Original subtitles

Aţi atacat prea devreme.

De ce?

Fiindcă aşa aţi ordonat dvs.

Ai martori care să-ţi susţină spusele?

Dacă morţii ar putea vorbi, aş avea.

Minţi.

Minţi.

Minţi!

Eu nu mint niciodată.

Puneţi mâna pe el!

Toţi au murit din cauza ta.

Toţi.

De ce l-ai atacat? Era superiorul tău.

La fel este şi Sfântul Petru.

Uneori un bărbat trebuie să facă ceea ce trebuie să facă.

Blestemată mândrie.

Din cauza ei, mâine, căpitanul tău o să fie în pat, iar tu în ştreang.

În ştreang va atârna un om de onoare,

iar un măscărici se va odihni în patul său.

Nu plânge, Blanca.

Am avut o viaţă frumoasă.

Am luptat pentru patria mea.

Am iubit.

Am văzut lumea. Nu am de ce să mă plâng.

Vreau să faci ceva pentru mine.

Fac tot ce doreşti.

Trăieşte-ţi viaţa.

Nu privi în urmă.

Alonso.

Cum poţi să-mi ceri aşa ceva?

Nu.

Nu, te rog, nu.

Uită-mă, te rog.

Nu-mi va fi uşor.

Tu eşti Alonso de Entrerríos?

Îţi pierzi timpul, părinte.

Ceea ce trebuie să-i spun lui Dumnezeu, îi voi spune mâine, în persoană.

Nu am venit pentru spovedanie.

Am venit să te scap de aici, dacă accepţi oferta mea.

Vrei să lucrezi pentru un departament secret al Coroanei?

Să spionez?

Ceva de genul ăsta.

Misiuni secrete în locuri străine.

Vei fi mort pentru toţi, inclusiv pentru Blanca, soţia ta.

Trebuie să fii cineva extrem de puternic.

Având în vedere pasiunea acestor oameni pentru execuţii,

- mă îndoiesc că vor anula execuţia. - Nu o vor anula.

Vor executa pe cineva.

Cine este?

În toate privinţele...

Tu.

Pot să rămân să privesc spectacolul?

Nu avem timp.

- Ce este acela? - Să mergem.

Prin urmare, neg influenţa unor autori

asupra operei lui Lope de Vega,

gloria literaturii spaniole.

Prima creaţie a surselor laice,

sau Lope în rădăcinile cele mai adânci ale credinţei noastre.

Spuneţi, domnişoară.

Iertaţi-mă, dar influenţa poemului "Orlando Furios" asupra lui Lope este evidentă,

în special în tema nebuniei legată de iubire.

Baliverne.

Personaje precum Rodamonte sau chiar Orlando sunt luate drept model.

Îmi permiteţi să-mi continui cursul?

Epoca de aur arată gloria literaturii noastre,

reprezentată în Calderon,

Lope sau în grandiosul "Don Quijote", de Cervantes;

o literatură...

Te cunosc?

Urmează-mă.

Cine eşti?

Cineva care îţi cunoaşte imensa ta valoare.

Poţi să-mi explici despre ce este vorba?

Mă numesc Irene Larra.

Voiam să cunosc una dintre primele universităţi ale aceste ţări.

Eşti ziaristă?

Cam aşa ceva.

Spune-mi.

Ce ţi-a spus mama ta când i-ai spus că vrei să studiezi?

Că mi-am pierdut minţile.

Şi prietenele tale?

Mai mult sau mai puţin la fel.

Ele vorbesc doar de soţi, copii sau moda de la Paris.

Nu-i uşor să găseşti o femeie

cu care să vorbeşti despre artă sau despre politică.

Ce plictisitor, nu-i aşa?

Uneori, cred că noi, femeile suntem cei mai mari duşmani ai noştri.

Dar asta trebuie să se schimbe.

Sunt sigură că, în viitor, femeia va fi egală cu bărbatul.

Ştiu acest lucru.

Vrei să bem în sănătatea lor?

Dacă mama ne-ar vedea...

- Insistă să mă căsătoresc. - Iar tu nu vrei.

N-am nevoie de bărbat.

Mă bucur să aud asta.

Nu am nevoie de ei, dar îmi plac bărbaţii.

În fine.

Să vedem dacă acest lucru te interesează mai mult.

Ce este?

Lumea ta este prea mică pentru tine, draga mea,

dar noi putem remedia acest lucru.

Angustias,

dă-mi-l pe şefu', te rog.

Salut. Dă-mi un rachiu.

- Ar trebui să mănânci ceva, Julián. - Nu mi-e foame.

Ce faci în weekend?

Dau o mică petrecere, mişto, mişto, mişto.

Socrii mei îi iau pe copii la ei,

iar noi ne gândim să invităm câţiva prieteni.

Şi prietene. Vino. O să-ţi placă.

Mulţumesc, dar am alte planuri.

Alte planuri? Care? Să vii aici, nu?

Stai mai mult la bar decât acasă, Julián.

"Strada González Abarca, 22.

- Apel către toate unităţile". - Haide.

Fir-ar să fie, Julián. Am ieşit din tura de 10 minute.

Suntem prea departe.

- Sunt răniţi? - A ieşit toată lumea.

A rămas cineva înăuntru!

Julián, ce faci?

- Au rămas oameni înăuntru. - Pompierii sunt deja acolo!

Julián!

Julián!

Aici! L-am gasit1

Subtitrarea: Edna Edna.DeTomasso@gmail.com

Aşa nu se mai poate, şefu'.

Mai devreme sau mai târziu, ceva se va întâmpla.

Niciun coleg nu mai vrea să lucreze cu el.

Este un pericol,

pentru alţii şi pentru el însuşi.

De când a murit soţia sa parcă nu mai este el.

Cine nu ar fi aşa?

Ce ghinion nenorocit a avut, bietul de el.

Nu insista.

Nu se deschide.

Ordinul medicului.

Crede că încerc să fug?

Am primit o plângere din partea brigăzii de pompieri.

Mulţii dintre oamenii lor şi-au pus viaţa în pericol

fiindcă tu ai încălcat ordinul comandantului operaţiunii.

- Fiindcă mai erau oameni la etaj. - Doar tu erai acolo, Julián.

Asta nu este prima oară.

Colegii tăi spun că munca alături de tine

este ca şi cum ai urma un terorist sinucigaş.

Puţin îmi pasă. Ştiu ce am văzut.

Eşti suspendat până la noi ordine.

Trebuie să vorbeşti cu un specialist.

Priveşte acest fapt ca pe un concediu.

Nu erai pasionat de fotografie?

Ocupă-te de poze.

Acum nu mă mai interesează.

Vă cunosc de undeva.

Am venit să vorbim despre ce ai văzut în incendiu.

Medicul v-a trimis, nu?

S-a grăbit să sune la Psihiatrie.

Bănuiesc că ştiţi totul despre mine.

Asistent medical, foarte apreciat de superiori.

Felicitat de Protecţia Civilă, în timpul atentatelor din Madrid.

Căsătorit cu iubita din liceu, Maite,

decedată acum 3 ani, într-un accident de maşină.

Şoferul a fugit de la locul accidentului.

Ea este?

De atunci, suferi de depresie cu tendinţe autodistructive.

Dar refuzi să fii tratat.

Dacă ştiţi deja totul, ce vreţi de la mine?

Povesteşte-ne ce-ai văzut în timpul incendiului.

În declaraţiei ta spui că ai văzut un om inconştient,

îmbrăcat precum un soldat napoleonian.

Ce mai contează, dacă nu mă credeţi?

Nu sunteţi psihiatri.

Vrei să ne însoţeşti?

Ce-i asta?

Ia-o încet, nu ai văzut încă tot.

- Unul nou? - Da.

Subsecretarul ne aşteaptă.

Pe aici.

El este.

De unde venea? De la un bal costumat?

Nu.

Din 1808.

Julián Martinez?

Salvador Martín. Mă bucur să te cunosc.

Nu ştiu dacă sunt în măsură să spun acelaşi lucru.

Spui că este din 1808?

Şi este atât de bine conservat?

- De două secole? - Nu.

A murit alaltăieri, din cauza inhalării fumului.

Credem că a venit din 1808, cu aproximativ 24 de ore înaintea morţii.

Ştim acum că nu a venit singur.

Am găsit această hartă în hainele sale.

Poate că simbolurile indică de ce a venit din secolul al XIX-lea.

Staţi o clipă. Ce se întâmplă aici?

E o farsă sau o nouă metodă psihologică de rahat?

Vino cu mine.

Îţi voi arăta ceva.

Am 10 ore în plus peste program, iar ei ne reduc salariul.

Asta te face să-ţi vină să te întorci în sec al XIX-lea.

Toate guvernele au secretele lor.

Al nostru are doar unul, însă foarte vechi.

- Bună ziua. - Bună ziua.

Secretul nostru este acest minister.

Şi ce minister este?

Ministerul Timpului.

Urmează-mă.

Ai grijă să nu aluneci.

Căderea este impresionantă.

Aici lucrează agenţi spanioli din diferite secole.

Cu misiunea ca istoria să rămână neschimbată.

Agenţii noştri călătoresc în epoca

în care a avut loc o modificare a timpului şi o corectează.

- Pe aici. - Da.

Deci maşina de caltorit în timp există şi, în plus, este spaniola.

Dar cum ar fi posibil ca maşina de călătorit în timp să existe?

Nu spune absurdităţi, te rog.

O asemenea maşină nu există.

Ceea ce există sunt porţile timpului.

Să plecăm.

Originea Ministerului datează din timpul Regilor Catolici.

Un rabin evreu, pentru a nu fi deportat,

a dezvăluit secretul unei reţele de porţi

ce duc în trecutul regatelor spaniole.

Povestea nu e foarte adevărată.

Rabinul n-a fost expulzat, dar...

Inchiziţia l-a condamnat pentru vrăjitorie şi l-a ars pe rug.

Velázquez mereu întârzie.

Aceste porţi sunt sub controlul Ministerului.

Acestea sunt cele "oficiale" dar mai sunt şi altele, "clandestine".

- Tipii din incendiu. - Da.

Există oameni care vor să rearanjeze timpul în folosul lor.

Şi aceasta ar putea fi groaznic.

Îţi imaginezi cum era dacă romanii aveau acces la mitraliere,

sau Al Qaeda stăpânea telefoanele mobile?

Acum pot să-mi imaginez orice.

Putem călători în viitor?

Nu. Timpul este ceea ce este.

Aşadar, călătorind în trecut,

am putea îmbunătăţi prezentul?

Ar fi periculos.

Istoria noastră nu este, probabil, cea mai bună posibil.

Dar ar putea fi mai rău.

Avem deci nevoie de ajutor.

Doi oameni din sec al XIX-lea se plimbă singuri prin Madrid,

nu ştim ce caută,

iar tu eşti singurul care i-a văzut.

Era chel

şi...

avea ochii bulbucaţi

şi buzele subţiri.

Celălalt... avea ochii mari,

bărbia pătrată,

şi...

Atât îmi amintesc, îmi pare rău.

- Bun, este suficient, Diego? - Nu vă faceţi griji, domnule.

Bine.

Începem cercetările imediat.

Tu, Julián, vei începe mâine.

- Ce să încep mâine? - Aici.

Bine ai venit la Ministerul Timpului.

Nu. Nu pot.

Scuzaţi-mă, dar este imposibil.

Să vedem, examenul tău psihologic spune limpede

că nu poţi să continui să lucrezi ca asistent.

N-am fost supus niciunei examinări.

Uite dosarul.

Citeşte.

"Din cauza evidentelor tendinţe autodistructive,

constituie un pericol pentru el însuşi şi pentru anturajul său.

Recomand...

internarea sa într-o clinică specializată."

- Cine a scris asta? - Eu.

Lucrurile nu sunt mereu cum am vrea să fie.

Şi tu ştii bine asta, nu-i aşa?

Nu trăieşti viaţa aşa cum ai vrea s-o trăieşti,

nici cu cine ai vrea s-o trăieşti.

Noi îţi oferim o altă viaţă,

neobişnuită, ce-i drept,

dar o altă viaţă.

- Deci, fie că lucrez pentru voi... - Fie ajungi la ospiciu.

- Poftim. - Mulţumesc.

Ei sunt.

Seamănă perfect.

E foarte priceput.

Nu este pur şi simplu bun, este Velázquez.

Incredibil.

Am luptat la Austerlitz,

Am traversat Alpii înzăpeziţi şi deşertul Egiptului.

Şi nu mi-a fost niciodată atât de frică.

- Care-i treaba? Ne cunoaştem? - Nu, nu.

Vă rog să mă scuzaţi, domnilor.

Ştiţi un loc în care am putea găsi cărţi?

La librărie.

Mă scuzaţi.

Aveţi vreun volum

care abordează un conflict între Franţa şi Spania,

în jurul anului 1808?

"Războiul de independenţă". Istorie. Etajul al doilea.

"Războiul de independenţă"?

Începe rău.

- Nu, mulţumesc. - Ar trebui să guşti.

Nu mai există asemenea portocale.

Provin dintr-o livadă din Valencia, din 1887.

Mai târziu, o mănânc acasă.

Nu trebuie să iasă nimic din Minister care provine din altă epocă.

Primele zile sunt cele mai grele.

Apoi te obişnuieşti, nu-i aşa, Irene?

Am văzut cerul deschizându-se. O femeie, născută în 1930,

- nu puteam să mă aştept la aşa ceva. - În 1930?

La fel ca bunica mea.

- Şi arăţi... - Mai tânără, cu siguranţă.

Am fost angajată la moartea lui Ramón al meu,

odihnească-se în pace.

- Când s-a întâmplat? - În timpul Războiului.

- Războiul Civil. - Nu, puştiule, cel din Cuba.

- Vii aşa de departe... - Da.

Cum pot arăta de 50 de ani când eu am mai mult de 100?

Timpul nu trece prin porţi.

Alfel, cum ar putea această portocală să fie atât de proaspătă,

când ea este mai veche decât mine?

L-au recrutat pe Velázquez acum doi ani, în 1634.

A ajuns la Minister în 2013, avea 35 de ani.

- Acum are 37 ani, în 1636 ca şi în 2015. - Viaţa ta este viaţa ta.

Treci dintr-o epocă în alta, dar îmbătrâneşti "normal".

- Asta este. - Ministerul n-are elixirul

- tinereţii veşnice. - Dar aşa dori să-l aibă.

Suntem simpli agenţi, nu supereroi.

Dar, călătorind în trecut, poţi cunoaşte...

cum a fost viaţa ta...

şi cum ai murit.

Eu nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu.

Permitem asta celebrităţilor care ajung în cărţile de istorie.

A venit şefu' cu cei noi.

Julián, vreau să-ţi prezint noii tăi colegi.

Azi e ziua mea norocoasă,

mai întâi l-am cunoscut pe Velázquez, iar acum pe căpitanul Alatriste.

Domnule, mă confundaţi cu altcineva.

Domnul Julián Martínez, domnişoara Emilia Folch.

Încântat.

Domnul Alonso de Entrerríos.

Vă las să vă cunoaşteţi.

Domnule, pot să vă întreb ceva?

Cine este acest Alatriste drept care toată lumea mă ia?

Eşti sigur că e bine să-i punem împreună?

- Sunt foarte diferiţi. - Acesta este un atu.

Alonso este un veteran al războiului din Flandra.

Este soldatul perfect.

Lupta corp la corp, cu un puşcaş marin, înarmat doar cu un cuţit,

nu va dura nici măcar o jumătate de minut.

- Şi munca alături de femei? - Valorile sale sunt arhaice,

dar are partea sa bună.

Simţul său al onoarei şi al cuvântului sunt rare în zilele noastre.

Şi este patriot.

Cu toate acestea, Amelia este creierul.

Este modernă, inteligentă... Vede ceea ce celorlalţi le scapă.

Dacă s-ar fi născut în sec XXI, ar fi putut fi cine vrea ea să fie.

Acum poate.

Dacă lumea era la fel de nobilă ca Alonso

şi la fel de modernă ca Amelia,

noi n-am fi fost azi aici.

Nu ei sunt cei care mă îngrijorează.

Julián?

Nu are nimic de pierdut, şi are şi el părţile lui bune.

În plus, cineva care lucrează la "Urgenţă" în Madrid, azi,

este potrivit pentru călătoria în timp.

Şase ani de război.

Şi am pierdut.

Cum este posibil?

Am creat cea mai bună armată din istorie.

Apoi suntem înfrânţi în Rusia.

Şi în alte părţi.

Ascultă ce a spus Napoleon:

"Totul este din vina acestui blestemat război spaniol".

Trebuie să ne întoarcem.

Ei sunt.

Tatăl meu m-a dus la teatrul din Paris.

Proiecta imagini, dar asta...

Să mergem la librărie.

Domnişoara Folch, domnule De Entrerríos,

e timpul să cunoaşteţi sec XXI.

La naiba. Ce-i cu tine, idiotule?

Du-te dracu'.

Tâmpitule.

Am ajuns.

Habar n-ai despre ce e vorba în cărţile acestea, e clar.

La Minister este o bibliotecă, şi Internet.

- "Inter" ce? - E o poveste lungă!

Învaţă repede. Problema e cu reţelele sociale.

Au luat cărţi. Toate despre Războiul de Independenţă.

Unul dintre ei avea accent francez.

Vor să afle ce s-a întâmplat înainte de a se întâmpla

şi să anticipeze evenimentele.

Ca în Terminator 1, nu?

Vor să împiedice Spania să câştige Războiul de Independenţă?

Exact. Îţi imaginezi ce s-ar întâmpla dacă ar reuşi?

Iertaţi-mă, oameni buni,

- dar care independenţă? - A noastră.

Un imperiu ca al nostru să lupte pentru independenţa sa?

Omule, un imperiu...

La două secole după tine, ne-a invadat Franţa.

Nu, este imposibil.

Lumea ne aparţinea.

Acum suntem suverani sau plătim tribut?

Da, Băncii Centrale Europene.

Să ne întoarcem la Minister.

Va fi un masacru, şi pentru nimic. Franţa va pierde războiul,

iar asta va fi doar începutul sfârşitului visului revoluţionar.

Nimeni nu câştigă. Voi pierdeţi tot,

iar noi, noi ne vom întoarce la absolutism, la tenebre.

Nu-ţi fă griji, mi amigo.

Nimic din toate acestea nu este obligatoriu să se întâmple.

Din cauza asta am venit în această lume.

Ucide-l, ucide-l!

- Ce jenant, Dumnezeule. - Nu-ţi fă griji, mi se întâmplă şi mie.

Când schimb epoca, ciclul meu este neregulat.

Dar este interzis să scoţi indiferent ce din Minister.

Îţi las câteva, iar dacă cineva te şicanează, îmi spui.

Bun, îţi explic cum se foloseşte.

Supraveghem noi zona. Voi puteţi pleca acasă.

Ne întâlnim mâine, la ora 10.

În acest caz, domnilor...

Alatriste şi cu ea trăiesc aici acum?

Nu, fiecare trăieşte în epoca sa.

- Şi în propria sa casă. - Nu şi Alonso.

A trebuit să plece din Sevilia.

Locuieşte în Madrid acum, la 100 m de aici.

Dar sunt sigur că ajunge mai repede în sec al XVI-lea mergând pe jos

decât voi acasă cu metroul.

Amelia, cina este servită.

Vin imediat, mamă.

Îl citeşti în fiecare zi, începând din '96?

Totuşi noi am câştigat Liga anul trecut.

Da, dar este meciul pe care l-am văzut împreună cu tatăl meu.

- Ce? Ţii cu Atletico? - Nu, nu-mi place fotbalul.

Dar îmi amintesc acea zi ca şi cum ar fi fost ieri.

Pentru mine chiar a fost ieri.

Sau mâine.

Există o uşă, nr 58, care duce direct

în toaleta pentru bărbaţi din Galeriile Lafayette, din Callao.

Şi, la ora 10 a acelei zile, care era într-o...

- Sâmbătă. - Sâmbătă, exact.

De atunci, ori de câte ori am o zi proastă

la slujbă sau acasă sau dacă iar ne bate Atletico,

îmi iau rucsacul în spinare, uşa 58...

şi merg pe stadion.

Am văzut de 40 de ori meciul şi de fiecare dată mi-a plăcut.

- Cu ce vă servesc? - O cafea.

Ce doriţi, domnişoară?

O cafea cu lapte.

Bine.

Mulţumesc.

- Bună! - Bună!

Pentru mine este?

La mulţi ani.

Mulţumesc.

Este...?

- Ce este? - O să vezi tu.

De unde ai ştiut?

Verifică dacă e încărcat.

- Hai să facem o poză împreună. - Bine.

Atenţie.

Gata.

Din moment ce a trebuit să aştept să te hotărăşti...

E totul bine?

Da, e bine, mulţumesc.

- Cat vă datorez? - Una mică? Nu prea mult.

80 pesetas.

Ajutor! Ajutor!

Prietenul meu e mort!

Sună la Salvare!

Ce-ai făcut?

Trebuia să le luăm armele, nu să-i ucidem!

Adio, prietene.

Potrivit raportului poliţiei, agenţii au fost împuşcaţi

cu o armă de colecţie.

- Din 1800 şi ceva? - Cam aşa.

- Este unul dintre ei. - El?

A fost ucis cu o armă a poliţiei municipale.

S-au apărat?

Nu erau urme de praf de puşcă pe mâinile poliţiştilor,

iar una dintre armele lor a dispărut.

Cel care a furat-o, s-a întors, probabil, împotriva însoţitorului său,

- şi a fugit. - În epoca sa?

Domnilor, domnişoară,

iată prima voastră misiune pentru Minister.

Trebuie să mergeţi în 1808.

Uşa 21.

Trebuie să localizaţi uşa clandestină

şi să împiedicaţi că această armă furată să rescrie istoria.

Cornejo? Îţi trimit doi bărbaţi şi o femeie.

Haine burgheze, din sec al XIX-lea. Cheam-o pe Antońita, coafeza.

Credem că semnalul provine de la uşa folosită

pentru a veni în sec XXI. Ia-o.

- De ce îi dai harta? - Pentru că ea este la comandă.

Cum, o femeie? E curată nebunie.

Care este planul?

Suntem spanioli, nu?

Improvizăm.

Pentru Dumnezeu, semăn cu bunica mea.

Toţi am zis asta la prima noastră misiune.

- Nu sunt pregătită. - Aşa am spus toţi

- la prima noastră misiune. - Alonso, vino cu mine.

Pari liniştit pentru prima ta călătorie.

Dacă ai nevoie, nr este în agendă. Ia-o.

- Există semnal în sec al XIX-lea? - Cu asta, da.

Introduci numărul, diez şi data la care suni.

ora*ziua*luna*anul#

- Are cameră foto? - Şi jocuri.

Nu-l folosi când traversezi uşa, nu-i place,

- iar uneori se blochează. - Şi ce fac atunci?

Îl opreşti şi-l porneşti din nou.

Veţi fi aşteptaţi de un funcţionar, Carrasco.

Dă-i acest plic.

Succes.

Sunteţi teferi?

De câte ori nu i-am spus Ministerului să pună o scară aici.

Cineva o să se rănească odată.

Carrasco?

Trebuie să ajungem...

aici.

Hanul Ursului. Nu-i prea departe.

Călare veţi ajunge într-o oră şi jumătate.

Să nu crezi că o doamnă se va urca pe cal.

- Ştiu să călăresc. - Îmi pare rău, eu nu ştiu.

Nu ştii să te urci pe cal?

E un pic cam departe să mergi pe jos.

Poftim, asta-i pentru tine.

Haide, pe cai.

Dar... De ce ne-a tăiat prima de Crăciun?

Nu se poate!

Francezii au trecut deja pe aici.

Ar fi de neînchipuit pe vremea mea.

Dacă îndeplinim misiunea, Franţa nu va câştiga războiul.

Haideţi!

Încotro aleargă aşa?

Mai vrei vin?

Ar trebui să cerem camere.

Nu se poate, am mereu aceeaşi problemă.

- Aveţi camere libere? - Am o cameră şi o cămăruţă.

Camera pentru tine şi soţia ta, iar cămăruţa, pentru servitor.

Bun.

Am nevoie de numele voastre.

Nu am de ales.

Amelia Folch.

Alonso de Entrerrios.

Curro Jimenez.

Serviţi ceva până vi se pregătesc camerele.

Trebuie să-i îndurăm pe străinii ăştia...

Înainte de toate, nu trebuie să atragem atenţia.

Vă las asta, să vă omorâţi timpul.

Revin imediat, domnule, trebuie...

Când o doamnă spune "nu", "nu" înseamnă, aici sau la Paris.

Ce n-a înţeles din "nu trebuie să atragem atenţia"?

Doi francezi nu sunt prea mulţi pentru un spaniol.

Aici ne lăsăm oasele.

Doi contra doi, mi se pare mai corect.

Dacă îţi convine, fireşte.

Aş fi onorat.

Ce s-a întâmplat aici?

Acest om a lovit o femeie şi va plăti pentru asta.

Nu este nevoie. Mă ocup eu de el.

Haide, imediat.

Alonso de Entrerríos.

Servitorul dvs.

Eusebio Castańeda.

La fel.

El este tipul pe care l-am văzut în incendiu.

Cea mai bună sticlă, don Curro.

- Este din partea casei. - Mulţumesc mult.

Ce este?

L-am mai văzut pe acest bărbat.

Cum este posibil, dacă eu mă nasc abia peste 50 ani?

A spus că se numeşte Eusebio Castańeda.

Eşti sigură că el este?

Da, sunt sigură.

Ce-i cu tine? La ce te gândeşti?

La Benito.

Era un om bun.

Da, o mare pierdere.

Dar în război mulţi oameni mor.

Poate prea mulţi.

Ar trebui să intrăm în camera francezului cât timp el este jos.

E mai bine mâine, atunci când e plecat. Vom avea mai mult timp.

Ea e şefa.

Eu mă retrag în camera mea.

- Cu Dumnezeu. - Noapte bună.

Noapte bună.

Uşurel, n-ai nevoie de pumnal.

Ce căutaţi aici, doamnă?

Îmi place cum vorbeşti,

ca un cavaler de odinioară.

Fecioară, ce ardoare.

A trecut mult timp de când n-ai mai fost cu o femeie?

Secole.

Dacă mama m-ar vedea dormind cu un bărbat...

O să dormi la patru metri de el.

Cred că îţi par foarte demodată.

O să-mi spui că eşti născută cu un secol înaintea mea.

Nici nu ştii cât de modernă sunt.

Sunt unica femeie la universitate şi sunt încă singură.

La vârsta mea, prietenele mele sunt căsătorite şi au copii.

Dar tu, tu eşti căsătorit?

Am fost.

Soţia mea a murit.

Îmi pare rău.

Nu ai pentru ce.

Viaţa este foarte ciudată.

Acum câteva zile credeam că nimic nu merită oboseala.

Când am fost obligat să lucrez la Minister...

M-am gândit că e nebunie curată.

N-ai fost singurul.

Dar acum ştiu că este o a doua şansă.

- Noapte bună. - Noapte bună.

Ştiu unde sunt camerele francezului.

Se numeşte Thibault. Este un înalt comandant.

Ea se pare că este amanta lui.

Dolores de Villamejor,

o aristocrată care a trăit în Indii.

- În Indii? Unde-i asta? - În America.

Are o cameră la dispoziţia ei tot anul,

pe care o ocupă ocazional.

Ai aflat toate astea noaptea trecută?

În timp ce alţii dorm, eu mă dedic servirii patriei.

Sper că ţi-ai satisfăcut patria,

fiindcă am nevoie de iubita ta pentru a intra în camera francezului.

Fă ce ai de făcut,

iar eu voi face patul.

Nu vreau să-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala,

dar ce cauţi?

O uşă.

Aici nu-i altă uşă decât cea pe care am intrat.

Da.

Ce carte ciudată.

Fiindcă este scrisă în franceză.

Nu ştiu să citesc. Literele, nici atât.

Pentru ce?

Pentru a bate drumurile şi a avea copii...

El este.

Ai grijă, pereţii au urechi.

M-a văzut la masă. Ce mă fac?

Mai cu nerv, n-avem toată ziua la dispoziţie!

A venit domnul şi ne-a găsit aici.

Iertaţi-ne, domnule, dar fata cea nouă nu e bună de nimic.

Haide, du-te şi freacă podeaua coridorului.

Este "Îndărătnicul".

Cine?

Îl cunoşti, nu?

Da, da, dar tu povesteşti mai bine.

El a fost... Este...

El va fi cel care va înţelege cum să-i învingă pe francezi.

Nu printr-un război convenţional, ci unul de gherilă.

Armata franceză este superioară,

în loc să-i combată într-o singură bătălie, îi înfruntă peste tot,

fără avertisment, fără să-i lase să respire, atacă şi dispare.

Deci francezul ştie că în viitor

"Îndărătnicul" va organiza gherila

- şi vrea să-l suprime înainte. - Da.

Chiar ar trebui să vedeţi Terminator 1.

Trebuie să vorbim cu el.

Pot să vă ajut, domnişoară?

Trebuie să vorbim. Putem ieşi câteva minute?

Îţi spun că te înşeli, domnişoară. Numele meu este Eusebio Castańeda.

- Eşti Juan Martín Díez, Îndărătnicul. - Şi alergi spre un mare pericol.

Mă confundaţi cu altcineva.

Ştiu perfect cine eşti.

Ştiu că ai luptat la Roussillon,

că locuieşti la ţară, cu soţia ta, şi că v-aţi răzvrătit

când soldaţii francezi au violat o tânără din sat.

Ştiu că Goya ţi-a pictat portretul.

Cine, ce a făcut?

Nu l-a cunoscut încă pe Goya.

Important este că eşti în pericol.

Daţi-mi voie să vă întreb ceva. Sunteţi spanioli?

Şi încă ce spaniol sunt! Poate mai mult decât tine.

Deci ştiţi că toţi sunt în pericol, nu doar eu.

Dar e posibil ca noi să câştigăm acest război, curând.

Foarte curând.

Am o întâlnire de la care nu pot lipsi.

Vă rog să mă scuzaţi.

Fiţi pe pace, nu-l voi scăpa din ochi.

- Bună ziua, domnule Eusebio. - Bună ziua.

A cui este această cameră?

A doamnei Lola, marchiza.

Focuri de armă.

Vă rog să mă iertaţi, domnule,

dar nimeni nu stăpâneşte încă aceste arme moderne.

Eu, da.

- Lola, Lola. - Harpia asta ne-a vândut.

Este o patrioată.

Mi-a spus că...

El voia să ştie despre ce voiam să vorbesc cu Juan.

- E mort? - Nu, dar aproape.

Are nevoie de un medic.

Din epoca mea.

Duceţi-l în camera noastră.

Mă ocup eu de ea.

- Trebuiau să dea un semn de viaţă. - Linişteşte-te, totul va fi cum trebuie.

Ei sunt.

- Ce se întâmplă? - Îl ştiţi pe "Îndărătnic"?

- Desigur. - E cu mine.

A fost împuşcat cu o armă care va fi fabricată peste 200 ani.

- Poţi să-l aduci aici? - Nu, a pierdut mult sânge.

Nu va supravieţui până la uşă.

Lansăm o operaţiune de urgenţă în 1808.

- A fost rănit unul de-ai noştri? - Nu, unul din sec al XIX-lea.

Fără asigurare medicală.

Gata.

Sunt doctorul Morales. Starea pacientului?

Prezintă o rană de glonţ, cu orificiu de ieşire.

Niciun organ vital nu pare atins, dar a pierdut mult sânge.

- E conştient? - Din când în când. Delirează.

Bine. Ne ocupăm de el imediat.

Nu te teme, va supravieţui.

Datorită ţie, nu mie.

Lola e bine?

Ea spune că da, dar vreau să o vezi tu.

I-am spus că ai fost medic.

Mi-ar plăcea să te audă mama.

A fost o problemă.

Nu pot să spun mai mult.

Fireşte.

Nu se poate.

Trebuie să plec de aici.

Pot să-ţi explic.

Cum?

Julián. Julián.

Lola nu este cine pretinde a fi.

Este aici.

Am mai fost aici.

- În 2015. - Şi noi suntem în 2015.

Staţi aici până vine să vă ia o maşină de la Minister.

Nu puteţi ieşi în stradă îmbrăcaţi aşa.

Cu uşa cum rămâne? Trebuie sigilată.

Mă ocup eu de uşă.

Ori telefonul a fost inventat mai devreme decât credeam eu,

ori şi această femeie călătoreşte în timp.

Înclin pentru a doua soluţie.

Ernesto, adu-l pe Velázquez.

Avem nevoie de un potret-robot pentru a-l trimite tuturor agenţilor.

- Nu-i nevoie, i-am făcut o poză. - Bine.

Văd că ţi-ai reluat vechiul hobby.

Lola.

O cunoşti?

- Lola Mendieta. - Credeam că a murit în misiune,

în timpul războaielor carliste.

Dar pentru ce?

Pentru bani, evident.

A vândut secretul francezilor.

"Îndărătnicul", înainte de a-şi pierde cunoştinţa

ne-a spus că ea l-a avertizat că este pe fugă.

Ernesto, vreau ca fotografia să fie trimisă tuturor birourilor.

Foarte bine.

Domnişoară, domnilor.

Felicitări.

Doamnă, pot să întreb despre starea aşa-zisului "Îndărătnic"?

E bine, se odihneşte în spital.

Nu şi-a dat seama că nu mai este în 1808?

Nu, este sedat aproape tot timpul.

În plus, o aripă a spitalului ne este rezervată,

şi nimeni altcineva nu ştie ce s-a întâmplat.

În ce spital poţi face asta fără să trezeşti bănuieli?

În 12 octombrie.

Pentru ce crezi tu că există mereu zone închise pentru lucrări?

Se va vindeca şi-i va expulza pe francezi de pe pământul spaniol.

- Nu-i aşa? - Ba da.

Regele său va fi mândru de el.

De ce faci faţa asta?

Regele său a ordonat execuţia lui,

ca şi a multora care au luptat pentru Spania.

Pe vremea ta citeai "Cântecul Cidului"?

Fireşte.

Nimic nu s-a schimbat de atunci.

"Doamne, ce bun vasal, dacă ar fi avut un domnitor bun."

Există o listă a uşilor şi a locurilor unde duc ele?

Anuarul. Se schimbă în fiecare săptămână.

Dar există şi o aplicaţie pentru mobil foarte utilă,

fiindcă te scuteşte de calculat.

Timpul petrecut aici şi în trecut, prin fiecare poartă,

în fiecare zi, în fiecare minut.

Păstrează-l. Mă descurc cu cel al lui Ernesto.

Mulţumesc.

Ce-i cu voi aici?

- Nu poţi veni aici cu ea. - Lăsaţi-mă în pace. Plecaţi.

O să vii cu noi.

Şi de bună voie.

E mai bine ca ea să nu-şi dea seama de nimic,

iar tu ştii asta, nu-i aşa?

Eşti nebun.

Şi dacă te-ai fi întâlnit cu tine însuţi?

Imposibil. Eram de gardă în noaptea aceea.

Era o noapte grea.

Şi nici dimineaţa următoare n-a fost mai bună.

Am discutat cu Maite.

În fine.

Cum a murit soţia ta?

Mâine, pe 22 octombrie 2012, un pic înainte de amiază.

Accidentată de o maşină.

Eram cu ambulanţa în zona aceea.

Pe neaşteptate,

am fost primul care a ajuns la locul accidentului.

Nu înţeleg.

De ce nu pot să o previn?

Toată lumea trebuie să moară.

Din dimineaţa aceea, nu am mai stat de vorbă cu ea.

15 ani împreună şi ultimul lucru pe care l-am făcut a fost să ne certăm.

Nu-i corect, fir-ar să fie.

Da, dragă, vin acasă după ce scap de neruşinaţii ăştia.

Julián.

Aparatul pe care ţi l-a dat Irene...

Eşti nebună?

Da?

Alo?

Alo?

Maite.

Julián, tu eşti. De pe ce telefon mă suni?

Avem unul în ambulanţă, vorbesc prin centrală.

Bun, uite ce este...

Iartă-mă pentru azi-dimineaţă, bine?

La naiba...

Nu-mi place darul ăsta al tău de a întoarce lucrurile pe dos.

Julián?

Mă auzi?

Julián.

Te iubesc, Maite.

Te iubesc mai mult decât orice pe lume.

Ştii, uneori...

Uneori se subînţelege şi...

nu vreau să o spun cu voce tare, dar...

Vreau să nu o uiţi, Maite.

Să nu o uiţi niciodată.

Noi doi ar trebui să discutăm mai des.

Unde eşti?

- E mult zgomot. - Sunt pe Gran Vía.

Să nu-mi zici că eşti acolo să-mi cumperi ceva?

Am fost de acord să nu ne mai facem cadouri anul acesta.

Fii fără grijă, fără cadouri.

- Lope nu era pe San Juan. - Ce înseamnă asta?

Că va muri mai devreme decât scrie în cărţi.

Trebuie să mergeţi la Lisabona, în 1588. El are atunci abia 26 ani

şi toată opera sa înaintea lui.

Trebuie să-l găsim pe Lope şi să-l reorientăm.

Rămâi însărcinată. Rămâi însărcinată şi vom vedea cum o să explici asta.

Tatăl să fie Lope de Vega.

Apel urgent de la Minister. Repet, apel urgent de la Minister.

Sunteţi gata?

Trebuie să împiedice Spania să intre în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Vom avea nevoie de întăriri.

- Ce aştepţi de la mine, Abraham? - Protecţia familiei mele.

În schimb, îţi ofer cartea porţilor.

Regina a promis să-i protejeze,

pe el şi familia sa.

Cinci zile, niciuna în plus.

În ziua următoare, acest minister va înceta să mai fie secret.

Şi ce trebuie să facem?

Trebuie să mergeţi în 1491, să-l salvaţi pe rabin de arderea pe rug.

Marrano!

Ce ambianţă.

Astfel, nu vor avea nicio pretenţie la adresa noastră.

- Priviţi. - Nu se poate.

Şi totuşi.

... trebuie să găsiţi acum chitanţa pânzei "Guernica".

Este un tablou de Picasso, poate cel mai important din sec XX.

Uşa 864.

Potrivit serviciilor de informaţii, valiza va ajunge la Madrid mâine dimineaţă,

la Madridul din1981, fireşte.

Ministerul te ademeneşte, Amelia.

Să protejezi trecutul?

Mi-am riscat viaţa mult mai mult decât tine pentru acest Minister.

Ştiţi ce urăsc cel mai mult?

Că mă luaţi drept idiot.

Subtitrarea: Edna Edna.DeTomasso@gmail.com