Original subtitles

FUGIND CĂTRE CASĂ

Traducerea şi adaptarea EMILIA RĂCARU

Tamara ! Haide, iubito ! E timpul să mergem.

Ce e cu toate lucrurile astea, copii ? Nu vă mai certaţi.

Mergeţi pe partea cealaltă.

Nu se poate ! Ce-i cu cărţile ? Nici măcar nu mai predai.

Tamara, stai puţin. Acesta trebuie să rămână în această casă.

- Nu crezi ? - Nu.

- Eşti sigură ? - Da.

Ne mutăm în fiecare primăvară, asemeni păsărilor migratoare.

Dar nu ne întoarcem în locuri cunoscute.

Ne împachetăm viaţa şi cele câteva lucruri la care ţinem şi plecăm.

Tatăl meu e artist şi spune că fiecare loc arată diferit,

dar pentru mine, toate arată la fel.

Am început să ne pricepem la împachetat

şi suntem foarte pricepuţi la a lăsa totul în urmă. M-am săturat de asta.

În vara anului 1954, am găsit un loc în care aş fi vrut să rămân.

Aproape am ajuns, copii.

Tată, crezi că într-o zi vom locui într-un oraş care să aibă trotuare,

oameni care stau pe verande, copii care să meargă pe biciclete ?

Tată ?

Ciudat... ar trebui să mai avem de mers un km, dar... nu o văd.

Probabil ne apropiem.

Iubitule, cred că am ajuns. Am mers aproape un km de când am întors.

Da, cred că ai dreptate.

Asta e, copii.

Uite, comitetul de primire. Vaci.

- Mă duc să-mi aleg camera ! - Eu aleg prima.

La capătul scărilor.

E perfect.

Nu-mi venea să cred că cineva a vrut să plece de aici.

Era perfect, exact cum spusese şi mama.

Dar casa veche şi dărăpănată de vizavi mi-a dat fiori la început.

Până când i-am cunoscut pe cei care stăteau acolo, familia Murphy.

Sunt baptişti. Fiica cea mare, Helen, era cu adevărat credincioasă.

Mama nu e pasionată de religie.

Apoi erau Rusty şi sora lui dulcică şi ciudată, Brenda.

- Tamara ? - Da.

- Mă poţi ajuta ? - Da.

- Ei cine sunt ? - Sunt proprietarii casei.

- Tu trebuie să fii Stuart. - Încântat de cunoştinţă.

- Şi eu mă bucur să te cunosc. - Bună, Jackie Burns.

Da. Iubito, îţi place noua noastră casă ?

Mamă, nu e casa noastră. E doar un alt loc pe care îl vom părăsi.

Am fost cu toţii de acord să facem asta pentru tatăl tău,

până când munca lui va fi recunoscută.

- Bună ziua ! - Bună. Tu trebuie să fii Liz.

- Bună ! - Bună !

- Ne place la nebunie casa asta. - Da, e minunată.

Ne bucurăm. Sper că nu deranjăm pe nimeni,

dar avem câteva lucruri pe care am vrea să le discutăm cu voi...

- Dacă aveţi timp. - Absolut.

Eu... trebuie să merg la magazin, dar Stuart...

Du-te. Mă ocup eu de asta.

Liz, mi-ar plăcea să vin să te ajut să plantezi plantele anuale.

Da, sigur. În ordine. Mă întorc repede.

- Bine, mamă. Pa ! - Pa-pa !

Soţia ta e foarte drăguţă.

Mulţumesc. Este.

Copii, dânşii sunt dl şi dna Burns, proprietarii acestei case.

Bună ziua.

În partea aceea, aveţi un lac în care puteţi înota.

Doar dacă sunteţi supravegheaţi de un adult. Şi vă puteţi plimba pe pajişte.

Vaca e destul de prietenoasă, dar aveţi grijă la taur. Şi să nu-l necăjiţi.

- E un taur acolo ? - Da, dar e într-un ţarc.

Voiam să vorbesc cu soţia ta despre cum să mulgă vaca, dar...

poate te pot învăţa pe tine.

- Sigur. - Da, ai putea mulge o vacă.

- În ordine. - Să mergem.

Distracţie plăcută.

Nu faceţi mişcări bruşte, altfel o veţi speria.

Da, se va obişnui cu tine şi tu te vei obişnui cu ea.

Tatăl tău spunea că ai mai stat puţin în preajma vacilor.

Şi aparent, mama ta ştie să mulgă o vacă.

- Nu, nu şt... - Da, ştie. Chiar foarte bine.

- Atunci totul va fi bine. - Cum o cheamă ?

N-are un nume. E doar o vacă.

Am vrea să venim să vedem ce fac vacile, dacă se poate.

Duminica, după ce mergem la biserică ?

Da, nu e nicio problemă.

Noi mergem la Biserica Metodistă, dar e şi o Biserică Baptistă drăguţă,

şi o Biserică Catolică. Vă putem spune cum să ajungeţi la ele.

Nu, ne descurcăm.

- Sunteţi evrei ? - Nu, nu suntem evrei.

- Bună. - Bună, mamă.

- Mamă, ce e în cutie ? - Vei vedea.

E un cadou pentru cineva ?

Oarecum. E un cadou pentru noi. O voi deschide.

Mamă, e din sticlă.

Da, ştiu, dragule. Poftim, pune-le tu înăuntru.

- Dar e din sticlă. - E frumoasă, mami.

Iubito, asta va fi foarte greu de mutat. S-ar putea să se spargă.

Stuart, trebuie să venim aici zilnic.

Extraordinar de frumos. Copii ! Veniţi aici, vreau să vă arăt ceva.

Veniţi aici. Vedeţi nuanţele de auriu şi safir din acest peisaj ?

În Georgia nu exista aşa ceva.

Şi nuanţele de albastru şi verde, şi ultramarin.

Nici pe astea nu le puteaţi vedea.

Din acest motiv nu putem sta prea mult într-un singur loc.

Minunile naturii sunt mereu altele.

E frumos.

- Sigur. Bună, mamă ! - Bună !

- Bună. Unde e tatăl vostru ? - Unde crezi, mamă ?

Presupun ca îşi caută inspiraţia pe undeva.

Bine, acum sunteţi toţi înscrişi la şcoală.

Foarte bine.

De unde aveţi bicicleta ?

Am găsit-o în şopron. Trebuie umflate cauciucurile şi e cam ruginită.

Mai târziu vom merge cu ea în oraş.

Mamă, a cui e bicicleta ? Pot să o păstrez eu ?

Probabil a aparţinut fiului familiei Burns.

A murit anul trecut. Avea doar 17 ani. Foarte trist.

- A murit în casă ? - Da, dragul meu. În somn.

- În patul meu ? - Sinistru.

Un băiat a murit în patul tău, Tamara ?

Dna Burns a cumpărat cearşafuri şi pături noi pentru tine, draga mea.

Au închiriat casa pentru că nu mai suportau să stea în ea,

după ce fiul lor a murit.

Grozav, mă simt mult mai bine acum.

Mi-am dorit dintotdeauna o hula.

Bună. Deci te-ai mutat în casa familiei Burns.

- Da. - Ştii ce s-a întâmplat în casa aia ?

Da, copilul lor a murit. Eu dorm în camera lui.

Rahat ! Serios ? Dormi în patul în care a murit Timothy ?

Drace, eu n-aş putea face aşa ceva. Eu sunt Brenda.

- Eu sunt Tamara. - Cum ?

Tamara, ca temere, dar cu "a".

Peste două săptămâni fac 15 ani.

Şi eu am tot 14 ani. E perfect ! Vei fi cea mai bună prietenă a mea.

- Vrei să vii la mine ? Stau acolo. - Nu, mulţumesc.

De ce nu ? Nimeni n-a murit în casa noastră.

De fapt, trebuie s-o ajut pe mama.

Aşteaptă, o voi ajuta şi eu. E aşa grozav că te-ai mutat aici.

Te pricepi la matematică ? Ne-am putea face temele împreună.

Da.

Ea cine e ? E frumoasă ! Şi goală !

- Unul dintre modelele tatei. - E mămica mea.

Asta e mama ta ? E drăguţă !

Da, tata era student la Arhitectură, venit în vacanţă din Anglia.

S-au îndrăgostit, iar el a rămas.

- Ne mutăm în fiecare an. - Vă mutaţi în fiecare an ?

În ordine. Mai am câteva întrebări pentru voi. Bine.

Ştim ce se află în găleata. Corect ?

Da.

Bine. Ce altceva le place să mănânce ?

- Fân, da. - Fân. Şi altceva ?

- Ovăz. - Da, dar asta avem în găleată.

Iarba, le place iarba.

Ştiţi, asta e partea cea mai grea. Câte stomacuri are o vacă ?

- Opt. - Două.

- Greşit. Greşit. - Ştiu eu. Unul !

- 12. - Nu !

- 16 ? - Unul.

Nu. Nu sunteţi nici măcar aproape. Patru.

- Patru. - Patru, foarte bine.

- Voiam să spun patru. - Pe aici, Megan.

În instrucţiuni scrie că ar trebui să mulg până când e goală.

Şi asta a fost ultima picătură. În ordine. Cine vrea să guste ?

Nu, mulţumesc.

Mamă, îi putem da un nume vacii, chiar dacă e doar o vacă ?

Sigur că da. Să vedem... Ce ziceţi de Edith, numele bunicii voastre ?

- Da. - Bine. Muţumim, Edith.

Bună. Am auzit că nu mergi la biserică.

Eşti comunistă sau ceva de genul ăsta ?

Nu, sunt atee, nu comunistă. Prostule !

- Bună. De unde eşti ? - Din Austria.

Austria ?

Cum a fost la şcoală ?

Aceleaşi întrebări prosteşti, ca de obicei. Ştii cum e...

Spune-mi că ai văzut ceva. Spune-mi că ai văzut măcar unul...

Nu, mamă, niciunul.

- Ce să vadă ? - Un negru.

Vai de mine ! Cei de la şcoala din Georgia vor crede

că am plecat din cauză că segregarea se terminase.

Va trebui să le scriu şi să le explic. Ce părere vor avea despre noi ?

Bună ziua !

- Bună, profa' ! - Bună !

Intră.

E aşa frumos afară. Hai să stăm la masa pentru picnic.

Bine. E aşa frumos din partea ta. Rahat ! La anul voi lua un 10.

Fiecare ecuaţie matematică se rezolvă printr-o formulă.

Sau printr-o serie de formule. Uite, am să-ţi arăt.

Ecuaţiile, de exemplu. Aici, x e 4. Fă-o pe asta, Brenda.

Nu e chiar aşa greu, Brenda. Doar încearcă.

La dracu' cu asta !

Matematica e asemeni unui cod. Trebuie doar să ştii regulile.

Las-o baltă. Nu pot face asta !

O ştii pe fata în pulovărul roz cu găurele ?

Anul trecut a avut păduchi de două ori.

Iar fata în pulover portocaliu: miroase foarte urât,

mai ales după ora de sport.

Timothy a fost frumuşel ?

Băiatul mort ? Da, destul de drăguţ.

- L-ai văzut ? De când a murit. - Eşti nebună ? Ne vedem mâine.

Pa.

Iubito, acum eşti o tânără domnişoară.

- Suflă în ele, vreau tort. - Da. Nu pot să cred...

Suflă în lumânări !

Mă întreb dacă Timothy stătea aici de ziua lui.

- Mă întreb ce dorinţă şi-a pus. - Tamara, iubito !

Mereu stăm pe scaunele altor oameni, nu-i aşa, tată ?

Tamara.

Mă întreb cum e să mori.

Suflă în ele.

Foarte bine.

- Bună ! - Bună !

- Cine ţi-a aranjat părul ? - Eu.

E fermecătoare. Mi-aş dori să arat ca ea.

Aş putea încerca.

O, Doamne ! Iisuse ! O, nu !

Brenda, îmi pare rău !

Îmi place la nebunie ! Arăt exact ca Marilyn Monroe. Nu crezi ?

Tamara, eşti cea mai bună ! Mulţumesc !

Trebuie să mă duc să le arăt mamei şi lui Helen. Eu sunt Marilyn Monroe.

- Bună ziua, dle. - Bună.

- Brenda e acasă ? - E la cumpărături cu mama ei.

Ce interesant ai fardat-o.

Mulţumesc, dle Murphy.

La revedere.

- Hei, vino încoace. - Ce vrei ?

Ştii ce vreau. Am văzut cum te uitai la mine.

- Şi ? - Vreau un sărut.

- Un sărut, zici ? Sigur. De ce nu ? - Bine.

- Sărutul acesta a fost minunat. - Da, a fost. Încă unul ?

Mai târziu.

Vă pot ajuta cu ceva, dnă Anderson ?

- Nu e nevoie, Helen. - E datoria mea să ajut.

- Serios. - Datoria ta ? Serios ?

Duminică, aş vrea să-i duc pe Tamara, Robert şi Megan

la biserica noastră baptistă. Dacă dv. şi dl Anderson sunteţi de acord.

Nu cred.

Ştiu că dv. nu credeţi în Dumnezeu, dnă Anderson.

Dar nu vreau să le ţin o predică, vreau doar să-i duc la biserică.

Dar le vei ţine o predică, mereu o faci. Pentru tine e un reflex.

Aşa te-au crescut. Nici nu cred că-ţi dai seama că o faci.

Le arăt doar ce le oferă Dumnezeu, precum această fasole.

Doar pentru că aţi cumpărat această fasole de la magazin,

nu înseamnă că ea nu vine de la Dumnezeu, nu ?

Orice lucru e un miracol, Helen. Nu mă îndoiesc de asta.

Dar asta nu înseamnă că există un zeu care controlează totul.

Există dovezi ştiinţifice ale evoluţiei.

Toate lucrurile pe care le crezi tu provin dintr-o carte de ficţiune.

Nu sunt de acord. Aveţi copii inteligenţi,

pentru că le-aţi dat voie să dobândească cunoştinţe.

Eu vreau doar să înveţe şi ceva despre religia noastră...

în aşa fel încât să poată decide singuri. Vă e frică de asta ?

Bine. Pot merge, dacă vor. Doar dacă vor.

Dar mă îndoiesc că vor vrea să meargă.

Mamă, te superi dacă mergem ?

Uită-te la vacile de acolo. Arată de parcă ar fi la o petrecere.

Spun doar prostii. Arăţi foarte drăguţ.

Haide, du-te şi hotărăşte singură.

Bine.

Dă-te mai încolo.

Putem include în rugăciunile noastre un om special ?

Aş vrea să mă rog ca fratele meu şi soţia lui, care s-au mutat,

să găsească o comunitate baptistă cu oameni buni.

Tipul ăsta se ridică în picioare în fiecare duminică...

Mulţumesc.

Nu-L deranjează pe Dumnezeu pentru un lucru prea mărunt ?

N-ar trebui să ceară pace în lume sau ceva de genul ăsta ?

Aş vrea să mă rog ca tatăl meu,

care săptămâna trecută a suferit un atac de cord, să-şi revină repede.

Altcineva ?

Aş vrea să mă rog ca vecinii noştri cei noi, familia Anderson,

care nu-s credincioşi, să-l găsească pe Iisus şi să fie salvaţi.

Mulţumesc.

Tamara !

Mamă !

Ai văzut cum am zburat pe verandă astăzi ?

Crezi că Dumnezeu m-a ajutat să zbor ?

- N-ai zburat, Tamara. - Chiar ai zburat ? Serios ?

De unde stăteam eu, păreai că zbori. A fost foarte ciudat.

Tu urmezi.

Crezi că e un mesaj de la Dumnezeu prin care îmi spune că există ?

- Eu nu cred în Dumnezeu. - Am zburat, mamă.

E bine să ai imaginaţie, dar să nu încerci să sari pe geam.

Hei, să ştii că nu mă sperii.

Aşadar, Helen, chiar vei putea să mă ajuţi în grădină ?

Cred că e minunat, dar nu trebuie să te duci la şcoală sau la muncă ?

Nu, aştept ca Dumnezeu să-mi spună ce să fac.

Aştepţi ca Dumnezeu să-ţi spună ce să faci ?

Momentan, ajut acasă. Înseamnă că asta îşi doreşte să fac.

Mamei îi e greu, pentru că are două servicii.

Tata e mecanic, dar nu mai e la fel de rapid cum era odată,

din cauza rănii pe care o are din război.

Acolo se vând seminţe, dnă Anderson.

Mamă, mâine am vrea să mergem la biserică, cu familia Murphy.

De ce ? L-ai găsit pe Dumnezeu acolo ?

- Nu. - Mie îmi plac îngerii.

Mie îmi place să mă uit la ceilalţi oameni.

Iar mie îmi place muzica.

Ce ?

Ei bine... ei aduc echilibru. Atâta tot.

Eu cred că sunt spălaţi pe creier şi mi se pare înfricoşător.

Dacă te înşeli, vom fi condamnaţi în iad pentru eternitate.

Sufletele noastre sunt în pericol.

A dracului Helen, asta !

Mamă ! Eşti aici ?

Mamă ?

- Tată ? Ai văzut-o pe mama ? - Nu, n-am văzut-o.

Bună, mamă.

- Cum a fost la biserică ? - A fost în ordine.

L-ai găsit pe Dumnezeu ?

Nu, nu încă. Eşti supărată pe mine pentru că m-am dus ?

Nu, iubito, nu sunt supărată. Sunt puţin dezamăgită, doar atât.

Sunt obosită. Foarte obosită.

- Te simţi bine ? - Mâine am programare la medic.

Te duc eu.

- Ai mai văzut aşa ceva ? - Doar o dată, când eram copil.

Încă unul dintre darurile pe care ni le-a făcut Dumnezeu.

- E foarte frumos. - Da, este.

Sunt atât de mulţi.

- Aşa va fi şi în Rai ? - Aşa va fi pentru mine.

Hei, Megan, vino să vezi ceva !

Ce interesant !

E o seară specială, nu-i aşa, mamă ? Mamă ?

Vom sta vreo două ore, bine ? Te vei descurca cu Robbie şi Meg ?

Va fi în regulă, mamă. Du-te.

Pa, iubito.

Mamă, în seara asta îţi voi pregăti eu cina. Mâncare de ton cu mazăre ?

E preferata mea.

- Pa ! - Pa, iubito !

- Bună ! - Bună !

- Vrei să vii să-mi vezi fortul ? - Sigur.

- Uite-l. - Drăguţ, foarte drăguţ.

- Ştii, nu aduc pe cineva aici. - Nu aduc pe nimeni aici.

Asta am spus. Oricum, tu eşti prima. Intră.

Îl ştiai pe băiatul acela ?

Cine ? Pe băiatul familiei Burns ? Copilul care a murit ?

- Da, l-am cunoscut. - Cum era ?

Deştept, ca tine. Voia să ajungă om de ştiinţă.

Probabil ar fi ajuns, dacă n-ar fi murit.

Eraţi prieteni ?

Cred că da. Îi citeam revistele cu benzi desenate,

m-a ajutat să construiesc fortul ăsta. Însă n-a apucat să-l vadă terminat.

Medicul nu-i dădea voie să urce până aici. Era prea bolnav.

Cum a murit ?

Leucemie. Cancer al sângelui.

Părinţii lui au devenit aşa trişti după ce el s-a îmbolnăvit.

Ca şi cum... nu ştiu, au îmbătrânit foarte repede. Ştii ?

Nu mai râdeau şi... Băiatul era aşa amuzant.

L-am văzut pe Timothy în ziua în care a murit. L-am văzut mort în pat.

M-am dus la el în cameră, iar el pur şi simplu zăcea acolo. Alb.

Nu mi-a spus nimeni că va muri. Uneori nu cred că e mort.

- Încă e acolo, în casă. - Ce ?

- Fantoma lui e blocată în pod. - Rahat, Tamara. Eşti nebună.

Acum, dacă tot crezi că sunt nebună, mai vrei să mă săruţi ?

Da, vreau.

Bună, tată ! Unde e mama ? Tată ? Tată, unde e ?

- Tati, unde e mami ? - N-a putut veni înapoi cu mine.

Ce vrei să spui ?

Hai să mergem în sufragerie. Trebuie să stau jos.

Ascultaţi... Mama voastră are tuberculoză.

E foarte contagioasă, ceea ce înseamnă că ne-o poate transmite tuturor.

E la plămâni, dar e posibil să se fi întins până acum.

Când vine înapoi ?

Încă nu se ştie. Acum se află într-o aripă specială a spitalului,

dar o vor transfera la un sanatoriu. Acesta e un loc...

doar pentru pacienţii bolnavi de tuberculoză.

Dar... medicul care o tratează spune că s-ar putea să reuşească

să o interneze în unul care e doar la o oră distanţă de aici.

Aşa că va face tot posibilul pentru a reuşi asta.

Momentan, va trebui să aşteptăm.

I-ai lăsat să o ia ?

N-am avut de ales, Robert. Trebuiau să o ţină, pentru protecţia noastră.

Şi nu e vorba doar de cei de la spital, mama voastră era atât de îngrijorată

că voi trei vă veţi îmbolnăvi, încât a refuzat să se întoarcă.

N-am putut face nimic.

E numai vina ta. Dacă ţi-ai fi desprins, măcar o secundă,

ochii de pânza aia nenorocită, ai fi realizat că e bolnavă.

- Dumnezeule, ce-ai făcut ? - Am încercat să zbor. N-am reuşit.

Încearcă să stai nemişcată.

Arăţi ca o nătângă.

Ajunge ! Potoliţi-vă.

Gata, terminaţi-vă micul dejun. Mergem cu toţii la spital.

O vom lua pe mami înapoi ?

Nu, draga mea, toţi trebuie să fim testaţi pentru tuberculoză.

Du-te sus şi împachetează câteva lucruri pentru mama ta, te rog.

Ce se întâmplă dacă sunt şi eu bolnav ?

Atunci va trebui să rămâi la spital.

Ce bine ! Mă duc să-mi fac şi eu bagajul.

Bună ziua. Familia Anderson... Megan, Tamara, Robert.

- Cine vrea să fie primul ? - Eu, eu.

În ordine, hai sus. Eşti o fetiţă curajoasă !

- Am tubercheloză. - Vai, vai, sper că nu.

Dar trebuie să am, ca să pot rămâne aici, cu mama mea.

Ei bine, acum, trebuie să facem nişte analize ale sângelui.

Îţi voi injecta acest ac în braţ.

Vrei să te uiţi sau să priveşti în altă parte ?

Cred că mă voi uita.

În ordine. Cine urmează ? Doamne, tu ce ai păţit ?

- Am căzut. - A încercat să zboare.

Ei bine, a fost suficient. Dar te vindeci repede.

Nu, tati, vreau să rămân aici cu mami.

Megan, iubito, nu poţi. Trebuie să vii acasă cu noi.

Vreau să rămân aici cu mami. Nu, te rog... dă-mi drumul !

Megan nu vrea să vorbească.

De ce nu te duci să pictezi ceva ? Ceva drăguţ.

Nu e vina mea.

Dragă Tamara, mi-e dor de tine. Aici n-am voie să fac prea multe,

doar să stau întinsă sau să stau în pat.

Însă le place aerul curat, aşa că geamurile sunt deschise mereu.

E absurd, m-au luat din locul în care respiram doar aer proaspăt.

Sunt atât de multe reguli aici, ore fixe pentru masă,

pentru mersul la toaletă, pentru luatul pastilelor.

Trebuie să ascult pentru a mă face bine.

Îmi pare rău că trebuie să mă bazez pe tine pentru a avea grijă de copii

şi de tatăl tău. Îţi cer mult, dar asta e.

Trebuie să cred că mă voi face bine.

- Plângi ? - Nu, e din cauza cepei, idiotule.

Nu faci din nou ouă dintr-alea îngrozitoare, nu ?

Vino şi spune asta aici !

Nemernic prost ! Aceea era a mamei !

Ce se întâmplă aici ?

Iisuse ! Să nu-i spuneţi mamei voastre despre asta.

E Helen. Ne-a adus plăcintă.

În cele din urmă, avem ceva bun de mâncare.

Îmi pare rău. Intraţi.

Nu putem. Părinţii noştri se tem că vom lua boala doamnei Anderson.

Helen, doctorul ne-a spus că noi nu suntem bolnavi.

- Casa asta aduce ghinion. - Îmi pare rău, dle.

Megan ?

- Rahat ! - Tamara !

Treci aici, chiar acum !

Acum !

Tată !

Nu-ţi permit să vorbeşti aşa. Ai înţeles ?

Da.

Rusty poate aştepta. Du-te sus şi scrie-i o scrisoare mamei tale. Acum !

Acum !

Bine. Dar e personală, să nu o citeşti.

Nu e vina nimănui.

Dragă Tamara, m-am bucurat foarte mult să primesc scrisoarea ta de azi,

după cea derutantă de ieri. Înţeleg cât eşti de nervoasă.

Dar e important să ştii că aceste medicamente sunt noi

şi că tuberculoza e vindecabilă acum. Trăim într-o epocă modernă.

Şi intenţionez să mă vindec şi să vin acasă.

Aşa că spune-i tatălui tău că nu se poate muta

până când eu nu voi fi pregătită să vin acasă.

Mi-e foarte dor de voi toţi. Sunt obosită acum.

Vă iubesc pe toţi foarte mult. Mama.

Vreau să vorbesc cu ea, chiar acum. Trebuie să-i spun ceva, chiar acum.

Dacă faci asta, Robert, o vei întrista şi se va îmbolnăvi şi mai tare.

Asta vrei ?

Bună, Tamara. Ce faci ?

- Bună, Tamara. - Bună ziua.

Ne-a părut foarte rău să auzim despre mama ta. Ce mai face ?

E în regulă.

Asta e bine. Transmite-i salutări din partea noastră.

- Da. - Unde e tatăl tău ?

Pictează pe undeva. Iar Megan s-a încuiat în camera ei.

- Cine mulge vaca ? - Eu.

- Serios ? - Da.

Cred că mai bine mă duc să văd ce face.

Vreţi să intraţi în casă, să beţi o limonadă ?

Nu, mulţumesc. Mi-e bine.

Atunci o bere. Ce spuneţi de o bere ?

La ora asta, draga mea ? Eşti foarte drăguţă că ai întrebat.

Iubito, ia un coş şi ne vom ocupa de fasolea din grădină.

Bine.

- Robert, ai muls-o pe Edith ? - Nu.

- Ai văzut-o ? - Nu.

Minunat. Probabil a explodat deja.

Vă simţiţi bine, dnă Burns ?

Ştiu că e o prostie, dar chiar nu pot intra acolo. Nu pot.

Ştii, când am decis că vreau să mă mut,

am luat un pahar cu apă şi apoi am realizat că era acelaşi pahar

din care băuse Timothy apă pentru ultima oară.

Şi îmi amintesc, pentru că paharele noastre nu sunt la fel.

Nu m-am mai putut uita la el.

Aşa că am strâns lucrurile lui Timothy şi le-am pus în cutii,

şi le-am pus în pod şi ne-am mutat la sora mea, doar cu hainele noastre.

În acest fel ne puteam preface că ne vom întoarce.

Dar eu nu cred că mă pot întoarce.

- Ce faceţi aici, doamnelor ? - Vorbim ca între fete.

Vaca e bine.

Rahat !

- Tamara, coboară imediat ! - Nu pot acum, tată.

Poţi şi o vei face. Coboară acum.

M-am săturat de acest limbaj murdar.

Ce e aia ?

Mi-a venit blestemul. Am nevoie de şerveţele.

- Înţeleg. Noi nu avem ? - Evident că nu avem, tată.

Nu te poţi duce vizavi să le ceri câteva Brendei sau lui Helen ?

Nu, nu aşa.

Eu nu mă duc să cer chestii femeieşti.

În ordine. Mă duc în oraş să-ţi cumpăr.

Şi cred c-ar trebui să iau câteva şi pentru data viitoare.

Da, asta voi face. Voi lua câteva cutii.

E în ordine. Vom supravieţui.

Doamne, nu ştiu dacă cred sau nu în Tine.

Mama noastră e foarte bolnavă şi vreau doar să vină acasă.

O pedepseşti pentru că nu crede în Tine ?

Nu ştiu dacă sunt sau nu atee, dar aş vrea să fac un târg cu Tine.

Dacă o faci bine pe mama, promit, nu doar să cred în Tine,

dar şi că voi merge la biserică cu familia Murphy

pentru toată perioada în care vom locui aici. Amin.

Alo ? Bună !

Serios ? E grozav. Astea sunt veşti foarte bune.

Da, bineînţeles, pot aranja ceva. Da... nu... ne vedem curând.

Da. La revedere. Mulţumesc.

Era vorba despre mama, nu ? Vine acasă, nu-i aşa ?

Nu, nu, era impresarul meu.

Se pare că noile tablouri au devenit foarte cunoscute

şi e o galerie în New York care e interesată să-mi expună lucrările.

Vor să mă duc acolo poimâine.

Le-ai spus că nu poţi, nu, tată ? Tată, ai spus "nu", nu-i aşa ?

Nu, n-am spus "nu". Ascultă, sanatoriul nu e ieftin.

Tamara, acesta e motivul pentru care am muncit toţi aceşti ani.

Avem nevoie de bani, iubito.

Mă vei lăsa singură aici ?

Te vei descurca ?

Nu vreau să stau în casa aia. Noaptea, îmi vor intra gândaci în urechi.

Tamara, e foarte urât să spui aşa ceva.

Cei din familia Murphy sunt oameni buni.

Nu erau obligaţi să vă primească la ei.

Dacă sunt aşa de buni, de ce tu şi mama nu i-aţi invitat niciodată aici ?

Ai dreptate, ar fi trebuit să-i invităm.

Îi vom invita imediat ce mă întorc. Acum însă, trebuie să plec.

Să fii cuminte. Să fii şi tu cuminte, da ?

Iubito, sunt doar 3 nopţi.

Nu va trebui decât să mănânci şi să dormi acolo. Atât.

Nu uitaţi să-i scrieţi mamei voastre.

- Pa, tată. - La revedere, iubito.

Tamara, vreau să-ţi mulţumesc pentru că o ajuţi pe Brenda la matematică.

Cu plăcere, dnă Murphy.

Copiii sunt foarte bucuroşi că veţi sta aici cu noi.

Răspunzi tu ? Bine... Cum e ?

De ce casa dv. n-are perete lateral pe dinafară ?

Tamara, pereţii laterali costă mult. Mai mult decât avem noi momentan.

Dar ploaia stă afară, iar noi suntem înăuntru, uscaţi, la căldură.

Îi putem mulţumi bunului Dumnezeu pentru asta.

Uneori, e păcat să fii supărat din cauza unor lucruri

asupra cărora n-ai niciun control.

Hai să mergem să înotăm.

Ne ia dracu' dacă tata află că am plecat pe furiş

să ne scăldăm dezbrăcaţi.

- Ţi-e frică ? - Nu, o să fie distractiv.

Ştii că Rusty te va vedea dezbrăcată.

Da, am uitat. Prostuţa de mine. Ei bine...

E lipicios ! Şi rece. Hai, intraţi.

Rusty ! Brenda !

Rahat !

Ieşiţi ! Acum !

Ce dra... Îmbrăcaţi-vă ! Vă aştept acasă. Pe toţi !

Ai văzut ce faţă avea ?

Da. Doar ne distram şi noi.

Faceţi-vă treaba, mâncaţi-vă mazărea, spălaţi vasele. Rahat !

Brenda, l-ai supărat foarte tare pe tatăl tău azi.

Spune-ţi rugăciunea şi la culcare.

Îmi pare rău că te-am băgat în bucluc.

Nu e vina ta. Aş face-o din nou, oricând.

Fratele tău a încercat să mă pipăie pe sub apă, astăzi. Îţi vine să crezi ?

Helen o mulge pe Edith, iar Brenda mi-a devenit o bună prietenă.

Va lua examenul de la şcoala de vară. Spune că e datorită ajutorului meu.

Te simţi mai bine ? Încerc să am cât mai bună grijă de lucruri pe aici,

dar mi-e dor de tine. În seara asta fac mâncarea ta preferată cu ton.

Aş vrea să poţi veni şi tu. Aseară am încercat să fac ruladă cu carne,

aşa cum faci tu, dar n-a ieşit aşa de bine.

Sper că n-ai nimic împotrivă, dar mâine mergem la biserică.

Trebuie să mă rog pentru tine.

- Alo ? - Bună. Tatăl tău e acasă ?

- Nu. - Atunci, când va fi acasă ?

Poate mâine, poate peste o săptămână. Ce doriţi ?

Ei bine, sunt veterinar federal şi am primit un raport

referitor la tuberculoza mamei tale. Primim astfel de rapoarte

atunci când cei infectaţi au muncit cu animale de fermă.

Trebuie să testăm vaca pentru tuberculoză.

Vaca ?

Şi vacile sunt purtătoare ale bolii. Mama ta ar fi putut lua boala aşa.

- Beţi laptele ? - Noi nu, dar mama mea a băut.

Bine, am să vin mâine să testez vaca.

- E pozitiv. Îmi pare rău. - La dracu'. Sunteţi sigur ?

- Ce înseamnă că e pozitiv ? - Va muri.

O veţi omorî pe Edith ? O veţi lua ? Aşa cum au luat-o pe mama ?

Haideţi, copii, să mergem afară. Doctorul...

E vina voastră că mama mea e bolnavă, nu-i aşa ?

E vaca voastră ! E numai vina voastră !

Tamara, iubito, aşteaptă. Dumnezeule !

Vaca mea a îmbolnăvit-o pe Liz ? O, Doamne, nu !

Ţi-am trimis o scrisoare ieri pentru a te face să te simţi mai bine.

Dar în aceasta îţi voi spune adevărul.

Şi nu o poţi citi până nu te întorci acasă.

Tot spun asta: până când vii acasă. Viaţa e îngrozitoare fără tine.

Robert plânge mereu, iar Tamara s-a învăluit în mânie.

Uneori vreau s-o scutur şi să-i spun că nimeni nu e vinovat.

Dar nu mă va crede pe mine. Are nevoie de tine.

Tablourile mele nu seamănă cu nimic din ce am pictat până acum.

Pentru că tu îmi linişteai demonii ascultându-mă

şi ţinându-mă în braţe în fiecare noapte.

Acum, nimeni nu ascultă şi toate temerile ies prin vârful degetelor.

Tablourile mele vorbesc despre dragoste şi despre pierderea ei.

Sunt cele mai bune pe care le-am făcut vreodată.

Şi mi-e frică să-ţi spun

pentru că asta ar însemna că profit de pe urma bolii tale.

Cred că am profitat de pe urma ta în toate felurile posibile.

Tu eşti busola mea. Am nevoie de tine. Te rog, întoarce-te.

Nu e vina ta. Nu e vina nimănui. Spune-i.

- Alo ? Da, Stuart. E aici. - Nu vreau să vorbesc cu el.

Trebuie să vorbeşti cu tatăl tău, Tamara.

Da ?

Aşa vom face.

Bine. Pa.

Ce a spus ?

Vine acasă marţi şi ne va duce să o vedem pe mama.

Tamara, a venit tata ! Haide !

- Mi-a fost dor de tine. - Tati !

Bună.

- Dl Anderson ? Dr. Gordon. - Bună ziua.

În primul rând, nu va exista niciun fel de contact fizic cu mama voastră.

Nu o atingeţi. Deloc. Încalc regulile doar pentru că vă las să o vizitaţi.

Aţi înţeles ?

E afară, la aer curat. Voi veţi sta pe locurile pregătite pentru voi.

Şi vă rog să aveţi grijă să nu o obosiţi. În ordine ?

- În ordine. - În ordine.

Uitaţi, acolo este. Astăzi se simte mult mai bine.

E o femeie încântătoare. Cu toţii o iubim.

Vrei să-ţi iau eu valiza, micuţo ?

Nu, mulţumesc.

Vă mulţumim. Să mergem.

Bună !

Vino aici. Haide. Hai, stai acolo. Hai, luaţi câte un scaun.

Îmi pare aşa bine că aţi putut veni. Mi-a fost foarte dor de voi.

Şi tati a fost plecat pentru mult timp.

Da, iubito, a fost la New York.

Aşadar, cum e grădina ? Şi Edith, ce mai face ?

Copii, voi vă mai duceţi la biserică cu familia Murphy ?

Vreau să ştiu totul.

Edith are tuberculoză. Acum o vor omorî. Pentru că te-a îmbolnăvit.

Am început să mă simt rău cu câteva săptămâni înainte să ajungem aici.

Megan, îi dai mamei o pătură ?

Şi tu, tânăra mea domnişoară, ce-ai mai făcut ?

Ascultă, doctorul voia să vorbească cu mine. Mă întorc imediat.

Am gătit destul de mult şi am avut grijă de grădină.

Şi biserica ?

Cred că am să renunţ.

A adormit chiar în mijlocul unei propoziţii.

Mă puteţi lăsa singur câteva minute. Vreau să stau cu mama voastră.

- Bine. - Bine.

Să nu plecaţi prea departe.

Acum putem să plecăm ? E sinistru aici. Oraşul morţilor.

Înapoiază cărţile alea cu benzi desenate.

Da, dar ai văzut-o ? Chiar crezi că se face bine ?

Avem nevoie de lucruri pentru şcoală. Cine va merge cu mine la cumpărături ?

Eu. Merg eu cu tine.

- Liz ! - Doamne, am adormit.

Doar pentru un minut. Trebuie să plecăm, iubito.

- Aşa repede ? - Da.

Mulţumesc. Vă mulţumesc mult că aţi venit să mă vedeţi.

Mami, când vei veni acasă ?

Copii, mama trebuie să se odihnească acum.

Nu, nu.

Săracul meu băieţel. E aşa sensibil. Să ai grijă de ei, Tamara.

Vino aici, iubito.

Când mi-am pierdut tatăl, pe bunicul tău, eram de vârsta lui Megan.

Dar încă îmi amintesc cât de multă dragoste avea în suflet.

Nu ştiu de ce se întâmplă aceste lucruri. Îmi pare rău.

Mă bazez pe tine, draga mea.

Să fii curajoasă.

- Te iubesc. - Te iubesc, mamă.

Nu te apropia.

- Pa, mamă. - Pa, scumpo.

La revedere, copilaşii mei.

Vă iubesc !

Ascultaţi, trebuie să vă spun ceva.

Mama voastră n-are tuberculoză bovină, aceasta e cea care se ia de la vaci.

Are tuberculoză normală, ceea ce înseamnă că Edith a luat-o de la ea.

Doctorul crede că a fost latentă o vreme,

iar apoi a devenit activă din cauza stresului.

Stres ?

Nu provocat de voi, copii, dar... Nu ştiu cu exactitate.

Poate din cauză că se muta mereu ?

Oricum, spune că e un miracol că nu ne-am îmbolnăvit şi noi şi...

Mama voastră e foarte bolnavă. Medicamentele nu prea o mai ajută

şi e destul de sigur că tuberculoza i s-a întins la oase.

Dar problema majoră e că sanatoriul în care se află e pe cale să se închidă,

aşa că va trebui s-o mutăm la altul.

- O mutăm doar pe mama, nu ? - Ei bine...

Iar ne mutăm ? Când ? Tată, sunt aşa sătulă de asta.

Imediat ce voi găsi un loc. Poate săptămâna viitoare.

Eu nu mă mut din nou. Nu-mi pasă dacă pleci. Eu rămân aici.

Tamara, trebuie să fim aproape de mama ta !

- Mă duc să mă plimb. - Pot să vin şi eu ?

Nu, vreau să fiu singură.

Nu se simte prea bine. Trebuie să o mute undeva lângă Kingston.

- Kingston ? E foarte departe. - Da.

Crezi că acolo se va face bine ?

Nu vreau să mai vorbesc despre mama.

Bine.

Cum e să ai o cameră care e doar a ta şi a fost mereu camera ta ?

Unde să ai lucrurile tale, patul tău şi nu lucrurile unui străin.

Nu ştiu. Cred că e bine.

- Tamara ? - Da.

Vreau doar să ştii că te plac cu adevărat, bine ?

Şi chiar îmi va fi dor de tine.

Şi mie îmi va fi dor de tine.

Timothy, tu eşti ?

- Bună ! - Bună ziua !

- Nu e nimeni acasă încă ? - Nu, tocmai au plecat.

Cum se simte mama ta ? Îi e mai bine ?

- Nu. - Mă duc să verific poarta.

Mă duc să arunc un ochi în grădină. Vrei să vii cu mine, Tamara ?

Sigur.

Nu ştiu cum să-ţi spun cât de rău ne pare pentru...

- Nu, dnă Burns... - Nu ştiam că vaca noastră e bolnavă.

Nu, dnă Burns, mie îmi pare rău.

Nu, draga mea, e în regulă. Şi eu aş fi nervoasă

dacă cineva ar fi îmbolnăvit-o pe mama mea.

Nu, dnă Burns, nu e în regulă pentru că n-am avut dreptate.

Nu Edith a îmbolnăvit-o pe mama.

Adevărul e că mama a îmbolnăvit-o pe Edith. Ne pare rău.

N-ar fi trebuit să...

Semeni atât de mult cu el.

Era aşa supărat pe el pentru că se îmbolnăvise

şi pentru că ne întristase pe noi.

Eu sunt vinovată pentru că am aşteptat atât de mult până l-am dus la doctor.

Dacă ar fi fost diagnosticat mai devreme...

Sunt multe lucruri în pod pe care voi le-aţi putea folosi.

Vei aduce jos lucrurile acelea din pod, da ?

- Doar dacă vreţi dv. - Da, vreau.

Dnă Burns, am scos lucrurile lui pentru că el a vrut.

Nu voia să aibă lucrurile în cutii.

Aş vrea să-l mai ţin în braţe doar o dată.

Eu n-o pot îmbrăţişa pe mama, iar ea nici nu e moartă.

Ar fi mai bine... să terminăm de strâns roşiile.

Ne mutăm din nou. Tata nu ne lasă să luăm borcane de sticlă cu roşii.

Plecaţi ?

Nu v-a spus ? Da, o mută pe mama într-un sanatoriu lângă Kingston.

E un loc drăguţ.

Pot sta cu dv. ?

Mă puteţi adopta pentru a nu mai fi nevoită să mă mut vreodată ?

Draga mea, e foarte drăguţ din partea ta să întrebi, dar nu poţi.

Tatăl tău are nevoie de tine. Robert şi Megan au nevoie de tine.

Şi... poate că nu-ţi dai seama acum, dar şi tu vei avea nevoie de ei.

Nu vreau să vorbeşti niciodată despre asta cu tatăl tău.

Bine.

Şi mai vreau să-ţi spun ceva.

Sunt atât de flatată că m-ai întrebat asta,

încât am să mă duc acasă şi am să plâng şi eu.

Tu du-te şi joacă-te cu Brenda, da ?

Dnă Burns ?

L-am văzut, să ştiţi, de două ori. Şi spunea într-una: "Nu e vina ei."

Iar eu am crezut că mesajul era pentru mine, despre mama.

Dar poate că era pentru dv.

Eşti o fată foarte dulce. Şi eu cred că l-am văzut.

Îţi mulţumesc că mi-ai spus. Mulţumesc.

La revedere, Tamara ! Ne vedem duminică.

La revedere !

Bună.

Ţi-am cumpărat ceva.

Du-te şi fă nişte fotografii. Du-te, pot termina eu aici.

Ştiu că mi-ai citit scrisorile.

Aş fi vrut să nu o fi făcut.

Nu sunt chiar aşa rău cum crezi tu că sunt.

Chiar dacă ştiu că nu poţi înţelege asta acum,

ştiu că într-o zi vei înţelege.

Indiferent ce se va întâmpla, ştiu că mă iubeşti.

Iar eu te iubesc pe tine.

- Tată, asta e pentru tine. - Mulţumesc.

Am avut o lungă discuţie cu mama voastră şi i-am promis ceva.

Mi-a spus că atunci când va veni în cele din urmă acasă,

nu va avea putere să călătorească foarte departe,

aşa că, m-a rugat să găsesc o casă în Kingston.

Nu una izolată, ci una în oraş, unde să puteţi merge pe jos la şcoală.

Şi i-am promis că vom sta acolo cel puţin până când Megan termină liceul.

În ordine ? Deci...

- Serios ? - Serios.

Da !

- Tată ? - Da.

Hai să mergem pe vârful dealului pentru ultima dată.

Duceţi-vă voi, eu trebuie să termin tabloul. Bine ?

Haideţi, să mergem !

Chiar crezi că vom sta în următoarea casă pentru mult timp ?

- Tata i-a promis mamei. - Da, dar dacă moare ?

Da. Va trebui să ne mutăm dacă moare mama ?

O promisiune, e o promisiune.

Dar dacă moare, nu va şti dacă ne mutăm sau nu.

Ba da... va şti.

Ne va urmări pe noi şi pe tata, pentru ca el să nu-şi încalce promisiunea.

Să ştiţi că ne-am simţit foarte bine aici. Aţi fost nişte vecini minunaţi.

- Mulţumim. - Copiilor le-a plăcut la nebunie.

- Mulţumim. - Sper doar că vom găsi...

Sunt o mulţime de fete drăguţe la şcoală.

Nu e acelaşi lucru.

Continuă să înveţi la matematică, Brenda, şi îţi va fi bine.

Aş vrea să nu trebuiască să te muţi. Dar, mulţumesc pentru cerc.

Pa.

Bună !

Poate dacă îmi cumpăr o maşină, voi veni să te văd.

- Serios ? - Da.

- Bine, sigur. - Bine.

Haideţi, copii, urcaţi în maşină.

Pa !

La revedere ! Mă voi ruga pentru mama voastră.

Să-i spuneţi la revedere lui Dumnezeu din partea mea.

După ani întregi în care ne-am tot mutat,

suntem în cele din urmă într-un loc pe care îl putem numi acasă.

Acum înţeleg, că doar pentru că plecăm de lângă oameni,

sau ei pleacă de lângă noi, nu înseamnă că ne iubim mai puţin.

Dragă mamă, ştiu că nu e vina ta.

Subtitrarea Retail: Anişoara Anghel Sincronizarea AMZN.WEB: Leontin Petraș

Dedicat mamelor noastre: