venim aici, îți amintești?

Trebuia să fie diferit. Am fi petrecut mai mult timp împreună.

Scuză-mă, dar asta nu e al naibii de diferit de acasă.

Ai spus o răutate.

De parcă aș fi egoist. Asta crezi?

Crezi că muncesc atât de mult pentru că-îmi place?

Sigur, de ce nu? Și acasă doar ai muncit.

Nu eram niciodată acasă, dar acum sunt aici tot timpul.

Tot ce fac e pentru familia mea.

Mă străduiesc să fac lucrurile cât mai bune pentru tine.

- Te rog, nu am nevoie de… - Nu am nevoie de ce?

Nu ai nevoie de baie?

Nu te deranjează să-ți speli fundul în toaletă? Asta e?

- Cum îți vezi viața aici? - Culcă-te!

Muncești și cheltuiești bani care nu vin?

Am avut 200 de mii. Dacă am fi luat-o mai ușor, am fi fost bine.

Isuse, mă învinovățești pentru asta? Am greșit din nou?

Știi, aș aprecia sprijinul tău din când în când.

Tot ce faci e să mă critici, dar nu ești aici. Cel puțin nu cu noi.

Îmi pare rău!

La naiba!

Îmi pare rău!

- Bună dimineața! - Bună dimineața!

Amintiți-vă că în Franța gândim foarte diferit decât în țara dvs.

În ce sens?

Sarcina dvs. e un dar de la Dumnezeu. Fiți recunoscătoare.

Un dar de la Dumnezeu, înțelegeți?

- Cum o să-l numim? - Wopje?

Wipje.

Nu, Wipje nu e un nume amuzant. Ce zici de Pup?

- Da. - Pup.

Mamă, uite ce ne-a dat Peter.

Ce drăguț!

- Haide, băieți, mergem! - Simone…

E adevărat că, până la urmă, ai suspendat lucrările?

Poftim?

Păcat!

Știați că iepurii sunt printre cele mai fericite animale?

Le dai o jucărie…

și se joacă săptămâni întregi.

La naiba, Simone, gândește-te! Eric e un om foarte bun.

Își dorește să te facă pe tine și pe copii fericiți.

Și când voi fi mort o să mi-o sugă cineva.

Dezgustător.

Eric…

Simone ți-a spus că am lămurit lucrurile de dimineață?

Nu.

Nu?

Legat de bungalouri.

Mergem până la capăt.

Într-adevăr?

Mă bucur că suntem cu toții de acord. E crucial în această fază.

- Ești sigură? - Da.

Santé!

- Noroc! - Simone!

Mulțumesc. Mâncarea e delicioasă.

La naiba!

Vom rămâne cât e distractiv, da?

Ești frumoasă!

Bernard, mă bucur să te văd. Îți place casa?

- Cu siguranță. - Grozav. Marieke, mulțumesc că ai venit.

La capătul holului, ultima ușă. Distrați-vă!

Ne vedem mai târziu.

Oamenii fericiți! Toți arătați superb.

Mademoiselle.

Blondino.

Omule!

Simone, ce rochie frumoasă!

Petrecerea voastră e acolo. Duceți-vă!

Poți veni cu mine? Primarul e aici, am nevoie de tine puțin.

- Vin imediat! - Vino cu noi, mami!

Simone, pot să-ți prezint niște clienți de-ai mei?

- Bună ziua! Helena. - Michiel.

Sunt foarte curios să-ți aud povestea.

Scuze, eu…

Sunt multe povești. Asta face construcția interesantă.

- Vrei de băut? - Da, te rog.

Bună seara! Un vin roșu și un pahar cu apă, vă rog!

- Ai copii? - Nu.

Dar simt că fiul fostei e ca și al meu.

Mama suferea de depresie.

A murit într-un accident.

Un incendiu. Am fost acolo.

Ce vârstă aveai?

Aveam șase ani.

Arăta atât de nevinovat când era copil, nu crezi?

Probabil te-ai crezut specială.

Și eu la fel.

Simone!

Simone! Așteaptă!

Cine ești tu? Ce fel de jocuri joci cu mine?

- Nu mă joc cu tine. - Nu? El e tatăl tău.

- Nu e tatăl meu. - Nu mă minți!

- Nu este… - Nemernicule!

M-ai lăsat însărcinată.

- Sunt însărcinată! - Ce?

Nu.

Am de gând să scap de el.

La naiba!

La naiba! Îmi pare rău!

Pa, mamă!

Primit azi la 12:39 p.m.

Simone, sunt eu.

Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par.

Te rog să nu scăpi de copil. Te implor, bine?

Primit azi la 12:40 p.m.

Simone, sunt Peter. Trebuie să vorbesc cu tine, acum.

Sunt pe drum.

Ești bine?

- Nu mă atinge! - Ușor.

- Îi spun totul lui Eric. - Serios? Și despre sarcină?

Ți-am spus, nu există secrete în acest sat.

Dă-mi drumul!

- Ce s-a întâmplat? - Să mergem! Eric, ascultă-mă!

- Mă șantajează. Ei ne folosesc. - Simone!

Nu ar trebui să fii atât de agitată în starea ta.

- Despre ce vorbește? - Eric, nu-l asculta!

- Nu fi așa. Ce se întâmplă? - O ceri, da?

Ce e asta?

Vei deveni un membru al familiei.

Nu înțelegi, nu-i așa?

Fă-ți timp și gândește-te!

Vom rămâne legați unul de celălalt pentru ceva timp.

E nepotul meu.

Să nu te vadă nimeni!

Rahat, rahat!

La naiba!

- Bine, putem merge. - Te-a văzut?

Cine?

La naiba!

Ce faci?

Michel?

Antoine era acolo. M-a văzut acasă la Peter.

Nu vă faceți griji! Calmați-vă!

Nu intrați în panică, da?

Nu vă întoarceți încă acasă și asigurați-vă că oamenii vă văd.

Mă ocup eu de tot.

Trebuie să le spui că nu-l pot mângâia pe Pup,

altfel Pup nu va ști cine sunt stăpânii lui și va fi trist.

Bine.

Vino aici, micuță vrăjitoare!

- Trebuie să ajung prima. - Nu, pot eu.

Te voi întrece.

Suzanne!

Cățeluș? Cățelușule?

Îl poți mângâia.

Am găsit cadavrul lui Peter Meijer.

Erau poze cu tine în telefonul lui.

Avem un martor ocular care te plasează acasă.

Bine, în sfârșit am găsit un interpret.

Când va ajunge, vom începe să vă interogăm.

Simone…

Simone, mă auzi?

Nu spune nimic, bine?

Nu spune nimic.

Urmați-mă, vă rog!

Poți pleca acasă.

Avem indicii noi, dar trebuie să rămâneți la dispoziție poliției.

Trebuie să rămâneți în zonă.

Acest bărbat s-a predat în această dimineață. A mărturisit.

Mamă, uite! A sosit trambulina.

- Sar mult mai sus. - Nu-i adevărat.

Subtitrarea: Toropu Elena Delia