Original subtitles

Traducerea, sincronzarea și adaptarea realizate de Gicu

Bună seara.

- Ai întârziat foarte mult. - Știu.

- Îmi pare rău, domnule Culson. - Este Coulson, nu Culson.

Tu nu bei ?

Nu, nu atunci când lucrez.

Nu vă ajută să stați atât timp singur.

De aceea, vizitele tale ar trebui să fie cât mai dese.

De ce nu vă întoarceți în Anglia ?

Pentru că nu mai am putere, îngerul meu.

Am avut mult succes în acea țară, știai asta ?

Da, știu, știu, mi-ați spus-o de o sută de ori.

Continui să-ți spun că altfel voi uita.

"Foc sălbatic"

A fost tradus în franceză „Trainee de Poudre”.

Am câștigat premiul Booker cu acel roman.

Ultima dată ați spus că ați început să scrieți din nou.

Da. Și tocmai am terminat-o.

Pot s-o văd ?

Este o comedie pentru teatru.

Dar nu va fi niciodată interpretată.

De ce nu ?

În Anglia, ei mă consideră depășit.

Dar în Franța spun că am un stil prea întunecat.

Vrei să-l citești ? Se numește „Parole”.

„Cuvinte cheie”.

- Este foarte amuzant. - Mi-ați putea citi.

Du-te și adu-mi paharul. Du-te.

Este bine așa ?

Mulțumesc, îngerul meu.

- Nu este prea caldă ? - Este perfectă. Perfectă.

Vino la mine.

Ia halatul meu.

Scoate tot ce găsești în buzunare.

Ia-i.

Bine, acum dezbracă-te și tu. Și vino lângă mine.

Pe biroul meu.

Digoxina. Repede !

Digoxina.

Ai spus că există o parolă pentru a deschide ușa.

Mi-ai spus că trebuie s-o notez, dar stiloul meu era gol.

Este evident că putem „aștepta” mult timp.

Oprește-te să te joci cu mintea mea.

Ah, mintea ta ?!

Pentru astăzi sesiunea se încheie aici.

Nu voi pleca fără acea parolă.

Haide, trezește-te, Madeleine.

Cuvântul. Dă-mi cuvântul cheie.

- Oral ? - Nu.

- Ah, este absurd. E pe vârful limbii mele. - Îți stă pe limbă ?

- Mă calci pe nervi. - Doar așteaptă.

Ridică-te, Madeleine.

Aceasta este seara de închidere, Bertrand. Fă o plecăciune.

Nu, nu, nu.

Doamnelor și domnilor: Bertrand Valade !

- A mers bine ? - Uite, un adevărat succes.

Și mai departe ?

Cum spuneai, încă aștept continuarea.

Nu în noaptea aceasta, Régis.

E inutil să-l protejezi. Trebuie sa alegi.

- Vrei să mă concediezi ? - Ce nonsens.

Mi-a plăcut mult stilul de scris. Consider că este o muncă frumoasă.

Pot avea un autograf, vă rog ?

Totul este așa de britanic, prin muzicalitatea cuvintelor.

Ai trăit în Anglia ?

Da, este oarecum adevărat. Îi iubesc pe englezi.

- Cui să-i dedic ? - Lui Thierry.

Călătorie plăcută, Thierry.

- Bună seara. - Un pahar cu apă, vă rog.

Pentru viitor.

Am crezut că te-ai oprit.

Mi-ai promis că pregătești o piesă nouă mai mult sau mai puțin pentru astăzi.

Sau poate am visat asta ?

Am început un roman.

Vorbești serios ?

Nu pierzi timpul, Bertrand. Timpul se scurge.

Vorbește pentru tine.

- Unde te duci ? - Acasă.

- Și petrecerea ? - Care petrecere ?

- Nu poți pleca așa. Ce ar trebui să fac ? - Vino la mine.

Dacă nu le livrez câteva pagini trebuie să restitui banii.

Nu te agita.

- Ce fac dacă rămân fără un ban ? - Asta nu se întâmplă.

- De ce nu ? - Pentru că mă ai pe mine.

- Nu-mi place. - Atunci, treci la treabă.

Ce vrei să spui prin "câteva pagini" ?

- Am o idee pentru o comedie. - Pot să o văd ?

Nu, este prea devreme.

Cred că am descoperit ceva.

- "Ceva", acesta este titlul ? - Da, sigur.

Nu pot scrie aici.

Și cabana părinților mei ? Acolo vei sta de unul singur.

Apoi voi veni la sfărșitul săptămânii.

De ce nu ?

O las pe doamna Germain să facă cumpărăturile.

Atunci tot ce trebuie să fac este să scriu.

Nimeni nu o poate face în locul tău.

Știi ce mi-a spus Laure ieri seară ?

Amica ta încă prezice viitorul ?

Că suntem făcuți unul pentru celălalt.

- E înfricoșător. - Da, dar așa este.

- Deci... - La cabană ? Da.

Scuze. Nu am avut de ales. Richard Barrot.

Plătesc pentru fereastră și trapă, nu te preocupa.

- Și pentru whisky ? - Cât să ne țină de cald. Eram blocați.

- Cu cine sunteți ? - Cu Eva.

Vreți whisky ?

Ce faci, Richard ? Îmi este sete.

Tu ce dorești ?

- Aceasta este casa mea. - Și apoi ? Ieși afară. Și închide ușa.

Deci, cum explici ?

Putem să o împărțim, sunt de acord.

Pleacă de aici.

- Scuză-mă ? - Dispari.

O aduc eu.

Dar tu ești nebun !

Vino jos, Eva !

Ce faci ?

- Te deranjează să schimbi un client ? - Unde este Richard ?

Afară, îngheață în ger.

Haide...

Te-ai lovit tare.

- M-am lovit la cap căzând pe scări. - Cădere liberă ?

Acesta n-ar fi un titlu urât.

Cât de departe ai ajuns cu cartea ta ?

Ei bine, înțelege și tu, poate deveni o piesă de teatru.

Băiatul întâlnește o fată la o petrecere. Încearcă să se cupleze cu ea.

Dar ea îl lovește cu o scrumieră în cap.

Când se trezește la spital, o vede pe logodnică...

și se preface că nu o recunoaște. Înțelegi ?

Este vorba despre un om care se preface că și-a pierdut memoria.

Și astfel își poate permite totul.

- Vom vedea. - O să vezi tu.

Caroline și Alban te așteaptă.

- Bună, Bertrand. - Bună.

Ai alunecat ?

Da, ai ghicit.

Începem turneul în Annecy. Apoi în Lyon, Grenoble, Marsilia, Toulouse.

- De ce în Annecy ? - Întreab-o pe Caroline.

Începem în două săptămâni, dar trebuie să facem niște tăieturi.

- Vă las singuri ? - Da.

Nu mai minții. M-am săturat de asta.

Dar eu nu mint. Eram beat și am căzut de pe scări.

- Ai leșinat ? - Da.

Nu mai știu nimic altceva.

Și în timp ce beai whisky, hoții forțau fereastra

și au spart un geam fără să fure nimic. Nimic.

Așa mi-a spus doamna Germain.

Asta a fost totul ?

Nu, nu totul ! Nu mă mai lua drept naivă !

Mă enervezi.

Da, eu sunt.

Denis...

Denis, scuză-mă. Te-am confundat cu Jean-Denis.

Desigur, Denis. Ce mai faci ?

La ora asta ?

O să te coste mult.

Beaulieu este un teatru foarte activ, o să vezi.

70.000 de spectatori pe an.

- Ce faci, dormi ? - Nu.

Caroline este o persoană bună.

- Vorbim mai multe mai târziu. - Mai bine așa.

Ea te iubește cu adevărat.

Ascultă-mă, Alban. Nu vreau deloc să vorbesc cu tine despre Caroline.

Bine. Ai citit tăieturile pe care le-am propus ?

- Da. Sunt de acord cu toate. - Se pare că nu-ți pasă.

„Cuvinte de ordine” reprezintă trecutul.

- Vorbești ca un scenarist. - Mulțumesc.

Dacă nu-ți pasă de turneu de ce ai mai venit de fapt ?

Bună.

Nu știu dacă-ți amintești, am lucrat pentru aceeași clientă, doamna Tassin.

Ba da.

- Ea ce mai face ? - Ea-i moartă.

- Și tu mai lucrezi ? - Nu, nu mai lucrez.

Atunci, să ai noroc.

Bine, ascultă-mă... Pa, până data viitoare.

Sunt foarte obosit, mă duc direct la culcare.

- Mâine la ce oră ? - Nu trebuie să vii.

- La ce oră ? - La ora opt mă întâlnesc cu directorul.

De acord, mă voi gândi la asta.

Caroline vrea să fii cu ochii pe mine ?

Să te spionez ?! Nici gând...

Bine ați venit, domnule Valade. Vă dorim o ședere plăcută în hotelul nostru.

„Ce faci ?" El: „Vrei să te răzgândești ?"

Ea: „Și Richard, unde este ?"

Nu. „Unde este ? Unde este Richard ?"

„Unde este Richard ?" „Unde este Richard ?"

Nu, Robert.

„Unde este Robert ?" El: „Afară, îngheață în ger."

- Scuzați-mă. Locul este liber ? - Desigur, vă rog.

- 1050 euro câștigul. - Mulțumesc, domnule.

Pariați acum.

Pariurile plasate.

Nu mai pariați.

Patru negru, par.

Niciun câștigător.

Pariați acum.

Mă duc la casierie.

Pariurile plasate.

Nu mai pariați.

17 negru, impar. Niciun câștigător.

Pariați acum.

Scaunul este ocupat.

- Nu te surprinde să mă vezi ? - Deloc.

Prietenul meu ia mai multe cipuri.

- Chiar este prietenul tău ? - Cine plătește este prietenul meu.

Atunci, ne putem întâlni din nou.

- 13 negru, impar. - Pleacă, îmi aduci ghinion.

Alo. Sunt Eva. Lasă-ți numărul.

Bună ziua, sunt Bertrand. Ne-am întâlnit ieri în cazinou.

06-03-10-53-88.

Este frumoasă.

- Pardon ? - Este o zi frumoasă.

Philippe, Théo. Pune-l aici. Haideți !

Ți-l prezint pe Mathis, regizorul.

- Încântat. - El este Bertrand.

Ai dormit bine ?

Am pierdut noțiunea timpului.

Scuzați-mă, este Caroline.

Când vii ?

Nu mai repede de weekend, am mult de muncă.

Ce păcat.

Ne putem întâlni la cabană, poate ți se reîmprospătează memoria.

- Termină cu povestea asta. - De acord, mă voi opri.

- Din ce să te oprești ? - Ne mai vedem.

Puneți-l pe marginea grădinii.

Apropiați. Bine !

Așa este bine.

- Vezi, se rezolvă totul. - Dar decorul trebuie să fie altfel.

Scuzați-mă, iar este Caroline.

- M-ai sunat ? - Eva ?

Sunt liberă la ora 16. E bine ? Adresa este strada l'Etraz 12.

- Îmi notez. - La ora 16. Strada l'Etraz 12.

Foarte bine. Pe mai târziu.

Apropiați puțin. E bine așa. Pauză.

Mulțumesc, băieți.

Bună ziua, intră.

Pot să-ți iau haina ?

- Vrei ceva de băut ? - Cu plăcere.

Aceasta este sala de așteptare. Șampanie ?

- Este inclusă ? - Pardon ?

Băutura este inclusă în preț ? Apropo, cât voi plăti ?

300, inclusiv șampania.

- De ce mă privești așa ? - N-ar trebui să te machiezi.

- De ce, nu îți place ? - Ai fi mult mai frumoasă fără el.

Nu este adevarat. Mă simt urâtă fără machiaj.

Bine. Vrei sau nu șampanie ?

Ești aici pentru a-mi vorbi despre asta ?

Ei bine, ai cerut-o singur.

Totuși, pe de-o parte e adevărat. Nu te-am tratat cum trebuie.

Devin o fiară atunci cand cineva încearcă să mă umilească.

Așa îi tratezi pe oameni ? Le spargi capul ?

Se poate întâmpla. Își revin ei.

N-am mai fost lovit de nimeni, nu mă văd făcând asta.

N-am mai alergat după nimeni, nu văd niciun motiv să fac asta acum.

- De ce nu te oprești ? - Să mă opresc din ce ?

Să mai ai clienți.

Trebuie să trăiesc.

- Fără supărare ? - Fără supărare.

Spune-mi, ai venit aici ca să schimbi două vorbe ?

Dacă-i așa, îți pierzi timpul și mi-l pierzi și pe-al meu.

E cam mare doar pentru o persoană.

Nu-i a mea, e casa unui prieten de-al soțului meu.

- Soțul tău ? - Soțul meu, da.

- Și cu ce se ocupă soțul tău ? - Este un comerciant de artă.

Numele lui este Georges.

- Și unde locuiește Georges ? - Puțin peste tot, de fapt.

El călătorește constant prin toată lumea. Este un expert foarte bine cotat.

- Știe ceva despre... activitatea ta ? - Ei bine, nu-s treburile lui.

Bine, trebuie să mă întorc la teatru. Sunt în întârziere.

Ce teatru ?

Am scris o piesă care a avut mult succes la Paris. Deseară e prima reprezentație.

„Cuvinte de ordine”. Îți zice ceva ? Acesta este titlul comediei mele.

Nu, dar...

- Nu credeam că... - Ce anume ?

Nu, am vrut să spun că nu arăți că ai lucra în domeniul teatrului.

Dacă dorești, îți voi lăsa o invitație la casa de bilete.

- Dacă promiți că nu va fi plictisitor. - Trebuie să-ți cunosc numele.

Eva.

Doar atât ?

Eva.

Marlin.

Poate ne vedem deseară.

Spectacolul începe la ora 20:30. Încearcă să ajungi cu 15 minute mai devreme.

Aceștia sunt pentru timpul pierdut.

Mulțumesc.

- Chiar nu vrei șampanie ? - Altă dată.

Eva Marlin nu a venit ?

Nu, domnule, biletul ei este încă acolo.

E un început bun.

S-au vândut toate biletele.

- Eu sunt Bertrand. - Bună ziua.

Te-am așteptat ieri seară la teatru.

Serios ?

Dar n-am promis nimic. Și oricum, nu puteam.

De ce ?

De ce, de ce, de ce... Ca un copil.

Georges m-a surprins brusc cu o vizită.

Oh, corect. Georges.

Ei bine, da, era în drum spre Singapore.

E întotdeauna plecat, dar este în regulă. Ei bine, trebuie sa muncesc. La revedere.

Cum arăt cu aceștia ?

Foarte încrezător.

Bine, ce facem ? Îți este foame ?

- Te simți bine ? - Da, da.

Uite ce am găsit în baie.

Cercelul. Prietena ta are gusturi rele.

- Nu este prietena mea, dacă vrei să știi. - Sigur că vreau să știu.

- Nu m-ai crede. - Ai dreptate.

Cel puțin să n-o aduci în casa mea.

Ai mai avansat ?

- Îmi dai ceva să citesc ? - Sunt doar câteva notițe.

- Vrei și tu ? - Ce-i asta ?

Când o pot citi ?

Surpriză.

Dar e prea fierbinte !

Dormi ?

- Vorbeai în somn. - Ce am spus ?

Totul.

- Tot ce ? - Nu ai spus nimic.

Ai mai continuat scenariul cu cel care și-a pierdut memoria ?

Nu.

Am o idee mai bună.

Decide-te repede, Bertrand sau vei fi în curând șomer.

Este vorba despre o prostituată într-un oraș din provincie.

- Foarte interesant. - O adevărată profesionistă.

Întâlnește un bărbat care e înnebunit după ea.

- Te-ai culcat cu o prostituată ? - Pot să termin ?

Da, doar spune.

El descoperă curând că ea este rece, calculată.

Minte, este egoistă.

Și el decide să o provoace la propriul joc.

În ce mod ?

Dacă vrei să știi, asta înseamnă că-ți pasă. Nu ?

Continuă.

Face tot ce-i stă în putință ca să se îndrăgostească de el.

Astfel de femei nu se îndrăgostesc.

Întocmai. Publicul se va întreba același lucru:

„Va reuși să o înfrâneze sau nu ?"

Tu ce crezi ?

Pot începe ?

O lună. Îți dau o lună.

Care este numele ei ?

Eva.

Choukri.

Marlin.

Loiset.

- Mereu este la fel, nu-i posibil. - Cum îți este stomacul ?

Am vorbit cu un medic, trebuie făcută o endoscopie. Pe scurt, o mizerie.

Nu-ți spun lista de așteptare. Cazurile de ulcer sunt multe aici.

- Ți-a dat ceva ? - O doză de optimism.

Cum te mai simți ?

- Mănânci bine, măcar ? - Da, sunt bine. Prin troc.

Ai văzut-o pe Marion ?

Da, vom lua prânzul într-una din aceste zile.

Mi-a spus că-l știe pe un comisar de poliție.

- Un client ? - Da, așa cred.

Și ?

Nimic. Ea a spus că s-ar putea să te ajute.

Da.

- Ai auzit ceva de la Santini ? - Da, la telefon, este încrezător.

Ei bine, Santini e mereu optimist cât timp îl plătești.

Cât timp vrei să faci asta ?

Acum trebuie să plec. Nu-mi place să conduc noaptea.

Ea: „Nu am mai urmărit pe nimeni, Nu văd niciun motiv s-o fac acum".

El: „De ce nu te oprești ?"

Ea: „Să mă opresc din ce ?"

El: „Să mai ai clienți”.

Ea: „Trebuie să trăiesc”.

Ea: „Din ce să mă opresc ?" El: „Din a mai avea clienți”.

Ea: „Trebuie să trăiesc”.

Trebuie să trăiesc...

Vorbești de unul singur.

- Da, când scriu. - Lasă-mă să văd.

Ce ?

Este fără substanță. Poți scrie mai bine.

- Ți-am spus să aștepți. - Ai avut dreptate.

Este primul nivel de ironie.

Al doilea nivel vine mai târziu.

Al treilea nivel contează.

Al treilea ?

Sigur că da. De la primul la cel de-al doilea

și din nou la primul: al treilea nivel.

- Este teoria lui Régis ? - Nu.

NIVELUL TREI

"Cuvinte de ordine" este ceea ce ai scris.

Și este un succes.

Ce vrei de la mine ?

O să cumpăr ceva mâncare. Poate dura ceva timp.

Da, sunt Bertrand. Putem să ne întâlnim ?

Acum sunt ocupată.

Te invit la cină. Vrei ?

- Ce zici ? - Bine, dar aleg eu restaurantul.

500 pentru întreaga seară.

- Fără TVA ? - Cum ?

Nimic, glumeam.

La ora 18 la mine, mergem cu mașina mea.

Foarte bine. Ne vedem mai târziu.

Rochia-i frumoasă.

Mulțumesc.

Te-ai așteptat să vin ca o ușuratică ?

E adevărat, recunosc.

Vrei să spui că nu te cunosc bine.

Nu-mi place să conduc seara mașina.

Nu văd prea bine.

- Preferi să conduc eu ? - Nu. Nu, nu.

Sănătate.

- Ține, cred că este al tău. - Mulțumesc. Sunt atașat de el.

Este valoros.

- Ah, da ? - Este un cadou de la Georges.

Amuzant, pentru că vin deseori aici cu el.

- El mereu călătorește ? - Da, nu se oprește. Dacă-ți vine să crezi.

- Și tu ? Călătorești mult ? - Nu, mi-e frică să zbor.

Georges chiar nu are nicio idee despre ce faci ?

- M-ai întrebat deja asta. - Mă intrigă.

Dacă ar ști, m-ar putea ucide.

Și tu ?

- Dacă sunt gelos ? - Nu.

Locuiești singur ?

- Da. - Nu, nu prea cred.

- Probabil că ai pe cineva. - Nu.

- Chiar ești constrânsă să faci asta ? - Putem schimba subiectul.

- Chelner, te rog ? - Doamnă.

Pentru mine, somon de lac.

- Bună alegere, este specialitatea casei. - Da, știu.

- Poți comanda ? Sunt infometată. - Da, da.

Alege somonul de lac, este foarte bun.

Atunci aleg somonul.

Și pentru desert ce zici de checul de Savoie ?

Prefer o altă sticlă de vin.

Ești sigură ?

- Charmes... și mai cum ? - Charmes-Chambertin.

Oh, da, Charmes-Chambertin. Așa mi-ar plăcea să-mi spui.

- Eva este adevăratul tău prenume ? - Desigur că nu.

Numele meu adevărat este Marlin.

Ce-ți pasă de cum mă numesc ?

Haide, sunt aproape însetată.

Ieși des în oraș cu clienții ?

La restaurant ? Se poate întâmpla, dar nu des.

De cele mai multe ori se grăbesc să termine. Și eu, mă bucur de restul.

Este puțin diferit cu tine.

- Puțin ? - Ei bine, puțin nu este rău.

Știi că ți-am căutat numele pe internet.

- Oh, da ? - Ești cu adevărat un scriitor cunoscut.

Chiar regret că nu am venit la teatru.

- Din cauza lui Georges ? - Nici vorbă.

Întotdeauna mi-a fost teamă că voi adormi la teatru.

- Rămâne pe altă dată. - Desigur.

Domnule, Charmes-Chambertin, din 2005. Domenile Castaldi.

Acum nu sunt în stare să conduc.

Și tu ? Nu vrei să te interesezi dacă au o cameră liberă ?

Nu poate să stea pe picioare.

Ești la fel ca ceilalți. Te interesează doar un lucru.

Nu pleca.

Nu te duce.

Stai cu mine.

Nu pleca.

Nu pleca, te rog să rămâi cu mine.

Îmi explodează capul.

- Am... - Ce ai ?

Nu, mi-aș fi amintit.

Eu încă dorm.

- Ce ai de gând să faci ? - Cafea.

- Vrei și tu ? - Ți-am spus că vreau să dorm.

Și să-ți intre bine în cap, în viața mea e un singur om: Georges.

- Nu te-am întrebat nimic. - Vreau să fie totul clar între noi.

Nu ai nicio șansă.

Dar dacă vrei să facem amor, putem. Ai plătit pentru asta.

Nu te atașa de mine. Atâta tot.

- Totul a decurs bine ? - Foarte bine.

Trebuie să mă întorc la Annecy. Puteți chema un taxi ?

Cu siguranță, domnule Valade. Vă rog.

Plata finalizată

„Vreau să fie totul clar între noi.

Pentru mine contează doar Michel. Nu ai nicio șansă."

„Dar dacă vrei să facem amor, putem. Ai plătit pentru asta."

El: „Îți place de mine ?"

„Spune-mi dacă mă placi ?"

„Știu că mă placi. Știu că mă placi."

Unde ești ?

Acasă la prietenii mei.

Cine sunt ei ?

Nu-i cunoști.

- O altă minciună, dar nu contează. - Tu ai plecat.

Nu am plecat. Te-am lăsat singur.

Mi-e dor de tine. Când te întorci ?

La sfârșitul săptămânii. Poate mai devreme.

M-am culcat cu Régis.

- Chiar te-ai culcat cu el ? - Nu, idiotule !

Mai vrei să ne căsătorim ?

„Cuvinte de ordine”. Un titlu foarte frumos.

Și mai departe ?

Ei bine, n-am niciun cuvânt rău de spus despre tine, Bertrand.

Și următoarea piesă teatrală ?

Capătă formă.

- Este o comedie ? - Ei bine, nu chiar.

- Am probleme cu comedia în sine. - Henri îl iubește foarte mult pe Cehov.

„Grădina ta de cireșe este vândută pentru a-ți plăti datoriile."

„Vânzarea are loc pe 22 august."

„Dar nu te îngrijora, draga mea, poți să dormi liniștită. "

Henri are o amintire de elefant.

Cred că mi-ar fi plăcut să fi făcut teatru.

Oh, da ? Ca scenarist ?

- Nu. Ca actor, desigur. - Desigur.

Știi tu, îmi spun adesea că chirurgia are ceva de-a face cu teatrul.

Oh, da, sala de operație.

Să vorbim puțin despre nuntă. Când ?

- În iunie ? - Mie mi-e egal.

- Bine, atunci rămâne în iunie. - Și pentru mine e bine.

Această căsătorie este o aiureală.

- Nu te întreb dacă vrei să fii martor. - O faci pentru liniștea ta sufletească ?

Pentru bani ?

Vrei să mă lovești, nu-i așa ?

Uneori cred că ești capabil să mă ucizi.

- Asta a fost tot pentru azi ? - Nu, nu-i totul.

Ți-am dat un avans de 20.000 de euro, dar încă nu am văzut nimic. Cum stai ?

Eva este atașată de mine.

- Și tu ? - Ce-i cu mine ?

Am fost nebun să-ți dau bani ca să-i strici cu ea.

Nu te-am constrâns eu.

Nu ai scris niciun cuvânt, greșesc ?

Mi-ai înscenat o cursă de la bun început.

Cel puţin există această Eva ? Încep să mă îndoiesc de asta.

Ești tu, Bertrand ? De ce nu spui nimic ? Ma auzi ?

Când ne putem întâlni ?

Nu mai devreme de mâine. Am programul încărcat.

- Ar putea fi bine la sfârșitul zilei ? - La cinci și jumătate. E bine ?

- Unde ești, la Paris ? - Ne vedem mâine.

Și... cum este ?

- Cum e cine ? - Ea. Această Eva.

Te interesează ?

Câți ani are ?

- Nu știu, nu-mi pasă. - E mai în etate decât tine ?

În orice caz, mai tânără decât tine.

Îți trimit informațiile ei de contact ?

Nu știi niciodată.

Doamnă Marlin ? Avocatul Santini vă primește în cinci minute.

Georges a executat jumătate din sentință.

Curând putem cere eliberarea condiționată ?

- Asta spunea și el, dar de cine depinde ? - De judecătorul penal.

Dacă cererea este acceptată, va fi eliberat condiționat din închisoare.

- Are vreo șansă ? - Trebuie să găsească mai întâi de lucru.

- Are ceva pregătiri. - Nu mă îndoiesc de asta.

Dar nu putem vorbi despre faptul să lucreze din nou într-un anticariat.

- O galerie de artă ? - Cu atât mai puțin, doamnă.

Cunosc o tipografie din Paris care caută să angajeze.

O tipografie ? Dar nu știe nimic despre asta.

E vorba de fotocopie, reprografie, 3D. Poate învăța repede.

V-ar plăcea să munciți acolo ?

Doamnă Marlin, e important să găsim pe cineva

care dorește să accepte un fost deținut.

Și nu este ușor în aceste zile, credeți-mă.

- Acceptați numerar ? - Nicio problemă.

Și ce mai face Marion ?

Foarte bine.

- O voi vedea în curând. - Salutați-o din partea mea.

Cu siguranță voi face asta.

Tu ai pus oglinda pe tavan ?

Nu, era deja acolo.

Chiar și celor urâți le place să se privească.

- Mi-ar plăcea să-ți cunosc bărbatul. - S-ar putea să-l placi.

Toată lumea îl adoră pe Georges.

De multe ori mă enervează cum se gudură după el.

Aș dori să le spun că nu este întotdeauna ușor:

- el poate fi foarte violent. - Serios ?

Într-o dimineață, s-a trezit și m-a împins din pat.

Apoi mi-a explicat că a avut un coșmar.

Cred că-i cam nebun.

Aștept pe cineva, deci trebuie să pleci.

Puteai să mă avertizezi.

Vine unul care termină repede. Poți să aștepți sus dacă vrei.

Ai deja biletul de întoarcere ?

- Da, trenul pleacă într-o oră. - Las-o așa, nu mai e timp.

- Putem rămâne amici, nu ? - Prietenii sunt dificili.

- Te poți duce într-o călătorie. - Unde să merg ?

Nu știu.

- Ai fost vreodată în Veneția ? - Cu Georges, da. Cu mult timp în urmă.

- Ai fi tristă dacă ar muri ? - M-aș sinucide.

Nu mai vreau să te văd.

Da ? Eu sunt. Cu cine vorbesc ?

Ne cunoaștem ?

Nu-mi spune nimic.

Nu, astăzi lucrez în altă parte. Deseară, dacă vrei.

Un moment.

Mă întorc la 19, e bine așa ?

Nu ai venit niciodată la mine. Atunci, de unde mă cunoști ?

Este posibil.

Strada l'Etraz 12.

De acord.

Ne vedem deseară.

- Eva ? - Da ?

Thierry.

- Oh, vrei să bei ceva ? - Nu am timp.

- Mergem ? - Dacă vrei să mergem, plecăm.

Nu, nu, îmi plătesc băuturile consumate.

- La camera 12. - Da, domnule.

Marion ? Unde ești ?

Dar da, sunt aici.

- Nu am avut timp nici să mănânc. Vrei ? - Nu, mulțumesc.

L-ai văzut pe Thierry ? Cel rapid, așa-i ?

- Nu mai puțin de un sfert de oră. - Ideal.

- Ce ar trebui să facem ? - Am doar o oră, nu mai mult.

- Dar ce este ? - N-am nicio idee.

De dimineață simt că sunt urmărită.

Cine ești tu ?

Bună seara, eu sunt Jean-Louis. Avem o programare.

Jean Louis ?

Azi dimineață, la telefon.

- Ai venit cu mașina ? - Da, de ce ?

- Ce marcă de mașină ? - Un Clio negru.

De ce m-ai urmărit ? Ce vrei de la mine ?

Te înșeli, dar nu contează.

Mi-au spus că ești o persoană serioasă. Bună seara.

Așteaptă ! Așteaptă, deschid.

De la cine ai numele meu ?

Un prieten care vrea să rămână anonim. El se va căsători și...

Oh, ei bine, majoritatea clienților mei sunt căsătoriți.

- Te urmez ? - Da.

Aceasta este sala mea de așteptare.

- Ca la doctor ? - De multe ori o cred și eu.

- Și cât costă, doctoriță ? - 300, inclusiv șampania.

Plătești în avans.

Jean-Louis... Ești primul meu client cu acest nume. Sănătate.

Ești sigur că nu ai fost pe autostradă mai devreme ?

Nu, îmi pare rău.

Ce ciudat...

Sunt doar în trecere. Vin din Belgia.

- Tu ești belgian. - Nici vorbă.

Bun. Ei bine, poate acum...

- Nu imediat. - Cum adică „nu imediat" ?

Poți să păstrezi un secret ?

Mi se pare interesant să vorbesc cu cineva care mă excită. Restul nu mă interesează.

Mi se pare vulgar, ca să-ți spun drept.

Lumea este frumoasă, deoarece este variată.

- Ești căsătorit ? - Nu, ce îngrozitor.

Există cineva la orizont ?

Am fost atât de prost să mă îndrăgostesc de o tânără care iubește pe altcineva.

- Este o incertitudine uluitoare. - Lucrurile astea se mai întâmplă.

Chiar nu vrei să te dezbraci ? Îți faci o altă părere.

Am făcut odată în pat cu ea.

- Doar o dată. - Dar te-ai bucurat de moment ?

Am făcut-o în ciuda lui.

În ciuda lui ? Ce vrei să spui ?

- Fără dorință. - Fără dorință, zice el.

Este foarte tânără. Mult mai tânără decât mine.

Vârsta nu contează dacă vă iubiți reciproc.

- Ai clienți obișnuiți ? - Mai mult sau mai puțin, da.

De toate vârstele ?

O mare parte sunt de vârsta ta. Dar și mai tineri.

- Foarte tineri ? - Tineri, nu copii.

Cel puțin... nu până acum.

Nu ești un copil, nu-i așa ? Sau ești ?

Puțin ?

Haide.

Te las să dormi, pesemne ești frântă.

Pot să mă retrag ?

Nu, nu, te conduc.

- Ai slăbit. - Mai bine așa, pentru că am burta mare.

Mă gândesc la tine tot timpul.

Am trimis cererea de eliberare. Sunt pe drum.

Santini îți caută un loc de muncă la Paris.

Voi face orice, dacă pot pleca de aici.

„Nunta fotografului”.

Cum se numește acel pictor ?

Are nume dublu. L-am uitat.

Dagnan-Bouveret. E adevărat, nu-i foarte cunoscut.

De ce întrebi asta ?

Nu știu. Îmi place acel tablou.

Marlin, timpul s-a scurs.

Ne va face bine.

Ne va face bine.

Da, aerul curat.

Uiți de teatru. Îți vine și inspirația.

O să termin până la urmă.

După ce ne căsătorim, trebuie să mergem într-o lună de miere.

Da, oamenii fac asta.

Unde mergem ?

Ai mai fost în Veneția ?

- Nu-i puțin un clișeu ? - Desigur, asta-i frumos.

- Oh, da... al treilea nivel. - Exact.

Sunt de acord cu Veneția. Lasă-mă pe mine, aranjez eu totul.

- Totul ? Chiar te ocupi de tot ? - De tot.

Da, Alban ?

Ce ?

Când s-a întâmplat ?

Ultima dată când l-am văzut, părea...

Bine, vin.

Régis a avut o criză. Potrivit lui Alban, este grav.

Unde este el ?

Îl rog pe tatăl meu să se ducă în vizită.

Plec cu primul tren spre Paris ?

- Vrei să te însoțesc ? - Nu.

Ți-am deschis.

Credeam că nu mai vrei să mă vezi.

Poți să-mi plătești mai târziu.

Umplu cu apă vana, vrei să faci baie.

- Ai muncit mult ? - Până la trei dimineață. Nu-i rău.

- Sunt unul din trei ? - Nu, ești al patrulea.

Vino acum. Haide.

M-am gândit și cred că sunt de acord.

- Cu ce ? - Cu Veneția.

Sunt foarte obosită. Îmi va face bine.

Te-ai uitat la fața mea. Arăt îngrozitor.

Vrei să dormi în cabană deseară ? Îți amintești de cabană ?

Dacă îmi amintesc, dar tu ?

E ca o gaură neagră.

S-a stins.

Unde ești, Bertrand ? Nu mai am țigări. Poți să-mi cumperi ?

Și ziarul de la Paris.

Mulțumesc, ești o comoară.

Știai că se va întoarce. Ai făcut-o intenționat !

Ai făcut-o intenționat !

Du-mă repede acasă.

M-ai auzit ?

- M-ai auzit ? - Caroline. Lăsați un mesaj.

Domnule ? Nu puteți rămâne aici. A avut loc un accident.

Știi ? Acum tariful e de 600 de euro.

Am venit ca să te omor.

Mă faci să râd tot timpul.

Așteaptă aici, mă întorc imediat.

Dă-mi-l.

Ați avut noroc că l-ați găsit.

Niciodată să nu mă mai cauți !

Niciodată să nu mai vii !

Ești pregătită ? Marion ne așteaptă.

Dar tu ai înțeles cum s-a terminat ?

Ne așezăm aici ?

- Ne-a văzut ? - Cred că da.

Acolo este vreo cameristă.

Scuzați-mă ?

Pentru mine o cafea.

Deci, nu ți-a piăcut ?

Ba da, dar...

Eu spun că acel tablou trebuie să fie expus chiar în acea zi.

Da, pentru că e la etajul doi, deci...

El cine este ?

Nimeni.

Traducerea, sincronzarea și adaptarea realizate de Gicu